Preotul C. Sergiu Roșca –
condamnat pentru crimă de război
Preotul C. Sergiu Roșca s-a născut la 6 octombrie 1912 în satul
Șestaci, jud. Soroca. A învățat întâi la școala primară din satul natal, apoi
în perioada anilor 1924-1932 a învățat la Seminarul Teologic din Chișinău,
continuând studiile la Facultatea de Teologie din Chișinău și devenind
licențiat în teologie în anul 1938. Între anii 1938-1940 a urmat cursurile
Seminarului Pedagogic Universitar din Chișinău, susținând examenul de
capacitate la specialitatea Religie la București, perioada când se afla în
refugiu. Până în iunie 1941 a activat în calitate de supraveghetor de ordine la
Facultatea de Teologie din Chișinău.
La 17 iulie 1939 a fost hirotonit în treapta de diacon și la 19 decembrie 1941
hirotonit preot pe seama Capelei Liceului “Alecu
Russo” din Chișinău.
În perioada anilor 1932-1944, părintele Sergiu Roșca
a desfășurat o prodigioasă activitate publicistică, colaborând la mai multe
periodice din Chișinău. A ocupat și funcții de secretar de redacție la “Cuvânt
Moldovenesc”, redactor la “Basarabia”, “Gazeta
Basarabiei”, “Raza”, “Basarabia ziarul noii vieți românești”, prim redactor la “Gândul Basarabiei”, editor la “Glasul
Tineretului” și director la “Tribuna Tineretului”. Părintele a mai colaborat la
periodicile basarabene: “Zorile”, “Misionarul”, “Luminătorul”, “Buletinul
Institutului Social Român din Basarabia” ș.a.
După al doilea refugiu din 1944, părintele Sergiu Roșca
a slujit la parohia “Sf. Nicolae Belivacă” din Craiova. În anul 1948 a fost
transferat la Capela Azilului “Elena Doamna” din București, unde v-a preda
religia la liceul industrial de fete.
La 5 decembrie 1948, părintele Sergiu a fost arestat.
Fiind purtat prin închisori fără să fie judecat, a fost întemnițat la Văcărești
și Jilava. Judecata a avut loc la 4 iunie 1952. Parchetul Curții București l-a
condamnat pentru crimă de război la 3 ani de temniță grea, 10 ani degradare
civică și confiscarea averii. În perioada aflării în detenție, părintele a
cunoscut înfometarea, bătăile sălbatice și batjocura. A fost eliberat la 21
ianuarie 1953. A slujit la parohia Tămași-Ilfov până în anul 1968, când a fost
transferat la Biserica “Sf. Ioan Botezătorul” din București. Până în anul 1978,
părintele Sergiu a mai slujit la parohia Militari I.
În anul 1976 a fost ridicat în rangul de iconom stavrofor.
Timp de 4 decenii, părintele Sergiu Roșca și-a întrerupt
activitatea publicistică. Și-a relut activitatea după decembrie 1989, când a
putut să se exprime liber. A colaborat la revistele “Magazin istoric”, “Pro
Basarabia și Bucovina”, “Vestitorul Ortodoxiei” (București),“Telegraful Român”
(Sibiu), a colaborat și la periodicile de la Chișinău: “Literatura și Arta”, “Țara”,
“Alfa și Omega” și “Luminătorul”.
Ultimii ani de viață, părintele Sergiu Roșca i-a
petrecut împreună cu preoteasa Antonina la Așezământul social de pe lângă
parohia “Precupeții Vechi” din București. Părintele Sergiu își încheie drumul
vieții pământești la 30 ianuarie 2010, în ziua prăznuirii Sf. Trei Ierarhi.
Protoiereu Ioan Lisnic
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu