Ieroschimonahul Selafiil de la Noul Neamț – judecat pentru “propagandă religioasă”

Ieroschimonahul Selafiil de la Noul Neamț – judecat pentru “propagandă religioasă”

Ieroschimonahul Selafiil, cu numele de mirean Ciprian Chiperi s-a născut la 20 septembrie 1908 în familia lui Longhin și a Elisavetei Chiperi din satul Răculești (în prezent r-ul Criuleni), jud. Orhei. A fost botezat la 26 septembrie în biserica din satul natal de către preotul Grigore Gobjilă, având naș pe locuitorul satului Răculești, Ioan Buzgan[1].

Potrivit mărturiei părintelui Selafiil, înainte de a fi călugărit a făcut ascultare la mai multe mănăstiri: Țigănești, Curchi, Căpriana și Dragomirna. După îndeplinirea serviciului militar revine la Mănăstirea Căpriana, făcând ascultare timp de 6 ani, după care a fost tuns în monahism cu numele Serafim, iar peste 10 ani a fost hirotonit în treapta de ierodiacon[2].

În anul 1945, ierodiaconul Serafim (Chiperi) a fost arestat. Era învinuit de  “propagandă religioasă” fiind ținut timp de 3 luni în închisoarea din Chișinău, apoi judecat și trimis într-un lagăr din regiunea Celeabinsk (Rusia)[3]. Părintele a petrecut 5 ani de detenție după care i-a fost stabilită sentința domiciliului forțat în regiunea Odesa. După 3 ani petrecuți la Odesa se întoarce la locurile natale devenind viețuitor al Mănăstirii Suruceni, unde în următorul an (1954) a fost hirotonit în treapta de ieromonah[4].

Viitorul ieroschimonah Selafiil a viețuit la Mănăstirea Suruceni până în anul 1959, când mănăstirea a fost închisă. Până în 1961 a mai viețuit la Mănăstirea Noul Neamț, când și acest așezământ monahal a fost închis. Următorii ani părintele i-a petrecut în satul natal, într-o cămeruță unde se ruga. Între timp părintele își pierdu-se vederea petrecând și mai mult timp în rugăciune[5].

În anul 1997, părintele Selafiil revine la Noul Neamț și peste trei săptămâni de la sosire primește Schima mare, fiind tuns în schimonah cu numele Selafiil. La Mănăstirea Noul Neamț, părintele Selafiil prin sfaturile și pilda sa de viață, împreună cu alți câțiva monahi bătrâni reveniți la mănăstire, au restabilit continuitatea monahismului basarabean, după ruptura de 30 ani produsă de prigoana comunistă[6]. Părintele trece la Domnul în ziua de 19 iunie 2005, fiind înmormântat în cimitirul Mănăstirii Noul Neamț.

                                    Protoiereu Ioan Lisnic

---

[1] ANRM, F.211, inv. 5, d. 601, f. 127

[2] Părintele Selafiil, Dragostea care niciodată nu cade, Interviuri și relizări de Ierodiacon Savatie Baștovoi, Editura Mirineasa, Timișoara, 2001, p. 5-6

[3] Cartea Memriei, Catalog al victimilor totalitarismului comunist P. 4, Editura Știința, Chișinău, 2005, p. 407  

[4] Mănăstiri și Schituri din Republica Moldova, p. 567

[5] Părintele Selafiil, op. cit., p. 7

[6] Ibidem