Preotul Teodor
Morozovschi s–a născut la 8 iunie 1875, în familia paraclisierului Epifanie
Morozovschi de la Biserica ”Sf. Arhanghel Mihail” din satul Mocra (r–nul
Rîbnița), jud. Balta, gubernia Herson. Începând cu anul 1880, Epifanie
Morozvschi devine cîntăreț la biserica din Mocra, iar mai târziu devine preot.
Tânărul Teodor a învățat la Școala de cântăreți bisericești și începând cu anul
1897 a slujit în calitate de cântăreț bisericesc, apoi a fost hirotonit preot[1].
Timp de câteva
decenii, preotul Teodor Morozovschi a slujit la biserica din satul Mocra, la
sfârșitul anilor '30 ai secolului trecut a fost transferat la Biserica ”Sf.
Ioan Teologul” din satul Popenchi, raionul Rîbnița, RASSM, perioadă când se
începe un nou val de închidere a bisericilor. Părintele Teodor era des chemat
la secția raională NKVD din Rîbnița pentru a renunța la preoție, era terorizat
și de către autoritățile locale, fiind acuzat de activitate contrarevoluționară
desfășurată în mijlocul enoriașilor săi. După închiderea bisericii din satul
Popenchi, în anul 1936, părintele împreună cu membrii familiei sale se mută cu
traiul în satul Mocra[2],
unde la fel era persecutat de către autoritățile locale.
La 28
februarie 1938, părintele Teodor Morozovschi a fost arestat de către
colaboratorii secției raionale NKVD din Rîbnița. În mandatul de arestare se
menționa că Morozovschi F. E., „fiind ostil față de actualul regim făcea
spionaj în favoarea unui stat vecin”. Era acuzat că fiind membru al unei
organizaţii rebele contrarevoluţionare, îndemna populaţia la o răscoală
împotriva puterii sovietice[3].
Pe parcursul
lunii martie, au fost interogați 10 martori care au făcut declarații împotriva
celui arestat. La solicitarea secției raionale NKVD din Rîbnița, sovietul
sătesc din satul Mocra a eliberat un certificat–caracteristică pe numele
preotului în care se scria că: „Morozovschi Fiodor, începând cu anul 1900 a
fost slujitor al cultului religios și inclusiv până în 1936 a slujit preot.
După anul 1936, Morozovschi s–a ocupat de activități inutile și a organizat în
satul Mocra, slujbe religioase clandestine. Sovietul sătesc dispune de
informații că Morozovschi atrage la aceste slujbe clandestine, femei din colhoz
și aproape zilnic, botează copii. Morozovschi Fiodor are mai multe rude în s. Mocra. În anul
1932, unul dintre frații săi a fost deschiaburit, în prezent locuiește în s.
Mocra, mai are și 4 nepoți de la frați, unul dintre ei, Morozovschi Condrat, în
anul 1937 a fost arestat de către organele NKVD. Alt nepot, Morozovschi
Grigorii a fost judecat de 4 ori”. Unii dintre cei interogați aduceau mărturii
împotriva preotului Morozovschi, declarând că ar fi un membru activ al
organizației contrarevoluționare. Părintele a negat toate acuzațiile[4].
La 22 aprilie
1938 a fos alcătuit rechizitoriu, iar la 23 aprile a avut loc ședința
judecății, în cadrul consfătuirii Troicii NKVD din RASSM. În Extrasul
protocolului nr. 51, al Şedinţei Troicii NKVD din RASSM, din 23 aprilie 1938,
se menționează că în timpul ședinței s–a
vorbit despre „lichidarea organizației rebele contrarevoluționare de chiaburi,
care desfășura o activitate contrarevoluționară și răspândea zvonuri defetiste,
provocatoare și contrarevoluționare, că în curând va înceta stăpânirea puterii
sovietice. Organizația dată promova activ, munca de sabotaj, având drept scop
pregătirea pentru o eventuală răscoală armată de răsturnare a puterii
sovietice. Acuzat în dosar este, Morozovschi Fiodor Epifanovici, născut în anul
1875, originar și locuitor al satului Mocra, raionul Rîbnița, ucrainean, fiu de
preot, fost preot, fiind membru al organizației contrarevoluționare, permanent desfățura
o agitație contrarevoluționară. A calomniat sistemul colhoznic și puterea
sovietică, având tendințe teroriste”. În continuare, în Extras se menționează
sentința de judecată: “Morozovschi Fiodor Epifanovici, să fie împușcat”. Sentința de judecată a fost executată la 25
aprilie 1938[5].
Peste cinci
decenii de la executarea sentinței, părintele Teodor Morozovschi a fost
reabilitat post–mortem de către Procuratura RSSM, la 27 aprilie 1989[6].
Extras
din cartea:
Protoiereu
Ioan LISNIC. Clerici ortodocși în închisorile comuniste: Basarabia, nordul Bucovinei și Transnistria. Vol. III. Iași, Editura Stef,
2022, p. 205-207.
[1]ANRM, F. R-3401, inv.
2, d. 2278, f. 28-29.
[2]Жертва во имя Христово. În: „Православное Приднестровье”, 15
februarie 2008, p. 3.
[3]ANRM, F. R-3401, inv.
2, d. 2278, f. 23, 31-33.
[4]Ibidem, f. 1, 29-33.
[5]Ibidem, f. 34-36.
