Preotul Alexei Scaun – arestat și judecat la ani grei de temniță

Preotul Alexei Scaun –
arestat și judecat la ani grei de temniță

Preotul Alexei Scaun s-a născut în anul 1873 în familia preotului Ioan Scaun din parohia Malovata, jud. Tiraspol. După patru clase de studii la Seminarul Teologic din Odesa, la 21 iulie 1895, a fost numit cântăreț într-o parohie din jud. Odesa, unde a îndeplinit și funcția de învățător al școlii parohiale.

Prin hotărârea consiliului învățătorilor Școlii ministeriale din Mălăiăști 1, jud. Tiraspol și a unei aprobări a autorităților eparhiale, “în interes de serviciu, ca cunoscător al limbii moldovenești” [românești], în noiembrie 1897, a fost transferat la Biserica “Sf. Arh. Mihail” din Mălăiești 1, fiind numit și învățător al școlii din localitate.

A fost hirotonit în treapta de diacon la 20 ianuarie 1900 și numit în calitate de cântăreț la o biserică din suburbia orașului Odesa.  Fiind hirotonit preot, a slujit timp de un an în Biserica “Acoperemântul Maicii Domnului” din localitatea Roghi, Dubăsari, jud. Tiraspol, apoi în Biserica “Sf. Nicolae” din Goian, același județ.

Pentru merite în activitatea pastorală a fost decorat în repetate rânduri cu distincții bisericești. Împlinind 35 ani de slujire bisericească, a fost decorat la 2 august 1930 cu crucea de aur. Ultima parohie a părintelui Alexei Scaun a fost localitatea Krasnopolie, r-nul Frunze, regiunea Odesa.

În vara anului 1937, părintele Alexei a fost arestat. Era învinuit de “activitate contrarevuluționară îndreptată împotriva puterii sovietice și a activităților desfășurate de autorități în localitate”. În extrasul protocolului nr. 22 al ședinței Troicii NKVD din regiunea Odesa, se menționa că: “făcea agitație contrarevuluționară îndreptată împotriva activităților partidului și guvernului. Îi îndemna pe colhoznici să nu meargă la lucru în zile de sărbători religioase, să boteze copii lor, speriindu-i, că copii nebotezați vor muri”. Judecata a avut loc la 27 august 1937, fiind condamnat la 8 ani de lagăr în Siberia.  

Anii de detenție i-a petrecut într-un lagăr din regiunea Arhanghelsk. Fiind în detenție, la 15 ianuarie 1940, înantează o plângere pe numele procurorului, arătând că a fost condamnat în urma denunțurilor false ale președintelui sovietului sătesc. Plângerea a fost respinsă, potrivit declarației martorilor, rudele părintelui au fost deposedate de avere și împușcați. Părintele Alexei Scaun trece la Domnul la 10 martie 1942.

                                 Protoiereu Ioan Lisnic

Preotul Nicolae Balaban și preoteasa Maria – condamnați la moarte prin împușcare

Preotul Nicolae Balaban și preoteasa Maria –
condamnați la moarte prin împușcare

Preotul Nicolae Balaban s-a născut în anul 1875. Avea studii teologice și era căsătorit. Soția sa, Maria Balaban, s-a născut în 1885 în localitatea Hâncești, jud. Chișinău. După hirotonia în treapta de preot, în perioada anilor 1911-1919, a slujit într-o parohie din stânga Nistrului. În anul 1919, părintele Nicolae împreună cu soția sa și cei 7 copii au fost deportați în Siberia[1]. S-au reîntors în 1925, stabilindu-se pe o perioadă scurtă de timp la Odesa, apoi timp de 10 ani părintele a slujit într-o parohie din RASSM[2].

În anul 1929, Gheorghe, unul dintre feciorii părintelui, fiind exmatriculat de la învățătură din cauza provinienței sociale, trecând apa Nistrului, s-a refugiat în România. Fapt pentru care autoritățile sovietice i-a lipsit pe părinții săi de dreptul la vot[3]. A urmat anul 1934, când preoteasa Maria a fost arestată, fiind condamnată la 8 ani de lagăr. Peste un an, în 1935, a fost arestat și părintele Nicolae. A fost judecat de către Tribunalul din RASSM la 10 ani de lagăr. Anii de detenție i-a petrecut în lagărul nr.2 din Tomsk[4].

Ambii soți au fost eliberați înainte de termen, cu interdicția domiciliului obligatoriu în regiunea Tomsk. Au fost arestați din nou în luna decembrie a anului 1937[5].

La 14 decembrie a fost arestat părintele Nicolae, fiind învinuit de apartenența la o organizație monarhistă și de activitate contrarevoluționară. Judecata a avut loc pe data de 22 decembrie, fiind condamnat la moarte prin împușcare. Sentința de judecată a fost executată la 27 decembrie 1937.

Preoteasa Maria, fiind arestată, a fost silită să recunoască învinuirile: activitatea contrarevoluționară a feciorului ei, aflat în România, spionaj în favoarea Japoniei și ură față de puterea sovietică. Dosarul de arest a fost fabricat în două zile, 21-22 decembrie. Judecata a condamnat-o la moarte prin împușcare. Sentința a fost executată la 7 ianuarie 1938[6].  

                               

                            Protoiereu Ioan Lisnic

---

[1] М.В. Фаст, Н.П. Фаст, Нарымская Голгофа, Материалы к истории церковных репрессий в Томской области в советский период, Томск - Москва, 2004, p. 148-149

[2] Новомученики и Исповедники Русской Православной                           Церкви XX века, Sursa:http://kuz1.pstbi.ccas.ru/bin/db.exe/ans/newmr/HYZ9EJxGHoxITYZCF2JMTdG6Xbu-c8iUcO0h66qceeufc8YUXu1Ut8Khv8KWeCQ*_pnl,  consltat 5.07.2016, ora 17.20

[3] М.В. Фаст, Н.П. Фаст, op. cit., p. 148

[4] Новомученики и Исповедники Русской Православной Церкви XX века

[5]Жертвы политического террора в СССР, 

Sursa: http://lists.memo.ru/index2.htm,  consltat 5.07.2016, ora 17.30

[6]Ibidem; М.В. Фаст, Н.П. Фаст, op. cit., p. 149

                      

Preotul Ioan Gobjilă – judecat pentru “activitate contrarevoluționară”

Preotul Ioan Gobjilă – judecat pentru
“activitate contrarevoluționară”

Biserica din Corobcino, Ecaterinoslav (1908)

Preotul Ioan Gobjilă s-a născut în anul 1875 în localitatea Ruseștii Noi, Ialoveni, jud. Chișinău. După absolvirea Seminarului Teologic din Chișinău, în perioada anilor 1900-1903, a fost învățător într-o școală parohială. La data de 15 martie 1903 a fost numit cântăreț la Biserica “Nașterea Maicii Domnului” din localitatea Gâsca, suburbia orașului Tighina.

A fost hirotonit preot în anul 1904, fiind transferat în Episcopia Hersonului, la Biserica “Adormirea Maicii Domnului” din Corobcino, regiunea Ecaterinoslav (actualul Kirovograd, Ucraina). În această parohie a îndeplinit și funcția de conducător al școlii parohiale în care învățau 50 de copii. Biserica din Corobcino era din lemn și fusese construită în anul 1774. Potrivit recensământului de la mijlocul sec. al XIX – lea localitatea Corobcino avea 2234 locuitori dintre care 1060 erau  moldoveni (români). În timpul păstoririi părintelui Ioan Gobjilă, în localitate a fost începută construcția unei noi biserici. Actuala Biserică cu hramul “Adormirea Maicii Domnului” a fost târnosită (sfințită, inaugurată) în anul 1908. Pentru merite în activitatea pastorală a fost decorat în repetate rânduri cu distincții bisericești, fiind ridicat în treapta de protoiereu. A slujit și în alte parohii.

După instaurarea puterii bolșevice părintele Ioan Gobjilă a fost arestat. Era învinuit de “activitate contrarevuluționară”, fiind judecat la ani grei de temniță. Anii de detenție i-a petrecut în lagărul nr. 2  din Tomsk.

A fost eliberat în vara anului 1941, cu interdicția domiciliului obligatoriu. Fiind în orașul Tomsk, în perioada anilor 1941-1942, a desfășurat activitatea pastorală clandestin, într-o locuință amenajată în paraclis, unde se săvârșeau botezuri, cununii, parastase ș.a. După redeschiderea Bisericii “Sf. Ap. Petru și Pavel” din orașul Tomsk, în perioada 1945 – 1953, părintele Ioan Gobjilă a slujit în această biserică în calitate de cântăreț. Potrivit unor mărturii, după anul 1953, părintele s-ar fi reîntors în Ucraina.  

                               Protoiereu Ioan Lisnic