Preotul Petru Gherbanovschi – acuzat de uneltire contra ordinii sociale

Preotul Petru Gherbanovschi –
acuzat de uneltire contra ordinii sociale

Biserica din Holercani, jud. Orhei

Petru Gherbanovschi s-a născut la 1 august 1900 în familia preotului Grigore şi a preotesei Elena Gherbanovschi din satul Dercăuţi, jud. Soroca. A fost botezat la 20 august în sfântul lăcaş din Dercăuţi de către preotul Constantin Bucătaru de la biserica din satul Visoca, avându-i naşi pe preotul Bucătaru şi pe Iuliania Braducean[1]. După absolvirea şcolii din localitate, a învăţat la Şcoala spirituală din Edineţ[2], apoi la Seminarul Teologic din Chişinău, pe care l-a absolvit în anul 1927[3]. În acelaşi an a fost hirotonit preot pe seama Bisericii ”Sf. Arhangheli Mihail şi Gavriil” din Mihuleni (com. Rezina-târg), jud. Orhei[4].

În anul 1942, părintele Petru Gherbanovschi era preot la Biserica ”Sf. Nicolae” din Holercani, jud. Orhei. La data de 1 septembrie 1942 a fost transferat la Biserica “Sf. Nicolae” din Ciocâlteni, acelaşi judeţ[5]. În toamna anului 1943, părintele Petru era înscris în lista preoţilor care urmau să plece în Transnistria, pentru a face misionarism în cadrul Misiunii Ortodoxe din regiune[6].

Din cauza apropierii liniei frontului, în martie 1944, împreună cu alţi preoţi basarabeni, se refugiază peste Prut şi părintele Petru Gherbanovschi. În anul 1948 era slujitor la biserica din Seliştea Crucii, apoi la biserica Ciuperceni, jud. Dolj. La Ciuperceni, părintele a participat la răscoala celor 100 de ţărani împotriva colectivizării. La scurt timp au fost cu toţii arestaţi. Părintele Petru a fost încarcerat în Penitenciarul Ocnele Mari, unde se aflau întemniţaţi mulţi preoţi[7].

După eliberarea din închisoare, părintele Petru Gherbanovschi a slujit o perioada îndelungată la biserica din Valea Răii, parohia ”Intrarea în Biserică” din oraşul Ocnele Mari (în prezent parohia ”Troian” din Râmnicu Vâlcea). În anul 1966, părintele s-a pensionat, slujind în continuare ca preot ajutător la Biserica ”Buna-Vestire” din Râmnicu Vâlcea. Trece la Domnul la 16 iunie 1978, fiind înmormântat în cimitirul central din Râmnicu Vâlcea[8].

                                  Protoiereu Ioan Lisnic

---

[1]ANRM, F. 211, inv. 6, d. 283, f. 62.

[2]„Кишиневскiа Епархiальныя Въедомости” (KEB), еженедъльное изданie,  nr. 26, 1914,  p. 288.

[3]Revista „Luminătorul”, nr. 15, 1927, p. 1.

[4]Anuarul Arhiepiscopiei Chişinăului. Chişinău: Tipografia Eparhială „Cartea Românească”, 1930, p. 103.

[5]„Buletinul Arhiepiscopiei Chişinăului”, nr. 5, 1942, p. 28.

[6]Idem, nr. 10, 1943, p. 24.

[7]Iancu Ana-Maria. Clerici basarabeni, refugiaţi în Arhiepiscopia Craiovei, victime ale regimului totalitar comunist. În: „Evenimente şi personalităţi marcante ale vieţii spirituale din spaţiul pruto-nistrean şi vecinătăţile lui din sec. XIX-XX”. Simpozion ştiinţific internaţional, Chişinău, Republica Moldova, 24-25 noiembrie 2017. Chişinău: Ed. CEP USM, 2017, p. 201.

[8]Ibidem, p. 201-202.

Biserica din Dercăuţi, jud. Soroca

ANRM, F. 211, inv. 6, d. 283, f. 62.

Preotul Nicolae Jolonovschi – unul dintre preoții supuși represiunilor

Preotul Nicolae Jolonovschi –
unul dintre preoții supuși represiunilor

Nicolae Jolonovschi s-a născut la 23 iunie 1911 în familia proprietarului de pământ Isidor Jolonovschi din Bădragii Vechi, jud. Hotin. A fost botezat la 27 iunie în biserica din Bădragii Vechi de către preotul Vasile Şapcinschi, avându-l naş pe unchiul său, învăţătorul Alexei Jolonovschi[1]. După absolvirea studiilor teologice, la 23 aprilie 1933 s-a căsătorit cu Larisa Mihailov din oraşul Hotin[2]. A fost hirotonit preot, fiind numit paroh al Bisericii ”Sf. Dimitrie” din satul Darabani, jud. Hotin[3].

În timpul primului refugiu de la sfârşitul lunii iunie 1941, autorităţile bisericeşti îl numesc pe părintele Nicolae Jolonovschi preot în parohia Adormirea, Caracal, jud. Romanaţi, din cadrul Mitropoliei Olteniei[4]. După reinstaurarea administraţiei româneşti în Basarabia, părintele Nicolae se întoarce la parohia sa. La 1 ianuarie 1942 a fost transferat la Biserica ”Sf. Ioan Teologul” din localitatea Atachi, suburbia oraşului Hotin[5].

În luna martie 1944, din cauza înaintării liniei frontului, părintele Nicolae Jolonovschi se refugiază din nou peste Prut. A fost numit preot în parohia Ciclova Română, din cadrul Episcopiei Caransebeşului. În perioada iunie 1951 – octombrie 1955, părintele Nicolae cu întreaga familie, soția Larisa și fiul lor Vlad au fost deportaţi, având domiciliu obligatoriu[6].

                                         Protoiereu Ioan Lisnic

---

[1] ANRM, F.211, inv. 19, d. 37, f. 102

[2]Ibidem.

[3] Colecţia Cicerone Ioniţoiu. Martiri şi mărturisitori ai Bisericii din România (1948-1989). Biserica Ortodoxă. Contact: contribuţii@procesulcomunismului.com., 2004,  p. 58.

[4]„Viaţa Bisericească în Oltenia. Anuarul Mitropoliei Olteniei”. Craiova: Tipografia Sf. Mitropolii a Olteniei, Râmnicului şi Severinului, 1941,  p. 801.

[5]„Episcopia Hotinului”, nr. 7, 1941, p. 131.

[6] Cicerone Ioniţoiu, Victimile terorii comuniste. Arestaţi, torturaţi, întemniţaţi, ucişi. Dicţionar H-I-J-K-L, Editura Maşina de scris, Bucureşti, 2003, p.247.

ANRM, F.211, inv. 19, d. 37, f. 102