duminică, 16 septembrie 2018

Preotul Cosma Voinițchi – martirizat prin împușcare






Preotul Cosma Voinițchi –
martirizat prin împușcare 



Preotul Cosma Voinițchi s-a născut la 1 noiembrie 1879 în familia preotului Gavriil Voinițchi, slujitor la biserica din localitatea Voloșcova, jud. Hotin. A învățat la școala parohială din satul natal, apoi și-a continuat studiile la Scoala spirituală din Edineț. În anul 1904 era cântăreț bisericesc într-o parohie (din stânga Nistrului) din cadrul Eparhiei de Herson. A participat la războiul ruso-japonez (1904-1905) și la Primul Război Mondial, în calitate de cântăreț bisericesc. După demobilizare și-a reluat activitatea de căntăreț, apoi a fost hirotonit preot pe seama unei biserici din cuprinsul Eparhiei Hersonului.
La 31 august 1937, preotul Cosma Voinițchi a fost arestat. Era acuzat de către serviciul NKVD din raionul Frunze, regiunea Odesa, de activitate antisovietică, “fiind un element social periculos care poate afecta cursul anchetei”, a fost încarcerat în închisoarea din Odesa. Conform rechizitoriului din 17 septembrie, pe parcursul anchetei a fost stabilit cum că preotul Voinițchi “…de mai mulți ani, dar mai ales după închiderea mai multor biserici din raionul Frunze, manifesta un interes permanent de a pleca în România. Neavând un loc stabil de muncă, făcea agitație antisovietică, lăudând viața bună din România și declara că ar pleca cu prima ocazie în acea țară. Având legături cu rudele sale din România, în anul 1918 a trecut ilegal la rude, de unde în același an, ilegal sa întors în Uniunea Sovietică”. Potrivit mărturiilor preotului, în anul 1918 a plecat în România pentru ca să o aducă pe maica sa la el, în Ucraina. Bătrâna maică a locuit la fiul ei timp de 5 ani, după care a murit. În timpul arestării părintelui Cosma, acesta mai avea în România, o singură rudă apropiata, pe fratele tatălui său, diaconul Mihail Voinițchi, fost slujitor la biserica din Volovcineț, jud. Soroca.
Judecata preotului Voinițchi a avut loc la 14 noiembrie 1937, în cadrul ședinței troicii NKVD, fiind condamnat la moarte prin împușcare. Sentința a fost executată la 29 noiembrie 1937. Peste 5 decenii de la executare, părintele a fost reabilitat, la 22 august 1989.

                                   Protoiereu Ioan Lisnic









vineri, 14 septembrie 2018

Preotul Serghie Brițchi – unul dintre preoții supuși represiunilor






Preotul Serghie Brițchi –
unul dintre preoții supuși represiunilor 


Biserica din Iarova, Soroca

Despre părinții preotului Serghie Brițchi nu se cunoaște nimic. La începutul lunii martie 1872, în preajma satului Iarova, jud. Soroca a fost găsit un copil nou născut, “abandonat de o persoană necunoscută”. Băiatul nou născut a fost luat sub tutela preotului Dimitrie Brițchi din Iarova. A fost botezat la 20 martie în biserica din Iarova de către preotul locului, primind la botez numele Serghie. La scurt timp, băiatul a fost înfiat de către preotul Dimitrie.  
Viitorul preot Serghie Brițchi a fost educat de către tatăl său adoptiv, a învățat întâi la școala din Iarova, apoi la Gimnaziul din Chișinău. În anul 1889 era lucrător la mănăstire, în Lavra din Serghiev Posad (Rusia). În perioada anilor 1890-1914 a fost funcționar, activând în calitate de grefier si devenind membru al castei intelectualilor si mic burghezilor din Serghiev Posad. După 1914 a fost grefier în biroul unor fabrici textile din Moscova. O perioadă scurtă de timp a participat și la luptele din Primul Război Mondial, fiind demobilizat din cauza sănătății. După revoluția bolșevică a lucrat în calitate de slujbaș la câteva întreprinderi, până în anul 1923. La 23 septembrie 1923 a fost hirotonit diacon, activând în calitate de cântăreț bisericesc până la 2 aprilie 1928, când a fost hirotonit preot.
În perioada anilor 1928-1934, părintele Serghie Brițchi a slujit la cateva parohii din raionul Alexandrovsk, regiunea Vladimir (Rusia). Din cauza etichetării sale ca „slujitor al cultului religios”, împreună cu alți clerici din regiunea Vladimir, sunt lipsiți de dreptul la vot. Majoritatea clericilor supuși acestei interdicții erau luați în vizorul  serviciilor NKVD, ca mai apoi să fie arestați și judecați.

                          Protoiereu Ioan Lisnic


ANRM, F. 211, inv. 15, d. 5, f. 205








joi, 13 septembrie 2018

Preotul Petru Vasilache – condamnat la moarte prin împușcare







 Preotul Petru Vasilache –
condamnat la moarte prin împușcare




Preotul Petru Vasilache s-a născut la 5 iulie 1872 în familie de țărani. Părinții săi erau Ioan și Maria Vasilache din satul Sănătăuca, jud. Soroca. A fost botezat la 9 iulie în biserica din satul natal de către preotul Gheorghe Seminel, parohul bisericii din satul învecinat, Napadova. Nașii de botez al viitorului preot au fost locuitorii din satul Sănătăuca, Vasile Vasilache și fiica lui Pamfil Vasilache, Maria.
Începând cu  anul 1901, Petru Vasilache își începe activitatea de slujitor bisericesc, fiind numit în calitate de cântăreț la biserica din Ianopol,  jud. Elisavetgrad (Uсraina). Potrivit datelor personale publicate în 1906, avea studiile scolii parohiale, era căsătorit și avea doi fii, de 2 și respectiv 3 ani. În anii 30 ai secolului trecut era preot la biserica din satul Pokrovskoe, regiunea Kirovograd (Elisavetgrad).
După închiderea bisericii din Pokrovskoe, părintele Petru Vasilache a locuit în continuare în această localitate. În anul 1937, pentru „încercarea de a deschide biserica”, părintele a fost arestat. Era acuzat și de activitate contrarevoluționară, fiind judecat la 2 noiembrie 1937 în cadrul ședinței troicii NKVD din regiunea Nicolaev și condamnat la moarte prin împușcare. Executarea sentinței a avut loc la 20 noiembrie 1937. În anul 1958, peste două decenii de la proclamarea sentinței de judecată, părintele Petru a fost reabilitat de către Procuratura regiunii Kirovograd.  

                                       Protoiereu Ioan Lisnic





În anul 1892, Petru Vasilache era viețuitor al Mănăstirii Japca,
 a făcut ascultare, învățând si rânduiala slujbelor bisericești
 (ANRM, F. 211, inv. 6, d. 161, f. 15) 





marți, 11 septembrie 2018

Ieromonahul Atanasie Ivanișin – condamnat la moarte prin împușcare






Ieromonahul Atanasie Ivanișin –
condamnat la moarte prin împușcare



Ieromonahul Atanasie, cu numele de botez Alexandru, s-a născut la 30 august 1862 în familia lui Macovei Ivanișin din localitatea Secureni, jud. Hotin. A învățat carte la școala din satul natal, având posibilitatea ca de la vârstă fragedă să citească din Sf. Scriptură și Viețile Sfinților. Îndrăgind viața monahală, în anul 1893,  pleacă la Sfântul Munte Athos, fiind primit în obștea Mănăstirii Sf. Pantelimon, la 18 iunie. A fost tuns ca rasofor la 6 martie 1895 și după primirea mantiei, a făcut ascultare la metocul Chromitsa și la metocul mănăstirii, situat în orașul Moscova.
Potrivit datelor înscrise în Monahologiul Mănăstirii Sf. Pantelimon, referitor la viețuitorii așezământului monahal, viitorul ieromonah Atanasie, era de statură mijlocie, avea părul de culoare neagră și ochii căprui. În perioada anilor 1904-1912 a viețuit la mănăstire, apoi din nou la metocul din Moscova, unde a rămas și după revoluția bolșevică, neavând posibilitatea de a se reîntoarce la mănăstire. În anul 1920, a fost hirotonit în treapta de ieromonah, “fără cunoașterea mănăstirii”.
În anul 1925, ieromonahul Atanasie Ivanișin devine slujitor la biserica Cimitirului Semionovsk din Moscova. A slujit la această biserică până la 19 august 1934, când a fost arestat. Era învinuit ca fiind membru al unei “organizații monarhiste contrarevoluționare”. Cu câteva zile înainte de arestare, într-un raport secret adresat administrației NKVD și Procuraturii din Moscova, se scria cum că “ieromonahul Atanasie, el fiind și Ivanișin Alexandr Macoveevici, bazându-se pe cercurile largi ale clericilor a desfășurat o activitate amplă în scopul pregătirii credincoșilor pentru trecerea Bisericii în ilegalitate”. Într-un alt raport se scria că ieromonahul Atanasie Ivanișin se bucura de mare popularitate în rândul credincoșilor din Moscova, “era cunoscut în cercurile largi ale clericilor ca fiind un călugăr-“ascet” de la Muntele Athos, având și un număr semnificativ de admiratori”. În rapoartele “informatorilor” se mai scria că preotul Atanasie oficia clandestin slujbe religioase în locuințele credincoșilor și că în timpul predicilor le vorbea despre distrugerea și profanarea bisericilor, despre arestările clericilor și credincoșilor nevinovați, cum că “colhozurile fiind de la diavol, au sărăcit și înfometat țăranii”, din aceste motive ”muncitorii și în special țăranii sunt chinuiți peste măsură și așteaptă momentul  pentru a se răscula” și că ”puterea sovietică în curând va cădea”. Părintele a refuzat  să semneze  orice acuzație, răspunzând la toate întrebările din timpul interogatoriului cum că nu cunoaște nimic. Judecata a avut loc la 11 decembrie 1934, fiind condamnat coform  art. 58-10 CP al RSSFR la 5 ani de exil.
Anii de surghiun, părintele Atanasie Ivanișin i-a petrecut în localitatea Kuznețovo, raionul Prioziornîi, regiunea Arhanghelsk, până la data de 22 septembrie 1937, când a fost arestat din nou. Era acuzat de activitate contrarevoluționară, cum că “vorbea despre distrugerea credinței în Hristos, afirmând că în curând vor fi deschise toate bisericile”. Judecata a avut loc la 23 octombrie, în cadrul ședinței troicii NKVD, fiind condamnat la pedeapsa capitală - moarte prin împușcare. Sentința de judecată a fost executată la 27 octombrie 1937. Peste patru decenii de la executarea sentinței, la 16 iunie 1989, pîrintele a fost reabilitat.

                                     Protoiereu Ioan Lisnic