Preotul Alexandru Podgurschi – unul dintre membrii Misiunii Ortodoxe din Transnistria
Viitorul preot Alexandru Podgurschi s-a născut la 18 iunie 1893, în familia preotului Ioan şi a preotesei Olga Podgurschi din satul Căinarii Vechi, jud. Soroca. Tatăl său era parohul Bisericii ”Naşterea Maicii Domnului” din acea localitate. A fost botezat la 25 iunie, în biserica din satul natal de către preotul Nicolae Captarenco din localitatea Izvoare, jud. Soroca şi cântăreţul bisericesc din Căinarii Vechi, Teodor Mămăligă[1]. Tânărul Alexandru a învăţat la şcoala elementară din satul natal, apoi la Şcoala spirituală din Edineţ, promoţia anului 1907[2] şi la Seminarul Teologic din Chişinău, studii pe care le-a absolvit în anul 1914[3].
La data de 4 martie 1915, absolventul seminarului, Alexandru Podgurschi a fost numit cântăreţ la Biserica ”Sf. Haralambie” din Chişinău[4]. În următorii ani a fost hirotonit preot şi a slujit la Biserica ”Naşterea Maicii Domnului” din satul Baxani, jud. Soroca. La 1 iunie 1921, conform cererii înaintate a fost transferat la Biserica ”Adormirea Maicii Domnului” din Hăsnăşenii Mici, acelaş judeţ[5]. În anul 1924, este din nou transferat, la parohia Petreni, jud. Soroca, cu Biserica ”Sf. Maria Magdalena”[6].
În
timpul primului refugiu, în luna martie 1941, preotul Alexandru Podgurschi a
fost numit de către autorităţile bisericeşti, paroh la Biserica ”Duminica
Tuturor Sfinților” din localitatea Movila Miresii, jud. Brăila[7]. În
toamna anului 1941, în raioanele din stânga Nistrului, cât și în întreg teritoriul
dintre Nistru şi Bug s-a instaurat administrația română, acest teritoriu a fost
numit Transnistria. Pentru refacerea vieţii creştine din Transnistria, după un
sfert de veac de prigoană şi propogandă ateistă, se înfiinţează o Misiune
Ortodoxă. Colaborator al acestei Misiuni devine și părintele Alexandru
Podgurschi, fiind numit de către autoritățile bisericești, paroh la catedrala
din Râbniţa şi protoiereu de judeţ.
Într-o
dare de seamă pe anul 1942, părintele protoiereu Alexandru Podgurschi raporta
autorităţilor bisericeşti, în felul următor: „Lucrarea mea am început-o cu Anul
Nou. De ziua Bobotezei am organizat o frumoasă procesiune în frunte cu preoţi,
steaguri şi două coruri. Cu autorităţile civile şi militare, cu d. Prefect al
judeţului şi mulţime de popor, ne-am îndreptat spre apele Nistrului. Aici o
cruce măreaţă de gheaţă vestea că şi pentru acest mal a răsărit Soarele Dreptăţii”.
Sub îndrumarea preotului protoiereu se refăceau bisericile şi casele de rugăciuni,
după un sfert de secol ateu. La Râbniţa se organizau cursuri de limbă română,
care erau frecventate de 200 de ascultători localnici[8]. În
ultimile luni ale anului 1942, părintele Alexandru a fost numit protoiereu al
judeţului Golta[9].
În
luna mai 1943, Mitropolitul Visarion Puiu, Şeful Misiunii Ortodoxe din Transnistria
a vizitat canonic mai multe localităţi din judeţele Odesa, Berezovca, Oceacov
şi Golta. Ajuns la marginea judeţului Golta a fost întâmpinat de credincoşi
veniţi de la mari depărtări şi de preoţi în frunte cu protoiereul de judeţ,
Alexandru Podgurschi, care a ţinut şi un raport despre activitatea misionară a
preoţilor din cadrul judeţului. La 30 mai, Mitropolitul Visarion, urmat de
protoiereul de judeţ şi un sobor de preoţi a săvârşit Sf. Liturgie arhierească
la catedrala din Golta. În judeţul Golta, cât şi în celelalte judeţe
transnistrene se lucra la reânfiinţarea şi restaurarea locaşelor sfinte. Se desfăşura
o lucrare misionară şi de educaţie religioasă, mai ales în rândul tinerilor. În
ziua de Paşti a anului 1943, după săvîrşirea slujbei praznicale, părintele
protoiereu Alexandru Podgurschi, însoţit de secretarul protoeriei s-au dus cu o
maşină specială în parohiile lipsite de preoţi, unde au săvârşit Vecernia şi au
sfinţit păştile. Acelaş lucru l-au făcut şi alţi preoţi. În acele zile de
sărbătoare, s-au organizat colete pentru ajutorarea săracilor, bolnavilor şi
văduvilor[10].
Din
cauza înaintării liniei frontului, în martie 1944, preotul misionar Alexandru
Podgurschi s-a refugiat din nou peste Prut. A fost numit de către autorităţile
bisericeşti, slujitor la Biserica ”Sf. Voievozi” din comuna Bengeşti, jud.
Gorj. La 28 ianuarie 1948, părintele Alexandru a fost transferat la parohia
Ioneşti, judeţul Vâlcea, în locul altui preot basarabean, Ştefan Madan, au fost
transferaţi unul în locul altuia. Transferarea reciprocă a preoţilor a fost
aprobată conform cererii petiţionarilor[11].
Despre viaţa de mai departe a preotului misionar Alexandru Podgurschi nu se cunoaşte nimic.
Protoiereu Ioan Lisnic
[1]ANRM, F. 211, inv. 6,
d. 256, f. 199.
[2]Кишиневскiа Епархiальныя Въедомости (în continuare – KEB), еженедъльное изданie, nr. 27-28, 1907, p. 206.
[3]Idem, nr. 25, 1914, p.
263.
[4]Idem, nr. 11-12, 1915,
p. 163.
[5]Revista „Luminătorul”,
nr. 6, 1921, p. 2.
[6] Episcopia Hotimului. Anuar, Chişinău:
Tipografia Eparhială ”Cartea Românească”, 1930, p. 129.
[7]Cornelia Vîju. Istorie şi viaţă jertvelnică în comunitatea
movileană. Sursa:
https://corneliaviju.blogspot.com/2017/12/istorie-si-viata-jertfelnica-in.html
[8]„Transnistria Creştină. Revista Misiunii Ortodoxe Române în Transnistria”, anul I, nr. 1, ianuarie-martie 1942, p. 44, 57-58.
[9]„Transnistria
Creştină. Revista Misiunii Bisericeşti în Transnistria”, anul I, nr. 3-4,
iulie-decembrie 1942, p. 90.
[10]„Transnistria
Creştină. Revista Misiunii Bisericeşti pentru Transnistria”, anul II, nr. 1-2,
ianuarie-iunie 1943, p. 101-103, 140-142.
[11]„Republica Populară
Română. Monitorul Oficial”. Partea I-a, nr. 29, 5 februarie 1948, p. 942.
