Preotul Serghie Curmei – condamnat la moarte prin împușcare

Preotul Serghie Curmei –
condamnat la moarte prin împușcare

Memorialul victimilor represiunilor politice din orașul Cazan

Serghie Curmei s-a născut în anul 1914 în familia preotului Alexie Curmei, slujitor la Biserica „Sf. Dimitrie” din satul Bârnova, jud. Hotin. În anul 1917, tatăl său se transferă la Biserica „Sf. Constantin și Elena” din satul Limbenii Noi, jud. Bălți. Localitate, unde tânărul Serghie și-a petrecut anii copilăriei, urmând și studiile școlii primare. După absolvirea studiilor teologice a fost hirotonit preot.

În primul an de prigoană împotriva credinţei din timpul ocupaţiei sovietice (1940–1941), părintele Serghie Curmei a fost arestat. Era acuzat conform art. 54-6 CP al RSSU, de „spionaj   în favoarea serviciilor secrete române”, cum că, aflându-se pe teritoriul URSS, prin intermediul   agenților de legătură, “furniza informații privind dislocarea armatei roșii”.

Din cauza operațiunilor militare, începute în vara anului 1941, arestații din închisorile orașelor basarabene au fost evacuați în interiorul URSS. Inculpatul Curmei Serghei Alexeevici a fost transferat în închisoarea orașului Cazan, RASS Tatarstan. Judecata a avut loc  la 3 octombrie 1941, în cadrul ședinței Tribunalului militar al trupelor NKVD din RASS Tatarstan, fiind condamnat la moarte prin împușcare. Sentința de judecată a fost executată la 30 decembrie 1941.

Numele preotului Serghie Curmei, cât și a altor “dușmani ai poporului”, executați în  capitala RASS Tatarstan, sunt încrustate pe lespezile de marmură a Memorialului victimilor represiunilor politice din orașul Cazan, monument inaugurat în anul 1998.

Extras din cartea: 

Protoiereu Ioan LISNIC, Clerici ortodocși din Basarabia și Transnistria în închisorile comuniste, Iași, Editura Stef, 2019, p. 47-48

Preotul Serghie Curmei este înscris pe lespedea de marmură a Memorialului

(penultimul din prima coloană)

Preotul Alexandru Turcin - unul dintre preoții deportați în Siberia

Preotul Alexandru Turcin -
unul dintre preoții deportați în Siberia

Biserica “Sf. Gheorghe” din localitatea Cojușna

Preotul Alexandru Turcin s-a născut în anul 1924 în familia preotului Serghie Turcin. Avea studiile Colegiului de construcții din Chișinău, pe care l-a absolvit în anul 1944. Tot în același an s-a evacuat în România, activând în calitate de tehnic constructor în orașul Ploiești. În anul 1945 a fost silit să se repatrieze conform procedurii de repatriere. După întoarcerea în RSSM, aflat la Chișinău, susține examenul pentru a deveni preot. A fost hirotonit preot, fiind numit paroh la biserica din satul Ghiduleni, r-nul Chiperceni, jud. Orhei, apoi la 15 augist 1946, transferat în satul Brăviceni, Orhei, cu desirvirea bisericii din Breanova. 

În anul 1949, părintele Alexandru Turcin, împreună cu membrii familiei sale au fost deportați în afara hotarelor RSSM, în regiunea Irkutsk, într-o localitate cu regim special unde a activat ca tehnician-constructor până în anul 1956. După revenirea la locurile natale a fost numit preot la biserica din Grimincăuți, r-nul Lipcani.

Ultima parohie a părintelui Alexandru a fost satul Cojușna, r-nul Strășeni, cu Biserica “Sf. Gheorghe”. Trece la Domnul la 15 decembrie 1974, fiind înmormântat în cimitirul din Cojușna.  

Extras din cartea: 

Protoiereu Ioan LISNIC, Clerici ortodocși din Basarabia și Bucovina de Nord în închisorile comuniste, Centinarul Marii Uniri, 1918-2018, Chișinău, Cuvântul ABC,2018, p. 283-284

Scrisoarea preotului Alexandru Turcin către Episcopul Nectarie, prin care îl informează că împreună cu membrii familiei sale a fost deportat în regiunea Irkutsk și îl ruga pe episcop ca să-i elibereze actele necesare pentru a se putea angaja ca preot în acea regiune, AMDP, nr. 164, f. 10