Date
noi despre preotul martir Alexandru Dașcheev[1]
(+4 decembrie 1962)
[1]Protoiereu Ioan Lisnic, Biserica “Sf. Nicolae” din Putineşti la popas aniversar: 200 ani de la sfințirea pietrei de temelie și începutul lucrărilor de construcție (1824-2024). Iași, Editura Stef, 2024, p. 31-39, 50-53.
La 27 octombrie 1916 a fost transferat de la parohia
Percăuți, jud. Hotin, la Putinești, conform cererii înaintate, preotul Alexandru Daşcheev[1].
Viitorul preot s-a născut la 13 iunie 1893, în familia lui Zinovie și a Olgăi
Dașcheev. Tatăl său era cântăreț la Catedrala ”Acoperemântul Maicii Domnului”
din Hotin[2].
După absolvirea şcolii primare a urmat studiile la Şcoala Spirituală din
Edineţ, apoi, din 1909, la Seminarul Teologic din Chişinău, pe care l-a
absolvit în anul 1915.
După absolvirea studiilor seminariale, viitorul preot
Alexandru Daşcheev, la 27 august 1915, a fost numit temporar în funcţia de
cântăreţ la biserica din Suhuluceni, jud. Orhei[3].
Se căsătorește la 12 octombrie 1915, cu Anastasia Gheorghianov. A fost
hirotonit diacon la data de 24 octombrie și în următoarea zi a fost hirotonit
preot, în Duminica a 24-a după Cinczecime, în timpul Sf. Liturghii săvârșite la
Catedrala din Chișinău. A fost hirotonit preot pe seama bisericii din Percăuţi,
jud. Hotin, iar la 27 octombrie 1916 a fost transferat la biserica din
Putineşti[4]. S-a aflat aici întreaga perioadă interbelică. Vârstnicii
îşi aminteau de părintele Alexandru ca de un adevărat duhovnic, având o
foarte mare autoritate de preot şi educator pentru enoriaşii săi.
În Episcopia
Hotinului, care cuprindea județele Bălți, Hotin și Soroca, se organizau în
parohii Cercuri pastorale la care participau preoții și enoriașii localnici cât
și cei din satele vecine. La 20 mai 1937, în parohia Putinești a avut loc
întrunirea Cercului pastoral “Vestitorul” , din cadrul protoieriei cercului 3
Soroca. După oficierea Utreniei și a Sf. Liturghii a predicat preotul Nicanor
Murafa, de la Gura Căinari, tratând tema “Rătăcirile de astăzi”. Apoi s-a
sfințit și inaugurat localul cooperativei din comună. Cu acest prilej a luat cuvîntul
învățătorul Dionisie Moraru, care a arătat rostul acestei tovărășii în viața
sătenilor. A mai vorbit E. (Emanuil) Solcanu, preotul B. Chelaru, președintele
cercului și preotul Alexandru Dașcheev, parohul local. După finalizarea
programului oficial, membrii cercului au mers la reședința parohială. Clericii lua-se
hotărârea ca să contribuie financiar pentru fondul cultural al Cercului, ca din
banii adunați să se procure literatură religioasă. Pe parcursul anului 1937,
părintele Alexandru Dașcheev a mai predicat în cadrul cercului pastoral
“Vestitorul”, la 4 iulie, organizat la Zarojani, filiala parohiei Gura Căinari,
la 22 august, la Gura Căinari și la 23 noiembrie, la Florești. După oficierea Sf.
Liturghii în Biserica “Sf. Ierarh Mitrofan” din orașul Florești, părintele
Alexandru a vorbit “Despre îndreptarea neajunsurilor societății de astăzi”. În
biserică erau prezenți, enoriașii, autoritățile locale, elevii școlilor
primare, cât și cei ai gimnaziului mixt. După finalizarea programului oficial
s-a împărțit credincoșilor crucilițe și cărțulii ziditoare de suflet[5].
După ocuparea Basarabiei de către sovietici (1940-1941), preoții
rămași au fost obligați de către autorități să plătească impozite exagerate,
alții supuși represiunilor prin arestări, deportări în Siberia fiind siliți să
îndeplinească diferite munci degradante, umiliți, bătuți și chiar omorâți. În
acea perioadă au fost distruse și multe biserici. Părintele Alexandru Daşcheev a continuat să slujească la biserica din sat. În luna
noiembrie 1940, pentru neachitarea la timp a impozitului agricol de pe lotul de
pământ pe care îl avea în posesie a fost arestat de către colaboratorii secției
NKVD şi judecat la 10 ani de lagăr[6]. Trei
dintre membrii comisiei de evaluare și confiscarea averii acuzatului Dașcheev
A. Z., erau din Gura Căinari: președimtele sovietului sătesc V. L., președintele
colhozului Z. și ajutor de președinte al colhozului, membru al sovietului
local, A. G. După eliberarea Basarabiei, în toamna anului 1941, Jandarmeria
locală a deschis un dosar de urmărire penală pe numele unor activiști din
timpul stăpânirii sovietice. Dosarul a fost transmis spre examinare la Curtea
Marțială, Corp 3 Armată. Cei arestați, printre care și cei trei activiști amintiți
mai sus, se aflau în penitenciarul din Bălți. Referitor la confiscarea averii
preotului, unul dintre martori s-a exprimat în felul următor: „s-a ridicat în
mod barbar bunurile preotului
din satul Putinești, precum și tot pământul pe care l-au luat cu forța la
colhoz, iar pe dânsul l-au ridicat și deportat în loc necunoscut”. Potrivit
informației din dosar, din fosta averere a preotului, au fost ridicate și
transmise gospodăriei colhozului următoarele bunuri: una iapă, una vacă, 2 porci,
7 stupi, una mașină de semănat, un aparat pentru extrasul mierii, un plug și
alt inventar agricol[7].
La 24 noiembrie 1942, protoeria cercului 3 Soroca a alcătuit o lista a
clericilor pensionari şi deportaţi, în acea listă figura şi numele părintelui
Alexandru Dașcheev, „deportat de bolșevici”. Urma ca la începutul anului 1943,
preoteasa Anastasia Dașcheev să primească o primă de ajutor[8]. Părintele
Alexandru a petrecut anii de detenţie într-un lagăr din Peninsula Ciukotka, pe
râul Kolîma, suferind clima aspră şi condiţiile inumane de temniță. A fost
eliberat în anul 1946. Revine în RSSM și în următorul an, autorităţile
eparhiale îl numesc slujitor la biserica din Gura Căinarului, în 1948-1949 a
deservit și biserica din satul vecin, Putineşti, vechiul său loc de păstorie[9].
În anul 1949, autorităţile sovietice locale îi interzic
părintelui Alexandru de a mai sluji la biserica din Putineşti, iar în 1962
biserica a fost distrusă. Părintele era chemat aproape zilnic la sovietul
sătesc, pentru a renunţa la preoţie şi a se pensiona. El a fost batjocorit,
înjosit şi chiar ameninţat. Aceste împrejurări îi grăbesc sfârşitul. Trece la
Domnul la 4 decembrie 1962, fiind înmormântat pe data de 6 decembrie în
cimitirul din Gura Căinarului[10].
Protoiereu Ioan Lisnic
[1]Informații despre preotul Alexandru Dașcheev puteți găsi în: Protoiereu Ioan Lisnic, Clerici
ortodocși din Basarabia și Bucovina de Nord în închisorile comuniste.
Centenarul Marii Uniri, 1918–2018. Chișinău, Cuvântul ABC, 2018, p. 122-123; In memoriam: Protoiereu mitrofor Grigore
Lisnic. Chişinău: Editura „Labirint”, 2013, p. 30-33.
[2]ДАЧО,
Ф. 1245, ор. 13, спр. 297, арк. 149.
[3]KEB,
nr. 28, 1909, p. 231; nr. 21-22, 1915, p. 302; nr. 34-35, p. 1915, p. 439.
[4]ANRM,
F. 1217, inv. 1, d. 251, f. 11; KEB, nr. 42, 1915, p. 522; nr. 45, 1915, p. 1281; nr. 45,
1916, p. 246.
[5]„Episcopia Hotinului”, nr. 15-16, 1937, p. 313-314, 315-316; nr. 21, 1937, p. 417-418; nr. 1, 1938, p. 6.
[6]In memoriam: Protoiereu mitrofor Grigore Lisnic, p.
31; Ce preoţi au fost asasinaţi şi
deportaţi de bolşevici din Basarabia. În: ziarul „Raza” ”, nr. 691, 12-19 decembrie
1943; Cartea Memoriei. Catalog al victimelor totalitarismului comunist. Vol. IV.
Chişinău: Ed. „Ştiinţa”, 2005, p. 449.
[7] Arhiva C. C. al P. M. R. (București), F.
96, d. 4912, f. 3-7, 11, 22, 28, 36.
[8]ANRM,
F. 1217, inv. 1, d. 1049, f. 57.
[9]In memoriam: Protoiereu mitrofor Grigore Lisnic, p.
31.
[10]Ibidem p. 32.
