Cântăreţul bisericesc Serghie Grosu -
martirizat în temnițele comuniste
Cântăreţul bisericesc Serghie
Grosu s-a născut la 6 octombrie 1890 în
satul Molovata, jud. Tiraspol. Era descendent dintr-o famile de preoți. Tatăl
său, Dimitrie Grosu era preot la biserica din Molovata,
transferat în 1901 la biserica din Mahala, suburbia oraşului Dubăsari.
Bunicul, Constantin Grosu, la mijlocul sec. al XIX-lea era paroh la biserica
din satul Micăuți, jud. Chișinău.
Tânărul Serghie, a învățat
întâi la școala parohială din satul natal și în 1900 pleacă la Odesa, unde
urmează studiile teologice la Scoala spirituală și Seminarul Teologic. În
perioada anilor 1911-1915 a învățat la Academia Teologică din Kiev.
Fiind în anul II de studii, a fost ales conducătorul corului de studenți de la
academie. În acea perioadă, a realizat și câteva lucrări
muzicale bisericeşti. La biblioteca academiei se păstreaza până în prezent,
partituri editate și în manuscris, compuse și semnate de Serghie Grosu. La
încheierea studiilor, prezintă lucrarea de diplomă, ”Rânduiala slujbei ce se
face la logodnă și la cununie”, un studiu liturgic istoric, obţinând titlul de candidat în teologie.
După absolvirea studiilor
teologice, Serghie Grosu a slujit în calitate de cântăreţ mai întâi la biserica
din Bocicăuţi, jud. Hotin, apoi, la 27 august 1915, a fost transferat la
Catedrala din Bender (Tighina),
unde a slujit mai mult de un sfert de secol. Pe parcursul activității sale, a
înființat și a condus corul catedralei. Începând cu anul 1915, a activat și în
calitate de profesor de muzică la Gimnaziul de băieți din Tighina. A predat și
alte obiecte, religia, limba latină ș.a.
În anul 1930, a fost ales în funcţia de consilier eparhial. În
1938, a fost numit conducător al organizației de tineret “Straja Țării”, tot în acel an devine
membru al Partidului Frontul Renașterii Naționale.
După instaurarea puterii
sovietice în Basarabia (1940–1941), cântăreţul Serghie Grosu a continuat
activitatea profesorală la aceeași instituție, care sub noua conducere
devenise, Școala Medie nr. 2 din Bender.
În anul 1941, a fost arestat şi deportat în interiorul URSS. Mandatul
de arestare, sancționat la 1 iulie 1941, de către Procurorul RSSM, jud. Bender,
avea următorul conținut: “Grosu
Serghei Dimitrevici, român, cântăreț la catedrala din Bender, era membru al
partidului liberal. Timp de 20 de ani a
fost profesor de religie la gimnaziul de băieți, era și un românofil înflăcărat.
Fiind membru la partidului liberal, în fiecare zi de luni, în prezența
profesorilor, arbora drapelul României și intona cântece patriotice”. Serghie
Grosu era acuzat conform art. 54-10 p. 2 CP al RSSU, „agitație și propagandă
contrarevoluționară”. Din
cauza retragerii armatei sovietice din Basarabia, împreună cu alţi deţinuţi a fost
evacuat în interiorul URSS și repartizat în închisoarea nr. 1 din Irkutsk
(Rusia).
După lungi interogatorii, unele dintre ele durau
până la ora 2 dimineața, la 28 mai 1942 a fost stabilit rechizitoriu în care se
scria: „În urma efectuării unei anchete a fost stabilit că, Grosu C. D., în
perioada anilor 1938-1940, a fost membru al partidului contrarevoluționar,
nationalist-burghez, “Frontul Renașterii Naționale a României”. În acea
perioadă, era și șeful organizației, nationalist-burgheze pentru tineret, “Straja
Țării”, participând activ în cadrul acestei organizații”. Potrivit acestor
învinuiri, ofiţerii NKVD au propus condamnarea inculpatului Grosu S. D., “fiind
demascată
activitatea sa antisovietică”,
la 7 ani privațiune de libertate și 3 ani degradare din drepturile civice.
Judecata a avut loc la 9 septembrie 1942, în cadrul Consfătuirii speciale NKVD
din URSS, primind sentința de condamnare, 5 ani de detenție într-un lagăr de
muncă forțată.
A fost repartizat într-un lagăr din regiunea Novosibirsk, unde la 12 februarie
1943, fiind bolnav de
tuberculoză, încetează din viață în spitalul închisorii.
În luna ianuarie 1943, în „Buletinul Arhiepiscopiei
Chişinăului” era publicată lista clericilor-pensionari, decedaţi şi deportaţi,
a văduvelor, orfanilor sau moştenitorilor lor, în care figura şi numele
cântăreţului Serghie Grosu, de la parohia Catedrala, orașul Tighina. Urma ca,
pe parcursul anului 1943, soția sa, Olga
Grosu să primească o primă de ajutor.
La 13 aprilie 1961, soția fostului cântăreț Serghie,
Olga Grosu, expediază o scrisoare pe adresa Președintelui Judecătoriei Supreme
a RSSM, în privința reabilitării soțului
ei. Acea scrisoare avea următorul conținut: “Soțul meu, Grosu Serghei
Dimitrevici, locuitor al orașului Bender, RSSM, a fost represat, fiind arestat
la începutul lunii iulie 1941 și exilat într-un lagăr din orașul Taișet. În
anul 1942 a fost transferat într-un lagăr din orașul Novosibirsk, unde la
12.II.1943 a murit. Până în prezent nu cunosc cauza arestării și nici pentru ce
a fost condamnat. Fiind împreună cu soțul meu încă din anul 1925, declar cu
toată tăria, că niciodată și nici într-un fel nu sa manifestat împotriva
puterii sovietice. Nu a aderat la nici un partid politic și nici n-a făcut
armata nici sub un regim. Consider, însă nu sunt convinsă, că a fost calomniat
de cineva. Soțul meu era fiu de preot, a fost profesor la gimnaziul de băieți
din orașul Bender și a condus corul din Bender. În perioada anilor 1940-1941 a
fost învățător la școala nr. 2 din Bender. Sunt fiică de muncitor, fiul meu
lucrează inginer. Împreună cu fiul meu suntem de părere ca a fost represat în
mod nejustificat”. În
scopul efectuării unor investigații suplimentare au fost însărcinați colaboratorii
KGB din RSSM, care au și inițiat un proces de investigații.
Au fost interogați rudele apropiate, foștii colegi
de serviciu și câteva persoane care l-au cunoscut pe Serghie Grosu. La 14 iunie
1961, dosarul penal, împreună cu materialele investigațiilor suplimentare au fost
transmise Procuraturii RSSM. În Protestul Procuraturii, expediat pe adresa
Consiliului Juridic al Judecătoriei Supreme a
RSSM, se scria, că potrivit declarațiilor martorilor, “Grosu S. D., în
perioada anilor 1938-1940, într-adevăr a fost conducător al organizației de
tineret “Straja Țării”, organizație, care potrivit statutului, nu avea posturi
de conducere, organizațiile primare ale elevilor din diferite clase, erau
conduse de profesori. Grosu, fiind profesor, era obligat să conducă o astvel de
organizație […] În privința apartenenței sale la partidul roman, “Frontul Renașterii
Naționale”, în timpul investigațiilor s-a stabilit, că fiind membru al acestui
partid, n-a desfășurat nici o activitate, fiind un membru pasiv. Potrivit art.
12 al decretului de organizare a acestui partid, Grosu, fiind funcționar
public, era obligat să adere la acest partid. În timpul investigațiilor alte
materiale compromițătoare n-au fost stabilite”.
La 30 iunie 1961, Consiliului Juridic al
Judecătoriei Supreme a RSSM, a dat un
aviz pozitiv în privința reabilitării: “Hotărârea Consfătuirii speciale NKVD
din URSS de la 9 septembrie 1942, în
privința condamnării inculpatului Grosu Serghei Dimitrevici, se anulează, din
cauza lipsei de probe”. Astvel,
peste două decenii de la arestare, a fost
stabilită nevinovăția cântăreţului Serghie Grosu, fiind reabilitat postmortem.
Extras din cartea:
Protoiereu Ioan LISNIC, Clerici ortodocși din Basarabia și Transnistria în închisorile comuniste, Iași, Editura Stef, 2019, p. 65 - 68
S.Grosu în anii studenției la Academia Teologică din Kiev
Preotul Dimitrie Grosu în mijlocul membrilor corului parohial
de la biserica din Mahala,18 iunie 1913
