Despre ungerea cu Sf. Mir. Combaterea sectelor raționaliste VI

 

Despre ungerea cu Sf. Mir.

Combaterea sectelor raționaliste VI 

 

Ungerea cu Sf. Mir este Sf. Taină care se săvârșește după Sf. Botez. Ea constă în ungerea părților trupului celui botezat cu mir sfințit de episcop prin pronunțarea cuvintelor: „Pecetea darului Sfântului Duh”, transmițându-i-se darul Sfântului Duh pentru întărirea și dezvoltarea puterilor lui duhovnicești prin care va câștiga viața veșnică.

Ungerea cu Sf. Mir se face fiecărui creștin, pentru că primind iertare de păcate prin Sf. Botez să primească această Taină „arvuna Duhului în inimile voastre” (II Corint., 1, 21-22), ca întărit în luptă cu răul și condus în viața sa de Duhul Sfânt, să atingă sfințenia posibilă, dispoziția sufletească creștină și prin aceasta și mântuirea veșnică.

La început, însăși Sf. Apostoli pogorau asupra celor botezați darul Sf. Duh prin punerea mâinilor (Fapte, 8, 14-17, 19), dar când numărul credincoșilor s-a mărit în așa chip că Sf. Apostoli nu mai puteau singuri să-și pună mâinile pretutindenea asupra numeroșilor credincoși, ei au înlocuit atunci punerea mâinilor prin ungerea cu Sf. Mir (I Ioan, 2, 20, 27; II Corint., 1, 21-22), orânduind să se săvârșească de către episcopii și presfiterii bisericilor, care o și săvârșesc asupra tuturor celor botezați din vremea Sf. Apostoli până acum și o vor săvârși până la sfârșitul lumii.

Botezul și ungerea cu Sf. Mir sunt două Taine deosebite. Sf. Apostoli ne învață ca să le deosebim una de alta (Fapte, 2, 38; Evrei, 6, 1-6).

Odată cu Sf. Botez, fiecare creștin trebuie să primească și ungerea cu Sf. Mir, care înlocuia încă din timpul Sf. Apostoli punerea mâinilor, care dă celui botezat darurile Sf. Duh pentru întărirea vieții lui duhovnicești. Această mare taină nu o pot săvârși nici mirenii și nici diaconii bisericii. Ea se săvârșește de către urmașii Sf. Apostoli – episcopii – și de către cei hirotoniți de ei, presviterii bisericii.

Comunitățile sectante, despărțite de Sf. Biserică a lui Hristos, care nu au episcopi legali apostolici nu pot avea nici Mir și nici ungerea cu Sf. Mir. Acela care nu are asupra sa pecetea dumnezeiască de ungere cu Sf. Mir, acela nu este creștin și nici urmaș al vieții veșnice, căci este lipsit de comunicarea cu Sf. Duh fără ajutorul darului căruia nimeni nu se mântuiește. Dar și creștinii, primind prin sfânta ungere darurile Sf. Duh, trebuie să se păzească curați și neprihăniți ca prin greșalele lor să nu depărteze de la sine pentru totdeauna Duhul cel dumnezeiesc și să nu se supună veșnicei judecăți.       

 

  

  M. A. Calnev. Combaterea sectelor raționaliste VI. Despre ungerea cu Sf. Mir. Editura Asociației "Uniunea Culturală Bisericească" din Chișinău, 1927. Tipografia Eparhială, str. Haralampie 42, p. 1 - 12.

 

Despre Sfântul Botez. Combaterea sectelor raționaliste V

 

Despre Sfântul Botez.
Combaterea sectelor raționaliste V

 

Rânduiala Sf.Botez, Molitvenic, Râmnic, 1730

 Omul nebotezat nu poate să intre în Impărăția lui Dumnezeu (Ioan, 3, 5; I Corint., 15, 50; Apoc., 1, 27). De aceea trebuie să-i botezăm și pe copii (Ioan, 3, 5; Fapte, 2, 38-39). Copiii și fără de credință pot să primească sfințire de la Dumnezeu și harul Sfântului Duh (Ieremia, 1, 5; Judecători, 13, 4-7; Luca, 1, 15; Matei, 21, 15-16; Psal., 21, 10-11; Matei, 19, 15).

Copiii se botează pe temeiul credinței părinților, nașilor și săvârșitorilor acestei taine (Matei, 8, 5-13; 15, 22-28; 17, 15-18; 9, 1-2). Botezul a înlocuit tăierea împrejur, care se săvârșea asupra copiilor (Facere, 17, 10-14; Luca, 2, 21; Colos., 2, 11-13) .

Făgăduința pentru botez a fost dată și copiilor (Fapte, 2, 38-39). Temeiurile cele mai de seamă privitoare la botezul copiilor (Ioan, 3, 5; Fapte, 2, 38-39).

 

  M. A. Calnev. Combaterea sectelor raționaliste V. Despre Sfântul Botez. Editura Asociației "Uniunea Culturală Bisericească" din Chișinău, 1926. Tipografia Eparhială, str. Haralampie 42, p. 29 - 52.

 

Despre harul dumnezeiesc mântuitor. Combaterea sectelor raționaliste V

 

Despre harul dumnezeiesc mântuitor.       Combaterea sectelor raționaliste V

Unde nu există ierarhia după lege, acolo lipsesc și Sfintele Taine ale Bisericii, în care se dă păcătoșilor, harul dumnezeiesc, însă unde nu este har nu-i nici mântuire, așa cum ne învață Sf. Scriptură: “prin harul Domnului nostru Iisus Hristos, credem că ne vom mântui“ (Fapte, 15, 11). Dar nu s-a zis “mântuiți suntem deja“, “ca și aceia“, adică păgânii.

Afară de păcatele iertate prin Sf. Taină a Botezului, omul săvârșește și multe alte păcate după Botez, pe parcursul întregii sale vieți. Dacă ne vom pocăi de păcatele acestea, atunci prin harul dumnezeiesc care se transmite prin Sf. Taine, ne vom mântui, iar dacă nu, atunci vom muri sufletește din cauza voinței noastre rele (Luca, 13, 3). Pentru aceasta și Sf. Apostol Ioan învață, că deși  “acum fii ai lui Dumnezeu suntem, încă nu s-a arătat că vom fi“   (I Ioan, 3, 2), pentru aceasta și Sf. Apostol Pavel zice: “Prin nădejde ne-am mântuit; însă nădejdea care se vede nu este nădejde, că ceea ce vede cineva (cum, de pildă, sectanții cred că ei sunt deja mântuiți și la judecata lui Dumnezeu nu vor veni), pentru ce să și nădăjduiască? Îar dacă ceea ce nu vedem nădăjduim, prin răbdare așteptăm“ (Rom., 8, 24-25).

Ne mântuim nu prin credință și fapte bune, ci prin harul dumnezeiesc; credința și faptele ne dau nouă numai drept, numai apropierea de a primi în dar. Harul mântuitor se dă în Sf. Taine ale Bisericii pe care au dreptul de a le săvâși numai pastorii ei legali. Sectanții, despărțindu-se de Biserica Adevărată, “s-au îndepărtat de Hristos și au căzut din har“ (Gal., 5, 4), din harul dumnezeiesc care curăță păcatele, pentru aceasta, dacă nu se vor pocăi, nefiind spălați de păcate, nu vor moșteni împărăția cerească, fiindcă “în cetate nu va întra tot ce este spurcat“ (Apoc., 21, 27).    

 

                     

  M. A. Calnev. Combaterea sectelor raționaliste V. Despre harul dumnezeiesc mântuitor. Editura Asociației "Uniunea Culturală Bisericească" din Chișinău, 1926. Tipografia Eparhială, str. Haralampie 42, p. 1 - 27.

Despre importanța rugăciunilor pentru cei răposați. Combaterea sectelor raționaliste IV

 

Despre importanța rugăciunilor pentru cei răposați.

Combaterea sectelor raționaliste IV

Ușurarea soartei grele a morților în viața lor dincolo de mormânt și chiar iertarea deplină a lor este cu putimță prin rugăciunile Bisericii lui Hristos, a celei pământești și a celei cerești: „Domnul omoară și face viu, pogoară în iad și ridică” (1 Regi, 2, 6). „Că tu stăpânești viața și peste moarte și pogori la porțile iadului și iarăși ridici” (Înțelep. Sol. 16, 13). Însuși Domnul Hristos a zis celor ce au crezut în El: „Datu-mi-sa toată puterea în cer și pre pământ” (Mt., 28, 18); „și am cheile iadului și a morții” (Apoc., 1, 18). Însuși El ne-a încredințat pe noi că „orice păcat”, afară de hula împotriva Duhului Sfânt, poate fi iertat nu numai în veacul acesta ci și în cel viitor (Mt., 12, 31-32).

Cei răposați sunt morți cu trupul, dar sunt vii cu sufletul și trăiesc dincolo de mormânt cu viață conștientă și înțeleaptă. Împreună cu cei vii ei aparțin unei Biserici a lui Dumnezeu care are drept cap pe însuși Domnul Hristos și suntem datori ca să le facem rugăciuni de pomenire.

Murind în credința ortodoxă, nu rămânem uitați și lăsați de toți, asemenea sectanților care s-au lepădat de Biserica Adevărată. La ei e mai rău ca la păgâni: a murit omul, îl duc la mormânt și îl îmgroapă, fără rugăciuni, ca pe un dobitoc, și-l uită, căci l-au iubit numai în viață. Te cuprinde groaza când asupra fiecărui sectant decedat în nepocăință se împlinesc cuvintele înfricoșătoare ale Sf. Pr. Ieremia: „nu i se va face îngroparea, ci putred se va lepăda afară” (Ier., 22, 19); adică ca pe dobitocul: fără milostenie, fără suspinare și rugăciune pentru el către Dumnezeu, fără dragostea creștinească față de el, fără nici o îngrijire pentru viața lui după moarte! L-au îngropat și l-au uitat!   

  M. A. Calnev. Combaterea sectelor raționaliste IV. Despre rugăciunea pentru morți. Editura Asociației "Uniunea Culturală Bisericească" din Chișinău, 1925. Tipografia Eparhială, str. Haralampie 42, p. 27 - 64.