Preotul Vasile Machedonschi – martirizat prin împușcare

Preotul Vasile Machedonschi –
martirizat prin împușcare

Preotul Vasile Machedonschi s-a născut la 18 martie 1860 în localitatea Cazaclia, jud Bender (Tighina), în familia cântărețului bisericesc Dimitrie Machedonschi. Avea studiile Școlii Spirituale și a Seminarului Teologic din Chișinău. După absolvirea studiilor teologice a fost hirotonit preot pe seama Bisericii “Sf. Arh. Mihail” din localitatea Izvoare, jud. Orhei, începând cu data de 6 noiembrie 1883. O perioadă de timp a fost paroh la Biserica “Sf. Nicolae” din localitatea Goian, jud. Tiraspol și din anul 1900, paroh la Biserica “Sf. Ioan Botezătorul” din Reimarovca, același județ. În această parohie a îndeplinit și funcția de profesor de religie în școala din localitate. Ultima parohie a părintelui Vasile Machedonschi a fost localitatea Roghi, Dubăsari, cu Biserica “Acoperemântul Maicii Domnului”.

La 22 noiembrie 1937 a fost arestat de către agenții NKVD din Dubăsari, RASS Moldovenească. Părintele Vasile avea vârsta de 77 ani, dintre care 54 de ani i-a închinat slujirii lui Dumnezeu și  păstoriților săi.

Judecata a avut loc la 28 februarie 1938, fiind învinuit de către Troica NKVD din RASSM de “propagandă religioasă legată de activitate antisovietică și contrarevoluționară”, fiind condamnat la moarte prin împușcare. Sentința de judecată a fost executată în închisoarea din Tiraspol, la 5 martie 1938.

                                      
                                                  Protoiereu Ioan Lisnic    

                                                                

Preotul Ioan Colesnic – condamnat la moarte pentru “activitate contrarevoluționară”

Preotul Ioan Colesnic – condamnat la moarte
pentru “activitate contrarevoluționară”

Preotul Ioan Colesnic s-a născut în anul 1902, în localitatea Lăbușna, raionul Codima, din fosta RASS Moldovenească. Ajuns la maturitate, o peioadă de timp a activat ca muncitor la Serviciul căilor ferate. În anul 1925 a fost hirotonit diacon, iar în 1933 a fost hirotonit în treapta de preot.

După închiderea bisericii în care săvârșea slujbele divine, părintele Ioan a fost silit să părăsească “zona de frontieră”. În 1937 a fost deportat împreună cu alți preoți din RASSM în orașul Pervomaisk (Olviopol), regiunea Odesa.

La începutul anului 1938, părintele Ioan Colesnic a fost arestat de către agenții organelor NKVD din regiunea Odesa. Judecata a avut loc la 20 aprtilie 1938, fiind învinuit de către Troica NKVD din regiunea Odesa ca fiind “membru al unei organizații rebele contrarevoluționare” și condamnat la moarte prin împușcare. Sentința a fost executată la scurt timp după judecată. 

                                           Protoiereu Ioan Lisnic

Preotul Dimitrie Serbin – condamnat la moarte prin împușcare

Preotul Dimitrie Serbin –
condamnat la moarte prin împușcare

Preotul Dimitrie Serbin s-a născut în anul 1889 în localitatea Mahala, suburbia orașului Dubăsari. În timpul primului război mondial a fost mobilizat în armată. După revenire, își dedică viața slujirii lui Dumnezeu. Devine membru al corului parohial, apoi cantăreț. A urmat studiile la Seminarul Teologic din Odesa și în 1928 a fost hrotonit diacon pe seama Bisericii “Sf. Arh. Mihail” din satul de baștină.

În anul 1932 a fost hirotonit preot și numit paroh la aceeași biserică. A urmat anul 1935, cand biserica din Mahala (Dubăsari) a fost închisă. Însă părintele Dimitrie a continuat activitatea sa pastorală, prin sfatul cuvenit dat credincioșilor săi, satisfăcându-le și necesitățile lor spirituale. Săvârșea pe ascuns în locuința sa botezuri, cununii, parastase. Iar pentru întreținerea familiei sale se ocupa cu lucrări de tâmplărie. În anul 1930 fusese deposedat de către autorități și de terenurile de pământ de pe care se întreținea. Era silit de către autoritățile sovietice locale ca la adunările colhoznicilor să se lepede public de preoție și de credință.

La 4 noiembrie 1937, părintele Dimitrie Serbin a fost arestat. Era învinuit de activitate antisovietică. Cum că prin “predicile sale religioase desfășura o activitate antisovietică”. În extrasul protocolului nr. 26 al Ședinței Troicii NKVD, RASS Moldovenească, din 23 noiembrie 1937, se menționa cum că “fiind membru al unei organizații contrarevoluționare, desfășura o activitate contrarevoluționară împotriva sistemului colhoznic. Defăima puterea sovietică. Provoca populația prin răspândirea zvonurilor de venirea românilor în Moldova și refacerea sistemului capitalist în URSS”.

Judecata la condamnat pe părintele Dimitrie Serbin la pedeapsa capitală prin împușcare. Sentința de judecată a fost executată la 8 decembrie 1937. 

                                               Protoiereu Ioan Lisnic

 

Peste aproape două decenii de la executarea sentinței, sora preotului Dimitrie Serbin, expediază o scrisoare pe adresa Administrației Generale a Lagărelor de muncă forțată (GULAG), în care scria: „Fratele meu, Serbin Dimitrii Petrovici, născut în s. Mahala, r. Dubăsari, RSSM, în anul 1937 a fost represat, nu cunosc cauzele și până în prezent nu am nici o veste de la el. Rog să-mi comunicați, ce s-a întâmplat cu el, este viu, sau mort”. Această scrisoare a fost redicționată Secției de arhivă și evidență KGB, URSS din Moscova. La scurt timp,  șeful Secției de arhivă și evidență KGB, RSSM din Chișinău, expedia o scrisoare informativă către Împuternicitul KGB din Dubăsari, în care se scriea că, „În legătură cu declarația primită, rog să o invitați pe cetățeanca [A. A. P.] și să-i comunicați oral că, fratele său, Serbin Dimitrii Petrovici, în anul 1937 a fost condamnat la 10 ani de lagăr de muncă forțată. Aflându-se în detenție a murit de pneumonie, la 8.XII.1942. Rog să-mi comunicați data înștiințării”.  Peste 8 zile de la primirea scrisorii informative, la 28 aprilie 1956,  sora părintelui Dimitrie a fost înștiințată că fratele său ar fi murit în timpul detenției, ceia ce nu corespunde adevărului.

          La 11 septembrie 1958, părintele Dimitrie Serbin  a fost reabilitat de către Procuratura RSSM. În cadrul unei ședințe speciale s-a luat următoarea decizie: „Hotărârea troicii speciale NKVD, RASSM, din 23.XI.1937, pe cazul lui Serbin Dimitrii Petrovici [s.a.],  se anulează, iar dosarul, din cauza lipsei de probe, se clasează”.

Extras din cartea:
Protoiereu Ioan LISNIC, Clerici ortodocși din Basarabia și Transnistria în închisorile comuniste, Iași, Editura Stef, 2019, p. 112-114.