Preotul Dimitrie Serbin – condamnat la moarte prin împușcare

Preotul Dimitrie Serbin –
condamnat la moarte prin împușcare

Preotul Dimitrie Serbin s-a născut în anul 1889 în localitatea Mahala, suburbia orașului Dubăsari. În timpul primului război mondial a fost mobilizat în armată. După revenire, își dedică viața slujirii lui Dumnezeu. Devine membru al corului parohial, apoi cantăreț. A urmat studiile la Seminarul Teologic din Odesa și în 1928 a fost hrotonit diacon pe seama Bisericii “Sf. Arh. Mihail” din satul de baștină.

În anul 1932 a fost hirotonit preot și numit paroh la aceeași biserică. A urmat anul 1935, cand biserica din Mahala (Dubăsari) a fost închisă. Însă părintele Dimitrie a continuat activitatea sa pastorală, prin sfatul cuvenit dat credincioșilor săi, satisfăcându-le și necesitățile lor spirituale. Săvârșea pe ascuns în locuința sa botezuri, cununii, parastase. Iar pentru întreținerea familiei sale se ocupa cu lucrări de tâmplărie. În anul 1930 fusese deposedat de către autorități și de terenurile de pământ de pe care se întreținea. Era silit de către autoritățile sovietice locale ca la adunările colhoznicilor să se lepede public de preoție și de credință.

La 4 noiembrie 1937, părintele Dimitrie Serbin a fost arestat. Era învinuit de activitate antisovietică. Cum că prin “predicile sale religioase desfășura o activitate antisovietică”. În extrasul protocolului nr. 26 al Ședinței Troicii NKVD, RASS Moldovenească, din 23 noiembrie 1937, se menționa cum că “fiind membru al unei organizații contrarevoluționare, desfășura o activitate contrarevoluționară împotriva sistemului colhoznic. Defăima puterea sovietică. Provoca populația prin răspândirea zvonurilor de venirea românilor în Moldova și refacerea sistemului capitalist în URSS”.

Judecata la condamnat pe părintele Dimitrie Serbin la pedeapsa capitală prin împușcare. Sentința de judecată a fost executată la 8 decembrie 1937. 

                                               Protoiereu Ioan Lisnic

 

Peste aproape două decenii de la executarea sentinței, sora preotului Dimitrie Serbin, expediază o scrisoare pe adresa Administrației Generale a Lagărelor de muncă forțată (GULAG), în care scria: „Fratele meu, Serbin Dimitrii Petrovici, născut în s. Mahala, r. Dubăsari, RSSM, în anul 1937 a fost represat, nu cunosc cauzele și până în prezent nu am nici o veste de la el. Rog să-mi comunicați, ce s-a întâmplat cu el, este viu, sau mort”. Această scrisoare a fost redicționată Secției de arhivă și evidență KGB, URSS din Moscova. La scurt timp,  șeful Secției de arhivă și evidență KGB, RSSM din Chișinău, expedia o scrisoare informativă către Împuternicitul KGB din Dubăsari, în care se scriea că, „În legătură cu declarația primită, rog să o invitați pe cetățeanca [A. A. P.] și să-i comunicați oral că, fratele său, Serbin Dimitrii Petrovici, în anul 1937 a fost condamnat la 10 ani de lagăr de muncă forțată. Aflându-se în detenție a murit de pneumonie, la 8.XII.1942. Rog să-mi comunicați data înștiințării”.  Peste 8 zile de la primirea scrisorii informative, la 28 aprilie 1956,  sora părintelui Dimitrie a fost înștiințată că fratele său ar fi murit în timpul detenției, ceia ce nu corespunde adevărului.

          La 11 septembrie 1958, părintele Dimitrie Serbin  a fost reabilitat de către Procuratura RSSM. În cadrul unei ședințe speciale s-a luat următoarea decizie: „Hotărârea troicii speciale NKVD, RASSM, din 23.XI.1937, pe cazul lui Serbin Dimitrii Petrovici [s.a.],  se anulează, iar dosarul, din cauza lipsei de probe, se clasează”.

Extras din cartea:
Protoiereu Ioan LISNIC, Clerici ortodocși din Basarabia și Transnistria în închisorile comuniste, Iași, Editura Stef, 2019, p. 112-114.