Atestarea documentară și întemeierea satului Țâplești
și a localităților Moșiei Zavadinilor,
“până la Gura Căinarului, în jos pe Răut”
Satul Țâplești este situat pe valea Răutului, în
apropierea gurii râului Cubolta, la hotarul fostului județ Bălți cu județul
Soroca. În apropierea satului se află
dealurile Țiglăului, Pușca Lungă, Bulucu
și Sureni.[1]
Prima atestare documentară a localității este anul 1595.
Potrivit săpăturilor arheologice aici a existat o așezare eolitică, sec. V-II
î. Hr., și altă așezare din sec. II-IV după Hr. Pe valea Răutului, începând de
la Bălți, spre nord-est, unde râul face un cot mare până la Gura Căinarului, pe
la mijlocul sec. XVI-lea apar primele localități: sate, prisăci (pământuri
arabile, toloace, ape curgătoare, lacuri, iazuri, mori, stupi de albine, unde
se practica creșterea animalelor, pescuitul și negoțul) sau polisade domnești. Cursul
râului Răut pe această porțiune, nu primește nici un afluent pe dreapta, locul
fiind deluros, pe partea stângă se revarsă în Răut trei afluenți: Cubolta,
Căinari și Camenca[2].
Dintr-un hrisov domnesc aflăm că la 20 august 1588,
Petru Vodă Șchiopul, Domn al Țării Moldovei, dăruiește lui Andrei hatman și
pârcălab de Suceava, satul Zavadinele pe
apa Răutului, fost sat domnesc. Moșia Zavadinilor ținea în jos până la Gura
Căinarului, în jos pe Răut, iar în sus cât a putut cuprinde. Deci pe porțiunea
moșiei de la revărsarea râului Căinari în Răut, în sus spre Bălți au fost
așezări de sate[3].
Zavodinile, sau Zavodeni, situat pe ambele maluri al Răutului, ”astăzi
mahalaua Zavedinovca ocupată de fosta
Fabrică de zahăr din Alexandreni un eleșteu sau râmnic cu acelaşi nume și o
mahala amorfă din satul Grigorești”. La
Zăvodeni pe timpul lui Alexandru Vodă Lăpușneanu, între anii 1556-1611, ar fi
funcționat o scutărie domnească care administra toate satele până la Nemțeni și
se afla lângă Gura Căinari[4]. Devenind scutărie
domnească vetrele tuturor satelor au
fost strămutate dându-le loc în alte hotare. După moartea lui Alexandru
Vodă aceste sate s-au întors la vetrele
lor. Aceste sate, 16 la număr încă o data ne demonstrează că valea Răutului în
direcția Gurii Cuboltei, Gura Căinarului și până la Gura Camencii era plină de
sate, iată și satele amintite: Heceștii, Joldești, Prajile, Colunești,
Drojdești, Nemțeni, Mărculești, Prideani, Begeni, Căinărești, Putinești,
Budăiești, Țâplicești, Puicești, Vădureni și La Oprea[5].
De la mijlocul sec. al XVII-lea începe să se formeze o
comunitate a localității Țâplești. În
anul 1785 se construiește prima biserică din localitate, cu ajutorul
localnicilor și al colonelului Gheorghe
Hârjău[6], participant la războaiele
ruso-turce. Potrivit altei surse și
anume, așa-numita Condica Luzilor, tipărită în Uricarul Român, vol. VII-VIII,
condică lucrată pentru Domnitorul
Moldovei Alexandru Moruzi în anul
1803, aflăm că localitatea Țâplești se
afla în ținutul Sorocii, Ocolul peste Răut, și se afla în proprietatea
vornicului Dumitrache Sturza, care plătea birul pe venit din prelucrarea
pământului și din alte mijloace la fiecare trei luni[7]. În însemnările
băștinașului din Țâplești, avocatul Teodor Păduraru[8] în care arată spița
neamului său, autorul menționează că satul Țâplești se afla pe moșia vornicului
Constantin Paladi care a adus din dreapta Prutului oameni care să-i lucreze
pământul, devenind astfel locuitori ai satului. Din familiile vechi făceau
parte: Păduraru, Antihii, Frumusachi, Fasolă, Blid, Rusu, Dohotaru, Bârlădeanu,
Moraru, Burduhosu, Ceapă, Popușoi, Pânzaru, Pruteanu, Prisăcaru, Sandu, Istrati
și alții[9].
Extras din cartea: Protoiereu Ioan Lisnic, Țâplești. File din istoria
satului și a bisericii, Editura: Labirint, Chișinău, 2016, p. 7-9.
[1] Dicționarul Statistic al
Basarabiei, Chișinău, 1923, p. 106.
[2] Gheorghe Ghibănescu,
Impresii și note din Basarabia,Slobozia Bălților, Ed. CIVITAS, Chișinău,2001,
p. 247.
[3] Ibidem, p. 253.
[4] Marșalcovschi
Teo-Teodor, Geneza municipiului Bălți: concept urbanistic și prima atestare,
Anuarul Catedrei Discipline Socioumaniste
a Universității „A.Russo” din Bălți,2007/2008, Bălți, Presa Universitară
Bălțeană, 2009, p.24.
[5] Gh. Ghibănescu, op.
cit., p. 254-255.
[6] Arhiva Bisericii din
Țâplești (în continuare ABȚ), Evidența Bisericii Nașterea Maicii Domnului din
satul Țâplești,uiezdul Sorocii, anul 1869, p. 1.
[7] Iustin Ștefan Frățiman,
Istoricul Mitropoliei Proilavia (Brăila), Chișinău, Tipografia Soc. An. ”Glasul
Țării”, 1923, p. 221.
[8]Avocatul Teodor Nicolae
Păduraru s-a născut în anul 1893 în com. Țâplești, jud. Bălți. A învățat la școala primară din satul Cubolta, apoi la Școala Spirituală
din Edineț și la Seminarul Teologic din Chișinău. Licențiat
în drept al Universității din Iași. A
fost membru în Sfatul Superior al
Arhiepiscopiei Chișinăului și Hotinului.
Fost misionar (1916-1917) în combaterea inochentismului din Basarabia. A
colaborat la mai multe reviste: “Cuvânt Moldovenesc”, “Viața Basarabiei” și
“Glasul Bisericii Basarabene”, unde a publicat mai multe materiale printre care și “Publicațiile mele din
călătoria la ieromonahul Inochentie”. A fost director administrativ al revistei
“Viața Basarabiei”. Până în 1940 a îndeplinit și funcția de avocat CFR
Chișinău. A fost decorat cu medalia Răsplata Muncii
pentru Construcții școlare cl.I. După 1944
și-a petrecut restul vieții în România. Moare în 1974, și este înmormântat la cimitirul mănăstirii Cernica.
[9] Iurie Colesnic,
Basarabia necunoscută, vol.3, Ed. Museum, Chișinău, 2000, p.278; Apud: Muzeul
Național de Istorie al Moldovei, nr. de inventar f.a. 102253.
