Diaconul Daniil Ciobanu –
martirizat în temnițele comuniste
Biserica "Sf. Nicolae" din Putineşti jud.Soroca,
anii 30 ai sec. trecut
Daniil Ciobanu s-a născut la 2
ianuarie 1887 în
familie de țărani. Părinții săi erau Ioan și Taisia Ciobanu din satul
Putinești, jud. Soroca. A învățat întâi la școala parohială din satul natal și
până în anul 1912, s-a ocupat cu agricultura, alături de părinții și frații
săi: Nichita (a.n. 1892), Andrei (a.n. 1900, în perioada 1924-1940 a fost
cântăreț la biserica din Putinești), Nicolae (a.n. 1902) și sora Anastasia
(a.n. 1898).
Pleacă apoi la Chișinău, unde își continuă studiile la Școala de cântăreți
bisericești. După absolvirea școlii, la 24 august 1913 a fost numit cântăreț la
Biserica „Adormirea Maicii Domnului” din Poiana Cunicii, jud. Soroca, slujind la această biserică, timp de 27 de
ani.
În anul 1916, cântărețul Daniil
Ciobanu a fost mobilizat în armata țaristă, într-o unitate de infanterie,
dislocată în orașul Odesa. După revoluția din 1917, această unitate militară a
trecut de partea bolșevicilor. În calitate de ostaș al armatei roșii, potrivit
mărturiilor sale din timpul interogatoriului,
a fost însoțitor al unei garnituri de tren cu muniții, de la Odesa la
Pskov. La inceputul anului 1918, după ce s-a reîntors de la Pskov a fost
demobilizat din cauza problemelor de sănătate. Revine la Poiana Cunicii, unde
participă la organizarea puterii sovietice locale în teritoriu, fapt pentru
care, după instaurarea administrației române, a fost arestat pentru câteva
zile. Odată cu revenirea sa la Poiana Cunicii și-a preluat activitatea de
cântăreț bisericesc.
La 20 iunie 1930, PS Visarion
al Hotinului (1923–1935), împreună cu consilierii eparhiali, a vizitat canonic
parohia Poiana Cunicii. S-a vorbit despre soluționarea problemei locuinţei
preotului paroh. Despre cântărețul bisericii, vizitatorii au lăsat înscrise
următoarele impresii: “Cântărețul D.
Ciobanu este muncitor și la locul său”.
Pentru activitate sârguincioasă în îndeplinirea funcţiei de cântăreţ
bisericesc, a fost hirotonit în treapta de diacon, activând în continuare în
calitate de cântăreţ.
În timpul stăpânirii sovietice
din primul an de ocupaţie a Basarabiei (1940–1941), părintele diacon Daniil
Ciobanu a rămas la Poiana Cunicii, îndeplinind în continuare funcția de
cântăreț bisericesc. O
parte din pământul pe care îl avea a fost naționalizat de către puterea
sovietică, la fel și una dintre cele două case ale sale, care a fost
reamenajată în sediul sovietului sătesc. Împreună cu soția sa, Nadejda (a.n.
1895), au avut patru fii: Mihail (a.n. 1911), preot la biserica din Visoca,
raionul Otaci, jud. Soroca, Teodot (a.n. 1913), învățător la școala din
Domulgeni, raionul Cotiujeni, același județ, Boris (a.n. 1916), ostaș în Armata
Română și Alexandru (a.n. 1928), elev, locuia împreună cu părinții.
La 25 iunie 1941, diaconul
Daniil Ciobanu a fost arestat de către colaboratorii secției raionale NKVD din
Cotiujeni, RSSM și încarcerat în închisoarea din Soroca. Din cauza apropierii
frontului, a fost evacuat la închisoarea nr. 1 din Penza (Rusia). Dosarele
penale ale celor deţinuţi s-au pierdut în timpul evacuării. După câteva luni,
în noiembrie1941, ofiţerii NKVD au reluat ancheta celor arestaţi. Diaconul
Daniil a fost silit să dea mărturii în scris, pe baza cărora a fost fabricat un
alt dosar penal. La 11 decembrie 1941, în urma ”investigaţiilor”, ancheta stabileşte
cum că: ”Ciobanu Daniil Ivanovici, acuzat de crimă, conform art. 58-10 p. 2 CP
al RSSFR, la 25 iunie 1941 a fost arestat de către colaboratorii secției
raionale NKVD din Cotiujeni, RSSM pentru agitație antisovietică. Fiind supus
urmăririi penale, în urma investigațiilor, ancheta a stabilit: Ciobanu, în trecut fiind un mare
chiabur, expluata muncitorii, era și slujitor al cultului religios. După
instaurarea puterii sovietice în Basarabia, fiind un mare expluatator a fost
deschiaburit. Desfășura în rândul populației o agitație antisovietică prin
răspândirea zvonurilor calomnioase împotriva conducătorilor partidului și
guvernului sovietic”. Părintele diacon
Daniil a negat toate acuzațiile. Colaboratorii secției NKVD din regiunea Penza,
au expediat dosarul de urmărire penală
spre examinare organului de justiție NKVD din URSS, cerând ca inculpatului să i se aplice pedeapsa capitală,
moarte prin împușcare.
Judecata nu a avut loc, deoarece, la 4 ianuarie 1942, diaconul Daniil Ciobanu,
aflându-se în spitalul închisorii, trece
la Domnul. Datorită decesului acuzatului, la 12 februarie 1942, judecata a
hotărât, încetarea urmăririi penale.
Diaconul Daniil Ciobanu a fost reabilitat de către Procuratura
Republicii Moldova, la 17 februarie 1993. Nevinovăția sa a fost stabilită peste
51 de ani de la decesul său, conform Legii nr. 1225 din 8 decembrie 1992,
adoptată în Parlamentul R. Moldova, privind „Reabilitarea victimelor
represiunilor politice, comise de către regimul totalitar comunist de ocupație
(7.11.1917 – 23.06.1990)”.
Extras din cartea:
Protoiereu Ioan LISNIC, Clerici ortodocși din Basarabia și Transnistria în închisorile comuniste, Iași, Editura Stef, 2019, p. 35 - 38
Biserica „Adormirea Maicii Domnului” din Poiana Cunicii
