Î.P.S GURIE
GROSU MITROPOLIT AL BASARABIEI
În timpul păstoriei sale
s-a îngrijit de buna organizare a Bisericii şi a clerului din acest spaţiu,
întemeind prima instituţie de învăţământ superior din Basarabia şi contribuind
la ridicarea Eparhiei de Chişinău la rangul de Mitropolie.
.jpg)
S-a născut
la 1 ianuarie 1877 în comuna Nimoreni din judeţul Lăpuşna primind numele de
botez Gheorghe. Absolvent
al şcolii spirituale şi
Seminarului Teologic din Chişinău, pleacă la Kiev, unde îşi continuă studiile
la vestita Academie Teologică. În anul 1902, după absolvirea Academiei, i se conferă titlul de magistru în teologie. Întors în ţară în acelaşi
an, a fost numit misionar al Eparhiei de
Chişinău, în noiembrie a fost călugărit,
iar în decembrie a fost
hirotonit ierodiacon
şi apoi ieromonah. În calitatea sa
de misionar eparhial, viitorul mitropolit se încadrează neobosit în activitatea
culturală şi editorială a Eparhiei.
În 1904 prin contribuţia
ieromonahului Gurie şi a
unor profesori de la Seminarul
Teologic se înfiinţează
Societatea
Istorico-Arheologică Bisericească
din Basarabia, având
menirea de a face
cercetări de
istorie locală. Între anii 1909 -1918 este editată revista societăţii, în care sunt publicate o mulţime
de documente şi studii privitoare
la istoria Basarabiei. În
această revistă apar numeroase materiale despre istoria Bisericii sub
semnătura ieromonahului Gurie Grosu.
Iar în anul 1912 la
Chişinău se deschide Muzeul
Istoric Bisericesc cu
exponate din trecutul Eparhiei.
Din cauza
că tipografia nu mai funcţiona, se simţea
o lipsă mare de cărţi
bisericeşti. La cererea preoţimii, printre care era şi ieromonahul Gurie, în
1905 Congresul Eparhiei hotărăşte de a
deschide o Tipografie
Eparhială. Înainte de deschiderea
tipografiei Arhiepiscopul
Vladimir (1904-1908) intervine către Sfântul Sinod cu rugămintea de a
încuviinţa tipărirea cărţilor bisericeşti
în limba poporului. După
aprobarea cererii
s-a alcătuit o Comisie pentru
pregătirea textelor,
care urmau să fie tipărite. Din
această Comisie făcea parte şi ieromonahul Gurie, care era sufletul acestei activităţi, după cum afirma G.
Constantinescu. Inaugurarea oficială a avut loc la 26 octombrie
1906.
În anul 1907 se tipăresc un Ceaslov şi o Psaltire, iar în
1908 – Trebnicul Mare. S-a mai tipărit o Evanghelie, mai multe Acatiste, cărţi de rugăciune şi
foiţe cu caracter religios. Tot ieromonahului Gurie îi aparţine ideea formării
unei reviste bisericeşti. În urma unui raport întocmit de către el, Congresul Eparhial
a hotărât şi Sinodul a aprobat editarea revistei „Luminătorul”. Publicaţia a
apărut cu începere de la 1 ianuarie
1908, fiind numiţi în
calitate de redactori protoiereul Constantin Popovici şi ieromonahul Gurie.
Despre meritele lui în editarea revistei avea să mărturisească mai târziu
redactorul C. Popovici: „Nădejdea era la ieromonahul Gurie, fostul meu elev de
la Seminar, care ca misionar eparhial se obişnuia a ţinea conferinţe pentru
moldoveni”.
Ca autor el publică în anul 1908 „Cartea de învăţătură
despre legea lui Dumnezeu”, alcătuită după programul şcolilor primare. Mai
apar de sub tipar „Bucoavna Moldovenească” şi „Cartea de citire cu ştiinţe din
gramatica moldovenească”.
Între anii 1909-1916 sunt tipărite 8 volume din
Vieţile Sfinţilor, după Sf. Dimitrie al Rostovului. Din precuvântarea primului
volum aflăm că se formase un Comitet pentru editare, format din cei doi
redactori ai Luminătorului, alţi patru preoţi şi corectorul G. Constantinescu.
Au fost revizuite vechile ediţii româneşti, la care s-au adăugat vieţile
sfinţilor ruşi după ediţia sinodală de la Moscova din 1902.
La 31 mai 1909 ieromonahul Gurie este ridicat la
rangul de arhimandrit. Tot în acest an este transferat în calitate de stareţ la
o mănăstire din gubernia Smolensk. Revine la Chişinău după revoluţia din
februarie 1917, devenind unul din fruntaşii mişcării de eliberare naţională.
„Cu ajutorul mai multor iubitori de luminare a norodului”, a publicat
„Abecedarul Moldovenesc” în grafia latină. În urma unui concurs pentru cărţile
şcolare, organizat de Comisia Şcolară Moldovenească de pe lângă Zemstva
gubernială, sunt aprobate şi apoi tipărite mai multe manuale şcolare, printre
care şi „Abecedarul” arhimandritului Gurie. În primul Guvern al Republicii
Democrate Populare Moldoveneşti, format la 6 decembrie 1917, arhimandritul
Gurie este ales în funcţia de ministru adjunct la învăţământ şi culte. În 1918
Sfântul Sinod l-a ales arhiereu-vicar al Mitropoliei Moldovei cu titlul
„Botoşăneanul”, iar în 1919 este numit locţiitor al Arhiepiscopiei din
Chişinău. Sosit la Chişinău, ierarhul avea să mărturisească celor care îl
întâmpinau: „Eu am venit nu cu toiagul, ci cu duhul blândeţii, am venit cu pace
şi bunăvoinţă...”.
Instalarea în scaunul Arhiepiscopiei de la
Chişinău s-a făcut în ziua de 16 mai 1921 de către
mitropolitul primat al B.O.R. Miron Cristea. În 1925, la cererea clerului şi a
poporului din Basarabia, Arhiepiscopia Chişinăului a fost ridicată la rangul
de Mitropolie, iar cârmuitorul ei este avansat în 1927 la demnitatea corespunzătoare.
Astfel, la 26 aprilie 1928, cu ocazia împlinirii a 10 ani de la Marea Unire, a
fost inaugurată Mitropolia Basarabiei.
În anul 1926 la Chişinău se înfiinţează prima
instituţie teologică de învăţământ superior. La cererea ierarhului şi a preoţilor,
prin consimţământul Sf. Sinod şi al Ministerului Instrucţiunilor Publice, se
înfiinţează Facultatea de Teologie. În Monitorul Oficial se arăta că acest
ţinut „are nevoie de institut superior de cultură a cărui menire urma să fie nu
numai a unui centru de studii teologice, ci şi de iradiere a culturii româneşti
în marea masă a poporului moldovenesc de peste Prut”.
Anul 1928 a fost secetos. Prin contribuţia
Mitropolitului Gurie se colectau ajutoare pentru cei înfometaţi. În prima sa
pastorală la Naşterea Domnului el se adresează păstoriţilor săi cu acest
îndemn: „Când fraţii noştri suferă, noi nu avem voie să stăm nepăsători. Datori
suntem să-i ajutăm..., vă rog să însemnaţi zilele de sărbătoare cu fapte bune,
cu milostenie, să strângeţi jertfe pentru înfometaţi..., nimeni să nu rămână
rece şi nepăsător”.
Sărbătorind ziua îngerului păzitor, după serviciul
divin, el a acceptat dintre daruri doar un
coş cu flori. Masa tradiţională n-a oferit-o, declarând, că banii ce s-ar
fi cuvenit să-i cheltuiască pentru aceasta, îi donează pentru cei înfometaţi.
În timpul păstoriei sale se refac două Eparhii
(1923): cea a Cetăţii Albe – Izmail, cu reşedinţa în oraşul Izmail, şi Eparhia
Hotinului cu reşedinţa în oraşul Bălţi. A fost reparată Catedrala
Mitropolitană, s-au construit zeci de biserici. În apropierea casei arhiereşti
a fost construită o clădire cu două etaje pentru fabrica de lumânări. A fost
începută construcţia unui orfelinat şi a sanatoriului pentru cler. În anul
1929 apare ziarul mitropoliei „Misionarul”.
Mitropolitul Gurie a păstorit Biserica din
Basarabia până în noiembrie 1936, când din cauza unor intrigi, dar mai ales a
amestecului factorului politic, inclusiv al regelui Carol al II-lea în
problemele mitropoliei, a fost suspendat de Sf. Sinod şi apoi pensionat.
Îşi petrece restul vieţii într-o locuinţă modestă
din Bucureşti cu gândul şi cu rugăciunea la păstoriţii săi.
A trecut la cele veşnice la 14 noiembrie 1943 şi a
fost aşezat spre veşnică odihnă la cimitirul mănăstirii Cernica din Bucureşti.
Mitropolitul Gurie Grosu rămâne în conştiinţa
poporului său ca un devotat slujitor al Bisericii şi al ţării. Cuvintele de
îndemn ale mitropolitului din articolul său „Ce ne trebuie nouă?”, publicat în
revista „Luminătorul”, sunt actuale şi astăzi: „Avem nevoie de credinţă puternică
în Dumnezeu şi de ştiinţă de carte”.
Protoiereu Ioan Lisnic
La 14 noiembrie 1943, trece la cele
veșnice Mitropolitul Gurie Grosu, primul mitropolit al Basarabiei de după Marea
Unire. Slujba înmormăntării a fost săvârșită la Mănastirea Antim din București
și a fost oficiată după canonul mănăstiresc de către Mitropolitul Visarion al
Transnistriei si arhiereii Efrem Tighineanul și Valerian Botoșeneanul, ajutați
de un sobor de preoți și diaconi. A fost înmormântat la Manastirea Cernica. 
.jpeg)
.jpeg)
.jpeg)
.jpeg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)