Preotul C. Sergiu Roșca – condamnat pentru crimă de război

Preotul C. Sergiu Roșca –
condamnat pentru crimă de război

Preotul C. Sergiu Roșca s-a născut la 6 octombrie 1912 în satul Șestaci, jud. Soroca. A învățat întâi la școala primară din satul natal, apoi în perioada anilor 1924-1932 a învățat la Seminarul Teologic din Chișinău, continuând studiile la Facultatea de Teologie din Chișinău și devenind licențiat în teologie în anul 1938. Între anii 1938-1940 a urmat cursurile Seminarului Pedagogic Universitar din Chișinău, susținând examenul de capacitate la specialitatea Religie la București, perioada când se afla în refugiu. Până în iunie 1941 a activat în calitate de supraveghetor de ordine la Facultatea de Teologie din Chișinău. La 17 iulie 1939 a fost hirotonit în treapta de diacon și la 19 decembrie 1941 hirotonit preot pe seama Capelei Liceului “Alecu Russo” din Chișinău.

În perioada anilor 1932-1944, părintele Sergiu Roșca a desfășurat o prodigioasă activitate publicistică, colaborând la mai multe periodice din Chișinău. A ocupat și funcții de secretar de redacție la “Cuvânt Moldovenesc”, redactor la  “Basarabia”, “Gazeta Basarabiei”, “Raza”, “Basarabia ziarul noii vieți românești”, prim redactor la  “Gândul Basarabiei”, editor la “Glasul Tineretului” și director la “Tribuna Tineretului”. Părintele a mai colaborat la periodicile basarabene: “Zorile”, “Misionarul”, “Luminătorul”, “Buletinul Institutului Social Român din Basarabia” ș.a.

După al doilea refugiu din 1944, părintele Sergiu Roșca a slujit la parohia “Sf. Nicolae Belivacă” din Craiova. În anul 1948 a fost transferat la Capela Azilului “Elena Doamna” din București, unde v-a preda religia la liceul industrial de fete.

La 5 decembrie 1948, părintele Sergiu a fost arestat. Fiind purtat prin închisori fără să fie judecat, a fost întemnițat la Văcărești și Jilava. Judecata a avut loc la 4 iunie 1952. Parchetul Curții București l-a condamnat pentru crimă de război la 3 ani de temniță grea, 10 ani degradare civică și confiscarea averii. În perioada aflării în detenție, părintele a cunoscut înfometarea, bătăile sălbatice și batjocura. A fost eliberat la 21 ianuarie 1953. A slujit la parohia Tămași-Ilfov până în anul 1968, când a fost transferat la Biserica “Sf. Ioan Botezătorul” din București. Până în anul 1978, părintele Sergiu a mai slujit la parohia Militari I. În anul 1976 a fost ridicat în rangul de iconom stavrofor.

Timp de 4 decenii, părintele Sergiu Roșca și-a întrerupt activitatea publicistică. Și-a relut activitatea după decembrie 1989, când a putut să se exprime liber. A colaborat la revistele “Magazin istoric”, “Pro Basarabia și Bucovina”, “Vestitorul Ortodoxiei” (București),“Telegraful Român” (Sibiu), a colaborat și la periodicile de la Chișinău: “Literatura și Arta”, “Țara”, “Alfa și Omega” și  “Luminătorul”.

Ultimii ani de viață, părintele Sergiu Roșca i-a petrecut împreună cu preoteasa Antonina la Așezământul social de pe lângă parohia “Precupeții Vechi” din București. Părintele Sergiu își încheie drumul vieții pământești la 30 ianuarie 2010, în ziua prăznuirii Sf. Trei Ierarhi.

                                       Protoiereu Ioan Lisnic