Preotul Gheorghe Ivanov –
taumaturgul din Stolniceni
Preotul Gheorghe Ivanov s-a
născut la 25 mai 1880 în familia cântărețului Bisericii “Sf.
Nicolae” din satul Chișcăreni, jud. Iași (Bălți). A fost botezat la 29 mai în
biserica din satul natal de către preotul Gheorghe Țau, având nași pe diaconul
Dimitrie Celan din Chișcăreni și Elisaveta, soția paraclisierului bisericii din
Măgurele, Nicolae Antohi[1].
A învățat întâi la școala parohială din localitate apoi la Școala spirituală
din Edineț[2]
și la Seminarul Teologic din Chișinău, pe care l-a absolvit în anul 1903[3].
În luna octombrie a anului 1903 a fost hirotonit preot pe sema Bisericii “Nașterea
Maicii Domnului” din satul Stolniceni, jud. Bălți[4].
În luna septembrie a anului 1930, parohia Stolniceni
a fost vizitată canonic de P.S. Visarion al Hotinului (1923-1935). Însoțitorul
episcopului, prot. Dionisie Iavorschi, consilier administrativ al eparhiei,
scria: “… biserica se prezintă bine, întreținută curat, are lumină suficientă,
sf. altar destul de mare. Dar, atât exteriorul cât și interiorul bisericii au
nevoie de reparație […]. Parohul e părintele Ivanov Gheorghe”[5].
Părintele Gheorghe Ivanov a păstorit credincioșii
din Stolniceni timp de 43 ani. Pe parcursul activității sale pastorale a fost
decorat în repetate rânduri cu distincții bisericești și ridicat la treapta de
protoiereu. Își găsește sfârșitul în anul 1946. În Duminica a III-a din Postul
Mare, părintele a săvârșit slujba divină în biserică. În noaptea acelei zile a
fost vizitat de către trei nomenclaturiști: “unul din ei era locuitor al
satului, al doilea era președintele sovietului sătesc și al treilea – un împuternicit
al autorităților bolșevice”[6].
Oaspeții nepoftiți l-au chinuit pe părintele, apoi l-au strangulat cu un prosop
și au ascuns trupul neînsuflețit sub o laiță. A fost înmormântat la 1 aprilie
1946 în curtea bisericii din Stolniceni.
“Părintelui i-a fost dat de la Dumnezeu această
cruce de a pătimi pentru credință, pentru Biserică, pentru Hristos, pentru
popor”. La mormântul părintelui vin oameni cu diferite probleme, patimi și
boli. Mulți dintre cei veniți cu credință au primit vindecare[7].
Protoiereu Ioan Lisnic
[1] ANRM, F. 211, inv. 1, d. 210, f. 698, 711
[2] KEB, nr. 14, 1893, p. 196
[3] П. А. Лотоцкiй, Списокъ и краткiя бiографiи окончившихъ полный курсъ Кишиневской Духовной Семинарiи (1813-1913 г.г.) , Епархiальная типографiя, Кишиневъ, 1913, p. 131
[6] Pr. Mihail Bortă,
Mărturii despre preotul martir Gheorghe Ivanov (1880-1946), Revista Altarul
Credinței, nr. 7-8, 2013, p. 42-43
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu