duminică, 5 aprilie 2015

SĂPTĂMÂNA PATIMILOR DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS







SĂPTĂMÂNA PATIMILOR 
DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS


Lunea Mare. După întâmpinarea Domnului în Ierusalim, dimineaţa, a doua zi, pe când se întorcea în cetate a flămânzit şi văzând un smochin lângă cale s-a dus la el, dar n-a găsit nimic în el decât numai frunzele şi a zis lui: „De acum înainte să nu mai fie rod din tine în veac!” Şi smochinul s-a uscat îndată (Mt. 21, 18-19). Fiecare suflet lipsit de orice roadă duhovnicească este un smochin. Dacă Domnul nu găseşte în el odihnă, a doua zi, adică după viaţa aceasta de acum îl usucă prin blestem şi-l trimite în focul veşnic. Să ne silim şi noi a face roadele faptelor bune, ca să nu avem aceeaşi soartă ca smochinul din Evanghelie, în ziua cea mare a dării de răspuns.
Marţea Mare. Acum poporul, preoţii şi mai marii iudeilor ascultă pentru cea din urmă oară cuvântul Domnului în templu şi acest cuvânt a fost atotcuprinzător: a cuprins toate cele trecute, cele de faţă şi cele viitoare. Arată că el este Mesia Cel adevărat (Mt. 24, 36-26, 2). Citirea capitolelor din Evangheliile privitoare la tot ce s-a întâmplat în ziua aceea este cel mai puternic mijloc de a învia credinţa în Domnul, credinţă mărturisită nu doar prin cuvânt, ci şi prin faptă.
Miercurea Mare. Fiind în Betania, într-o casă s-a apropiat de Iisus o femeie, având un alabastru cu mir de mare preţ şi l-a turnat pe capul Lui, pe când şedea la masă. Ucenicii văzând aceasta ziceau între ei că acel mir s-ar fi putut vinde, iar banii să se dea săracilor. Atunci Iisus le-a zis: „Pe săraci întotdeauna îi aveţi cu voi, dar pe Mine nu mă aveţi întotdeauna. Această femeie, turnând mirul pe capul Meu, a făcut-o spre îngroparea Mea”. „Unul din ucenici, numit Iuda Iscarioteanul, ducându-se la arhierei a zis: „Ce voiţi să-mi daţi şi eu Îl voi da în mâinile voastre?”. Iar ei i-au dat treizeci de arginţi. Şi de atunci căuta un prilej potrivit ca să-L dea în mâinile lor” (Mt. 26, 6-16).
Joia Mare. Domnul sărbătoreşte împreună cu ucenicii Lui Paştele. Înainte de a începe cina turnând apă în vasul de spălat, singur a spălat picioarele tuturor ucenicilor zicându-Le: „Cel care vrea să fie întâiul să fie în urma tuturor” dându-Se pe Sine pildă. La această cină care se numeşte Cina de Taină, Fiul lui Dumnezeu a instituit jertfa liturgică şi Taina Sf. Împărtăşanii. După cină merge împreună cu ucenicii în Muntele Măslinilor, într-un loc numit Ghetsimani ca să se roage. La întoarcere i-a întâmpinat Iuda urmat de o mulţime de oameni înarmaţi zicându-le: „Pe care-L voi săruta, Acela este: puneţi mâna pe El”. Şi apropiindu-se de Iisus, a zis: „Bucură-te, învăţătorule!” Şi „L-a sărutat” (Mt. 26, 17-49).
Vinerea Mare. După ce Domnul a fost vândut de Iuda, a fost dus la Ana arhiereul, apoi la Caiafa, care l-a scuipat şi l-a lovit peste faţă. Când s-a făcut ziuă a fost dus la Pilat. Negăsind în El vină, Pilat s-a spălat pe mâini, lepădându-se prin aceasta de vină. Iudeii însă strigau: „Sângele Lui peste noi şi peste copiii noştri!” Afost biciuit, dezbrăcat de soldaţi, îmbrăcându-L cu hlamidă roşie, încununat cu cunună de spini şi în mâini punându-i o trestie. Îi ziceau în batjocură: „Bucură-te, învăţătorul iudeilor!” Apoi a fost bătut peste faţă cu trestia şi i-au pus în spate crucea. A fost răstignit, împreună cu doi tâlhari. Spre seară, Iosif din Arimateia cere de la Pilat trupul lui Iisus. Împreună cu Nicodim îl înfăşoară în pânză de in cu miresme după obiceiul iudeilor şi-l îngroapă într-un mormânt nou, în care nu fusese îngropat nimeni. (Mt. 27, 1-61)
Sâmbăta Mare. A doua zi care este după vineri, s-au adunat arhierii la Pilat zicând: „Doamne, ne-am adus aminte că amăgitorul Acela a spus: după trei zile Mă voi scula. Porunceşte ca mormântul să fie păzit până a treia zi, ca ucenicii Lui să nu fure trupul şi să spună poporului că S-a sculat din morţi. Şi au întărit cu pază mormântul, pecetluind piatra de la uşa mormântului (Mt. 27, 62-66).
Domnul doarme în mormânt cu trupul, însă cu duhul s-a pogorât la iad, propovăduind mântuirea sufletelor ce se aflau acolo. Prin învierea Sa sfărâmă porţile iadului şi scoate la odihnă pe cei care au murit în nădejdea învierii şi a vieţii veşnice.


                                        Protoiereu Ioan Lisnic




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu