ÎNVIEREA DOMNULUI. MĂRTURISINDU-L PE HRISTOS

ÎNVIEREA DOMNULUI.

MĂRTURISINDU-L PE HRISTOS

„Dacă Hristos n-a înviat, zădarnică este atunci propovăduirea noastră, zădarnică este şi credinţa noastră” (I Corinteni 15, 14).

Una din cele mai mari sărbători creştine, cea mai de seamă dintre toate sărbătorile domneşti este sărbătoarea Sf. Paşti, în care prăznuim învierea Domnului.

Pastile le amintea evreilor de trecerea strămoşilor lor prin Marea Roşie, creştinilor le aminteşte de trecerea Domnului nostru Iisus Hristos prin porţile morţii şi ale iadului, biruindu-le pe acestea şi dăruindu-ne tuturor viaţă veşnică.

Pentru a arăta puterea Sa dumnezeiască, în timpul vieţii Sale pământeşti Domnul nostru Iisus Hristos a săvârşit numeroase minuni, printre care şi readucerea la viaţă a unor persoane: a înviat pe fiul văduvei din Nain (Luca 7, 11-15), pe fiica lui Iair, mai marele sinagogii (Luca 8, 49-56) şi pe prietenul Său Lazăr (Ioan 11, 39-45).

Însă cea mai mare şi preamărită minune săvârşită a fost Învierea Sa din morţi. Această înviere nu este o simplă revenire la viaţa pământească, ci începutul unei alte vieţi, a vieţii veşnice, în care trupul omenesc nu mai este supus stricăciunii, adică proceselor compunerii şi descompunerii, nici limitării legate de spaţiu şi timp. În acest sens, Mântuitorul spune despre sine: „ Eu sunt învierea şi Viaţa" (Ioan 11, 25), adică El este dătător de viaţă şi această viaţă fiecare „s-o aibă din belşug” (Ioan 10, 10). Lucrarea de mântuire a oamenilor nu s-a încheiat cu moartea Sa pe Cruce, ci e desăvârşită prin Înviere. Aşa cum însuşi Mântuitorul a realizat această desăvârşire în firea Sa, tot aşa şi viaţa noastră nu se încheie cu obişnuitul mormânt, ci ea va continua cu învierea cea de obşte spre fericire sau spre osândă veşnică. Astfel, trupurile drepţilor care vor învia la a doua venire a Mântuitorului nu vor mai fi ca trupurile de acum, ci desăvârşite, după asemănarea lui Hristos cel înviat.

Pe lângă prilejul de mare bucurie duhovnicească, praznicul Învierii Domnului nostru Iisus Hristos să ne întărească în credinţă, sporind în iubirea către Dumnezeu şi către aproapele nostru. Odată cu învierea Domnului, şi sufletele noastre omorâte cu păcate să învie la o viaţă nouă, plină de lumină şi sfinţenie, plină de roade bineplăcute lui Dumnezeu, căci El „a înviat pentru îndreptarea noastră” (Romani 4, 25). „Dacă aţi înviat împreună cu Hristos, spune Sf. Apostol Pavel, omorâţi mădularele voastre cele pământeşti: desfrânarea, necurăţia, răutatea, hula... întru care vieţuiaţi oarecând. Nu grăiţi minciuna şi dezbrăcaţi-vă de omul cel vechi dimpreună cu faptele lui, îmbrăcaţi-vă întru cel nou” (Coloseni 3, 1-10). Să ne ferim de păcat şi să săvârşim fapte bune, sporind în dragoste faţă de Dumnezeu, prin rugăciune şi faţă de aproapele, prin iertare, împăcare şi întrajutorare, aşa încât învierea noastră să fie spre mântuire, potrivit cu vieţuirea şi cu faptele noastre săvârşite în această viaţă.

Mulţumind lui Dumnezeu că ne-a învrednicit să ajungem şi în anul acesta la Sfintele Paşti, să urmăm îndemnul frumoasei cântări pascale: „În Ziua Învierii să ne luminăm cu prăznuirea şi unul cu altul să ne îmbrăţişăm şi să zicem „fraţilor” şi celor ce ne urăsc pe noi, să iertăm toate pentru înviere şi aşa să strigăm: „ Hristos a înviat din morţi cu moartea pre moarte călcând şi celor din morminte viaţă dăruindu-le!” 

                        Protoiereu Ioan Lisnic