Despre cinstirea în rugăciuni și chemarea Preasfintei Născătorei de Dumnezeu. Combaterea sectelor raționaliste III

  

 

Despre cinstirea în rugăciuni

și chemarea Preasfintei Născătorei de Dumnezeu.

Combaterea sectelor raționaliste III

Sfânta Biserică a lui Hristos cinstește pe Născătoarea de Dumnezeu mai mult decât pe toate puterile cerului cele fără de trup și o preamărește: „Ceea ce ești mai cinstită decât heruvimii și mai slăvită fără de asemănare decât  serafimii”, ca pe cea, care ne-a născut nouă pe Dumnezeu-Omul, Hristos Mântuitorul, Care s-a întrupat de la dânsa și din Duhul Sfânt, - și mărturisind-o ca Fecioară, care a păstrat fecioria și în naștere și după naștere, o fericește ca pe Născătoarea de Dumnezeu și cere ajutorul ei și apărare înaintea scaunului Fiului ei pentru toată lumea păcătoasă. Despre Fecioria Născătoarei de Dumnezeu și mărirea ei deosebită a fost prezis încă de proorocii Vechiului Testament, „purtați de Duhul Sfânt” (II Petru, 1, 21).

Așa, Sf. Prooroc Isaia cu multe veacuri a prezis, că Mântuitorul lumii se va naște nu din femeie, ci dintr-o Fecioară neprihănită, la care proorocie despre această naștere minunată arată și Sf. Evanghelist Matei: „iată Fecioara în pântece va avea și va naște fiu și vor chema numele lui Emanuil, ce se tâlcuiește: cu noi este Dumnezeu”  (Matei 1, 23; Isaia 7, 14). Sf. Prooroc Ezechiil a prezis, că  Preasfânta Fecioară și după nașterea lui Hristos va rămâne totdeauna în feciorie: „ușa aceasta încuiată va fi și nu se va deschide și nimenea nu va trece prin-trânsa, că Domnul Dumnezeu a lui Israil va trece prin-trânsa și va fi încuiată” (Iezechiil 44, 2).

 Măreția Născătoarei de Dumnezeu a mărturisit-o și Sf. Arhanghel Gavriil, venit din cer care, „întrând la ea a spus: „bucură-te ceea ce ești plină de dar, Domnul este cu tine; binecuvântată ești tu între femei”! (Luca 1, 28).

Despre mărirea ei a spus și Sf. Elisabeta, care „s-a umplut de Duhul Sfânt și a strigat cu glas mare, zicând: binecuvântată ești tu între femei și binecuvântat este rodul pântecelui tău! Și de unde mie aceasta, ca să vie Maica Domnului la mine” (Luca 1, 41-43).

Despre proslăvirea sa de la Dumnezeu și de la oameni a spus și însăși Maica lui Dumnezeu: „mărește sufletul meu pe Domnul și s-a bucurat duhul meu de Dumnezeu Mântuitorul meu: că a căutat spre smirenia roabei sale: că iată de acum mă vor ferici toate neamurile; că mi-a făcut mie mărire Cel puternic și sfânt numele Lui” (Luca 1, 46-49).

Pretutindeni unde sunt creștini, se slăvește din neam în neam precurat nume al Maicii lui Dumnezeu, pretutindeni creștinii o slăvesc și o roagă pentru apărarea înaintea lui Dumnezeu, întru iertarea păcatelor lor și ajutor întru necazurile și scârbele lor; și vor slăvi numele ei sfânt, o vor ruga totdeauna pentru ajutor, până la sfârșitul lumii, până când trăiește creștinismul adevărat pe pământ; nu o fericesc pe Maica lui Dumnezeu numai păgânii, cei ce nu cred întru Hristos și sectanții.

 „Sub milostivirea ta scăpăm, Născătoare de Dumnezeu. Rugăciunile noastre nu  le trece cu vederea în nevoi, ci din primejdii ne izbăvește pe noi, una curată și binecuvântată”!

 

  M. A. Calnev. Combaterea sectelor raționaliste III. Despre cinstirea în rugăciuni și chemarea Preasfintei Născătorei de Dumnezeu. Editura Asociației "Uniunea Culturală Bisericească" din Chișinău, 1925. Tipografia Eparhială, str. Haralampie 42, p. 40 - 56.