FILE DIN ISTORIA
BISERICII
„SF. NICOLAE” DIN
PUTINEŞTI
Satul Putineşti
este situat pe malul stâng al râului Răut şi se află la o distanţă de 18 km de centrul raional Floreşti.
1558 este
anul primei atestări documentare a localităţii. Conform izvoarelor istorice, la 1604 moşiile satului au fost
cumpărate de către marele vornic Nistor Ureche, tatăl cronicarului Grigore
Ureche. În partea dinspre miază-noapte al altarului bisericii se află locul
însemnat al Sf. Mese a unui sfânt locaş mai vechi.
În anul 1828
proprietarul Nicolae Panaiti, cu mijloace proprii, zideşte actuala biserică cu
hramul „Sf. Ierarh Nicolae”, fiind construită pe un loc mai ridicat. Se spune că înainte de a fi construită biserica, a fost adus cu carele foarte mult pământ pentru a
înălţa locul. Din darea de seamă a parohiei Putineşti pentru anul 1928, aflăm
că în arhiva bisericii se păstrau la acea vreme adeverinţe de naştere începând cu 1824, condici de mărturisire de la 1820, registre de căsătorie de la 1840,
etc. În 1863 pe lângă biserică activa o şcoală elementară, iar din 1896 o
şcoală parohială.
Din cele mai
vechi timpuri, în calitate de dascăl este cunoscut Iacov Arventiev, fiind în serviciu de la 1864. Primul preot cunoscut al parohiei este părintele
Teofil Bejan, care a deservit biserica până în anul 1890, an în care moare, la
vârsta de 57 de ani, fiind înmormântat în partea de răsărit a sfântului locaş.
Nu se cunoaşte cine a fost slujitor al altarului până în 1911, însă în acest an este hirotonit preot absolventul Seminarului Teologic din
Chişinău Ioan Urechi, care în anul 1916 este transferat la parohia din s.
Diviza, jud. Cetatea Albă.
În acelaşi an
este numit paroh al bisericii din Putineşti preotul Alexandru Daşcheev, venit
din ţinutul Hotin, care s-a aflat aici întreaga perioadă interbelică. Vârstnicii îşi amintesc
de părintele Alexandru ca de un adevărat duhovnic, având o foarte mare autoritate
de preot şi educator pentru enoriaşii săi.
În 1926 trece la
cele veşnice diaconul Iacov Arventiev, care a fost cântăreţ la biserică timp de 62 de ani şi a fost înmormântat în partea de răsărit a
bisericii. La 1 octombrie 1926 este numit cântăreţ la parohia Putineşti absolventul şcolii de cântăreţi Andrei
Ciobanu, care a activat aici până în anul 1940.
În 1927 la parohia Putineşti este alipit cătunul Mărăşeşti, care la acea vreme era
compus din zece familii.
În 1928 parohia
dispunea de casă parohială, un teren arabil de 18 ha, un capital de 6068 lei,
provenit din vânzarea lumânărilor şi a donaţiilor credincioşilor. Mai exista
şi o bibliotecă de 111 volume.
În 1940,
datorită prigoanei sovietice, administraţia bisericească s-a îngrijit ca
clerul refugiat să fie aranjat la parohiile din Ţară. Părintele Alexandru,
însă, după 24 de ani de slujire, nu a dorit să se refugieze, cântăreţul Andrei
Ciobanu, însă, s-a refugiat la o parohie din judeţul Argeş.
Pentru
neachitarea la timp a „postavcii”, părintele Alexandru a fost judecat de sovietici,
primind o pedeapsă de zece ani. Astfel a fost deportat în peninsula Ciukotka,
în preajma râului Kolîma, unde erau deportaţi cei sortiţi morţii. Părintele a
suferit timp de şase ani chinurile, neajunsurile, bolile şi batjocura
GULAG-ului sovietic.
În 1941, după
eliberarea Basarabiei, la biserica din Putineşti a fost numit părintele Mihail
Răznovanu, fost refugiat de la parohia Ojeva, jud. Hotin şi reîntors acasă.
În 1944, însă,
Biserica „Sf. Ierarh Nicolae” din Putineşti a fost din nou văduvită de
slujitor, deoarece preotul s-a refugiat iar, fugind de „eliberatorii”
sovietici. Între anii 1944-1946 sfântul locaş a fost închis.
Întorcându-se
din exil, în 1946, părintele Alexandru Daşcheev este numit paroh la biserica
din satul vecin, Gura Căinarului. Din cauza lipsei de preoţi, deoarece în 1944
foarte mulţi se refugiaseră în România, părintele Alexandru a fost numit în
calitate de suplinitor la biserica din Putineşti, vechiul său loc de slujire.
Cântăreţ a fost
locuitorul s. Gura Căinarului Nichita Popescu, iar din 1948, tânărul Grigore
Lisnic, venit din s. Cobâlnea, jud. Soroca.
La începutul anului
1949, părintele Alexandru Daşcheev a fost informat că, în conformitate cu
hotărârea Sovietului raional de deputaţi, nu mai este nevoie de serviciile
sale la biserica din Putineşti. Astfel, din acel an nu s-a mai săvârşit
serviciul divin. Fiind în vecinătate cu cimitirul, între anii 1949 şi 1962 se
săvârşeau în biserică numai slujbe de înmormântare.
În 1962, anul
declanşării campaniei ateiste de profanare şi distrugere a locaşurilor sfinte,
n-a fost trecută cu vederea nici biserica din Putineşti. Pentru a-şi îndeplini
planul său diabolic, în ziua preconizată pentru distrugerea bisericii,
conducerea locală i-a trimis la muncă pe toţi lucrătorii gospodăriei agricole
la cel mai îndepărtat lot de pământ, iar pentru devastarea bisericii au fost
instruiţi câţiva activişti. A fost răsturnat iconostasul şi distrus tot
interiorul bisericii. Icoanele şi obiectele de cult au fost transportate şi
aruncate într-un depozit al colhozului. După devastare, biserica a fost
transformată în depozit.
La
sfârşitul anilor 90 ai secolului trecut, biserica se afla într-o stare
deplorabilă, aşa încât pentru redeschidere a fost necesară o reconstrucţie.
Restaurarea s-a efectuat între anii 1988-1990. Din partea Protopopiatului
Soroca a fost împuternicit să supravegheze reconstrucţia bisericii părintele
Grigore Lisnic.
S-a schimbat
acoperişul bisericii, catapeteasma, podeaua, ferestrele, etc. Din interiorul
bisericii de până la 1962 s-au păstrat la câţiva buni creştini trei icoane
mari: a Sfintei Treimi, a Maicii Domnului „Potoleşte mâhnirile mele”,
împodobite cu riză metalică, şi icoana Maicii Domnului, pictată la mănăstirea
Noul-Neamţ de către cunoscutul iconar monah Ioasaf Berghie şi donată la 1913
bisericii de către ctitorul Simion Solcan.
În 1990, la biserica din Putineşti a fost numit paroh preotul Ilie
Munteanu, actualul protopop de Floreşti, şi cântăreţ – Vasile Tanasov. Slujba
de sfinţire a bisericii a fost oficiată de către un sobor de preoţi, la 25 noiembrie
1990. Astfel, după mai bine de patru decenii a fost oficiată prima Sfântă
Liturghie în această biserică.
Din 1993 până în
prezent, paroh la Biserica din Putineşti este subsemnatul, iar din
1995 în postul de cântăreţ este numit Efimie Tanasov. Pe parcursul acestor ani
s-a îmbogăţit interiorul bisericii cu mai multe icoane, s-au săvârşit reparaţii
curente, iar în 2002 s-a restaurat şi s-a împodobit iconostasul bisericii.
Prin contribuţia enoriaşilor, la intrarea în sat, în 2006, a fost instalată o
troiţă impunătoare din piatră. Pe locul răstignirii din apropierea bisericii,
construită în 1906 şi distrusă pe timpul războiului, în 2007 s-a instalat o
altă troiţă.
În partea de
miază-noapte a bisericii se află o Cruce mare din piatră reinstalată în 2005 pe
locul Sfintei Mese a vechii bisericii de până la 1828. În apropiere se află un
cavou din anul 1790 al unui logofăt care, în perioada cât a fost închisă
biserica, a fost distrus, iar locul a fost însemnat cu o cruce. Alături se află
un alt cavou al familiei maiorului Kârjanovschi din armata rusă. În apropierea
bisericii se mai află cavourile ctitorilor Simion Solcan, a ctitorului şi a
ziditorului bisericii Nicolae Panaiti şi a proprietarului Măcărescu. S-au
păstrat mormintele diaconului Iacov Arventiev şi a preotului Teofil Bejan,
slujitori la acest sfânt locaş.
Bibliografie
1. ANRM, F.1217, d. 251, f. 1-16.
2. Anuarul Eparhiei Chişinăului şi al Hotinului.
Tipografia Eparhială, Chişinău, 1922.
3. Anuarul Episcopiei Hotinului, Tipografia Eparhială,
Chişinău, 1930
4. Revista Biserica Basarabeană, nr 5-6, 1943.
5.
Trofăilă
V., Soroca, Chişinău, 2002
Protoiereu Ioan Lisnic
Biserica din Putineşti jud.Soroca, anii 30 ai sec. trecut.
În prim
plan de la stânga, cântăreţul Andrei Ciobanu, preotul Alexandru Daşcheev,
învăţătorul Dionisie Moraru şi paraclisierul Vasile Stepanovici
Biserica din Putineşti
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu