FILE DIN ISTORIA BISERICII „SF. NICOLAE” DIN PUTINEŞTI

FILE DIN ISTORIA BISERICII 

„SF. NICOLAE” DIN PUTINEŞTI

Satul Putineşti este situat pe malul stâng al râului Răut şi se află la o distanţă de 18 km de centrul raional Floreşti.

1558 este anul primei atestări documenta­re a localităţii. Conform izvoarelor istorice, la 1604 moşiile satului au fost cumpărate de că­tre marele vornic Nistor Ureche, tatăl croni­carului Grigore Ureche. În partea dinspre miază-noapte al altarului bisericii se află lo­cul însemnat al Sf. Mese a unui sfânt locaş mai vechi.

În anul 1828 proprietarul Nicolae Panaiti, cu mijloace proprii, zideşte actuala biserică cu hramul „Sf. Ierarh Nicolae”, fiind con­struită pe un loc mai ridicat. Se spune că în­ainte de a fi construită biserica, a fost adus cu carele foarte mult pământ pentru a înălţa lo­cul. Din darea de seamă a parohiei Putineşti pentru anul 1928, aflăm că în arhiva bisericii se păstrau la acea vreme adeverinţe de naştere începând cu 1824, condici de mărturisire de la 1820, registre de căsătorie de la 1840, etc. În 1863 pe lângă biserică activa o şcoală elementară, iar din 1896 o şcoală parohială.

Din cele mai vechi timpuri, în calitate de dascăl este cunoscut Iacov Arventiev, fiind în serviciu de la 1864. Primul preot cunoscut al parohiei este părintele Teofil Bejan, care a deservit biserica până în anul 1890, an în care moare, la vârsta de 57 de ani, fiind înmor­mântat în partea de răsărit a sfântului locaş.

Nu se cunoaşte cine a fost slujitor al alta­rului până în 1911, însă în acest an este hiro­tonit preot absolventul Seminarului Teologic din Chişinău Ioan Urechi, care în anul 1916 este transferat la parohia din s. Diviza, jud. Cetatea Albă.

În acelaşi an este numit paroh al bisericii din Putineşti preotul Alexandru Daşcheev, venit din ţinutul Hotin, care s-a aflat aici întreaga perioadă interbelică. Vârstnicii îşi amintesc de părintele Alexandru ca de un adevărat duhovnic, având o foarte mare autoritate de preot şi educator pentru enoriaşii săi.

În 1926 trece la cele veşnice diaconul Iacov Arventiev, care a fost cântăreţ la biserică timp de 62 de ani şi a fost înmormântat în partea de răsărit a bisericii. La 1 octombrie 1926 este numit cântăreţ la parohia Putineşti absolventul şcolii de cântăreţi Andrei Ciobanu, care a activat aici până în anul 1940.

În 1927 la parohia Putineşti este alipit cătunul Mărăşeşti, care la acea vreme era com­pus din zece familii.

În 1928 parohia dispunea de casă parohia­lă, un teren arabil de 18 ha, un capital de 6068 lei, provenit din vânzarea lumânărilor şi a do­naţiilor credincioşilor. Mai exista şi o biblio­tecă de 111 volume.

În 1940, datorită prigoanei sovietice, ad­ministraţia bisericească s-a îngrijit ca clerul refugiat să fie aranjat la parohiile din Ţară. Părintele Alexandru, însă, după 24 de ani de slujire, nu a dorit să se refugieze, cântăreţul Andrei Ciobanu, însă, s-a refugiat la o paro­hie din judeţul Argeş.

Pentru neachitarea la timp a „postavcii”, părintele Alexandru a fost judecat de sovie­tici, primind o pedeapsă de zece ani. Astfel a fost deportat în peninsula Ciukotka, în preaj­ma râului Kolîma, unde erau deportaţi cei sortiţi morţii. Părintele a suferit timp de şase ani chinurile, neajunsurile, bolile şi batjocura GULAG-ului sovietic.

În 1941, după eliberarea Basarabiei, la bi­serica din Putineşti a fost numit părintele Mihail Răznovanu, fost refugiat de la parohia Ojeva, jud. Hotin şi reîntors acasă.

În 1944, însă, Biserica „Sf. Ierarh Nicolae” din Putineşti a fost din nou văduvită de slujitor, deoarece preotul s-a refugiat iar, fugind de „eliberatorii” sovietici. Între anii 1944-1946 sfântul locaş a fost închis.

Întorcându-se din exil, în 1946, părintele Alexandru Daşcheev este numit paroh la biserica din satul vecin, Gura Căinarului. Din cauza lipsei de preoţi, deoarece în 1944 foar­te mulţi se refugiaseră în România, părintele Alexandru a fost nu­mit în calitate de suplinitor la biserica din Putineşti, vechiul său loc de slujire.

Cântăreţ a fost lo­cuitorul s. Gura Căinarului Nichita Popescu, iar din 1948, tânărul Grigore Lisnic, venit din s. Cobâlnea, jud. Soroca.

La începutul anu­lui 1949, părintele Alexandru Daşcheev a fost informat că, în conformitate cu hotărârea Sovietului raional de deputaţi, nu mai este ne­voie de serviciile sale la biserica din Putineşti. Astfel, din acel an nu s-a mai săvâr­şit serviciul divin. Fiind în vecinătate cu ci­mitirul, între anii 1949 şi 1962 se săvârşeau în biserică numai slujbe de înmormântare.

În 1962, anul declanşării campaniei ateis­te de profanare şi distrugere a locaşurilor sfinte, n-a fost trecută cu vederea nici biserica din Putineşti. Pentru a-şi îndeplini planul său diabolic, în ziua preconizată pentru distruge­rea bisericii, conducerea locală i-a trimis la muncă pe toţi lucrătorii gospodăriei agricole la cel mai îndepărtat lot de pământ, iar pentru devastarea bisericii au fost instruiţi câţiva ac­tivişti. A fost răsturnat iconostasul şi distrus tot interiorul bisericii. Icoanele şi obiectele de cult au fost transportate şi aruncate într-un depozit al colhozului. După devastare, biseri­ca a fost transformată în depozit.

La sfârşitul anilor 90 ai secolului trecut, biserica se afla într-o stare deplorabilă, aşa în­cât pentru redeschidere a fost necesară o re­construcţie. Restaurarea s-a efectuat între anii 1988-1990. Din partea Protopopiatului Soroca a fost împuternicit să supravegheze reconstrucţia bisericii părintele Grigore Lisnic.

S-a schimbat acoperişul bisericii, catape­teasma, podeaua, ferestrele, etc. Din interio­rul bisericii de până la 1962 s-au păstrat la câ­ţiva buni creştini trei icoane mari: a Sfintei Treimi, a Maicii Domnului „Potoleşte mâhnirile mele”, împodobite cu riză metalică, şi icoana Maicii Domnului, pictată la mănăsti­rea Noul-Neamţ de către cunoscutul iconar monah Ioasaf Berghie şi donată la 1913 bise­ricii de către ctitorul Simion Solcan.

În 1990, la biserica din Putineşti a fost nu­mit paroh preotul Ilie Munteanu, actualul protopop de Floreşti, şi cântăreţ – Vasile Tanasov. Slujba de sfinţire a bisericii a fost oficiată de către un sobor de preoţi, la 25 no­iembrie 1990. Astfel, după mai bine de patru decenii a fost oficiată prima Sfântă Liturghie în această biserică.

Din 1993 până în prezent, paroh la Biserica din Putineşti este subsemnatul, iar din 1995 în postul de cântăreţ este numit Efimie Tanasov. Pe parcursul acestor ani s-a îmbogăţit interiorul bisericii cu mai multe icoane, s-au săvârşit reparaţii curente, iar în 2002 s-a restaurat şi s-a împodobit iconosta­sul bisericii. Prin contribuţia enoriaşilor, la intrarea în sat, în 2006, a fost instalată o troiţă impunătoare din piatră. Pe locul răstignirii din apropierea bisericii, construită în 1906 şi distrusă pe timpul războiului, în 2007 s-a in­stalat o altă troiţă.

În partea de miază-noapte a bisericii se află o Cruce mare din piatră reinstalată în 2005 pe locul Sfintei Mese a vechii bisericii de până la 1828. În apropiere se află un cavou din anul 1790 al unui logofăt care, în perioada cât a fost închisă biserica, a fost distrus, iar locul a fost însemnat cu o cruce. Alături se află un alt cavou al familiei maiorului Kârjanovschi din armata rusă. În apropierea bisericii se mai află cavourile ctitorilor Simion Solcan, a ctitorului şi a ziditorului bi­sericii Nicolae Panaiti şi a proprietarului Măcărescu. S-au păstrat mormintele diaconu­lui Iacov Arventiev şi a preotului Teofil Bejan, slujitori la acest sfânt locaş.

      Bibliografie

1.     ANRM, F.1217, d. 251, f. 1-16.

2.     Anuarul Eparhiei Chişinăului şi al Hotinului. Tipografia Eparhială, Chişinău, 1922.

3.     Anuarul Episcopiei Hotinului, Tipografia Eparhială, Chişinău, 1930

4.     Revista Biserica Basarabeană, nr 5-6, 1943.

5.     Trofăilă V., Soroca, Chişinău, 2002

                                                         Protoiereu Ioan Lisnic

Biserica din Putineşti  jud.Soroca, anii 30 ai sec. trecut.

În prim plan de la stânga, cântăreţul Andrei Ciobanu, preotul Alexandru Daşcheev, învăţătorul Dionisie Moraru şi paraclisierul Vasile Stepanovici

Biserica din Putineşti