DREPTCREDINCIOSUL VOIEVOD ŞTEFAN CEL MARE ŞI SFÂNT - 510 ANI DE LA TRECEREA LA CELE VEŞNICE
Secole la rând, marele Voievod rămâne în conştiinţa poporului nostru drept „apărător al credinţei şi patriei străbune”. Pentru multele sale biruinţe împotriva celor necredincioşi, multele mănăstiri şi biserici pe care le-a zidit, cât şi pentru evlavia şi frica sa de Dumnezeu, curând după moarte marele Domnitor al Moldovei a fost considerat
de către popor ca un adevărat sfânt. Urmând tradiţiei poporului, care 1-a rânduit de timpuriu printre sfinţi, cât şi pentru râvna sa pentru apărarea ortodoxiei, în anul 1992 Biserica Ortodoxă Română 1-a canonizat, trecându-1 în rândul sfinţilor din calendar, cu zi de prăznuire la 2/15 iulie. Zilele de pomenire a sfinţilor canonizaţi se înscriu în calendarele bisericeşti, nu cu ziua lor de naştere, ci cu cea a morţii lor, aceasta constituind ziua lor de naştere pentru viaţa veşnică.
S-a născut la Borzeşti in prima jumătate a secolului al XV-lea din părinţi binecredincioşi. Tatăl său Bogdan al II-lea era din neamul domnitorilor muşatini, iar mama sa, Doamna Oltea, se trăgea din neam distinct din Oltenia. După moartea soţului său, ucis mişeleşte de către Petru Aron (1451-1457), se călugăreşte, probabil, sub numele de Maria, deoarece fiul ei o pomeneşte cu acest nume atunci când nu mai era în viaţă.
Evlavia Binecredinciosului Voievod Ştefan cel Mare şi Sfânt se datorează părinţilor săi, dar mai ales mamei sale, care 1-a crescut în credinţă şi 1-a însoţit întotdeauna cu rugăciunile ei. Când viaţa lui era în primejdie, a pribegit la Târgovişte, în Ţara Românească şi Transilvania. Aici a fost ocrotit şi ajutat să se formeze intelectual şi militar de către guvernatorul Transilvaniei Iancu de Hunedoara.
Din „Letopiseţul de la Putna” aflăm despre prima sa victorie: „... în anul 6965, adică la 1457 luna aprilie 17, în Joia Mare, Ştefan Voievod fiul lui Bogdan Voievod a venit de la munteni şi a dobândit prima biruinţă asupra lui Aron Voievod pe Siret la Tina, la Doljeşti”. Fiind susţinut de armata poloneză, după înfrângere Petru Aron fugi în Polonia. Răzbunarea a fost înfăptuită în 1469, când Petru Aron a fost prins şi decapitat. Biruinţa de la Doljeşti a dat prilej ca Ştefan Voievod să fie ridicat în scaunul domnesc de la Suceava, unde pe Câmpia numită „Direptate”, întâmpinat de mulţimea poporului, a fost aclamat prin cuvintele: „Întru mulţi ani de la Domnul să domneşti”. Slujba ungerii voievodului a fost săvârşită de către Mitropolitul Teoctist al Moldovei.
Tânărul Voievod s-a arătat vrednic de fapte şi acţiuni pentru a consolida puterea ţării ameninţată de mulţi duşmani din afara hotarelor ei. A reorganizat
armata dotând-o cu arme de foc, în timp foarte scurt întăreşte cetăţile vechi şi construieşte altele noi. După cum aflăm din cronicile vechi, numai pentru înălţarea cetăţii Chilia, într-un timp record de la 22 iunie 1479 până la 16 iulie acelaşi an, au fost folosiţi: „opt sute de zidari şi şaptesprezece mii de ajutoare” ceea ce arată numărul imens al meşteşugarilor şi iscusinţa organizării şantierelor de care ajunsese să dispună domnia marelui Voievod. Numeroasele fortificaţii de apărare erau aşezate în punctele strategice, la hotarele ţării, pentru a opri năvălirile străine.
Marele Voievod al Moldovei a dus războaie de apărare şi nu de cotropire. De-a lungul glorioasei sale domnii a avut 34 de victorii în 36 de războaie. Dintre victoriile de mare răsunet sunt cele de la Baia (1467), de la Lipnic (1470), din Codrii Cozminului (1497) ş.a. După victoria în luptele cu polonezii lui Ioan Albert (1492-1501), care voiau să supună Moldova, cronicarul polonez Miechowski scria despre Voievodul moldav: „Bărbat glorios şi victorios, care a biruit pe toţi regii vecini... Om fericit căruia soarta i-a hărăzit, cu dărnicie, toate darurile. Căci, pe când altora le-a dat numai unele însuşiri şi anume, unora prudenţă împreună cu şiretenie, altora virtuţi eroice şi spirit de dreptate, altora biruinţă asupra duşmanului, numai ţie ţi le-a hărăzit, la un loc pe toate. Tu eşti drept, prevăzător, isteţ, biruitor contra tuturor duşmanilor. Nu în zadar eşti socotit printre eroii secolului nostru”.
Dorind să-şi scoată ţara de sub dominaţia otomană, Ştefan Voievod începe lungul şi sângerosul şir de războaie cu turcii. Cel dintâi mare succes al Voievodului în lupta pentru independenţa ţării a fost bătălia de la Vaslui din 1475. După acea glorioasă luptă, cronica maghiară Chronicon Dubniciense, îl prezintă pe Ştefan ca „bun apărător al ţării sale şi al poporului său, care s-a împotrivit cu bărbăţie (turcilor), în mijlocul ţării sale, gata să moară pentru ai săi”. Iar cronicarul polonez Dlugosz îl caracterizează în felul următor „O, bărbat demn de admirat, care cel dintâi dintre principii lumii a repurtat în zilele noastre o victorie atât de strălucită în lupta contra turcilor,... el este cel mai vrednic să i se încredinţeze funcţia de comandant şi conducător contra turcilor, cu sfatul comun, înţelegerea şi hotărârea creştinilor, pe când ceilalţi regi şi principi creştini trândăvesc în lene, desfătări şi în lupte civile”. Alte victorii mai însemnate ale Domnitorului asupra turcilor sunt cele de la Râmnic (1481), Catlabuga, lângă Chilia (1485), Şcheia (1486) ş.a.
După glorioasa victorie de la Podul Înalt de lângă Vaslui Voievodul Moldovei se va adresa printr-o scrisoare cârmuitorilor Europei, chemându-i la luptă întru apărarea creştinătăţii. În această scrisoare Voievodul numeşte ţara sa „poartă a creştinătăţii”, cu sacră menire de a fi păvază şi zid de apărare a întregii Europe, dacă totuşi această poartă cădea – „atunci toată creştinătatea va fi în mare primejdie”.
Nereuşind să-şi găsească aliaţi de nădejde în înfruntarea invaziilor turceşti, rămâne singur în faţa armatelor sultanului Mehmed al II-lea, pornit în 1476 asupra Moldovei pentru a răzbuna înfrângerea ruşinoasă din anul precedent. La Valea Albă şi la Războieni Ştefan cel Mare, cu o armată de numai 12000 de oşteni, nu a putut ţinea piept puhoiului de 200000 de turci. Însă cetăţile Neamţ, Suceava, Hotin nu au cedat în faţa invadatorilor, astfel că oştile sultanului, slăbite de foame şi de ciumă, au trebuit să se retragă.
Paralel cu luptele duse împotriva turcilor, Domnitorul Moldovei s-a străduit să aşeze în Muntenia un domnitor fidel în aspiraţiile sale de independenţă, instalându-1 în scaunul domnesc pe Vlad Ţepeş.
Luptele cu turcii au durat până prin anul 1487, când Voievodul, în schimbul libertăţii ţării sale, acceptă de a plăti din nou tribut turcilor.
Glorioasele victorii îl fac cunoscut pe Marele Voievod al Moldovei. Numeroasele izvoare, cronici şi referinţe, scrise în limbile de mare circulaţie, conţin bogate informaţii şi aprecieri în legătură cu personalitatea sa. La un sfert de veac după moarte domnitorul este numit de regele Poloniei Sigismund I (1506-1548) Stephanus Ille Magnus.
Binecredinciosul Voievod a fost un om profund credincios şi cucernic împlinitor al convingerilor sale ortodoxe. Mărturie ne servesc pisaniile sale de pe numeroase ctitorii, cât şi cronicile vechi în care este descris ca om al pocăinţei şi rugăciunii, al dreptăţii şi al iubirii creştineşti faţă de aproapele. Calităţile, pentru care poporul 1-a cinstit, numindu-1 bun, Mare şi Sfânt, sunt faptele sale de
milostenie şi iertarea celor greşiţi cât şi iscusinţa cu care a condus ţara cu dreptate, prin el Dumnezeu pedepsind pe cei lacomi şi trădători. A fost numit de către popor „Sfânt” pentru luptele sale întru apărarea credinţei şi numărul mare de lăcaşuri sfinte, pe care le-a zidit.
Prin relatările cronicarilor Sfântul Voievod este cunoscut ca om al rugăciunii şi postului, îndemnând ostaşii la post şi rugăciune înaintea războaielor. Aşa a fost şi înaintea bătăliei de la Vaslui (1475): „Cu toţii s-au legat a posti patru zile cu pâine şi apă, astfel Dumnezeu va scoate din primejdie pământul oştenilor lor”. Obţinând cea mai glorioasă victorie din luptele sale, voievodul şi oastea sa, bineînţeles, că au împlinit cu sfinţenie „postul de pâine şi apă, pe care-1 juraseră lui Dumnezeu în clipele cele grele ale aşteptării”. Pentru a avea izbândă în lupte prin ajutorul lui Dumnezeu, Ştefan cel Mare şi Sfânt cerea de la preoţi să se roage pentru poporul dreptcredincios al Moldovei, pentru oştenii săi, cei vii şi cei morţi. Numeroasele sale biruinţe nu le atribuie lui, iar când ieşea învins din luptă, considera aceasta drept pedeapsă de la Dumnezeu pentru păcatele sale: „Eu şi curtea mea am făcut ce mi-a stat prin putinţă şi s-a întâmplat ceea ce ştiţi. Pe care lucru îl socot că a fost voinţa lui Dumnezeu, ca să mă pedepsească pentru păcatele mele, şi lăudat să fie numele Lui!”.
Avându-1 drept părinte şi povăţuitor duhovnic pe Sf. Daniil Sihastrul, Ştefan cel Mare şi Sfânt a fost Voievodul în care s-au împletit destoinicia în treburile ţării cu evlavia şi dragostea de Dumnezeu şi de Biserică. Întreaga lume creştină îi admira biruinţele pline de faimă în luptele cu puhoiul otoman de altă credinţă. Însuşi Papa Sixt al IV-lea laudă biruinţele Voievodului moldav.
Pe parcursul îndelungatei sale domnii, prin grija deosebită ce o avea Binecredinciosul Voievod faţă de Biserica din Moldova, viaţa bisericească va ajunge la o stare de înflorire necunoscută până atunci. Se consolidează organizaţia bisericească, se construiesc lăcaşe noi şi se refac cele existente, înfloreşte cultura şi arta bisericeasca Ctitoriile Sfântului Voievod sunt numeroasele mănăstiri şi biserici, înzestrate în întregime, de pe cuprinsul întregii Moldove.
Ştefan cel Mare şi Sfânt a contribuit cu danii substanţiale la zidirea unor lăcaşe de cult în Muntenia, Ardeal, precum şi de la Muntele Athos.
Ctitoria Sf. Voievod la Muntele Athos a fost întărită printr-un hrisov domnesc de la 10 mai 1466: „...cu voia lui Dumnezeu Atotţiitorul ne-am gândit cu gând bun al Domniei mele şi cu ajutorul lui Dumnezeu, ca să fac pentru mântuirea sufletului şi de asemenea pentru sănătatea mea trupească şi pentru sufletul părinţilor mei şi ne-am legat şi am făgăduit să întărim sfânta mănăstire, care este la Sfântul Munte, numită Zografu, unde este hramul Sf. Mare Mucenic şi purtător de biruinţă Gheorghe, şi am făgăduit să dau în fiecare an şi să trimit câte o sută de ducaţi ungureşti”. Cu acest ajutor s-a renovat întreaga mănăstire şi s-a început construcţia unui spital. Pentru aceasta domnitorul, în 1471 stabileşte o nouă danie, de 500 de aspri. În unele acte de danie voievodul pomenea de „bolniţa din sfânta noastră mănăstire Zografu, pe care, cu voia lui Dumnezeu, noi înşine am întărit-o”.
La mănăstirea Vatoped Ştefan voievod contribuie la ridicarea unei „arsanauă” (mic şantier) pentru corăbii. Se păstrează până astăzi o inscripţie, care-i aminteşte numele, precum şi chipul său şi stema Moldovei. Mai contribuie la construirea unui apeduct şi a unui baptiseriu.
La anul 1500, prin danii substanţiale, contribuie la reînnoirea „din temelii” a mănăstirii Grigoriu. La baza turnului zidit de el se găsea o inscripţie: „Binecredinciosul domn Io Ştefan Voievod am făcut aceasta, 1502”. Alte ctitorii ale domnitorului au fost mănăstirile Hopova şi Cruşedol din Serbia, care ajunsese sub stăpânirea otomană la 1459.
Numărul mare de biserici şi mănăstiri, pe care le-a zidit şi le-a înzestrat Marele Voievod, rămân o mărturie a credinţei sale, pregătindu-se astfel pentru viaţa veşnică: „...după trecerea vieţii noastre, în primul an să ni se facă şi să ni se cânte Sfântul Parastas în Sobor şi apoi slujbele de a treia zi, şi asemenea la a noua zi, la a 20-eazi, la a 40-ea zi şi la jumătate de an şi iarăşi la un an, iar după trecerea unui an, de atunci să ni se cânte în fiecare an, într-o zi, în sobor de pomenire...”.
La 2 iulie 1504 Marele Domn al Moldovei avea să părăsească lumea pământească, lăsând în urma sa un popor îndurerat, care-1 plângea ca pe un
adevărat părinte. „Iar pe Ştefan Vodă 1-a îngropat ţara cu multă jale şi plângere la Mănăstirea Putna, care era de dânsul zidită. Atâta jale era, de plângeau toţi ca după un părinte al lor. Că după moartea lui până astăzi îi zic Sfântul Ştefan Vodă... pentru lucrurile lui cele vitejeşti, care nimeni din domni, nici mai înainte, nici după aceea nu l-au ajuns”.
Tablou votiv din Biserica Sf. Nicolae Domnesc din Iaşi
Testamentul Binecredinciosului Voievod, Biserica din Borzeşti
Adormirea Sf. Voievod
Mormântul Binecredinciosului Voievod Ştefan cel Mare şi Sfânt,
Mănăstirea Putna
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu