Preotul Nicolae Gontea –
unul dintre preoții deportați în Siberia
Preotul Nicolae
Gontea s-a născut la 1 decembrie 1907 în familie de țărani. Părinții săi erau
Petru și Efimia Gontea din satul Ghizgita (actualmente Fântânița), jud. Soroca.
A fost botezat la data de 4 decembrie în biserica din localitate de către
preotul Gheorghe Sumnevici, având nași pe Ioan Brânză și Natalia Ghimpu.
În anul 1920, după absolvirea școlii primare din satul natal își continuă
studiile la Seminarul Teologic din Iași, apoi în 1931, la Facultatea de
Teologie a Universității din Cernăuți.
După absolvirea
studiilor teologice, viitorul preot Nicolae Gontea a fost hirotonit întâi în
treapta de diacon, apoi hirotonit preot pe seama parohiei nebugetare Gara
Dondușeni, jud. Soroca, cu începere de la 1 aprilie 1936.
Parohia dată era în proces de formare, nu avea biserică, lot bisericesc, nici
casă parohială. Se prevedea ca viitorul candidat transferat sau numit în
funcția de paroh să aibă obligația de a construi biserica.
Sub conducerea
preotului paroh Nicolae Gontea și cu susținerea materială a enoriașilor până în
anul 1939, Biserica cu hramul “Sf. Nicolae” a fost zidită până la acoperiș. În
cadrul ședinței Consiliului eparhial al Episcopiei Hotinului din 23 martie 1939
s-a luat hotărârea să se acorde un ajutor financiar parohiei Dondușeni, pentru construcția bisericii.
După instaurare
puterii sovietice în Basarabia (1940-1941), părintele Nicolae Gontea a fost
arestat. A fost judecat și deportat în Siberia.
După ispășirea termenului de detenție, în anul 1948, părintele revine la
locurile natale. La 1 iulie 1948 a fost numit de către autoritățile eparhiale,
paroh la Biserica “Acoperemântul Maicii Domnului” din satul Carahasani, raionul
Olănești. O perioadă de timp a deservit și biserica din Caplani, Olănești.
Părintele Nicolae
Gontea trece la Domnul la 14 noiembrie 1974. A fost înmormântat în cimitirul
din Carahasani.
Protoiereu Ioan Lisnic
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu