Preotul Gheorghe Tudorache – condamnat la ani grei de temniță în Siberia

Preotul Gheorghe Tudorache –
condamnat la ani grei de temniță în Siberia

Preotul Gheorghe Tudorache s-a născut în anul 1907 în județul Covurlui[1]. În anul 1930 era student în anul I la Facultatea de Teologie din Chișinău[2]. După absolvirea studiilor teologice a fost hirotonit preot pe seama Bisericii “Acoperemântul Maicii Domnului” din satul Cruzești, jud. Lăpușna. Biserica din localitate, nou contruită, a fost târnosită la 14 octombrie 1934 de către un sobor de preoți în frunte cu Î.P.S. Mitropolit Gurie al Basarabiei[3].

Fiind student la Chișinău, părintele Gheorghe, împreună cu alți colegi de facultate aderă la Mișcarea Legionară din jud. Lăpușna. Întreaga activitate a mișcării se limita la acțiunile întreprinse de grupul studențesc. La 2 mai 1933, grupul studențesc efectuează un marș pe jos de la Chișinău la Criuleni, iar la 22 iunie participă la întrunirea Asociației Culturale “Astra Basarabiei”[4]. În anul 1935, părintele a fost ales președinte al organizației legionare din jud. Orhei. Principala activitate a legionarilor din Orhei era “răspândirea materialelor de propagandă printre săteni și contactele de la om la om.”[5].

La 1 noiembrie 1936, părintele Gheorghe Tudorache este numit paroh la Biserica “Sf. Voievozi” din satul Găuzeni, jud. Orhei[6]. Peste 2 luni, la 1 ianuarie 1937 revine la Cruzești[7], unde va sluji până în anul 1940. Părintele a rămas în parohie și a continuat activitatea sa pastorală și după 28 iunie 1940, perioadă de stăpânire sovietică. A fost arestat, judecat la ani grei de temniță și deportat într-un lagăr din Siberia[8].

După eliberarea Basarabiei, părintele Gheorghe Tudorache era socotit printre preoții dispăruți fără veste. După descoperirea unor gropi comune cu peste 85 de cadavre în curtea fostului local al Consulatului italian, unde în perioada sovietică se instala-se sediul NKVD-ului, unele ziare scriau că s-ar fi identificat printre cadavre și trupul părintelui Tudorache. Iată ce se scria în Ziarul Basarabia: “S-au găsit șepci, aparținând elevilor de la Liceul Hajdeu, două rase de preoți, dintre care una aparținând preotului Tudorache, fost fruntaș legionar și uniforme a șase ceferiști îmbrăcând trupuri care n-au putut fi identificate”[9]. Bazându-se pe aceste informații, în unele surse se menționează că părintele ar fi fost asasinat în iunie-iulie 1941[10].

În primul număr al Buletinului Arhiepiscopiei Chișinăului din 1943, era publicată lista clericilor pensionari, decedați și deportați, văduvelor, orfanilor, sau moștenitorilor lor în care figura și numele preotului Gheorghe Tudorache. Moștinitoarea directă a părintelui, presbitera Xenia, urma să primească o primă de ajutor reciproc[11].

Părintele Gheorghe Tudorache s-a aflat într-un lagăr de concentrare din Vorkuta, URSS, unde cei deținuți erau obligați să muncească în minele de plumb. După ispășirea termenului de detenție în anul 1948, părintelui i se aplică altă sentință, domiciliul obligatoriu în regiunea Krasnoiarsk[12]. Potrivit mărturiilor părintelui Vasile Țepordei, după întoarcerea sa din URSS, a ajutat-o pe mama părintelui Gheorghe Tudorache să ceară repatrierea fiului său care “era după expirarea pedepsei deportat în Siberia”[13]. Cu mari eforturi mama părintelui Gheorghe a reușit să-l aducă în România. Timp de aproape două decenii părintele a slujit în Biserica “Sf. Voievozi” din localitatea Bălăbănești, Eparhia Dunării de Jos[14].

Părintele Gheorghe Tudorache trece la Domnul la vârsta de 68 ani, datorită problemelor de sănătate cauzate din anii de detenție. A fost înmormântat în cimitirul bisericii[15], unde a slujit după întoarcerea sa din surghiun.

                                         Protoiereu Ioan Lisnic

---

[1] Pr. Mihaiță Enache, Preoți din Bălăbănești, mărturisitori pentru Hristos în temnițele comuniste, Călăuză ortodoxă, Revista Arhiepiscopiei Dunării de Jos, nr. 343-344, 11 iulie 2017

[2] Revista Luminătorul, nr. 23, 1930, p. 1313

[3] Localitățile Republicii Moldova, Itinerar documentar-publicistic ilustrat, vol. V, Chișinău, 2005, p. 299

[4] Corneliu Ciucanu, Dreapta românească interbelică, politică și idiologie, Tipo Moldova, Iași, 2009, p. 98

[5] Ibidem, p. 110, 126

[6] Revista Luminătorul, nr. 12, 1936, p. 709

[7] Idem, nr. 2, 1937, p. 1

[8] Preot Vasile Țepordei, Preoți români din Basarabia torturați și omorâți de bolșevici, Ziarul România Liberă, 23 noiembrie 1996

[9] Ziarul Basararabia, 13 septembrie 1941, p. 3

[10] Pr. Prof. Sergiu C. Roșca, Biserica basaraberană sub ocupația sovietică, Revista Misionarul, nr. 1, 1942; Martiri pentru Hristos, din România, în preioada regimului comunist, p. 769-770; Mariana Țăranu, Unele aspecte ale politicii religioase din Basarabia în perioada primului an de ocupație, Revista Destin Românesc, nr. 4, 2008, p. 16; Ioan Munteanu, Repatriați în inimile noastre, Revista Ortodoxia, nr. 11, 2003, p. 28-29 ș.a.

[11] Buletinul Arhiepiscopiei Chișinăului, Foaie oficială lunară, nr. 1, 1943, p. 13

[12] Colecția Ciceroni Ionițoiu, Martiri și Mărturisirori ai Bisericii din România (1948-1989), Biserica Ortodoxă, www.procesulcomunismului.com , Contact, 2004, p. 105

[13] Preot Vasile Țepordei, op. cit.

[14] Pr. Mihăiță Enache, op. cit.

[15] Ibidem