Preotul Boris Lizo –
condamnat la ani grei de temniță
Preotul
Boris Lizo s-a născut la 11 mai 1901 în familia lui Vasile și a Elisavetei
Lizo, tatăl său era căntăreț la Biserica “Sf. Arh. Mihail” din satul Recea,
jud. Chișinău. A fost botezat la 18 mai în biserica din satul natal de către
preotul Ioan Buruiană, având naș pe proprietarul din Chișinău, Vasile Dobrovolschi[1].
După absolvirea școlii elementare din localitate a învățat la Școala spirituală[2],
apoi la Seminarul Teologic din Chișinău pe care l-a absolvit în anul 1926[3].
În
anul anul 1935, părintele Boris era slujitor la biserica din localitatea Arama,
com. Coarnele Caprei, jud. Iași[4].
În timpul războiului, la 15 iulie 1943, conform cererii înaintate a fost
detașat pentru a face misionarism în cadrul Misiunii Ortodoxe din Transnistria.
Părintele a fost repartizat slujitor la parohia Borovka, raionul Cerniveți, jud.
Jugastru[5].
S-a aflat în Transnistria până la începutul anului 1944, când din cauza
înaintării trupelor sovietice a fost nevoit să se reîntoarcă la parohia Arama.
La
1 august 1950 părintele a fost arestat, fiind în vizorul organelor securității
încă din noiembrie 1944. Era învinuit cum că într-o predică ar fi zis: “totul
ce se clădește fără credință sub regimul comunist se va dărâma, fiindcă
lipsește credința în Dumnezeu”[6].
A fost acuzat de “instigare publică printre populație pentru a nu intra în colectiv”, Tribunalul Militar Iași
l-a condamnat la 1 an și 6 luni de închisoare. La 21 martie 1959 a fost arestat
pentru a doua oară. Era învinuit de apartenența sa din perioada interbelică la
Mișcarea Legionară și de conspirație împotriva regimului. Tribunarul Militar
Iași l-a condamnat pentru “uneltire contra ordinii sociale”, la 22 ani de
detenție. După proclamarea sentinței, părintele Boris Lizo a fost repartizat în
închisoarea din Iași, apoi în cea de la Aiud, fiind eliberat din temniță la 31
iulie 1964[7].
Protoiereu Ioan Lisnic
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu