Părintele
Grigore Lisnic –
Graţie cuceririlor democratice ale poporului nostru
avem astăzi posibilitatea să ne apropiem tot
mai mult de adevărul ascuns zeci de ani în sertarele ale aparatului
represiv din anii totalitari - tăvălug ce a trecut nemilos peste destinele
miilor de cetăţeni din Moldova şi din alte ţări ale fostei Uniuni Sovietice,
inclusiv şi din întreaga Federaţie Rusă, duşi în Siberia de gheaţă, ţinuţi în
gulaguri şi etichetaţi ca „duşmani ai poporului". Unul dintre aceştia
a fost şi locuitorul satului Gura Căinarului,
Protoiereul Mitrofor Grigore Lisnic, om cu literă mare, adevărat duhovnic al
creştinilor şi reputat teolog, cum îl
numeşte în Cuvînt Înainte la volumul apărut de sub tipar Înalt Prea-Sfinţitul
Vladimir, Mitropolit al Chişinăului şi al intregii Moldove.
L-au cunoscut mulți, căci a lucrat în
locaşurile sfinte din oraşul Bălţi, satele Coşcodeni, Cubolta, Prajila, Mărculeşti,
Putineşti și Gura Căinarului unde a ţinut parohii. Răsfoind cartea In memoriam: Protoiereu Mitrofor Grigore
Lisnic, Ed. Labirint, Chişinău, 2013, aflăm multe lucruri demne de această
luminată minte, fapte însoţite de documente şi fotografii ce mărturisesc despre
vasta sa activitate duhovnicească. Şi nu doar despre aceasta. Tot din paginile
ei aflăm că parohul Grigore Lisnic a dus o intensă activitate ştiințifică în
domeniul teologiei, aici fiind prezente numeroase articole şi teze care au
rămas în bibliotgrafia de profil ca material de rferinţă.
Spre bucuria noastră, a creştinilor, găsim în
această culegere un tratat întreg despre apariţia creştinismului în Moldova,
despre încreştinarea geţilor şi dacilor etc. - creaţie ce a servit drept teză
de candidat la Academia Duhovnicească Lavra Troita - Serghie din or. Zagorsk
unde la 1975 dînsul îşi făcea studiile. Muncea
mult, studia şi scria pe timp de noapte.
Autorul acestor rînduri, participînd la colectarea
materialelor despre deportaţi, a avut fericita ocazie să stea de vorbă cu acest
om despre anii trişti din istoria
neamului nostru. Am aflat că dînsul s-a
căsătorit cu Nadejda Curoşu, fiica unor oameni înstăriţi, mai bine zis, fiica
fostului primar, Timofei Curoşu, condamnat în 1944 la 11 ani de închisoare ca „duşman
al poporului" şi exilat în Kazahstan. Cînd în seara de 6 spre 7 iulie
1949, fiind ginerele fostului primar, a încercat să-i lămurească ofiţerului
sovietic că a format o nouă familie, dar acela nici n-a vrut să-l asculte, la
îmbrîncit în maşină împreună cu ceilalţi membri ai familiei Curoşu.
Astfel fiind
în deportare, îi îmbărbăta şi pe ceilalţi deportaţi cintindu-le din cărţile
religioase, păstrate pe ascuns, sau recitindu-le din cuvîntul Domnului, păstrat
în memorie. Dar a fost denunţat că face propagandă antisovieticã, antibolşevică
şi autorităţile au deschis un dosar penal şi l-au condamnat la... 25 de ani de
privaţiune de libertate. Dar a fost eliberat la 1955, după moartea lui Stalin.
Familiei Lisnic i s-a permis să vină în Moldova doar în anul 1958. Dar şi aici
nu au fost întîmpinaţi cu braţele deschise. Autorităţile aveau o atitudine ostilă
faţă de ,,duşmanii poporului”.
Trecînd prin multe încercări, avînd un asemenea Om
în frunte, membrii familiei Lisnic au rămas puternici din punct de vedere sufletesc,
generoşi, cu mare credinţă în Dumnezeu. Iată, aşa a fost el, acest om al
Credinţei, care a parcurs calea de la paraclisier şi cîntăreţ de strană la
biserica din Cobîlea (satul său de baştină)
din r-l Şoldăneşti şi pînă la titlul de Doctor în teologie. Astfel şi va ramîne
în memoria consătenilor mei din Gura Căinarului - un om între oameni, care a
dus prin viată torţa credinţei ortodoxe, luminînd minţile şi inimile credincioşilor.
Ion Chelban,
redactor
la ziarul Actualităţi Floreştene
Părintele Grigore Lisnic - Cuvânt la Duminica Floriilor rostit în Biserica
Sf. Cuv. Mc. Parascheva din com. Gura Căinarului, Floreşti, 20 aprilie, 2003
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu