joi, 11 iunie 2015

Preotul Mina Țăruș – arestat și deportat în Siberia






Preotul Mina Țăruș –
arestat și deportat în Siberia


       S-a născut la 10 decembrie 1884 în satul Breanova, jud. Orhei. A urmat studiile la Școala Spirituală, apoi la Seminarul Teologic din Chișinău. În 1935 absolvește Facultatea de Teologie din Chișinău cu titlul de Licențiat în Teologie.
       A fost hirotonit preot la 7 mai 1906 și numit paroh la Biserica Sf. Gheorghe din Camenca, jud. Orhei cu deservirea Bisericii Adormirea Maicii Domnului din satul învecinat Bezin (Donici) și a cătunului Pocșești.
       Din inițiativa și prin strădania P.C. Sale în perioada 1926-1927 în parohie se construiește o altă biserică, cea veche devenind neîncăpătoare pentru creștinii din localitate. A desfășurat o activitate misionară și pastorală atât în parohie cât și în cadrul Cercurilor pastorale, în perioada anilor 1908-1933, părintele Mina a fost misionar de cerc.
Fiind președinte al Căminului cultural  „Principele Carol„  din localitate, contribuie la zidirea unei clădiri pentru cămin. Din inițiativa părintelui Mina, pe terenul donat Ministerului Sănătății, se construiește în sat o baie. A fost și un bun gospodar.
       În perioada primului an de ocupație sovietică, la 23 iunie 1941 părintele Mina Țăruș a fost arestat și deportat în Siberia. A fost judecat și condamnat la zece ani privațiune de libertate.
Aflându-se într-un lagăr din reg. Kemerovo trece la Domnul la 18 august 1942.

            Protoiereu Ioan Lisnic      


         
                           





miercuri, 10 iunie 2015

Părintele Vasile Spanaki (Spanac) - condamnat la ani grei de temniță în Siberia




Părintele Vasile Spanaki (Spanac) - 
condamnat la ani grei de temniță în Siberia


       S-a născut în anul 1886. După absolvirea Seminarului Teologic în 1907, a fost hirotonit preot și numit paroh la Biserica Sf. Dimitrie din Rosoșeni, jud. Hotin. În anul 1913 este transferat la Biserica Adormirea Maicii Domnului din Vulcănești, jud. Cahul. Ultima parohie a părintelui Vasile Spanac a fost Biserica Sf. Nicolae din com. Minjir, jud. Cahul.
După instaurarea puterii sovietice din 1940-1941, mulți preoți voiau să se repatrieze în România. Fiind în Ismail, a fost arestat împreună cu părintele Cristofor Beilikci din Cuza Vodă, jud. Ismail, la 23 decembrie 1940. Au fost acuzați de faptul că, locuind în Ismail, ”ar fi produs instigare antisovietică, îndreptată spre răspândirea stării de spirit de emigrare a populației, spre subminare și discreditarea acțiunilor partidului și guvernului sovietic”. În vara anului 1941, au fost trimiși în reg. Sverdlovsk, unde la 6 mai 1942 au fost condamnați la câte zece ani de lagăr, de unde nu s-au mai întors.


                 Protoiereu Ioan Lisnic







marți, 9 iunie 2015

Preotul Porfirie Șoimu – omorât prin împușcare






Preotul Porfirie Șoimu –
omorât prin împușcare


      S-a născut la 24 februarie 1904 în com. Stoicani jud. Soroca. A urmat studiile la Seminarul Teologic din Edineț, apoi la Seminarul Superior din Chișinău. După absolvire, în cursul lunii aprilie 1930, a fost hirotonit preot și numit paroh la Biserica  Sf. Nicolae din Heciul Vechi,  jud. Bălți, cu începere de la 1 iunie 1930. În anul 1931 a fost transferat ca paroh la Biserica Sf. Arh. Mihail din com. Parcani, jud. Soroca. Din inițiativa P.C.Sale, în anul 1936, în parohie a fost construită casa parohială. A fost un păstor apropiat de credincioși și spijinitor al celor nevoiași.
       În primul an de prigoană împotriva Bisericii din Basarabia, la 13 iunie 1941, părintele Porfirie Șoimu împreună cu familia sa, au fost deportați în Siberia. Părintele Porfirie a fost intemnițat într-un lagăr din reg. Sverdlovsk. A fost omorât prin împușcare, la 8 august 1942.

                       Protoiereu Ioan Lisnic




luni, 8 iunie 2015

Preotul Anatolie Spinei – judecat la moarte prin împușcare







Preotul Anatolie Spinei – 

judecat la moarte prin împușcare




S-a născut la 16 mai 1912, în satul Frumișica, jud. Soroca, în familia unor învățători. În perioada 1924-1934 a urmat studiile la Școala Spirituală din Chișinău.
În 1939 absolvește Facultatea de Teologie din Chișinău.
A fost hirotonit preot și numit paroh la Biserica Nașterea Maicii Domnului din Dolna, jud. Lăpușna.
     În timpul stăpânirii sovietice (1940-1941), părintele Anatolie Spinei a fost silit de către autoritățile locale să părăsească casa parohială. O parte de locuitori își exprimau nemulțumirea. S-au găsit și câțiva care au făcut denunțuri împotriva preotului. A fost arestat și trimis în Siberia, de unde nu s-a mai întors.
     Pentru ”ajutor acordat părții reacționare a burjuaziei internaționale” și pentru „agitație și propaganda contra-revoluționară”, a fost judecat aplicândui-se pedeapsa capitală.

     La 24 septembrie 1942 sentința de judecată a fost executată, astfel părintelui Anatolie Spinei i se aplică pedeapsa capitală prin împușcare.


                      Protoiereu Ioan Lisnic




duminică, 7 iunie 2015

Preotul Ieremia Ciocan – omorât prin împușcare






Preotul Ieremia Ciocan –
omorât prin împușcare




S-a născut în anul 1867 în s. Beleuța, jud. Hotin. După absolvirea Seminarului Teologic din Chișinău, a fost hirotonit preot și numit la Biserica Sf. Arh. Mihail din Cotâleva, jud. Hotin, cu începere de la 11 septembrie 1889. În anul 1895 a fost transferat la Biserica Sf. Cuv Parascheva din com. Nișcani, jud. Orhei. În perioada 1915-1918 a fost preot militar. Până în anul 1929, a fost paroh la Biserica Sf. Gheorghe din Novaci, jud. Chișinău, apoi pensionat.
În perioada 1905-1916, părintele Ieremia Ciocan, se manifestă ca scriitor-publicist înființând și o revistă.
După pensionare a locuit în Chișinău, devenind în 1934, președinte onorific al Partidului Național Socialist al României, secția Chișinău.
Odată cu instaurarea puterii sovietice, la 12 iulie 1940, părintele Ieremia Ciocan a fost arestat de către organele NKVD și întemnițat în închisoarea din Chișinău.
A fost omorât prin împușcare, la 27 iunie 1941.
  

                       Protoiereu Ioan Lisnic




vineri, 5 iunie 2015

Preotul Antonie Cernăuțeanu - judecat pentru „agitație antisovietică”






Preotul  Antonie Cernăuțeanu -judecat pentru „agitație antisovietică”



S-a născut la 5 februarie 1900, în familia preotului Ioan Cernăuțeanu*. După absolvirea Seminarului Teologic a fost hirotonit preot și numit paroh la Biserica Sf. Dimitrie din Bordiug, jud. Hotin.
În anul 1940, părintele Antonie Cernăuțeanu era paroh la Biserica Sf. Nicolae din Șagani, jud. Ismail.
În primul an de ocupație sovietică din 1940-1941, fiind în Chișinău, a fost arestat direct din stradă împreună cu fratele său, preotul Vladimir Cernăuțeanu (http://protioanlisnic.blogspot.com/2015/05/preotul-vladimir-cernauteanu-judecat.html). A fost judecat pentru „agitație antisovietică” și condamnat la 5 ani de lagăr în Siberia, de unde nu s-a mai întors.
După reinstaurarea administrației românești în Basarabia, soția părintelui Antonie, Alexandra, cerea ajutor printr-o scrisoare adresată P.S. Policarp, Locotenent (locțiitor) al Episcopiei Cetății Albe-Ismail (1941-1944). Arăta că după deportarea soțului ei de către bolșevici, toată gospodăria a fost distrusă. Rămânând cu patru copii avea nevoie de ajutor.
Despre arestarea preoților Antonie și Vladimir Cernăuțeanu ne mărturisește preotul V. Cazacu în amintirile sale din 1941: “La începutul lunii februarie 1941 s-au întâlnit în orașul Chișinău mai mulți preoți ce voiau să se repatrieze. La colțul străzii Alexandru cel Bun microfonul bolșevic reda o lecție antireligioasă, împotriva sfintelor moaște. O parte din credincioși, împreună cu frații preoți Cernăuțeanu, au început să combată cele auzite. Peste câteva minute un agent al NKVD-ului îi arestează pe preoții Cernăuțeanu, neștiindu-se nimic până astăzi de soarta lor”.


*Părintele Ioan Cernăuțeanu a mai avut doi fii preoți, Petru, n. în 1897 și Vladimir, n. în 1902.   


                                Protoiereu Ioan Lisnic






marți, 2 iunie 2015

Pomenirea Sf. Mari Împărați Constantin și mama sa Elena






Pomenirea  Sf. Mari Împărați
Constantin și mama sa Elena




Sf. Constantin cel Mare a fost fiul împăratului roman Constanțiu Chilor și al Sf. Elana. În 306 Constanțiu fiind bolnav își cheamă fiul la domnie ,încredințindu-i provinciile apusene ale Imperiului. După multe lupte duse cu adversarii săi, din anul 324, Constantin devine conducătorul Imperiului roman , poziție pe care o va menține  până la sfârșitul vieții, în anul 337.
 Conform unor mărturisiri demne de încredere, cum este cea a scriitorului bisericesc Eusebiu de Cezareea, înainte de lupta decesivă cu Maxențiu, care pretindea și el la conducerea întregului Imperiu, Constantin a văzut pe cer o cruce luminoasă și o inscripție: ”in hoc signo vicens„ (prin acest semn vei birui). În noaptea care a urmat, spune acelaș istoric, împăratul a avut un vis în care Hristos l-a îndemnat să însemneze cu cruce toate steagurile armatei sale. Și într-adevăr necătând că armata lui Maxențiu era mai numeroasă, l-a învins, iar Constantin a intrat  triumfător în Roma.  La puțin timp după aceea (313), Constantin emite ”Edictul de la Milan” care va pune capăt persecuțiilor creștine, garantând libertatea credinței  și a culturii, ba chiar va fi protejată de autorități. În timpul domniei împăratului Constantin, Biserica va cunoaște o perioadă de mare înflorire,  ridicându-se numeroase lăcașe de cult pe tot cuprinsul imperiului,  având o contribuție majoră în susținerea acestui efort înnoitor  împărăteasa Elena, mama împăratului Constantin.
Se construiește o nouă capitală a Imperiului, pe râul Bosfor oraș care se va numi Constantinopol. Împăratul Constantin este cel care va convoca Sinodul I Ecumenic  de la Niceea (325), la care au fost combătute rătăcirile, și a fost așeztă credința dreaptă în Hristos. Prin râvna sa pentru binele Bisericii  împărăteasa Elena merge  la Ierusalim pentru a găsi lemnul  crucii pe care fusese răstignit Hristos, prin dărnicia ei s-a construit Biserica Sf. Mormânt, Biserica de la Betleem ș.a. 
Pentru eforturile depuse în slujba bisericii, pentru contribuția imensă la răspândirea și înflorirea creștinismului pe tot cuprinsul imperiului  și dincolo de hotarile lui, Constantin și mama sa Elena, au fost trecuți de Biserica Răsăriteană în rândul Sfinților și sunt socotiți „întocmai cu apostolii„.