miercuri, 27 februarie 2019

Eromonahul Averchie Mereuță – 4 decenii de la trecerea la Domnul





Eromonahul Averchie Mereuță – 
4 decenii de la trecerea la Domnul


Ieromonahul Averchie, cu numele de mirean Avxenie Mereuţă, s-a născut la 1 ianuarie 1892 într-o familie de ţărani. Părinţii săi erau Dimitrie şi Teodosia Mereuţă din localitatea Biliceni, jud. Bălţi. A fost botezat la 3 ianuarie în biserica din satul natal de către preotul Atanasie Pascari, avându-i naşi pe Condrat Mereuţă şi soţia lui Ioan Percoveţ, Maria[1].
Viitorul ieromonah a fost veteran al Primului Război Mondial. În anul 1920 intră în ascultare la Mănăstirea „Bocancea”, fiind tuns în monahism în 1924. Peste doi ani de la primirea călugăriei, a fost hirotonit în treapta de ierodiacon şi în 1931 e hirotonit ieromonah.
Ieromonahul Averchie s-a aflat la Mănăstirea „Bocancea” până în anul 1947, când mănăstirea a fost închisă. În perioada 1947–1959 activează în diferite parohii ale eparhiei[2]. A fost transferat în parohia Măgura, r-nul Făleşti, iar la 11 mai 1950 e transferat în parohia Hârtopul Mic, r-nul Criuleni, cu deservirea satului Cociulia, r-nul Baimaclia[3].
În anul 1952, părintele Averchie era paroh la biserica din satul Bârnova, r-nul Ocniţa. La data de 11 octombrie 1952 a fost agresat de către miliţianul de sector Socolenco. Acesta fiind în stare de ebrietate, venind la locuinţa preotului, i-a cerut actele, după care miliţianul l-a agresat, ameninţându-l cu revolverul. În apărarea preotului s-au adunat locuitorii satului. La 12 noiembrie 1952, părintele Mereuţă a scris o plângere pe adresa Procurorului RSSM, Osipov[4].
În anii 1959–1962, părintele Averchie Mereuţă a fost vieţuitor al Mănăstirii „Căpriana”, până când şi această mănăstire a fost închisă. A locuit mai apoi în satul său natal până în anul 1979.
Părintele Averchie Mereuţă trece la Domnul la 28 februarie 1979, având vârsta de 88 de ani pământeşti. Slujba înmormântării a fost săvârşită în biserica parohială de către un sobor de preoţi[5]

                                                  Protoiereu Ioan Lisnic



[1]ANRM, F. 211, inv. 1, d. 274, f. 349.
[2]„Журнал Московской Патриархии” (ЖМП),, nr. 1, 1982, p. 41.
[3]Teodor Candu, pr. Octavian Moşin, Documente privitoare la istoria Bisericii din RSSM: registrul şi listele clerului (1945-1955). Chişinău: Editura „Pontos”, 2013, p. 51, 174.
[4]B. Пасат,  Православие в Молдавии, власть, церковь, верующие, 1940-1953. Том 1. Москва: РОССПЭН, 2009,  p. 715.
[5]ЖМП, nr. 1, 1982, p. 41. 





marți, 5 februarie 2019

Preotul Leonid Iacob – condamnat pentru “uneltire contra ordinii sociale”






Preotul Leonid Iacob – condamnat
pentru “uneltire contra ordinii sociale”




Leonid Iacob s-a născut la 5 aprilie 1900 în familia preotului Nicon Iacob din Holercani, jud. Orhei. A fost botezat la 27 aprilie în biserica din satul natal de către preotul Gheorghe Iacob, protopopul judeţului Orhei, avându-l naş de botez pe preotul Efimie Zubcov din parohia Geamăna, jud. Bender[1].
După absolvirea Şcolii spirituale din Chişinău, în 1916 viitorul preot Leonid Iacob a fost promovat în clasa I-a a Seminarului Teologic[2], pe care l-a absolvit în anul 1922[3]. A fost hirotonit preot la 3 martie 1923, pe seama parohiei Manta, jud. Cahul. La 1 noiembrie 1934, părintele Leonid a fost transferat la Biserica ”Acoperământul Maicii Domnului” din localitatea Păpuşoi, suburbia oraşului Cetatea Albă[4].
La cedarea Basarabiei din 28 iunie 1940 în urma ultimatumului sovietic, împreună cu alţi preoţi, părintele Leonid Iacob se refugiază peste Prut. Autorităţile bisericeşti l-au repartizat, la 7 iunie 1940, la Biserica ”Sf. Gheorghe” din Craiova[5].
După eliberarea Basarabiei, părintele Leonid a revenit la parohia sa, unde a slujit până în 1944, când, din cauza apropierii liniei frontului, se refugiază din nou peste Prut. Până în anul 1949, părintele a slujit la Catedrala ”Adormirea Maicii Domnului” din Caracal. În perioada 1949–1954, părintele Leonid s-a aflat în detenţie în penitenciarul din Craiova[6]. Trece la Domnul în anul 1956[7].

                                 Protoiereu Ioan Lisnic





[1]ANRM, F. 211, inv. 5, d. 460, f. 149.
[2]„Кишиневскiа Епархiальныя Въедомости” (KEB), еженедъльное изданie, nr. 31, 1916, p. 176.
[3]Revista „Luminătorul”, nr. 13-14, 1922, p. 17.
[4]Anuarul Episcopiei Cetăţii Albe – Ismail, 1923-1936. Ismail, 1936, p. 27.
[5]Viaţa Bisericească în Oltenia. Anuarul Mitropoliei Olteniei. Craiova: Tipografia Sf. Mitropolii a Olteniei, Râmnicului şi Severinului, 1941,  p. 799.
[6]Fişa matricolă penală, nr. 370, a deţinutului Leonid Iacob, Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc, Arhiva Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor (AANP).
[7]Colecţia Cicerone Ioniţoiu. Martiri şi mărturisitori ai Bisericii din România (1948-1989). Biserica Ortodoxă. Contact: contribuţii@procesulcomunismului.com., 2004, p. 59.



ANRM, F. 211, inv. 5, d. 460, f. 149

Fişa matricolă penală, nr. 370, a deţinutului Leonid Iacob