sâmbătă, 18 mai 2019

Părintele Emilian Cucuetu – arestat şi deportat în Siberia




         Părintele Emilian Cucuetu – 
   arestat şi deportat în Siberia

                                  Biserica din com. Mihăileni, jud. Bălți


Emilian Cucuetu s-a născut în anul 1906[1]. A făcut studii la Şcoala spirituală din Edineţ[2] şi la Seminarul Teologic din Chişinău, pe care l-a absolvit în anul 1930[3]. A fost hirotonit preot de către PS Episcop Visarion al Hotinului (1923-1935), pe seama Bisericii ”Acoperământul Maicii Domnului” din comuna Mihăileni, jud. Bălţi.
Cu părere de rău, activitatea pastorală a părintelui ne este puţin cunoscută. În următorii ani după venirea sa la Mihăileni, părintele Emilian Cucuetu este ales preşedinte al organizaţiei legionare din judeţul Bălţi[4]. Jumătate din cei 50 de membri ai mişcării judeţene erau din Mihăileni, fiind atraşi în această mişcare ”pe baza fondului lor religios şi activau mai puţin în plan politic, fiind apreciaţi ca şi inexistenţi ca propagandişti”[5]. Activitatea acestora era îndreptată la acea vreme mai mult spre organizarea taberelor de muncă. Mişcarea fiind reorganizată prin înfiinţarea Partidului ”Totul pentru Ţară”[6].
În vara anului 1935 a fost finalizată construcţia bisericii din Valea Mare, jud. Bălţi, începută cu şase ani în urmă. La această lucrare au participat 25 de voluntari, studenţi şi elevi. În condiţii asemănătoare s-a început şi edificarea unei biserici în localitatea Buga, jud. Lăpuşna. La rugămintea preotului-paroh din Cotiujenii Mari, jud. Soroca, de la Chişinău pornesc spre această localitate un grup de voluntari, mergând pe jos timp de trei zile pe timp ploios, pentru a reconstrui una dintre bisericile localităţii, care se prăbuşise. După patru luni de muncă, biserica a fost sfinţită[7].
La 3 ianuarie 1934, legiunea de jandarmi din Bălţi expediază o notă informativă către Parchetul Tribunalului Bălţi, în care se arăta că ”din cercetările făcute s-a dovedit vinovăţia preotului Emilian Cucuetu din Mihăileni, care a fost deţinut cu actele dresate”, înaintate Parchetului[8]. Din lipsă de probe, părintele a fost achitat[9]. În vara anului 1937, părintele Emilian a fost înlăturat din funcţia de preşedinte al organizaţiei legionare Bălţi, din cauza ”incapacităţii sale de a atrage persoane noi”[10].
În primul an de ocupaţie sovietică (1940–1941), părintele Emilian Cucuetu a fost arestat şi deportat în Siberia[11]. Despre viaţa lui de mai departe nu se cunoaşte nimic. Potrivit altor surse, a fost asasinat de sovietici în timpul retragerii lor din Basarabia[12]

                                        Protoiereu Ioan Lisnic

                                              


[1]Corneliu Ciucanu, Alexandru Moraru. Dreapta politică românească: politică şi ideologie (1919-1941). Bucureşti: Editura „Mica Valahie”, 2009, p. 341.
[2]Revista „Luminătorul”, nr. 7, 1921, p. 31.
[3]Idem, nr. 15-16, 1930, p. 877.
[4]Corneliu Ciucanu. Dreapta românească interbelică, politică şi ideologie. Iaşi: Ed. „Tipo Moldova”, 2009, p. 124.
[5]Ibidem, p. 130.
[6]Ibidem, p. 25.
[7]Almanahul Ziarului „România Creştină”. Chişinău, 1936, p. 54-71.
[8]Corneliu Ciucanu, Alexandru Moraru, op. cit., p. 215.
[9]Ibidem, p. 341.
[10]Corneliu Ciucanu, op. cit., p. 130.
[11]Constantin N. Tomescu. Prin Basarabia şi Transnistria. În: revista „Luminătorul”, nr. 9-12, 1941, p. 470.
[12]Ce preoţi au fost asasinaţi şi deportaţi de bolşevici din Basarabia. În: ziarul „Raza”.










marți, 16 aprilie 2019

Preotul Victor Biriu (Biriucov) în închisorile comuniste





Preotul Victor Biriu (Biriucov)
în închisorile comuniste 



Victor Biriucov s-a născut la 31 octombrie 1909 în familia proprietarului din Chişinău Mihail Biriucov, stabilit în localitatea Făleşti. A fost botezat în biserica din Făleşti de către preotul Teodor Baconschi, avându-i naşi pe secretarul gubernial Ioan Diaconovici şi pe Vasile Prodan din Făleşti[1].
În anul 1936, după absolvirea Facultăţii de Teologie, tânărul Victor Biriucov[2] a fost hirotonit în treapta de diacon pe seama Bisericii ”Sf. Voievozi” din oraşul Bălţi[3]. După refugiul din 1944, a slujit în calitate de cântăreţ la Biserica „Bucur” din Bucureşti[4].
La 19 august 1951, diaconul Victor Biriu a fost arestat. Era învinuit cum ca în trecut şi la data arestării era membru al mişcării legionare. Prin decizia judecăţii de la 31 octombrie 1951, a fost condamnat la 24 luni de detenţie. În anul 1953, termenul de detenţie a fost majorat cu încă 24 de luni, fiind încarcerat în penitenciarul Gherla şi în cel de la Ocnele Mari, fiind apoi eliberat înainte de termen, la 6 august 1954[5].
 După eliberarea din temniță a continuat activitatea sa de cântăreț bisericesc, apoi a fost hirotonit preot slujind în continuare în calitate de păstor duhovnicesc[6].

                                    Protoiereu Ioan Lisnic




[1]ANRM, F. 211. Inv. 1, d. 576, f. 41.
[2]„Episcopia Hotinului. Foaie eparhială oficială”, nr. 23-24, 1936, p. 536.
[3]Preot Ilie I. Umbrescu. Biserica şi Mişcarea Legionară. Bucureşti: Editura “Cartea Românească”, 1940, p. 15.
[4]Mănăstirea Petru-Vodă. Scurt pomelnic al clerului ortodox în închisorile comuniste. Sursa: https://manastirea.petru-voda.ro/2015/05/14/scurt-pomelnic-al-clerului-ortodox-din-inchisorile-comuniste/
[5]Fişa matricolă penală nr. 8331 a deţinutului Biriu M. Victor, Arhiva Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor (AANP), Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc. Sursa: http://www.biblioteca-represiunii.ro/Fise%20matricole%20penale%20-%20detinuti%20politici/
[6]„Nevăzut e Duhul lui Dumnezeu cu care, iată, m-am atins şi m-am vindecat!”, Sursa: https://ioncoja.ro/nevazut-e-duhul-lui-dumnezeu-cu-care-iata-m-am-atins-si-m-am-vindecat/










joi, 21 martie 2019

Preotul Damian Malcoci – condamnat la ani grei de temniță





Preotul Damian Malcoci –
condamnat la ani grei de temniță



Damian Malcoci s-a născut la 1 noiembrie 1899. După absolvirea Seminarului Teologic, la 10 octombrie 1920 a fost hirotonit preot pe seama Bisericii ”Sf. Dimitrie” din satul Pietroasa, jud. Cetatea Albă[1]. Părintele a mai slujit şi la Biserica ”Sf. Parascheva” din Borisăuca, jud. Ismail, şi la 1 aprilie 1932, conform cererii înaintate, a fost transferat la Biserica ”Sf. Nicolae” din localitatea Şaba, jud. Cetatea Albă[2]. Părintele Damian a mai slujit şi în alte parohii.
La 17 octombrie 1945, preotul Damian Malcoci era înregistrat în parohia satului Abaclia, r-nul Romanovca, jud. Bender, de unde a fost scos din evidenţă la 14 februarie 1946 [3]. Motivul era arestarea preotului la începutul lunii februarie. El era învinuit că ”în timpul ocupaţiei s-a ocupat de activitatea de trădare, acordând informaţii scrise jandarmilor români cu privire la perioada sovietică a Basarabiei”. Se mai menţiona cum că ”în 1944, în timpul retragerii trupelor române, a fost lăsat pe teritoriul Basarabiei, având misiunea de a apăra interesele naţionale româneşti în Basarabia în timpul stăpânirii sovietice”. Judecătoria Supremă a RSSM l-a condamnat pe părintele Damian, conform art. 50, p. 10 CP, la pedeapsa capitală – moarte prin împuşcare. Prin hotărârea Prezidiumului Sovietului Suprem al URSS, a fost condamnat la 10 ani privaţiune de libertate. Perioada de detenţie a durat până în martie 1955, când a fost eliberat.
După revenirea în RSSM, a lucrat paznic la Biserica ”Sf. Dimitrie” din Chişinău, apoi a fost preot într-o parohie rurală[4]. În 1959, părintele Malcoci Damian era paroh la biserica din Paşcani, r-nul Tiraspol[5].

                                  Protoiereu Ioan Lisnic





[1]„Anuarul Episcopiei Cetăţii Albe – Ismail”, Ismail, 1936, p. 28.
[2]„Buletinul Episcopiei Cetăţii Albe – Ismail”, nr. 4, 1932, p. 22.
[3]Teodor Candu, pr. Octavian Moşin, Documente privitoare la istoria Bisericii din RSSM: registrul şi listele clerului (1945-1955). Chişinău: Editura „Pontos”, 2013, p. 24.
[4]В. Пасат, Православие в Молдавии, власть, церковь, верующие, 1953-1960. Том 2. Москва: РОССПЭН, 2010, p. 385.
[5]Ibidem, p. 696.








miercuri, 27 februarie 2019

Eromonahul Averchie Mereuță – 4 decenii de la trecerea la Domnul





Eromonahul Averchie Mereuță – 
4 decenii de la trecerea la Domnul


Ieromonahul Averchie, cu numele de mirean Avxenie Mereuţă, s-a născut la 1 ianuarie 1892 într-o familie de ţărani. Părinţii săi erau Dimitrie şi Teodosia Mereuţă din localitatea Biliceni, jud. Bălţi. A fost botezat la 3 ianuarie în biserica din satul natal de către preotul Atanasie Pascari, avându-i naşi pe Condrat Mereuţă şi soţia lui Ioan Percoveţ, Maria[1].
Viitorul ieromonah a fost veteran al Primului Război Mondial. În anul 1920 intră în ascultare la Mănăstirea „Bocancea”, fiind tuns în monahism în 1924. Peste doi ani de la primirea călugăriei, a fost hirotonit în treapta de ierodiacon şi în 1931 e hirotonit ieromonah.
Ieromonahul Averchie s-a aflat la Mănăstirea „Bocancea” până în anul 1947, când mănăstirea a fost închisă. În perioada 1947–1959 activează în diferite parohii ale eparhiei[2]. A fost transferat în parohia Măgura, r-nul Făleşti, iar la 11 mai 1950 e transferat în parohia Hârtopul Mic, r-nul Criuleni, cu deservirea satului Cociulia, r-nul Baimaclia[3].
În anul 1952, părintele Averchie era paroh la biserica din satul Bârnova, r-nul Ocniţa. La data de 11 octombrie 1952 a fost agresat de către miliţianul de sector Socolenco. Acesta fiind în stare de ebrietate, venind la locuinţa preotului, i-a cerut actele, după care miliţianul l-a agresat, ameninţându-l cu revolverul. În apărarea preotului s-au adunat locuitorii satului. La 12 noiembrie 1952, părintele Mereuţă a scris o plângere pe adresa Procurorului RSSM, Osipov[4].
În anii 1959–1962, părintele Averchie Mereuţă a fost vieţuitor al Mănăstirii „Căpriana”, până când şi această mănăstire a fost închisă. A locuit mai apoi în satul său natal până în anul 1979.
Părintele Averchie Mereuţă trece la Domnul la 28 februarie 1979, având vârsta de 88 de ani pământeşti. Slujba înmormântării a fost săvârşită în biserica parohială de către un sobor de preoţi[5]

                                                  Protoiereu Ioan Lisnic



[1]ANRM, F. 211, inv. 1, d. 274, f. 349.
[2]„Журнал Московской Патриархии” (ЖМП),, nr. 1, 1982, p. 41.
[3]Teodor Candu, pr. Octavian Moşin, Documente privitoare la istoria Bisericii din RSSM: registrul şi listele clerului (1945-1955). Chişinău: Editura „Pontos”, 2013, p. 51, 174.
[4]B. Пасат,  Православие в Молдавии, власть, церковь, верующие, 1940-1953. Том 1. Москва: РОССПЭН, 2009,  p. 715.
[5]ЖМП, nr. 1, 1982, p. 41. 





marți, 5 februarie 2019

Preotul Leonid Iacob – condamnat pentru “uneltire contra ordinii sociale”






Preotul Leonid Iacob – condamnat
pentru “uneltire contra ordinii sociale”




Leonid Iacob s-a născut la 5 aprilie 1900 în familia preotului Nicon Iacob din Holercani, jud. Orhei. A fost botezat la 27 aprilie în biserica din satul natal de către preotul Gheorghe Iacob, protopopul judeţului Orhei, avându-l naş de botez pe preotul Efimie Zubcov din parohia Geamăna, jud. Bender[1].
După absolvirea Şcolii spirituale din Chişinău, în 1916 viitorul preot Leonid Iacob a fost promovat în clasa I-a a Seminarului Teologic[2], pe care l-a absolvit în anul 1922[3]. A fost hirotonit preot la 3 martie 1923, pe seama parohiei Manta, jud. Cahul. La 1 noiembrie 1934, părintele Leonid a fost transferat la Biserica ”Acoperământul Maicii Domnului” din localitatea Păpuşoi, suburbia oraşului Cetatea Albă[4].
La cedarea Basarabiei din 28 iunie 1940 în urma ultimatumului sovietic, împreună cu alţi preoţi, părintele Leonid Iacob se refugiază peste Prut. Autorităţile bisericeşti l-au repartizat, la 7 iunie 1940, la Biserica ”Sf. Gheorghe” din Craiova[5].
După eliberarea Basarabiei, părintele Leonid a revenit la parohia sa, unde a slujit până în 1944, când, din cauza apropierii liniei frontului, se refugiază din nou peste Prut. Până în anul 1949, părintele a slujit la Catedrala ”Adormirea Maicii Domnului” din Caracal. În perioada 1949–1954, părintele Leonid s-a aflat în detenţie în penitenciarul din Craiova[6]. Trece la Domnul în anul 1956[7].

                                 Protoiereu Ioan Lisnic





[1]ANRM, F. 211, inv. 5, d. 460, f. 149.
[2]„Кишиневскiа Епархiальныя Въедомости” (KEB), еженедъльное изданie, nr. 31, 1916, p. 176.
[3]Revista „Luminătorul”, nr. 13-14, 1922, p. 17.
[4]Anuarul Episcopiei Cetăţii Albe – Ismail, 1923-1936. Ismail, 1936, p. 27.
[5]Viaţa Bisericească în Oltenia. Anuarul Mitropoliei Olteniei. Craiova: Tipografia Sf. Mitropolii a Olteniei, Râmnicului şi Severinului, 1941,  p. 799.
[6]Fişa matricolă penală, nr. 370, a deţinutului Leonid Iacob, Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc, Arhiva Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor (AANP).
[7]Colecţia Cicerone Ioniţoiu. Martiri şi mărturisitori ai Bisericii din România (1948-1989). Biserica Ortodoxă. Contact: contribuţii@procesulcomunismului.com., 2004, p. 59.



ANRM, F. 211, inv. 5, d. 460, f. 149

Fişa matricolă penală, nr. 370, a deţinutului Leonid Iacob










miercuri, 23 ianuarie 2019

Preotul Petru Gherbanovschi – acuzat de uneltire contra ordinii sociale







Preotul Petru Gherbanovschi –
acuzat de uneltire contra ordinii sociale


Biserica din Holercani, jud. Orhei

Petru Gherbanovschi s-a născut la 1 august 1900 în familia preotului Grigore şi a preotesei Elena Gherbanovschi din satul Dercăuţi, jud. Soroca. A fost botezat la 20 august în sfântul lăcaş din Dercăuţi de către preotul Constantin Bucătaru de la biserica din satul Visoca, avându-i naşi pe preotul Bucătaru şi pe Iuliania Braducean[1]. După absolvirea şcolii din localitate, a învăţat la Şcoala spirituală din Edineţ[2], apoi la Seminarul Teologic din Chişinău, pe care l-a absolvit în anul 1927[3]. În acelaşi an a fost hirotonit preot pe seama Bisericii ”Sf. Arhangheli Mihail şi Gavriil” din Mihuleni (com. Rezina-târg), jud. Orhei[4].
În anul 1942, părintele Petru Gherbanovschi era preot la Biserica ”Sf. Nicolae” din Holercani, jud. Orhei. La data de 1 septembrie 1942 a fost transferat la Biserica “Sf. Nicolae” din Ciocâlteni, acelaşi judeţ[5]. În toamna anului 1943, părintele Petru era înscris în lista preoţilor care urmau să plece în Transnistria, pentru a face misionarism în cadrul Misiunii Ortodoxe din regiune[6].
Din cauza apropierii liniei frontului, în martie 1944, împreună cu alţi preoţi basarabeni, se refugiază peste Prut şi părintele Petru Gherbanovschi. În anul 1948 era slujitor la biserica din Seliştea Crucii, apoi la biserica Ciuperceni, jud. Dolj. La Ciuperceni, părintele a participat la răscoala celor 100 de ţărani împotriva colectivizării. La scurt timp au fost cu toţii arestaţi. Părintele Petru a fost încarcerat în Penitenciarul Ocnele Mari, unde se aflau întemniţaţi mulţi preoţi[7].
După eliberarea din închisoare, părintele Petru Gherbanovschi a slujit o perioada îndelungată la biserica din Valea Răii, parohia ”Intrarea în Biserică” din oraşul Ocnele Mari (în prezent parohia ”Troian” din Râmnicu Vâlcea). În anul 1966, părintele s-a pensionat, slujind în continuare ca preot ajutător la Biserica ”Buna-Vestire” din Râmnicu Vâlcea. Trece la Domnul la 16 iunie 1978, fiind înmormântat în cimitirul central din Râmnicu Vâlcea[8].

                                  Protoiereu Ioan Lisnic



[1]ANRM, F. 211, inv. 6, d. 283, f. 62.
[2]„Кишиневскiа Епархiальныя Въедомости” (KEB), еженедъльное изданie,  nr. 26, 1914,  p. 288.
[3]Revista „Luminătorul”, nr. 15, 1927, p. 1.
[4]Anuarul Arhiepiscopiei Chişinăului. Chişinău: Tipografia Eparhială „Cartea Românească”, 1930, p. 103.
[5]„Buletinul Arhiepiscopiei Chişinăului”, nr. 5, 1942, p. 28.
[6]Idem, nr. 10, 1943, p. 24.
[7]Iancu Ana-Maria. Clerici basarabeni, refugiaţi în Arhiepiscopia Craiovei, victime ale regimului totalitar comunist. În: „Evenimente şi personalităţi marcante ale vieţii spirituale din spaţiul pruto-nistrean şi vecinătăţile lui din sec. XIX-XX”. Simpozion ştiinţific internaţional, Chişinău, Republica Moldova, 24-25 noiembrie 2017. Chişinău: Ed. CEP USM, 2017, p. 201.
[8]Ibidem, p. 201-202.




Biserica din Dercăuţi, jud. Soroca

ANRM, F. 211, inv. 6, d. 283, f. 62.









luni, 14 ianuarie 2019

Preotul Nicolae Jolonovschi – unul dintre preoții supuși represiunilor







Preotul Nicolae Jolonovschi –
unul dintre preoții supuși represiunilor



Nicolae Jolonovschi s-a născut la 23 iunie 1911 în familia proprietarului de pământ Isidor Jolonovschi din Bădragii Vechi, jud. Hotin. A fost botezat la 27 iunie în biserica din Bădragii Vechi de către preotul Vasile Şapcinschi, avându-l naş pe unchiul său, învăţătorul Alexei Jolonovschi[1]. După absolvirea studiilor teologice, la 23 aprilie 1933 s-a căsătorit cu Larisa Mihailov din oraşul Hotin[2]. A fost hirotonit preot, fiind numit paroh al Bisericii ”Sf. Dimitrie” din satul Darabani, jud. Hotin[3].
În timpul primului refugiu de la sfârşitul lunii iunie 1941, autorităţile bisericeşti îl numesc pe părintele Nicolae Jolonovschi preot în parohia Adormirea, Caracal, jud. Romanaţi, din cadrul Mitropoliei Olteniei[4]. După reinstaurarea administraţiei româneşti în Basarabia, părintele Nicolae se întoarce la parohia sa. La 1 ianuarie 1942 a fost transferat la Biserica ”Sf. Ioan Teologul” din localitatea Atachi, suburbia oraşului Hotin[5].
În luna martie 1944, din cauza înaintării liniei frontului, părintele Nicolae Jolonovschi se refugiază din nou peste Prut. A fost numit preot în parohia Ciclova Română, din cadrul Episcopiei Caransebeşului. În perioada iunie 1951 – octombrie 1955, părintele Nicolae cu întreaga familie, soția Larisa și fiul lor Vlad au fost deportaţi, având domiciliu obligatoriu[6].

                                         Protoiereu Ioan Lisnic




[1] ANRM, F.211, inv. 19, d. 37, f. 102
[2]Ibidem.
[3] Colecţia Cicerone Ioniţoiu. Martiri şi mărturisitori ai Bisericii din România (1948-1989). Biserica Ortodoxă. Contact: contribuţii@procesulcomunismului.com., 2004,  p. 58.
[4]„Viaţa Bisericească în Oltenia. Anuarul Mitropoliei Olteniei”. Craiova: Tipografia Sf. Mitropolii a Olteniei, Râmnicului şi Severinului, 1941,  p. 801.
[5]„Episcopia Hotinului”, nr. 7, 1941, p. 131.
[6] Cicerone Ioniţoiu, Victimile terorii comuniste. Arestaţi, torturaţi, întemniţaţi, ucişi. Dicţionar H-I-J-K-L, Editura Maşina de scris, Bucureşti, 2003, p.247.


ANRM, F.211, inv. 19, d. 37, f. 102