miercuri, 22 martie 2017

Preotul militar Alexandru Tarnoruțchi, unul dintre martirii Primului Război Mondial





Preotul militar Alexandru Tarnoruțchi,
unul dintre martirii Primului Război Mondial




În timpul declanșării Primului Război Mondial (1914-1918), armata rusă intră în război fără pregătirea unor confesori militari menirea cărora era de a acorda asistență religioasă și menținerea moralului ridicat al ostașilor în timpul luptelor. Cu scopul îndeplinirii acestei misiuni, în anul 1914, Eparhia Chișinăului selectează 29 de preoți, care întruneau toate condițiile de pregătire pentru preoții militari. Preoții selectați aveau o vârstă de până la 40 de ani, cu studii teologice, modești, principiali, receptivi și perseverenți[1]. Unul dintre preoții militari basarabeni care și-a îndeplinit misiunea până la capăt, luptând cu crucea în mână, alături de ostașii săi, a fost preotul Alexandru Tarnoruțchi.

Preotul Alexandru Tarnoruțchi s-a născut la 30 iulie 1888 în familia preotului Grigore Tarnoruțchi din localitatea Cotâlev, jud. Hotin, care era paroh la Biserica “Sf. Arh. Mihail” din acea localitate. Mai târziu, tatăl său fusese transferat la Biserica “Adormirea Maicii Domnului” din Sturzești, jud. Bălți. Viitorul preot și-a căpătat primele studii în școala populară din Dolineni, același județ, apoi și-a continuat studiile la Școala spirituală din Edineț și la Seminarul Teologic din Chișinău[2]. A fost hirotonit preot în luna ianuarie a anului 1910, pe seama Bisericii “Sf. Varvara” din Roșcanii Vechi (com. Bulboaca), jud. Tighina[3]. La 2 octombrie același an este transferat paroh la Biserica “Acoperemântul Maicii Domnului” din satul Cruglic, jud. Hotin[4], păstorind credincioșii din această parohie până la începutul anului 1915.
În luna decembrie a anului 1914, preotul Alexandru Tarnoruțchi, se înscrie în lista preoților doritori de a deveni confesori militari. Astfel, la 29 ianuarie 1915 este detașat pe lângă comandamentul militar al regimentului 318 Cernoiarsk, în calitate de preot militar[5].
Despre activitatea sa pastoral-misionară pe câmpul de luptă aflăm din foile calificative militare. Majoritatea timpului îl petrecea în mijlocul soldaților: “în mijlocul păstoriților din tabăra militară cu care se afla într-o comunicare permanentă, lua masa și dormea împreună cu ei și le alina suferințele. Deseori îl puteai vedea în tranșeie înconjurat de soldați, unde, după cum spunea “suntem mai aproape de Dumnezeu””. O deosebită atenție acorda săvârșirii slujbelor divine: “se străduia permanent să amenajeze locurile de săvârșire a slujbelor, să pregătească corul bisericesc [compus din ostași] și să atragă cât mai mulți soldați la rugăciune. Amenaja în preajma pădurilor locuri de rugăciune, sub copaci bătrâni de pin și stejar, împodobea biserici frumoase din ghirlande confecționate din crenguțe verzi și flori bine-mirositoare. Slujbele divine le săvârșea solemn și se ruga din inimă, încât și cei prezenți își înălțau inimile și gândurile la Dumnezeu”[6].
Faptele sale eroice sunt incontestabile. În timpul ofensivelor militare, în momente critice de luptă, sub ploaia de gloanțe ale inamicului menținea moralul de luptă al soldaților. Îi încuraja spre fapte eroice și-i mângâia pe cei răniți. Pentru eroismul și dăruirea cu care își îndeplinea datoria de preot miltar, a fost decorat cu ordinul “Sf. Ana, clasa a III-a și clasa a-II-a, cu spadă și fundă”, “Crucea de aur cu panglică” și “Sf. Vladimir, clasa a IV-a cu spadă și fundă”[7].
Ultima faptă eroică a preotului militar Alexandru Tarnoruțchi a avut loc la 19 octombrie 1916. Pe linia frontului în acea zi era o ceață densă. Liniștea fusese întreruptă la ora 12, când inamicul a început să înainteze. La început prin deschiderea focului de artilerie, care a distrus o parte din tranșeie, iar mai apoi prin ocuparea unor poziții de luptă și strâmtorarea celor în retragere. În acel moment critic porni în ofensivă campania de infanterie sub conducerea preotului militar Alexandru Tarnoruțchi. Cu crucea în mână și fața însângerată binecuvânta soldații și-i chema la luptă. Era urmat de bravii soldați porniți la atacul de baionetă și după o luptă grea, corp la corp inamicul fusese alungat. Pierderile au fost mari, mulți ostași au căzut în acea luptă, printre care și preotul militar Alexandru Tarnoruțchi, fiind străpuns de un glonte în piept[8]. Astfel își încheie scurta sa viață pământească, dar plină de fapte eroice.
Trupul neînsuflețit al preotului erou a fost adus la Chișinău în ziua de 4 decembrie 1916. A fost purtat în cortegiu funerar până la Biserica “Sf. Gheorghe” din Chișinău. Acolo a fost și îmormântat, fiindcă părintele Alexandru deseori venea la această biserică, unde unchiul său, preotul Teofan Dubnevici, era preot titular[9].

                                            
                                  Protoiereu Ioan Lisnic

      




[1] Владимир Тарнакин, Татьяна Соловьёва, Бессарабские истории, Ed. Pontos, Chișinău, 2011, p. 39
[2]Кишиневскiя Епарiхиальныя Въдомости (KEB), nr. 17, 1917, p. 289
[3]KEB, nr. 4, 1910, p.13
[4]Idem, nr. 41, 1910, p. 340
[5]Idem, nr. 17, 1917, p. 292
[6]Ibidem, p. 293
[7]Ibidem, p. 294-295
[8]Ziarul Бессарабская Жизнь, 1916, nr. 311 și 320; KEB, nr. 51, 1916, p. 867-868
[9]KEB, nr. 17, 1917, p. 300



Preoți militari din Primul Război Mondial
 (primul din stânga - preotul Alexei Mateevici)








vineri, 24 februarie 2017

Sf. Noul Mc. Pavel (Gaidai) din Ismail






Sf. Noul Mc. Pavel (Gaidai) din Ismail



Sfântul Noul Mucenic Pavel Gaidai s-a născut la 15 ianuarie 1876 în orașul Galați, România, potrivit altor surse s-ar fi născut în orașul Ismail, gubernia Basarabia.[1] Anii de copilărie i-a petrecut împreună cu părinții săi în orașul Ismail. Ajuns la maturitate, va merge la Sankt-Peterburg, unde va fi o perioadă de timp în ascultarea Sf. Ioan de Kronștadt. Potrivit sfatului păstorului său duhovnicesc, după trecerea la cele veșnice a Sf. Ioan, se întoarce la baștină, stabilindu-se la Odesa. Frecventa regulat slujbele bisericești, ascultând cuvântul de învățătură și urmând sfaturile în desăvârșirea credinței a viitorului Sf. Iona din Odesa.[2] La scurt timp devine cântăreț al Bisericii “Sf. Ap. Petru și Pavel”, continuând studiile la Seminarul Teologic din Odesa, pe care le absolvește în anul 1914.[3]
A fost hirotonit preot în anul 1925, fiind numit la Biserica “Sf. Ioan Gură de Aur” din Odesa, iar peste un an, la Biserica “Sf. Chiril și Metodie” din aceiași localitate.[4] Săvârșea zilnic Sf. Liturghie, adunând la rugăciune credincioșii din Odesa și din împrejurime care veneau pentru ai asculta cuvântul de învățătură. Erau  vremuri grele de prigoană a credinței, când multe dintre locașurile sfinte erau închise. Pentru a opri fluxul masiv al credincioșilor care veneau la biserica unde slujea părintele Pavel, autoritățile sovietice locale au intervenit ca să fie transferat din Odesa, la o biserică din altă localitate. Astfel, a fost transferat în cea mai îndepărtată localitate a regiunii Odesa, apoi în satul Kapaklievka, raionul Șefcenko. Și la biserica din acest sat se adunau foarte mulți credincioși. Părintele Pavel săvârșea zilnic Sf. Liturghie, oficia Tedeume și rugăciuni pentru cei bolnavi.[5]
La 30 aprilie 1929, părintele Pavel a fost arestat de către agenții GPU din regiunea Odesa. Era învinuit de “activitate dubioasă și înșelătoare de vindecare a bolnavilor prin superstiții cu scopul de a trage foloase și desfășurarea unei activități contrarevoluționare”. Judecata a avut loc la 30 iunie 1929, fiind exilat pe un termen de 3 ani în Turuhansk, regiunea Krasnoiarsk.[6]
În anul 1933, după expirarea termenului de deportare, părintele Pavel se stabilește în orașul Leningrad, unde a slujit o perioadă scurtă de timp la Biserica “Sf. Gheorghe”. În același an, a fost arestat din nou, fiind judecat de către organele NKVD din Leningrad și deportat pe un termen de 3 ani în ținutul Turuhansk.[7] Din cauza problemelor de sănătate părintele a fost transferat cu domiciliul forțat în orașul Akmolinsk din Kazahstan.  La 17 octombrie 1935 este iarăși arestat, iar la 26 ianuarie 1936, judecat la 10 ani de lagăr.[8]
Fiind în detenție, părintele Pavel a fost din nou judecat. Era învinuit de “activitate contrarevoluționară în rândurile deținuților, defăimarea conducătorilor partidului și a guvernului, își ridica artificial temperatura corpului ca să nu fie scos la muncă”.[9] A fost judecat la 31 august 1937 de către troika NKVD din regiunea Karaganda, fiind condamnat la moarte prin împușcare. Sentința de judecată a fost executată la 5 septembrie 1937.[10]
În anul 1993, părintele Pavel Gaidai a fost reabilitat de către Procuratura din Sankt-Peterburg și Procuratura Republicii Kazahstan.[11] La 13-16 august 2000, a fost canonizat de către Biserica Ortodoxă Rusă și trecut în rândul sfinților cu ziua de prăznuire la 23 august/5 septembrie.[12] 


                                          Protoiereu Ioan Lisnic


[1] Православный Церковный календарь, Sursa: https://azbyka.ru/days/sv-pavel-gajdaj, consultat, 5.02.2017, ora 18.30
[2] Новомученики и исповедники Санкт-Петербургской епархии, Sursa:http://martyr-spb.ru/martyr/1539, consultat, 15.01.2017, ora 20.40
[3] Новомученики и Исповедники Русской Православной Церкви XX века, Sursa: http://www.pstbi.ccas.ru/bin/nkws.exe/no_dbpath/css_nopanel/ans/newmr/?HYZ9EJxGHoxITYZCF2JMTdG6Xbu1c8aYc8YUXu0WdOgUW8ChcC9gdO8ctk*, consultat 19.12.2016, ora 21.20
[4] Ibidem
[5] Новомученик Павел Одесский (Гайдай), Sursa: http://izmail.es/article/23199/, consultat 5.02.2017, ora 19.20
[6] Одесский Мартиролог, Sursa: http://orthodoxy.org.ua/data/odesskiy-martirolog-svmchpavel-gayday-i-izhe-s-nim-ispovedniki-odesskiy-period-zhizni-chast-20, consultat 19.12.2016, ora 20.10
[7] Санкт-Петербургский мартиролог. СПб.: Изд-во "Миръ", "Общество святителя Василия Великого", 2002
[8] Священномученик Павел Гайдай, Sursa: http://eparhia.kz/content/svyaschennomuchenik-pavel-gajdaj, consultat 25.12.2016, ora 17.40
[9] Новомученики и Исповедники Русской Православной Церкви XX века
[10] Новомученики и исповедники Санкт-Петербургской епархии
[11] Новомученик Павел Одесский (Гайдай)
[12] Новомученики и исповедники Санкт-Петербургской епархии




Părintele Pavel Gaidai în detenție









joi, 9 februarie 2017

Preotul Mihei Mizumschi – omorât în chinuri groaznice





Preotul Mihei Mizumschi –
omorât în chinuri groaznice



Biserica din Volintiri (actualul r. Ștefan Vodă), jud. Cetatea Albă

Preotul Mihei  Mizumschi s-a născut la 5 mai 1898 în familia numeroasă a preotului Grigore și a presbiterei Olimpiada Mizumschi din localitatea Vâșcăuți, jud. Orhei. A fost botezat la 15 mai în biserica din satul natal, cu hramul ” Sf. Arh. Mihail”, de către preotul Gheorghe Ulinici, slujitor la biserica din Oxintia, naș de botez fiind proprietarul de viță nobilă, Nicolae Prodan[1].
La 28 mai, la doar două săptămâni de la botez , tatăl său, preotul Grigore Mizumschi este transferat la Biserica ” Sf. Arh. Mihail” din Țipala,  jud. Chișinău[2].  Aici, tânărul Mihei își petrece copilăria și învață la școala parohială din localitate. A urmat studiile la Școala spirituală din Chișinău [3], Seminarul Teologic din Chișinău și Facultatea de Teologie din Cernăuți. După absolvirea facultății în anul 1919, o perioadă de timp a activat în cadrul serviciului statului, în calitate de profesor[4].
A fost hirotonit preot la 25 februarie 1934, pe seama parohiei „Sf. Nicolae” din orașul Chilia-Nouă din jud. Ismail, iar la 1 septembrie 1935, transferat în postul de al 2-lea preot la Biserica  ” Sf. Gheorghe ” din localitatea Volintiri, jud. Cetatea Albă. Preot paroh la această biserică fiind, preotul Vasile Schidu[5]. Până în anul 1940, părintele Mihei a activat și în calitate de profesor la gimnaziul din Volintiri, unde soția sa era secretară a acestei instituții[6]. La biserica din Volintiri, părintele Mihei Mizunschi și-a continuat activitatea pastorală și în perioada primului an de ocupație sovietică (1940-1941), fiind supus la diferite încercări de cei fără de Dumnezeu. Pentreu a achita impozitul impus de autoritățile sovietice locale, a fost nevoit să vândă aproape tot ce avea în locuința sa[7].
La retragerea trupelor sovietice de pe teritoriul Basarabiei, părintele Mihei, pentru a scăpa de arestare, a fost nevoit să părăsească locuința și să se ascundă. A stat câteva zile în ascunzișuri, hrănindu-se cu ce-i aducea fiica sa, iar alteori cu legume și iarbă. Aflând că Armata Română a eliberat orașul Căușeni, Volintiri fiind la 15 km  de Căușeni, părintele revine la familia sa. La doar câteva ore de la revenire este arestat de către agenții  NKVD  și dus sub excortă, fiind găsit mai târziu, fără suflare la marginea satului, împușcat cu cinci gloanțe în ceafă[8].
Potrivit altei surse, trupul neînsuflețit al preotului Mihei Mizumschi a fost găsit într-un beci părăsit, mutilat în cel mai groaznic mod. ”Călăii i-au smuls părul de pe cap, cu piele cu tot, i-au scos ochii cu baioneta și l-au supus la cele mai înfiorătoare torturi, înainte de a-i lua viața”[9].
După eliberarea satului  Volintiri, la 26 iulie, după trei zile de la tragicul eveniment, în biserica localității a fost săvârșită Sf. Liturghie. Slujba divină a fost oficiată de către preotul paroh, părintele Vasile Schidu, ”rămas sub teroarea bolșevică și scăpat de la moarte sigură, prin minune” și de  către preotul, protopop militar, Gheorghe Ureche. Iată ce mărturisea acest preot militar într-o dare de seamă: ”Biserica, rămasă intactă , a fost arhiplină de enoriași și militari. Toată asistența, tot timpul slujbei, a plâns în continuu... Jalea și starea sufletească a preotului și parohienilor   a fost atât de mare încât plânsul lor a fost transformat într-un adevărat bocit. Cu ei la un loc, mulți din ofițerii, subofițerii și trupă au început să plângă. În această parohie a mai fost al doilea preot, Mizumschi Mihei, care, cu 3 zile înainte de venirea noastră, a fost împușcat de barbarii  jidani- bolșevici”[10]. Lacrimile parohienilor erau vărsate de jalea pierderii păstorului lor duhovnicesc. 


                                             Protoiereu Ioan Lisnic




[1] ANRM, F. 211, inf. 5, d. 485, f. 58
[2] Кишиневскiа Епархiальныя  Въедомости, еженедъльное  изданie, nr 12, 1898, p.215
[3] Idem, nr.28, 1910, p. 251
[4] Rev. Luminătorul, nr. 9-12, 1941, p. 576
[5] Anuarul Episcopiei Cetății Albe – Ismail, 1923-1936, Ismail, 1936, p. 39
[6] Rev. Luminătorul, nr. 9-12, 1941, p. 576
[7] Ibidem, p. 577
[8] Ibidem
[9] Constantin Virgil Gheorghiu, Ard malurile Nistrului, Mare reportaj de război din teritoriile dezrobite, Ed. GEEA, București, 1993, p.111
[10] Gheorghe Nicolescu, Gheorghe Dobrescu, Andrei Nicolescu, Preoți în tranșee 1941-1945, Fundația General Ștefan Gușă, București, 2000, p. 24




ANRM, F. 211, inf. 5, d. 485, f. 58










sâmbătă, 28 ianuarie 2017

Preotul Alexandru Cernăuțeanu – martirizat prin împușcare



Preotul Alexandru Cernăuțeanu –
martirizat prin împușcare




Preotul Alexandru Cernăuțeanu s-a născut la 10 ianuarie 1883 în familia preotului Mina și a presbiterei Elisaveta Cernăuțeanu din localitatea Mărcăuți, jud. Hotin. A fost botezat la 15 ianuarie în biserica din satul natal de către preotul Vasile Ostapov din Colicăuți, nași de botez fiind preotul Gheorghe și soția sa, presbitera Maria Stadnițchi din localitatea Comarovo, același județ[1].
În anul 1888, tatăl său, preotul Mina Cernăuțeanu fusese transferat la Biserica “Sf. Ap. Petru și Pavel” din târgul Secureni, jud. Hotin. Tânărul Alexandru și-a început studiile în școala din acea localitate[2]. A urmat studiile la Școala spirituală din Edineț, apoi la Seminarul Teologic din Chișinău, iar în perioada anilor 1903-1907, a studiat la Academia Teologică din Sankt-Peterburg, obținând titlul de candidat în teologie[3].
În următorul an, își începe activitatea pedagogică în calitate de “veghetor de ordine” la Școala spirituală din Kutaisi, Georgia. Până în anul 1918 și-a continuat activitatea pedagogică în Școlile spirituale din Pinsk, Minsk, Belarus, apoi din Nijegorodsk, Rusia[4]. Pentru activitate pedagogică sârguincioasă, în anul 1913, a fost decorat cu ordinul imperial “Sf. Stanislav”, gr. III[5].
În anul 1917, a fost ales delegat din partea enoriașilor eparhiei de Nijegorodsk, la Sinodul Local al Tuturor rușilor (1917-1918) [Поместный собор Православной российской церкви], care s-a desfășurat la Moskova, în timpul de libertate din timpul Guvernului Provizoriu și încheiat sub presiunea guvernării bolșevice[6]. În luna octombrie a anului 1918, Alexandru Cernăuțeanu a fost ales membru Consiliului eparhial al Arhiepiscopiei de Nijegorodsk și Arzamas, iar la 11 aprilie 1921 a fost hirotonit preot și numit paroh al Bisericii “Învierea Domnului” din Nijnii Novgorod, unde a slujit până la începutul anului 1926[7].
La 26 februarie, împreună cu alți preoți din Nijnii Novgorod, preotul Alexandru Cernăuțeanu a fost arestat de către agenții GPU. Era învinuit de “activitate antisovietică, ca fiind membru al unei grupări clericale ilegale, care desfășoară o activitate împotriva bisericii renovate”[8] - gruparea schizmatică “Biserica Vie”[9].
Prin hotărârea judecătorească din 26 martie 1926, preotului Alexandru Cernăuțeanu i-a fost interzis de a locui în șase regiuni centrale ale țării, pe o perioadă de trei ani, cu domiciliu forțat în localitatea Votkinsk din Udmurtia. Aici părintele a slujit la Catedrala “Sf. Nicolae”[10]. În luna ianuarie a anului 1928, a fost arestat din nou, fiind învinuit de “păstrarea și răspândirea literaturii antisovietice”[11]. Judecata a avut loc la 22 iunie 1928, fiind condamnat la 3 ani de detenție în lagărul Solovki, regiunea Arhanghesk. Potrivit scrisorilor expediate familiei sale, părintele Alexandru se afla în acest lagăr într-o mizerie nemaipomenită, deținuții erau înfometați, iar cei sleiți de puteri aveau nevoie de îngrijire permanentă. După expirarea termenului de detenție, la 3 ianuarie 1931 a fost condamnat încă la 3 ani de lagăr. A fost repartizat într-un lagăr din ținutul Oloneț din Karelia, supravețuind în condiții mai severe de existență[12].
În luna septembrie a anului 1933, fiind eliberat din detenție, s-a întors la familia sa. Au fost nevoiți să-și schimbe locul de trai, părintele Alexandru având interdicția de a locui în Nijnii Novgorod[13]. S-au stabilit cu traiul în orașul Arzamas, unde a fost numit de către autoritățile eparhiale, slujitor la Catedrala “Învierea Domnului”din acest oraș. La scurt timp a fost ridicat în treapta de protoiereu și numit în calitate de protopop al cercului I din regiune[14]. După acapararea Catedralei din Arzamas de către membrii grupării “Biserica Vie”, părintele Alexandru Cernăuțeanu a slujit la biserica cimirului localității[15].
La 6 septembrie 1937, părintele iarăși a fost arestat, chiar în timpul săvârșirii slujbei divine. Era învinuit de “activitate antisovietică, fiind membru al unei grupări clericale fasciste”. Pe acest dosar fabricat au fost arestați 76 de oameni. Părintele Alexandru Cernăuțeanu fiind considerat conducător al grupului de arestați din Arzamas[16]. Aflat în închisoare în condiții inumane de detenție, după lungi interogatorii, dar și din cauza torturilor la care a fost supus, părintele Alexandru a recunoscut toate învinuirile din dosarul fabricat[17].  
Judecata a avut loc la 23 octombrie, fiind judecat de către troika NKVD din regiunea Nijegorodsk și condamnat la pedeapsa capitală prin împușcare. Sentința de judecată a fost executată la 1 noiembrie 1937[18]. La 26 iulie 1989, părintele Alexandru Cernăuțeanu a fost reabilitat de către Procuratura regiunii Gorki (Nijegorodsk)[19].

                                               Protoiereu Ioan Lisnic

                                           




[1] ANRM, F. 211, inv. 19, d. 108, f. 125
[2]Алексей Мандзяк, Репрессированные священники и церковнослужители Сокирянщины, sursa:http://www.ukrkovcheg.org.ua/%D1%80%D0%B5%D0%BF%D1%80%D0%B5%D1%81%D1%81%D0%B8%D1%80%D0%BE%D0%B2%D0%B0%D0%BD%D0%BD%D1%8B%D0%B5%D1%81%D0%B2%D1%8F%D1%89%D0%B5%D0%BD%D0%BD%D0%B8%D0%BA%D0%B8-%D0%B8-%D1%86%D0%B5%D1%80%D0%BA%D0%BE/, consultat, 15.01.2017, ora 15.30
[3] Олексій Мандзяк, Православна Церква на Cокирянщині, Сокиряни, 2016, p. 708
[4] О. В. Дёгтева, Нижегородские священнослужители — узники Соловков, (краткий мартиролог), Rev. Нижегородская Старина, Краеведческо-Историческое издание, Выпуск 39-40, 2014, p. 87
[5]Новомученики и исповедники Русской Православной Церкви ХХ века, sursa: http://kuz1.pstbi.ccas.ru/bin/nkws.exe/no_dbpath/css_nopanel/koi/newmr/?HYZ9EJxGHoxITYZCF2JMTdG6XbuLdS0hfiDac8oU87SZs8qUsyOUfGYUU8iZei4UfOHU66mcfOuWeCQ*, consultat 12.01.2017, ora 19.20
[6] О. В. Дёгтева, op. cit.
[7] Духовенство Русской Православной Церкви в ХХ веке, sursa: http://duhovenstvo.solovki-monastyr.ru/person/3046/, consultat, 12.01.2017, ora 17.50
[8] Ibidem
[9] Gruparea schizmatică “Biserica Vie” a apărut în Rusia în anul 1917 și a fost susținută de autoritățile comuniste cu scopul de a diviza Biserica Ortodoxă
[10] Олексій Мандзяк, op. cit.
[11] Соловки. Голгофа и Воскресение, sursa: http://solovki-monastyr.ru/news/278/, consultat la 12.01.2017, ora 21.40
[12] О. В. Дёгтева, op. cit., p. 88
[13] Ibidem
[14] Алексей Мандзяк, op. cit.
[15] Духовенство Русской Православной Церкви в ХХ веке
[16] Ibidem
[17] О. В. Дёгтева, op. cit.
[18] Новомученики и исповедники Русской Православной Церкви ХХ века
[19] Духовенство Русской Православной Церкви в ХХ веке








miercuri, 25 ianuarie 2017

Preotul Zosima Prodan – condamnat la moarte prin împușcare




Preotul Zosima Prodan –
condamnat la moarte prin împușcare



Fosta Biserică “Adormirea Maicii Domnului” din localitatea Podoliskoe, 
raionul Krasnoselie, regiunea Kostroma (Rusia)

Preotul Zosima Prodan s-a născut în anul 1882, în localitatea Lăbușna, raionul Codima, regiunea Odesa. În anii 30 ai secolului trecut era preot la Biserica “Adormirea Maicii Domnului” din localitatea Podoliskoe, raionul Krasnoselie, regiunea Kostroma (Rusia)[1]. Biserica din Podoliskoe, construită în anul 1817, mai avea încă două altare, cu hramurile “Sf. Ier. Nicolae” și a “Sf. Cuv. Teodor”[2].
La 7 aprilie 1938, părintele Zosima Prodan a fost arestat[3]. Era învinuit de activitate antisovietică, fiind socotit membru al unei organizații monarhiste din regiunea Kostroma, înființată prin “dispoziția” Arhiepiscopului de Kostroma, Nicodim (Krotkov, 1932-1936)[4]. Pe acest caz au fost arestați și judecați mai mulți preoți[5].
Părintele Zosima Prodan a fost judecat și condamnat la pedeapsa capitală prin împușcare. Sentința de judecată a fost executată la 28 iunie 1938[6]. După cincizeci de ani de la martirizare, a fost reabilitat de către Procuratura regiunii Kostroma, Federația Rusă, la 30 mai 1989[7].

                                       Protoiereu Ioan Lisnic




[1] Жертвы политического террора в СССР, Sursa: http://lists.memo.ru/d27/f249.htm, consultat, 3.10.2016, ora 12.25
[2] Подольское. Церковь Успения Пресвятой Богородицы, sursa: http://sobory.ru/photo/10977, consultat, 3.10,2016, ora 12.40
[3] Костромской мартиролог священнослужителей 1937-1938 ГГ.
Sursa: http://sazonow.ru/biblioteka/367-kostromskoi-martirolog-svyashennoslujitelei ,consultat 3.10.2016, 12.50
[4] Arhiepiscopul martir Nikodim (Krotkov) a fost canonizat și trecut în rândul sfinților de către Biserica Ortodoxă Rusă în anul 1995.
[5] Людмила Матвеева, Красносельские новомученики, газетa "Красное приволжье", din 11 octombrie, 2013
[6] Жертвы политического террора в СССР
[7] Ibidem





Fosta Biserică “Adormirea Maicii Domnului” din localitatea Podoliskoe, 
raionul Krasnoselie, regiunea Kostroma (Rusia)









sâmbătă, 24 decembrie 2016

Arhiepiscopul Sebastian Veste – martirizat în timpul persecuțiilor sovietice





              Arhiepiscopul Sebastian Veste –               martirizat în timpul persecuțiilor sovietice




      A fost un bun orator și monah desăvârșit

Arhiepiscopul Sebastian Veste s-a născut la 19 ianuarie 1871 în familie de țărani. Părinții săi erau Ioan și Axenia Veste din satul Zaim, jud. Bender. A fost botezat la 25 ianuarie în Biserica “Sf. Arh. Mihail” din Zaim de către preotul Gheorghe Mereuță, primind numele de botez Grigore, având nași pe Timofei Mânăscurtă și fiica lui Pavel Munteanu, Olimpiada[1].
A învățat în școala primară din satul natal, apoi la școala județeană din orașul Bender[2]. Urmând sfatul părintelui Sebastian Doruc, slujitor la Catedrala Schimbarea la Față a Domnului” din orașul Bender[3], tânărul Grigore Veste își continuie studiile la Seminarul Teologic din Chișinău[4]. După absolvirea seminarului în anul 1894, a fost hirotonit preot, devenind paroh al Bisericii “Sf. Cuv. Parasheva” din localitatea Ciamașir, jud. Ismail[5].  Puțin timp a fost slujitor la această biserică, la vîrsta de numai 22 de ani trece la cele veșnice presbitera Maria[6], devenind văduv și lăsînd în îngrijirea rudelor apropiate fiica pe care o avea, pleacă la Kiev pentru ași continua studiile la Academia Teologică[7].
În perioada studiilor la Academia Teologică din Kiev (1897-1901), prezintă cererea pentru votul monahal, fiind călugărit în anul 1900[8]. La încheierea studiilor prezintă lucrarea: Dimitrie (Sulima), Arhiepiscopul Chișinăului și Hotinului”, obținând titlul de candidat în teologie[9].
Reîntors în Eparhia Chișinăului, a fost numit în calitate de pedagog, sau “veghetor de ordine” la Școala spirituală din Edineț. În perioada anilor 1903-1906 a îndeplinit funcția de inspector al Seminarului Teologic din or. Holm, reg. Novgorod, Rusia. Fiind ridicat în treapta de arhimandrit, a fost numit rector al Seminarului Teologic din Kameneț - Podolsk, reg. Hmelnițk, Ukraina. În anul 1909 a fost transferat în calitate de rector la Seminarul Teologic din Rostov-pe-Don, Rusia[10].
A scris mai multe lucrări de referință, colaborând la multe reviste. O parte din teza de candidat în teologie a fost publicată în Revista Societății Imperiale de Istorie și Antichități din Odesa[11] și în Foaia Oficială a Eparhiei Chișinăului[12]. A fost membru al Societății Istorico-Arhielogice Bisericești din Basarabia, publicând și câteva materiale în Revista Societății[13]. În 1909 a editat lucrarea Studiul Noului Testament, manual pentru Seminariile Teologice, cl. a 5-a și respectiv, în 1914 - pentru cl. a 6-a[14].
La 8 septembrie 1914, Arhimandritul Sebastian Veste, a fost hirotonit episcop, devenind Episcop de Kineșma și Vicar al Eparhiei de Kostroma, Rusia. În anul 1917 a fost numit Episcop de Nerehta, apoi, în 1919, devine din nou Episcop de Kineșma. A fost ridicat în treapta de arhiepiscop în anul 1920, devenind Arhiepiscop de Kostroma[15].
După instaurarea puterii bolșevice au urmat arestările și închiderea locașelor sfinte. Arhiepiscopul Sebastian Veste a fost arestat întâi în anul 1919. Era învinuit de faptul că era “redactor al unei reviste teologice[16]. Din păcate, nu dispunem de mai multă informație.
În primii ani ai puterii bolșevice, în Rusia se declanșează fenomenul “Bisericii vii”, susținută de autoritățile comuniste cu scopul de a diviza Biserica Ortodoxă. Membrii acestei grupări religioase se pronunțau pentru “democratizarea” Bisericii, se abăteau de la Canoanele Bisericești, simplificau slujbele, admiteau căsătoria episcopilor, recăsătoria preoților și a diaconilor văduvi ș.a. Mulți preoți și episcopi erau siliți de autorități să adere la această grupare “reformatoare”. Sub presiunea autorităților, în anul 1923 a fost nevoit să adere la această grupare religioasă și Arhiepiscopul Sebastian Veste. După eliberararea Patriarhului Tihon, în iunie 1923, Arhiepiscopul Sebastian se reîntoarce cu pocăință în sânul Bisericii Canonice, păstrându-și catedra arhiepiscopală de Kostroma. La sfârșitul anului 1923, va mai adera pentru o perioadă scurtă de timp la gruparea religioasă “Biserica vie”, după care va fi primit în cadrul Bisericii Ortodoxe Ruse, păstrându-și funcția de Arhiepiscop de Kostroma[17].
La 15 august 1923, Arhiepiscopul Sebastian Veste a fost arestat din nou. Era învinuit de propagandă antisovietică. Din cauza lipsei de probe, a fost eliberat la 10 decembrie[18]. La 18 mai 1927 a fost ales membru Sf. Sinod. Potrivit mărturiilor contemporanilor săi, Arhiepiscopul Sebastian Veste “a fost un bun orator și monah desăvârșit”[19].
În anul 1929 a fost arestat din nou. Încerca-se să ia apărarea unui grup mare de preoți din Kostroma, arestați de organele GPU, în luna octombrie 1929. Motiv pentru care a fost silit să părăsească orașul Kostroma. Ultimii ani de viață i-a petrecut în orașul Kineșma. Trece la Domnul la 8 decembrie 1929 și este îmormântat lângă altarul catedralei din Kineșma[20]. Potrivit altor surse, Arhiepiscopul Sebastian Veste, aflându-se în orașul Kineșma, a fost condamnat la moarte prin împușcare. Sentința de judecată a fost executată în anul 1934[21].

                                      
                                          Protoiereu Ioan Lisnic          



[1] ANRM, F. 211, inv. 14, d. 7, f. 184
[2] Костромские архиереи XX века, Sursa: http://kostroma-eparhiy.narod.ru/history/history_2.htm, consultat 4.10.2016,ora 12.50
[3] KEB, nr. 8, 1896, p. 185
[4] Костромские архиереи XX века
[5] KEB, nr. 5, 1897, p. 71
[6] ANRM, F. 208, inv. 6, d. 1376, f. 28
[7] П. А. Лотоцкiй, Списокъ и краткiя бiографiи окончившихъ полный курсъ Кишиневской Духовной Семинарiи (1813-1913 г.г.) , Епархiальная типографiя, Кишиневъ, 1913, p. 101
[8] Биографический словарь выпускников Киевской Духовной Академии, 1819-1920-е гг, Том I,  Исдательский отдел Украинской Православной Церкви, Киев, 2014 , p. 256
[9] Ibidem
[10] I.М. Пархомовичъ, Духовно-учебныя заведенiя Кишеневской Епархiи, 1813-1913 г.г. , Епархiальная типографiя, Кишиневъ, 1913, p. 122
[11] Записки Императорскaго Одесскaго Общества Исторiи и Древностей, Vol. XXVI-XXVII, 1906-1907
[12] Kишиневскiя епархiалыня Вьдомости (KEB), nr. 45-47, 1909; nr. 5-7, 9-10, 1910
[13] I.М. Пархомовичъ, op. cit.
[14] Биографический словарь выпускников Киевской Духовной Академии
[15] Акты Святейшего Патриарха Тихона и позднейшие документы, Православный Свято - Тихоновский Богословский Институт, Москва, 1994, p. 889
[16] Новомученики и Исповедники Русской Православной Церкви XX века,
Sursa: http://www.pstbi.ccas.ru/bin/db.exe/spc_1_foto/koi/nm/?HYZ9EJxGHoxITYZCF2JMTdG6XbuFdO8UsS8cc8oU868ZsS8c66DUe8Cis8Wd66WWc8qiceXb8E* , consultat 4.10.2016, ora 13.10
[17] Костромские архиереи XX века
[18] Новомученики и Исповедники Русской Православной Церкви XX века
[19] Севастиан (Вести), Sursa: http://amurburger.in.ua/item/3170-1453518459, consultat, 4.10.2016, ora 16.20
[20] Ibidem
[21] Костромские архиереи XX века


Arhimandrit Sebastian Veste

Pagină din Revista Societății Imperiale 
de Istorie și Antichități din Odesa





Arhiepiscopul Sebastian Veste
în mijlocul unui grup de călugărițe



"Cu sfinții odihnește Hristoase, sufletul robului Tău...",
inscripție de pe mormântul Arhiepiscopului Sebastian Veste