sâmbătă, 25 iulie 2020

Preotul Gavriil Doliscinschi-martirizat în temnițele comuniste






Preotul Gavriil Doliscinschi - 
martirizat în temnițele comuniste


            Preotul Gavriil Doliscinschi s-a născut la 13 iulie 1874 în familia preotului Petru și a preotesei Efimia Doliscinschi. Tatăl său era paroh la Biserica “Nașterea Maicii Domnului” din satul Țareuca, jud. Orhei. A fost botezat la 12 august în biserica din satul natal de către preotul Arsenie Petrov  din Popăuți, având naș pe preotul Vasile Cernit din Cinișăuți.
După absolvirea Şcolii spirituale, în anul 1894, tânărul Gavriil a fost numit în postul de cântăreţ la Biserica „Pogorârea Sf. Duh” din com. Seliştea, jud. Chişinău. Conform cererii înaintate, la 21 august 1903 a fost transferat în calitate de cântăreţ la Biserica „Naşterea Maicii Domnului” din Ţahnăuţi, jud. Orhei. A fost hirotonit preot cu examen de preot în anul 1918 şi numit paroh la Biserica „Naşterea Maicii Domnului” din Butuceni, jud. Orhei. Ultima parohie a lui Gavriil Doliscinschi a fost s. Valea Trăisteni (com. Boldureşti), jud. Lăpuşna, cu Biserica „Adormirea Maicii Domnului”, numit aici la 10 octombrie 1926.
În primul an de prigoană împotriva credinţei din timpul ocupaţiei sovietice (1940–1941), a fost arestat şi deportat în Siberia. Potrivit altei surse, părintele Gavriil Doliscinschi a fost omorât în timpul persecuţiei sovietice din 1940–1941. În realitate, părintele a fost arestat la 23 iunie 1941. Colaboratorii secției raionale NKVD, Nisporeni, îl acuzau, că „în timpul săvârșirii ceremoniilor religioase, desfășura o propagandă antisovietică în rândul enoriașilor, îndreptată împotriva activităţilor organizate de partid și guvern, răspândea zvonuri provocatoare. În luna aprilie a acestui an, sub conducerea sa, a fost organizată o manifestare antisovietică colectivă a țăranilor din s. Valea Trăisteni”. Părintele era filat de către colaboratorii NKVD, înca din luna februarie 1941, se adunau materiale „compromițătoare”, ca mai apoi să fie arestat.
După instaurarea puterii sovietice în Basarabia, averea bisericilor, cât și bisericile au trecut în posesia statului. Potrivit acestor legi, autoritățile locale aveau tot dreptul să facă o inventariere a bunurilor bisericești, să reamenajeze locașurile de cult în alte instituții cu o altă menire ș.a. La 22 aprile 1941, în satul Valea Trăisteni sosesc câțva reprezentanți ai Comitetului raional de inventariere, ca să ia la evidență bunurile bisericești. Creștinii din localitate s-au adunat de la mic la mare ca să apere biserica, potrivit unor  date, estimate mai târziu, se aduna-se aproximativ, 250 de credincoși. Într-un raport semnat de către unul dintre reprezentanții comisiei de inventariere, se scria: „Sosind în localitate, președintele sovietului sătesc a dat dispoziție ca să fie chemați preotul și membrii comitetului bisericesc, pentru a le explica scopul vizitei noastre și necesitatea prezenței lor în timpul efectuării inventarierii. Preotul însă, nu s-a prezentat, se spunea, că ar fi plecat în s. Soltănești, în realitate, cred că se încuiase în locuința sa. Ajunși la biserică, l-am trimis pe paznic ca să aducă cheile de la biserică, paznicul plecând după cheii, nu s-a mai întors. Deodată a început să se adune mai multă lume, majoritatea fiind în stare de ebrietate și au început să strige, că ați venit aici ca să ne închideți biserica. Le-am explicat scopul vizitei noastre, însă ei n-au vrut să înțeleagă, exclamând că totul a fost pus la cale de către secretarul sovietului sătesc, Koifman, numindu-l cu cuvinte necenzurate, ziceau, că n-au nevoie de evrei, amenințându-l chiar cu moartea. Văzând că nu reușim  să ne înțelegem, majoritatea fiind în stare de ebrietate, am hotărât să mergem în alt sat”. În timpul unui interogatoriu, anchetatorul i-a amintit părintelui Gavriil despre acest caz, învinuindu-l de „organizarea unei manifestări colective ale credincoșilor, împotriva reprezentanților puterii sovietice”. Părintele a negat acest fapt, răspunzând în felul următor: “Nu am organizat nici un fel de manifestare împotriva reprezentanților puterii sovietice. În timpul când au venit să efectueze inventarierea bunurilor bisericești, eram la o inmormântare, în satul vecin, Soltănești. Credincoșii au opus rezistență în efectuarea inventarierii în lipsa mea”.
 La retragerea trupelor sovietice din Basarabia, părintele Gavriil Doliscinschi, împreună cu alţi deţinuţi politici, au fost trimişi în RASS Tatarstan și în alte regiuni ale URSS. Părintele a fost internat în închisoarea nr. 1 din Kazan. Conform rechizitoriului din 20 august 1941,  pe parcursul anchetei a fost stabilit cum că: „Doliscinschi Gavriil Petrovici, fiind preot în satele Grozești și Valea Trăisteni, în timpul săvârșirii ceremoniilor religioase, desfășura o agitație contrarevoluționară în rândul populației, îndreptată împotriva partidului comunist și a puterii sovietice. La 13 octombrie 1940, Doliscinschi G. P. a ținut un discurs  în fața unui grup de credincoși aflați în biserică, exprimându-și gândurile sale contrarevoluționare, îndreptate împotriva puterii sovietice. La interogatorii, acuzațiile conform art. 54-10 p.2 CP al RSSFR,  acuzatul Doliscinschi, nu le-a recunoscut”. Șeful grupului de anchetatori NKVD din RASS Tatarstan a dat acordul, ca dosarul de urmărire penală să fie transmis spre examinare organului de justiție NKVD  din URSS.
Judecata a avut loc la 27 decembrie 1941, părintele Gavriil, fiind condamnat la 5 ani de surghun în RASS Bașkiria. Trece la Domnul, la 25 iulie 1942, încarcerat în închisoarea orașului Ckalov.
Părintele Gavriil Doliscinschi a fost reabilitat de către Procuratura R. Moldova, la 12 aprilie 1993. Nevinovăția preotului  a fost stabilită peste jumătate de secol de la decesul șău, conform Legii nr. 1225 din 8 decembrie 1992,  adoptată în Parlamentul R. Moldova, privind reabilitarea victimelor represiunilor politice.  


Extras din cartea: 

Protoiereu Ioan LISNIC, Clerici ortodocși din Basarabia și Transnistria în închisorile comuniste, Iași, Editura Stef, 2019, p. 51 - 53.














joi, 9 iulie 2020

Preotul Gheorghe Besciastnîi – condamnat la moarte prin împușcare





Preotul Gheorghe Besciastnîi –
condamnat la moarte prin împușcare



Catedrala orașului Reni

Preotul Gheorghe Besciastnîi s-a născut în anul 1893 în orașul Reni, jud. Ismail. După absolvirea studiilor Seminarului Teologic a fost hirotonit în trepta de preot, slujind în continuare  la biserici din cadrul raionului Armavir, ținutul Severokavkaz (Rusia)[1]. În anii 30 ai secolului trecut era preot la biserica din localitatea Procnookopsk[2].
La 14 aprilie 1932, părintele Gheorghe a fost arestat. Era acuzat de „crearea și conducerea unei grupări religioase contrarevoluționare compusă din tineret”. Judecata a avut loc la 22 noiembrie 1932 în cadrul ședinței troicii GPU din ținutul Severokavkaz, primind sentința conform art. 58-10,11 CP al RSSFR și condamnat la 10 ani privațiune de libertate[3]. Anii de detenție i-a petrecut într-un lagăr de muncă forțată din regiunnea Leningrad până în anul 1938, când la data de 9 martie a fost arestat din nou.
 Judecata deținutului Gheorghe Besciastnîi a avut loc la 30 iunie 1938. A fost condamnat de către  troica NKVD din  regiunea Leningrad, conform art. 58-10 CP al RSSFR la pedeapsa capitală – moarte prin împușcare. Sentința de judecată a fost executată la 10 iulie 1938, fiind inmormântat într-o groapă comună din preajma orașului Leningrad[4]. Părintele Gheorghe a avut trei fii, Augustin și Iuvenalie, pierduți fără veste în timpul luptelor din cel de-al Doilea Război Mondial și Aureliu, născut în anul 1928[5].

                       
                                   Protoiereu Ioan Lisnic





[1]Синодик гонимых, умученных, в узах невинно пострадавших православных священно-, церковнослужителей, монашествующих и мирян Северо-Запада России, Издание Комиссии по канонизации Санкт-Петербургской епархии, Sursa: http://levashovskayagolgofa.ru/liki-sinodika-1-31-iyulya.html
[2] Cайт Комиссии по канонизации святых Армавирской епархии, Sursa: http://kanonarmavir.ru/
[3] Ленинградский мартиролог том 10, Sursa: http://visz.nlr.ru/person/book/t10/0/330
[4] Жертвы политических репрессий в СССР, Sursa: http://base.memo.ru/person/show/2732332
[5] Cайт Комиссии по канонизации святых Армавирской епархии.






marți, 30 iunie 2020

Preotul Vasile Ștefănescu, împrenă cu fiica sa – omorâți în cel mai groaznic mod






Preotul Vasile Ștefănescu, împrenă cu fiica sa –
omorâți în cel mai groaznic mod



Vasile Ștefănescu s-a născut în anul 1894[1], în com. Dumitrești, jud. Ismail[2]. A învățat la Școala Eparhială din Ismail[3] și la Seminarul Teologic din Chișinău[4]. După absolvirea studiilor teologice a fost numit cântăreț la Biserica „Acoperemântul Maicii Domnului” din orașul Chilia Nouă, cu începere din luna mai 1918.
La 8 septembrie 1919, cântărețul bisericesc Vasile Ștefănescu a fost hirotonit în treapta de diacon, de către PS Dionisie Episcop al Ismailului și la 15 septembrie, în trepta de preot[5]. În aceeași zi a fost numit paroh la Biserica „Sf. Arh. Mihail” din com. Vasilevca, jud. Ismail, de către ÎPS Nicodim Arhiepiscopul Chișinăului și Hotinului[6].
Părintele Vasile Ștefănescu a slujit la biserica din Vasilevca, până la 1 mai 1928, când potrivit cererii înaintate a fost transferat de către PS Iustinian Episcopul Cetății Albe–Ismail, la Biserica „Adormirea Maicii Domnului” din localitatea Fântâna Zânelor, jud. Ismail. Pentru activitate pastorală și misionară, părintele a fost gratificat cu mai multe distincții bisericești, în 1923, 1928[7] și în 1932. În componența familiei preotului erau următoarele persoane: soția Maria, fiica fostului cântăreț bisericesc Porfirie Brăguță, decedat; copii: Vitalie, născut la 2 februarie 1920, Tamara, născută la 4 noiembrie 1923 și Sofia, născută la 5 aprilie 1927. Părintele avea 13 desetine de pământ, rămas de la părinții lui, în com. Dumitrești, jud. Ismail[8].
La 19 decembrie 1932, la o depărtare de 5 km de orașul Ismail, părintele împreună cu fiica sa Sofia, care avea vârsta de 6 ani neâmpliniți, au fost atacați de niște răufăcători, care i-au jefuit, apoi i-au omorât, batjocorind trupurile lor în cel mai groaznic mod, apoi i-au aruncat într-o fântână din apropiere. Această crimă odioasă a fost descoperită peste două zile și în următoarea zi după descoperirea crimei, au fost găsiți făptașii. Trupurile neânsuflețite ale preotului și a fiicii lui, au fost duse la morga orasului Ismail, apoi au fost transportate la Biiserica „Sf. Femei Mironosițe” din oraș.
Sf. Ierarh Dionisie, Episcopul Cetății Albe-Ismail, înainte de slujba înmormântării a rostit o cuvântare, în care menționa, “că victimile, din mila lui Dumnezeu, au primit botezul cu sânge, ca și cei nenumărați mucenici ai veacurilor primare creștine și vor căpăta răsplata cuvenită în Casa Tatălui Ceresc, fiind-că sângele vărsat i-a spălat de toate păcatele, făcute cu voie sau fără voie în viața lor pământescă”[9]. În timpul prohodului sa vorbit și despre decăderea morală a tineretului de la mahalalele orașului “răzvrătiți de propaganda bolșevică și comunistă”.
Cei decedați au fost înmormântați în cimitirul Bisericii „Sf. Femei Mironosițe” din Ismail[10]. Potrivit unor informații ale localnicilor, în anul 1984, o parte de mormintele din cimitir au fost strămutate, după care, întreaga suprrafață a cimitirului a fost nivelată.

                                           Protoiereu Ioan Lisnic





[1]„Anuarul Eparhiei Chişinăului şi Hotinului”, Chişinău, 1922, p. 141.
[2] Arhiva din Odesa, filiala Ismail, F. 110,  inv. 1, d. 430, f. 149.
[3]Кишиневскiа Епархiальныя Въедомости (KEB), еженедъльное изданie, nr. 27, 1911, p. 237.
[4] KEB, nr. 26, 1913, p. 218.
[5] Arhiva din Odesa, filiala Ismail, F. 110,  inv. 1, d. 430, f. 149.
[6] „Luminătorul”. Revista Bisericii din Basarabia, nr. 16, 1919, p. 3.
[7] Arhiva din Odesa, filiala Ismail, F. 110,  inv. 1, d. 430, f. 149.
[8] „Buletinul Episcopiei Cetăţii Albe – Ismail”,  nr. 7, 1932, p. 7.
[9] Groaznica asasinare a preotului Vasilie Ștefănescu. În: „Buletinul Episcopiei Cetăţii Albe – Ismail”,  nr. 1, 1933, p. 28-29.
[10] Ibidem.








marți, 19 mai 2020

Preotul Nicanor Malschi (Maleschi) – martirizat în temnițele comuniste





Preotul Nicanor Malschi (Maleschi) –
martirizat în temnițele comuniste



Nicanor Malschi s-a născut la 18 februarie 1905 în familia lui Vasile și a Nadejdei Malschi din satul Trușeni, jud. Chișinău. Tatăl său era cântăreț la Biserica “Sf. Arh. Mihail” din Trușeni. A fost botezat la 26 februarie, în biserica din satul natal, de către preotul Ioan Ureche, avand naș pe preotul Teodor Ciubuc, slujitor la biserica din satul Malcoci, același județ.
După absolvirea Seminarului Teologic, a fost hirotonit preot şi numit paroh al Bisericii „Naşterea Maicii Domnului” din com. Palanca, jud. Cetatea Albă, cu începere de la 25 septembrie 1927. În unele surse bibliografice se relateză, că părintele Nicanor Malschi, în ziua de 28 iunie 1940, se afla la Cetatea Albă și că în timpul retragerii trupelor româneşti din Basarabia a fost împuşcat în stradă de către bandele comuniste, ceea ce nu corespunde adăvărului.
Părintele Nicanor Malschi a fost arestat de către colaboratorii organelor NKVD din raionul Volintiri, jud. Bender, RSSM, la 9 iulie 1941, cu 2 săptămâni înainte de eliberarea localității Palanca. Iată cum descriea părintele arestarea sa: “La 9 iulie 1941, am fost chemat la sovietul sătesc din Palanca, unde președintele sovietului sătesc m-a întrebat, cu ce scop am mers la comisariatul militar raional, Volintiri, i-am răspuns, că am mers pentru că numele meu figurează în lista afișată la s.sătesc, după ce a  verificat lista, a tăcut și n-a mai întrebat nimic. Apoi am fost întrebat de un militar, care era acolo, ce am vorbit cu recruții de la comisariat, împotriva puterii sovietice, i-am răspuns, că n-am vorbit nimic […] Am fost dus la secția NKVD din Volintiri și peste câteva zile am fost interogat, aflând că am fost arestat pentru agitație antisovietică, desfășurată în rândul recruților, în timpul deplasării acestora spre comisariatul militar raional, că le-ași fi vorbit lor ca să renunțe la armata roșie, în realitate, așa discuție n-a avut loc, în timpul deplasării m-am străduit mai mult să tac”.
Din cauza apropierii frontului, părintele a fost evacuat la închisoarea nr. 1 din Penza. Dosarele penale ale celor deţinuţi s-au pierdut în timpul evacuării. După câteva luni, în octombrie 1941, ofiţerii NKVD au reluat ancheta celor arestaţi. Părintele Nicanor a fost silit să dea mărturii în scris, pe baza cărora a fost fabricat un alt dosar penal. În luna aprilie 1942, pe adresa serviciului NKVD din Penza, a fost expediat dosarul penal al deținutului Malschi, întocmit de serviciul comisariatului raional Volintiri,  care a fost atașat la cel elaborat la Penza.
La 26 aprilie 1942, în urma ”investigaţiilor”, ancheta stabileşte cum că: “Începând cu anul 1936, Malschi Nicanor Vasilievici a fost un membru activ al Partidului Național-Creștin, contrarevoluționar, desfășurând o activitate de luptă împotriva mișcării revoluționare a muncitorilor din Basarabia. Fiind ostil față de puterea sovietică, în timpul năvălirii Germaniei hitleriste asupra Uniunii Sovietice, a desfășurat o agitație antisovietică și profascistă [...] Inculpatul Malschi Nicanor Vasilievici, să fie condamnat potrivit prevederilor art. 58-4 și 58-10, p. 2 CP al URSS”.  Părintele Nicanor a respins toate acuzațiile.
Judecata a avut loc la 8 iunie 1942. În Protocolul ședinței judecătorești se scria că: “Acuzatul Malschi Nicanor Vasilievici, aflat în închisoarea din Penza, n-a fost adus sub escortă la judecată. În dosar este anexat un certificat prin care se atestă, că Malschi N. V., la 18 mai 1942, a decedat”. Datorită decesului acuzatului, judecata a hotărât: încetarea urmăririi penale și clasarea dosarului. Potrivit datelor din certificatul de deces, părintele Nicanor încetează din viață în spitalul închisorii, de miocardită. Condițiile inumane din închisoare cât și maltratările fizice și morale la care a fost supus, i-au grăbit sfârșitul.



Extras din cartea: 
Protoiereu Ioan LISNIC, Clerici ortodocși din Basarabia și Transnistria în închisorile comuniste, Iași, Editura Stef, 2019, p. 86 - 88







luni, 18 mai 2020

Preotul Leonid Efodiev - judecat pentru activitate antisovietică






Preotul Leonid Efodiev -
judecat pentru activitate antisovietică



Preotul Leonid Efodiev s-a născut la 8 august 1898 în familia lui Ştefan Efodiev, cântăreţ la Biserica ”Schimbarea la Faţă a Domnului” din Cobâlea Nouă, jud. Soroca. A fost botezat în biserica din satul natal de către preotul Teodor Homiţchi, avându-i naşi pe cetăţeanul de onoare Avram Murafa şi preoteasa văduvă Liubov Tomşa. A învățat întâi la școala parohială din Ghiduleni, jud. Orhei, unde tatăl său era cântăreț bisericesc, apoi, până în anul 1916 a  urmat studiile Şcolii Spirituale din Chișinău. Tot în acel an a fost mobilizat în armata țaristă, fiind eliberat în 1918. O perioadă scurtă de timp a fost cântăreț la biserica din Minjir, jud. Cahul. În următorul an a susținut examenul de cântăreți bisericești, apoi a fost numit în funcția de cântăreț la biserica din satul Curleni, jud. Orhei, unde a slujit până în 1921. A mai slulit și la biserica din Naslavcea, jud. Soroca și în 1927 a fost transferat la biserica din Micăuţi (com. Sireţ), jud. Lăpuşna.
În perioada primului an de ocupație sovietică a Basarabiei (1940-1941), când în biserica din satul Micăuți nu se mai săvârșeau slujbele religioase, cântăreţul Leonid Efodiev a activat în calitate de contabil în sovhozul înființat de către autoritățile sovietice. După reinstaurarea administrației românești a continuat activitatea sa de cântăreț la biserica din Micăuți, până în primăvara anului 1944, când, din cauza apropierii liniei frontului, împreună cu alți clerici basarabeni se refugiază în interiorul țării. Autoritățile bisericești îl numesc cântăreț la biserica din com. Vela, Craiova, unde a slujit până la începutul lunii aprilie 1945, când a revenit în RSSM. A slujit în continuare, la biserica din Pașcani, r-nul Criuleni.
În anul 1946, cântăreţul Leonid Efodiev a fost hirotonit preot. La 11 august a fost hirotonit în treapta de diacon, în biserica din Ignăței, r-nul Răspopeni și la 8 septembrie a fost hirotonit preot, în Catedrala din Chiținău. În calitate de preot a slujit la bisericile din Ignăţei, Scorţeni, Teleşova, r-nul Răspopeni. În luna ianuarie a anului 1950, părintele Leonid a fost scos din evidenţă, fiind arestat la 13 noiembrie 1949. Judecătoria Supremă a RSSM l-a condamnat conform art. 54 CP, aflându-se în detenţie până în luna octombrie 1955, într-un lagăr de muncă forțată din orașul Gheorghevsk, Ținutul Stavropolie. Revine în RSSM, fiind numit preot la biserica din satul Minjir, r-nul. Cărpineni.
Ultima parohie a părintelui Leonid Efodiev a fost satul Ermoclia, r-nul Suvorov (actualmente Ştefan Vodă), cu Biserica ”Sf. Arhanghel Mihail”. Pe parcursul activității sale pastorale a fost decorat cu mai multe distincții bisericești, la 24 octombrie 1969 a fost ridicat în treapta de Protoiereu. În anul 1970, din cauza stării de sănătate, părintele se retrage din activitatea pastorală. Trece la Domnul la 18 mai 1980, la vârsta de 82 ani de viaţă pământească, fiind înmormântat în cimitirul din satul Ermoclia.


Extras din cartea: 
Protoiereu Ioan LISNIC, Clerici ortodocși din Basarabia și Transnistria în închisorile comuniste, Iași, Editura Stef, 2019, p. 55 - 57









joi, 14 mai 2020

Elena Alistar - medic, pedagog și om politic






Elena Alistar -
medic, pedagog și om politic




S-a născut la 1 iunie 1873 în familia preotului Vasile și a preotesei Elisaveta Bălan din localitatea Vaisal, jud. Ismail (în prezent, Vasilievka, raionul Bolgrad). A învățat întâi la școala primară din Congaz, jud. Cahul, apoi la Școala Eparhială de Fete din Chișinău. În perioada anilor 1890-1916 a fost învățătoare în satele: Văleni, Roșu, Zârnești, jud. Cahul și Rezeni, jud. Chișinău. A fost soția preotului Vasile Alistar. După moartea soțului ei, între anii 1909-1916 urmează studiile la Facultatea de Medicină a Universității din Iași.
Cu ajutorul membrilor Ligii Culturale a început să activeze în sistemul pedagogic, a căutat și a selectat copii talentaţi basarabeni pe care i-a dus ca să-și facă studiile la şcolile gimnaziale din Iaşi. S-a implicat activ în lupta pentru propagarea şcolii și a învăţămîntului în Basarabia, demonstrând deschis politica antinaţională, antiromânească a ţarismului, fapt pentru care a fost arestată și ținută în detenție în penitenciarul central din Chișinău, timp de 45 de zile. A fost eliberată din lipsă de probe și s-a retras la Iaşi, de unde, la 16 august 1916 a fost mobilizată ca medic militar. În toamna aceluiași an s-a angajat în calitate de medic la Spitalul din Costiujeni, unde a activat până 1 decembrie 1918.
Participă la fondarea Partidului Național Moldovenesc din Basarabia, în luna aprilie 1917 și întemeiază Liga Culturală a Femeilor Basarabene, din partea căreia, este aleasă mai apoi, devenind deputat în Sfatul Țării. La 27 martie 1918, a votat Unirea Basarabiei cu România. După Unire, Elena Alistar a fost numită director la Şcoala Eparhială de fete din Chişinău, pe care a condus-o până la sfârșitul anilor 30, instituție care a devenit un adevărat focar de cultură şi educaţie românească.
Trece la Domnul în 1955, la Pucioasa, jud. Dâmbovița, unde fusese surghiunită de regimul comunist. Peste câțiva ani, rămășițele pământești i-au fost aduse la Cimitirul Belu din București.


                                       Protoiereu Ioan Lisnic







marți, 28 aprilie 2020

Zaharia Husărescu - şef al Siguranţei Generale dîn Basarabia






Zaharia Husărescu -
şef al Siguranţei Generale din Basarabia



Zaharia Husărescu (cunoscut și sub numele de Zinovie), fost şef al Siguranţei Generale dîn Basarabia, născut la 6 iulie 1876, în com. Kitai, jud. Ismail. Tatăl său, Ion Husărescu era primar în acea localitate. În 1878, familia Husărescu se stabilește cu traiul la Tulcea, după cedarea de către Turcia Rusiei, județelor din sudul Basarabiei. În anul 1899 este mobilizat în armată, apoi își începe studiile la Universitatea din București, Facultatea de Drept. După absolvirea studiilor în 1906, s-a angajat la poliție, în funcție de comisar clasa a II-a. A lucrat în poliţia din Galaţi, Râmnicu Vâlcea, Sinaia, Alexandria, Corabia, Sulina, Roşiori de Vede și Buzău. În timpul Primului Război Mondial a fost delegat al Siguranţei Generale a Statului pe lângă Armatele a IV-a şi a IX-a ruse şi conducător al biroului de contrainformaţii. În anul 1918, după Unire, este transferat la Poliţia punctului de frontieră Cetatea Albă. Apoi, a fost inspector de poliţie la Prefectura poliţiei Chişinău, prefect de poliţie clasa I-a la Prefectura poliţiei Cetatea Albă, din 15 iulie 1920, subinspector general clasa I-a în Subinspectoratul General al Siguranţei din Basarabia al Direcţiei Poliţiei de Siguranţă, apoi, din 21 aprilie 1921 subinspector general al Siguranţei în Direcţiunea Poliţiei şi Siguranţei Generale a Statului, însărcinat cu conducerea Subinspectoratului General al Siguranţei din Basarabia. În calitatea sa de şef al Siguranţei Basarabiei, a descoperit peste 40 de organizaţii comuniste. A descoperit numeroşi curieri comunişti și a contribuit la înăbuşirea răscoalei de la Tatar Bunar din 1924. A scris și a publicat ,,Mişcarea subversivă din Basarabia’’, în 1924 şi ,,Mişcarea revoluţionară de la Tatar-Bunar’’, în 1925. A fost decorat cu, Cavaler al Legiunii de onoare, ofițer al Academiei franceze, ofițer al instrucțiunii publice (franceze), Leul Alb în gradul de Comandor (cehoslovacă), Vulturul Alb în gradul de ofițer (poloneză), ordinul Sf. Sava în gradul de Comandor (sârbă), ordinile Sf. Stanislav și Sf. Ana în gradul de Comandor (ruse), ordinile Coroana României și Steua României, medaliile Bărbăție și Credință și Răsplata muncii pentru Biserică cl. I (române). Din cauza unor intrigi politice, în anul 1930 este pensionat. A locuit în continuare la București. În 1949, Zaharia Husărescu a fost arestat de autorităţile comuniste şi dus la Târgu Mureş pentru cercetări. A fost judecat pentru „crimă de activitate intensă contra clasei muncitoare şi a mişcării muncitoreşti”. Perioada de detenție a petrecut-o în  penitenciarele Târgşor, Făgăraş şi Jilava. A decedat la 9 februarie 1959, din cauza condiţiilor inumane și maltratărilor, fizice și morale la care erau supuși cei întemnițați.


                                      Protoiereu Ioan Lisnic