vineri, 4 octombrie 2019

Cântărețul bisericesc Serghie Colisnicenco- acuzat de spionaj în favoarea României și condamnat la moarte prin împușcare








Cântărețul bisericesc Serghie Colisnicenco-
acuzat de spionaj în favoarea României și condamnat la moarte prin împușcare


 Serghie Colisnicenco s-a născut în anul 1899 în localitatea Grigoriopol,  jud. Tiraspol.  Avea studii medii. Până în anul 1917 a locuit împreună cu părinții săi. Apoi, a activat în calitate de cântăreț bisericesc, până la mijlocul anilor 30, ai sec. al XX-lea, când majoritatea bisericilor din RASSM au fost închise. Pe lângă activitatea sa de cântăreț bisericesc, a lucrat și în calitate de  contabil la ferma colhozului, în colhoz și la baza de petrol din Grigoriopol. A mai activat si în calitate de învățător de muzică la școala din Grigoriopol, a organizat și a condus corul și fanfara colhozului.
În anul 1934, Serghie Colisnicenco a fost arestat „pentru huliganism”. Judecata a avut loc în luna februarie 1935, fiind condamnat la 5 ani de detenție. A fost arestat pentru faptul, că fiind contabil în colhoz, a scos-o cu forța din cabinetul său de lucru pe șefa fermei, comsomolistă, care avea un comportament scandalos. Autoritățile locale, dorind să se răzbune și tot odată să bage frica în credincoși au organizat o judecată publică, la care au fost obligați să fie prezenți toți membrii colhozului, fostul cântăreț bisericesc fiind condamnat la 5 ani de închisoare. Timp de 3 luni petrecute în închisoarea din Tiraspol, a pus sticle la geamuri, îndeplinind și alte lucrări ușoare, apoi a fost eliberat.
 La 20 februarie 1938, Serghie Colisnicenco, contabilul bazei de petrol din Grigoriopol a fost arestat de către colaboratorii secției NKVD și încarcerat în închisoarea din Tiraspol. Era acuzat de spionaj în favoarea României, conform art. art. 54-1 p. „a” CP al RSSU. După mai multe  interogatorii, a fost stabilit rechizitoriu în care se menționa, că „În anul 1937, Colisnicenco S. F. a fost recrutat pentru a face spionaj în favoarea României […], aduna și transmitea informații despre volumul de combustibil în depozitul bazei de petrol, dislocarea armatei sovietice la frontieră [...] Avea și o însărcinare subversivă, ca în caz de război, să arunce în aer baza de petrol din Grigoriopol. În continuare, se mai menționa, că având în vede activitatea contrarevoluționară a inculpatului Colisnicenco S. F., dosarul penal să fie transmis organului de justiție, spre examinare în cadrul Consfătuirii Troicii NKVD din URSS.
Judecata a avut loc la 1 octombrie 1938, inculpatul Colisnicenco a fost condamnat la pedeapsa capitală, moarte prin împușcare. Sentința de judecată a fost executată la 5 octombrie, la Tiraspol .
La 18 iunie 1960, soția fostului cântăreț Serghie, Anastasia  Colisnicenco, expediază o scrisoare pe adresa Președintelui Prezidiumului Sovietului Suprem al RSSM, în privința reabilitării soțului ei. În scopul efectuării unor investigații suplimentare a fost însărcinată Procuratura Militară, districtul Odesa care a și examinat dosarul. La 6 septembrie, Procurorul Militar expediază un Protest pe adresa Tribunalului Militar, districtul Odesa, în care se arăta nevinovăția  lui Colisnicenco. Tribunalul Militar, întrunit în ședința din 10 octombrie 1960, ia următoarea decizie: “Hotărârea Consfătuirii Troicii NKVD din RASSM de la  1 octombrie 1938, în privința condamnării inculpatului Colisnicenco Serghei Fiodorovici, se anulează, din cauza lipsei de probe” și se reabilitează post-mortem.


Extras din cartea: 

Protoiereu Ioan LISNIC, Clerici ortodocși din Basarabia și Transnistria în închisorile comuniste, Iași, Editura Stef, 2019, p. 43-45












marți, 1 octombrie 2019

Preotul Ștefan Serbin - condamnat la pedeapsa capitală, moarte prin împușcare





Preotul Ștefan Serbin - condamnat la pedeapsa capitală, moarte prin împușcare



                    Preotul Ștefan Serbin s-a născut la 2 ianuarie 1877 în familia lui Grigore Serbin din localitatea Mahala, suburbia orașului Dubăsari. Avea studiile școlii populare, celelalte cunoștințe le-a căpătat prin autoinstruire. În anul 1929, devine cântăreț la biserica din Roghi, Dubăsari, apoi, este transferat de către autoritățile bisericești, cântăreț la biserica din satul său natal. În perioada 1916-1917 a fost mobilizat în armată și după revenire a continuat activitatea sa de cântăreț bisericesc. A fost hirotonit în trepta de diacon în anul 1925 și în 1930, hirotonit preot pe seama bisericii din localitatea Goian, Dubăsari, apoi transferat la biserica din Mahala.
La 6 martie 1931, părintele Ștefan Serbin a fost arestat de către colaboratorii organelor GPU din RASSM și încarcerat în închisoarea din Tiraspol. Deși hotărârea inițierii anchetei și arestării a fost întocmită abia la 18 martie. Împreună cu părintele Ștefan au mai fost arestați și acuzați de activitate antisovietică, încă cinci preoți transnistreni: Leonid Gonciarov, protopop și preot la biserica din Delacău, raionul Grigoriopol; Grigore Chirilenco, preot la biserica din Lunga, raionul Dubăsari; Serghie Slavinschi, preot la biserica din Dubăsari; Grigore Orlov și Iacob Parabin, locuitori ai orașului Dubăsari.
În rechzitoriul din 25 mai 1931 se scria cum că preoții sus numiți, “vorbeau între ei pe teme antisovietice, despre necesitatea unei lupte împotriva puterii și manipularea enoriașilor din parohii în spiritul rezistenței împotriva tuturor activităților organizate de către putere /colectivizarea, campania de semănat, planurile impozitelor financiare ș.a.\ Cu scopul desfășurării unei agitații contrarevoluționare și răspândirea zvonurilor provocatoare, foloseau fanatismul religios al credincoșilor și unele momente de nemulțumire ale unor țărani [...]  Pentru schimbul de informării, de păreri și stabilirea unor planuri de măsuri în activitatea lor antisovietică, membrii grupării se întâlneau des la Dubăsari, în zilele de piață, în casa preotului Chirilenco Grigore din Lunga, sub pretextul diferitor sărbători bisericești și de familie. Erau informați și primeau instrucțiuni de la preotul Gonciarov Leonid, în timpul vizitei acestuia a parohiilor cercului protopopiei [...]  Activitatea acestei grupări a dus la întârzierea colectivizării satelor din raionul Dubăsari și provocarea unor dificultăți în desfășurarea acțiunilor întreprinse de către partid și puterea locală”.
Despre preotul Ștefan Serbin se menționa în rechizitoriu, cum că “întreținea legături cu ceilalți membri ai grupării. Instrucțiunile primite din partea grupării antisovietice erau executate prin intermediul rudelor sale din satul de baștină, majoritatea fiind țărani înstăriți. Cu scopul desfășurării unei agitații antisovietice,  se folosea de fanatismul religios al maselor, prin răspândirea unor zvonuri provocatoare […] Acuzatului Serbin Ștefan i se incriminează articolul 54-10, CP al RSSU”. Părintele Ștefan a respins toate acuzațiile aduse în adresa sa.
Judecata a avut loc la 17 iulie 1931, în cadrul ședinței speciale a consiliului GPU din RSSU, părintele Ștefan Serbin fiind condamnat la 3 ani de surghiun și deportat în Kazahstan. După ispășirea termenului de deportare, se reîntoarce la locurile natale. Dispunem de date că, la începutul anului 1938, părintele se afla în orașul Pervomaisk (Olviopol), regiunea Odesa. După închiderea bisericilor din RASSM, majoritatea preoților transnistreni erau deportați din “zona de frontieră” în orașul Pervomaisk.
La 9 martie 1938, părintele Ștefan a fost arestat de către agenții organelor NKVD din regiunea Odesa, fiind învinuit de spionaj în favoarea României și încarcerat în închisoarea din Odesa. Judecata a avut loc la 25 septembrie 1938, în cadrul ședinței troicii NKVD, fiind condamnat conform articolului 54-6, 54-10 CP al RSSU,  la pedeapsa capitală, moarte prin împușcare. Sentința de judecată a fost executată la 1 octombrie 1938.




Extras din cartea: 
Protoiereu Ioan LISNIC, Clerici ortodocși din Basarabia și Transnistria în închisorile comuniste, Iași, Editura Stef, 2019, p. 114-116

















vineri, 27 septembrie 2019

Ieromonahul Adrian Făgățeanu - condamnat pentru participarea la ședințele Mişcării cultural-duhovniceşti „Rugul Aprins”






Ieromonahul Adrian Făgățeanu -
condamnat pentru participarea la ședințele

Mişcării cultural-duhovniceşti „Rugul Aprins”



    
        Părintele Adrian, cu numele de mirean Alexandru Făgeţeanu, s-a născut          la 12 noiembrie 1912 în familia preotului Mihail Făgăţeanu, paroh la                 biserica din localitatea Deleni din apropiere de Cernăuţi. A făcut studii la             Liceul ”Aron Pumnul” din Cernăuţi, pe care l-a absolvit în 1931, şi la                 Facultatea de Drept a Universităţii din Cernăuţi, unde a învăţat în perioada         1931–1935.
În anul 1939, Alexandru Făgeţeanu este numit şef al Biroului de Siguranţă Fălticeni. A fost arestat şi trimis în judecată la începutul anului 1941, pentru ”acte pregătitoare de rebeliune” – la ordinul Subprefectului jud. Baia, pregătise actele de trimitere în judecată pentru 11 evrei, simpatizanţi comunişti. Tribunalul Militar Iaşi, la 17 februarie 1941, îl condamnă la cinci ani de închisoare corecţională. A fost apoi mobilizat pe front, fiind grav rănit la Stalingrad. În anul 1943, după ce a fost eliberat din lagărul de la Târgu Jiu, se înscrie la Facultatea de Teologie de la Cernăuţi.
Alexandru Făgeţeanu a fost tuns în monahism la Mănăstirea „Putna”. După 1944, îşi termină studiile la Facultatea de Teologie de la Suceava. În anul 1945 a fost arestat. Era învinuit de activitatea sa din perioada în care fusese comisar de poliţie. A fost eliberat în următorul an. După absolvirea Facultăţii, părintele Adrian merge la Bucureşti, continuând studiile la Facultatea de Filosofie a Universităţii din Bucureşti şi vieţuind la Mănăstirea „Antim”. Devine membru al Mişcării cultural-duhovniceşti „Rugul Aprins”, participând la şedinţele acesteia. În anul 1947, părintele Adrian trece la Mănăstirea „Govora”, apoi la „Crasna”. A fost arestat şi condamnat, fiind în detenţie în perioada 1950–1956, apoi e arestat din nou în 1958 şi condamnat de Tribunalul Militar Bucureşti la 20 de ani privaţiune de libertate şi 10 ani degradare civică.
Părintele Adrian Făgeţeanu a fost eliberat în anul 1964, slujind la Turda, în parohia Piatra Fântânii-Bistriţa, apoi vieţuind la Mănăstirea „Cheia”, jud. Prahova, şi la Mănăstirea „Antim”.
În anul 2003 se retrage la Schitul „Locurele” al Mănăstirii „Lainici”. Trece la Domnul la 27 septembrie 2011, la venerabila vârstă de 99 de ani. A fost înmormântat la 1 octombrie 2011 în cimitirul Mănăstirii „Lainici”. 
                                                                                                                                                                                                                                                                                                              Protoiereu Ioan Lisnic 














miercuri, 4 septembrie 2019

Diaconul Teodor Golubenco - martirizat în temnițele comuniste






Diaconul Teodor Golubenco -
martirizat în temnițele comuniste


Teodor Golubenco s-a născut la 15 februarie 1880[1] în familia cântărețului bisericesc Iosif Golubenco, slujitor la catedrala din Ismail[2]. A învățat la școala primară, apoi la Școala de cântăreți bisericești. În noiembrie 1899, fiind elev al Școlii de cântăreți, ruga cârmuirea eparhială să i se ofere un post de cîntăreț, în legătură cu situația familială grea. Tatăl său nu mai era în stare ca să-l întreție, având cheltueli cu întreținerea celor doi frați și a surorii sale, care la fel își făceau studiile[3]. Rugămintea i-a fost împlinită, la 15 decembrie 1899 a fost numit în funcția de cântăreț la Biserica „Sf. Arhanghel Mihail” din Ceramurza, jud. Tighina (în prezent Nadrecinoe, r-nul Tarutino, Regiunea Odesa), cu începere de la 15 decembrie 1899[4]. Se căsătorește și se cunună în biserica din Ceramurza, cu  Maria Friptu, fiică de cântăreț bisericesc[5]. Împreună cu soția sa au avut doi fii și două fiice.
În anul 1909, Teodor Golubenco a fost transferat la Biserica „Sf. Arhanghel Mihail” din com. Taraclia, jud. Tighina. În anul 1930 era diacon, activând în continuare în calitate de cântăreţ la biserica din Taraclia[6].  Avea o casă, 2 saraie, 2 caii, 2 vaci, 2 porci, 5 ha pământ arabil și 1 ha pășune și 120 stupi de albini. Se folosea și de 6 ha pământ din lotul bisericesc.
După instaurarea puterii sovietice în Basarabia 1940-1941, părintele diacon Teodor Golubenco a rămas la Taraclia, îndeplinind în continuare funcția de cântăreț bisericesc. Sub noua conducere, pentru cei 120 stupi de albini, plătea un impozit de 835 ruble, autoritățile locale l-au  înscris pe lista chiaburilor localității. Fiind acuzat de activitate antisovietică, la 29 aprilie 1941 a fost arestat de către colaboratorii secției raionale NKVD din Căinari, RSSM și încarcerat în închisoarea din Bender[7] (Tighina).
Pe parcursul anchetei, peste două săptămâni de la arestare a fost stabilit, că “Golubenco Fiodor Iosifovici, cântăreț bisericesc, în trecut fiind un membru activ al partidului țărăniștilor, desfășura o agitație antisovietică în rândul locuitorilor satului Taraclia, îndreptată împotriva activităților desfășurate de către partid și guvern, răspândea diferite zvonuri provocatoare despre viața grea în URSS [...] În gospodăria sa de chiabur angaja permanent, brațe de muncă plătite. Fiind ostil față de puterea sovietică, Golubenco, răspândea în randul populației, afirmații mincinoase despre viața popoarelor în URSS, elogia sistemul burghez din România, se pronunța împotriva activităților desfășurate de către guvernului sovietic în privința colectării grânelor, interpreta într-un mod părtinitor și antisovietic cauzele cutremurului de pământ. Golubenco, fiind nemulțumit de naționalizarea averii chaburilor și a expluatatorilor din Bsarabia, se pronunța în rândul populației cu intenții teroriste împotriva lucrătorilor sovietici, care efectuau naționalizarea averilor în raionul Căinari”. Diaconul Teodor a negat toate învinuirile. Era acuzat conform art. 54-10 p.1 CP al RSSU – „agitație și propagandă contrarevoluționară”, dosarul de urmărire penală fiind transmis spre examinare în instanța de judecată a Tribunalului din Bender[8].
Audierea preliminară, în cadrul Tribunalului din Bender, a avut loc la 24 iunie 1941. În următoarele zile, din cauza începerii operaţiunilor militare, Teodor Golubenco, împreună cu ceilalţi deţinuţi, aflați în închisoarea din Bender, a fost evacuat în închisoarea nr. 1 din oraşul Kazan, RASS Tătară. La 27 august a avut loc o altă ședință preliminară, în cadrul Tribunalului din  RASS Tătarstan, la care s-a examinat din nou dosarul penal al inculpatului Golubenco F. I.[9], judecata fiind fixată pentru data de 10 septembrie.
La sfârșitul lunii iulie, starea sănătății diaconului-cântăreț Teodor Golubenco s-a înrăutățit considerabil. A fost internat în spitalul închisorii, având slăbiciuni, dificultăți de respirație,  dureri în piept, edemul picioarelor și tuse acute. Aceste fenomene au progresat rapid. Potrivit certificatului eliberat de către șeful spitalului închisorii, acuzatul era într-o stare de slăbiciune generală, suferea de tuberculoză, într-o formă deosebit de gravă și insuficiență cardiacă, însoțite de edem pulmonar și dificultăți de respirație. Din această cauză, inculpatul n-a fost adus la judecată. Consiliul judecătoresc a hotărât, ca judecata să fie amânată, până la insănătoșirea inculpatului.
Părintele diacon Teodor Golubenco încetează din viață, la 16 septembrie 1941, după 92 zile  de detenție și 47 zile, petrecute în spitalul închisorii. Datorită decesului acuzatului, judecata a hotărât, încetarea urmăririi penale și clasarea dosarului[10].
După reinstaurarea administrației românești în Basarabia, cârmuirea eparhială a organizat colectarea unor cotizații în folosul clericilor pensionari, sau în folosul rudelor apropiate a celor decedați, sau deportați. În lista clericilor pensionari, decedaţi şi deportaţi, văduvelor, orfanilor sau moştenitorilor lor, publicată în „Buletinul Arhiepiscopiei Chişinăului”, figura şi numele  diaconului-cântăreț Teodor Golubenco din parohia Taraclia, jud. Tighina. Urma ca la începutul anului 1943, soția sa, Maria Golubenco, să primească o primă de ajutor[11]

Extras din cartea: 
Protoiereu Ioan LISNIC, Clerici ortodocși din Basarabia și Transnistria în închisorile comuniste, Iași, Editura Stef, 2019, p. 58-61





[1] „Anuarul Arhiepiscopiei Chişinăului”, p. 123.
[2] Справочная книга Кишиневской Епархiи на 1911 годъ, p. 84.
[3] ANRM, F. R-3401, inv. 1, d. 1262,  f. 87.
[4] KEB, nr. 1-2, 1900, p. 10.
[5] ANRM, F. R-3401, inv. 1, d. 1262,  f. 78.
[6]„Anuarul Arhiepiscopiei Chişinăului”, p. 123.
[7] ANRM, F. R-3401, inv. 1, d. 1262,  f. 6-7, 19, 24.
[8] Ibidem, f. 55-56.
[9] Ibidem, f. 61, 66.
[10] Ibidem, f. 69-70, 74-75.
[11]„Buletinul Arhiepiscopiei Chişinăului”, nr. 1, 1943, p. 16.













vineri, 16 august 2019

Atestarea documentară și întemeierea satului Țâplești și a localităților Moșiei Zavadinilor, “până la Gura Căinarului, în jos pe Răut”




Atestarea documentară și întemeierea satului Țâplești
și a localităților Moșiei Zavadinilor,
“până la Gura Căinarului, în jos pe Răut”



Satul Țâplești este situat pe valea Răutului, în apropierea gurii râului Cubolta, la hotarul fostului județ Bălți cu județul Soroca. În apropierea satului se află  dealurile Țiglăului, Pușca Lungă, Bulucu  și Sureni.[1]
Prima atestare documentară a localității este anul 1595. Potrivit săpăturilor arheologice aici a existat o așezare eolitică, sec. V-II î. Hr., și altă așezare din sec. II-IV după Hr. Pe valea Răutului, începând de la Bălți, spre nord-est, unde râul face un cot mare până la Gura Căinarului, pe la mijlocul sec. XVI-lea apar primele localități: sate, prisăci (pământuri arabile, toloace, ape curgătoare, lacuri, iazuri, mori, stupi de albine, unde se practica creșterea animalelor, pescuitul și negoțul) sau polisade domnești. Cursul râului Răut pe această porțiune, nu primește nici un afluent pe dreapta, locul fiind deluros, pe partea stângă se revarsă în Răut trei afluenți: Cubolta, Căinari și Camenca[2].
Dintr-un hrisov domnesc aflăm că la 20 august 1588, Petru Vodă Șchiopul, Domn al Țării Moldovei, dăruiește lui Andrei hatman și pârcălab de Suceava, satul Zavadinele  pe apa Răutului, fost sat domnesc. Moșia Zavadinilor ținea în jos până la Gura Căinarului, în jos pe Răut, iar în sus cât a putut cuprinde. Deci pe porțiunea moșiei de la revărsarea râului Căinari în Răut, în sus spre Bălți au fost așezări de sate[3]. Zavodinile, sau Zavodeni, situat pe ambele maluri al Răutului, ”astăzi mahalaua  Zavedinovca ocupată de fosta Fabrică de zahăr din Alexandreni un eleșteu sau râmnic cu acelaşi nume și o mahala  amorfă din satul Grigorești”. La Zăvodeni pe timpul lui Alexandru Vodă Lăpușneanu, între anii 1556-1611, ar fi funcționat o scutărie domnească care administra toate satele până la Nemțeni și se afla lângă Gura Căinari[4]. Devenind scutărie domnească vetrele tuturor satelor  au fost strămutate dându-le loc în alte hotare. După moartea lui Alexandru Vodă  aceste sate s-au întors la vetrele lor. Aceste sate, 16 la număr încă o data ne demonstrează că valea Răutului în direcția Gurii Cuboltei, Gura Căinarului și până la Gura Camencii era plină de sate, iată și satele amintite: Heceștii, Joldești, Prajile, Colunești, Drojdești, Nemțeni, Mărculești, Prideani, Begeni, Căinărești, Putinești, Budăiești, Țâplicești, Puicești, Vădureni și La Oprea[5].
De la mijlocul sec. al XVII-lea începe să se formeze o comunitate a localității Țâplești.  În anul 1785 se construiește prima biserică din localitate, cu ajutorul localnicilor și al colonelului  Gheorghe Hârjău[6], participant la războaiele ruso-turce.  Potrivit altei surse și anume, așa-numita Condica Luzilor, tipărită în Uricarul Român, vol. VII-VIII, condică lucrată pentru Domnitorul  Moldovei  Alexandru Moruzi în anul 1803, aflăm că localitatea Țâplești  se afla în ținutul Sorocii, Ocolul peste Răut, și se afla în proprietatea vornicului Dumitrache Sturza, care plătea birul pe venit din prelucrarea pământului și din alte mijloace la fiecare trei luni[7]. În însemnările băștinașului din Țâplești, avocatul Teodor Păduraru[8] în care arată spița neamului său, autorul menționează că satul Țâplești se afla pe moșia vornicului Constantin Paladi care a adus din dreapta Prutului oameni care să-i lucreze pământul, devenind astfel locuitori ai satului. Din familiile vechi făceau parte: Păduraru, Antihii, Frumusachi, Fasolă, Blid, Rusu, Dohotaru, Bârlădeanu, Moraru, Burduhosu, Ceapă, Popușoi, Pânzaru, Pruteanu, Prisăcaru, Sandu, Istrati și alții[9].



Extras din cartea: Protoiereu Ioan Lisnic, Țâplești. File din istoria satului și a bisericii, Editura: Labirint, Chișinău, 2016, p. 7-9.




[1] Dicționarul Statistic al Basarabiei, Chișinău, 1923, p. 106.
[2] Gheorghe Ghibănescu, Impresii și note din Basarabia,Slobozia Bălților, Ed. CIVITAS, Chișinău,2001, p. 247.
[3] Ibidem, p. 253.
[4] Marșalcovschi Teo-Teodor, Geneza municipiului Bălți: concept urbanistic și prima atestare, Anuarul Catedrei Discipline Socioumaniste  a Universității „A.Russo” din Bălți,2007/2008, Bălți, Presa Universitară Bălțeană, 2009, p.24.
[5] Gh. Ghibănescu, op. cit., p. 254-255.
[6] Arhiva Bisericii din Țâplești (în continuare ABȚ), Evidența Bisericii Nașterea Maicii Domnului din satul Țâplești,uiezdul Sorocii, anul 1869, p. 1.
[7] Iustin Ștefan Frățiman, Istoricul Mitropoliei Proilavia (Brăila), Chișinău, Tipografia Soc. An. ”Glasul Țării”, 1923,  p. 221.
[8]Avocatul Teodor Nicolae Păduraru s-a născut în anul 1893 în com. Țâplești, jud. Bălți.  A învățat la școala primară  din satul Cubolta, apoi la Școala Spirituală din Edineț și la Seminarul Teologic din Chișinău. Licențiat în drept  al Universității din Iași. A fost membru în Sfatul  Superior al Arhiepiscopiei  Chișinăului și Hotinului. Fost misionar (1916-1917) în combaterea inochentismului din Basarabia. A colaborat la mai multe reviste: “Cuvânt Moldovenesc”, “Viața Basarabiei” și “Glasul Bisericii Basarabene”, unde a publicat mai multe materiale  printre care și “Publicațiile mele din călătoria la ieromonahul Inochentie”. A fost director administrativ al revistei “Viața Basarabiei”. Până în 1940 a îndeplinit și funcția de avocat CFR Chișinău.  A  fost decorat cu medalia Răsplata Muncii pentru Construcții școlare cl.I. După 1944  și-a petrecut restul vieții în România. Moare în 1974, și este  înmormântat la cimitirul mănăstirii Cernica.
[9] Iurie Colesnic, Basarabia necunoscută, vol.3, Ed. Museum, Chișinău, 2000, p.278; Apud: Muzeul Național de Istorie al Moldovei, nr. de inventar f.a. 102253.







marți, 23 iulie 2019

Apariție editorială: Clerici ortodocși din Basarabia și Transnistria în închisorile comuniste






Apariție editorială:
Clerici ortodocși din Basarabia și Transnistria
în închisorile comuniste




LISNIC, IOAN. Clerici ortodocși din Basarabia și Transnistria în Închisorile comuniste / Protoiereu Ioan Lisnic – Iași : Stef, 2019. – ISBN 978-606-028-159-7. 

Fiara roșie cu mânie s-a pornit împotriva Bisericii lui Hristos și lumea întreagă s-a îngrozit de cumplitele nelegiuiri: că icoanele au fost călcate în picioare, moaștele sfinților batjocorite, preoții uciși și mulțime de biserici dărâmate; iar voi, Sfinților, nevoind a ne lăsa o țară fără altare și cruci, v-ați împotrivit cu bărbăție celor rău credincoși, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!
              (Condacul al 2-lea din Acatistul Sfinților români din închisori)

În anul 1956, sora preotului Dmitrii Petrovici Serbin a expediat o scrisoare pe adresa Administrației Generale a Lagărelor (GULAG), în care solicita informații privind soarta fratelui său, arestat în anii 30 de poliția politică sovietică. În continuare redăm o secvență din scrisoarea amintită:
„Fratele meu, Serbin Dimitrii Petrovici, născut în s.[atul] Mahala, r.[aionul] Dubăsari, RSSM, în anul 1937 a fost represat, nu cunosc cauzele și până în prezent nu am nici o veste de la el. Rog să-mi comunicați, ce s-a întâmplat cu el, este viu, sau mort”.
După ce a ajuns la destinație, scrisoarea a fost transmisă secției de arhivă și evidență a KGB din Moscova. La scurt timp s-a implicat și șeful departamentului de arhivă și evidență al KGB din Chișinau, care i-a expediat o instrucțiune împuternicitului KGB din Dubăsari, în care se spunea:
„În legătură cu declarația primită rog să o invitați pe cetățeanca [A. A. P.] și să-i comunicați oral că fratele său, Serbin Dimitrii Petrovici, în anul 1937 a fost condamnat la 10 ani de lagăr de muncă forțată. Aflându-se în detenție a murit de pneumonie, la 8.XII.1942. Rog să-mi comunicați data înștiințării”.
Cele două scrisori sunt anexate la dosarul de urmărire penală al părintelui Dimitrie Serbin, care ascunde o cu totul altă poveste. În anul 1937, părintele Dimitrie a fost condamnat la moarte prin împușcare, fapt care a rămas un secret de stat chiar și aproape două decenii după moartea sa. Rudele numeroaselor victime ale comunismului decenii la rând ”nu au avut dreptul” să afle nimic despre soarta apropiaților lor care au fost arestați de autoritățile sovietice. Redând biografiile a mai multor slujitori ai Bisericii Creștin-Ortodoxe, prezentul volum vine să aducă la lumină, atât pentru rude și apropiați cât și pentru întreaga Biserică, destinele unor clerici care au pătimit pentru credință și ale căror suferințe nu au fost cunoscute decenii la rând.
Secolul al XX-lea a fost marcat de prigoana comunistă împotriva  creștinilor ortodocși și ai clerului. Odată cu instaurarea regimului ateu bolșevic în Rusia a început un secol al martirilor, în care numeroși monahi, preoți  și credincioși au fost persecutați pentru credința lor. Obiectivul central al politicii ateiste a regimului sovietic a fost construirea unei societăţi fără de Dumnezeu. Sute de mii de creştini ortodocşi au fost arestaţi sub diferite pretexte, mulţi dintre aceştia fiind condamnați la moarte sau executați sumar. Avem un număr  impresionant de martiri și mărturisitori ai credinţei în Hristos, din timpul regimului comunist.
Mulți dintre sfinți sunt necunoscuți pentru noi, însă cunoscuți și proslăviți de Dumnezeu cu puterea sfințeniei. Unele dintre darurile, sau puterile prin care Dumnezeu îi proslăvește pe sfinți, sunt: Puterea de a suferi moartea martirică pentru dreapta credință; Puterea de a înfrunta orice primejdii sau suplicii pentru mărturisirea dreptei credințe până la moarte; Puterea de a apăra sau a sluji cu devotement eroic credința și Biserica Ortodoxă. Nu Biserica îi face pe sfinți, ci însuși Dumnezeu răsplătește nevoințele lor cu semnele sfințeniei. Biserica poate să constate, să recunoască, să declare și să mărturisească sfințenia unui fiu al ei care a fost proslăvit de Dumnezeu, prin canonizare și înscrierea lor în sinaxare. De la întemeierea Bisericii și până în prezent, un semn al sfințeniei este moartea martirică, chinuirea pentru credința în Hristos, sfârșită prin moarte. O dovadă a completei lepădări de sine și o mărturie a credinței desăvârșite[1].
Politicile antireligioase ale regimului sovietic sunt subiectul a numeroase lucrări istorice, dar preocuparea majorității cercetătorilor cu tabloul general al campaniilor îndreptate împotriva Bisericii a lăsat în umbră destinele individuale ale numeroșilor creștini ortodocși, victime ale comunismului. Prezentul studiu vine să contribuie în baza fondurilor arhivistice din Chișinău și o serie de surse edite, la o mai bună cunoaștere a cazurilor indiviuale ale slujitorilor Bisericii Creștin-Ortodoxe care au fost persecutați de regimul comunist pentru credința lor.
Campaniile anti-religioase au făcut numeroase victime, iar menționarea tuturor pe paginile unei singure cărți este imposibilă. Dincolo de aceasta, prezentul studiu nu se referă la o anumită regiune a URSS sau la o anumită perioadă, dar redă toate cazurile clericilor care au fost persecutați pe criterii religioase de regimul sovietic și ale căror biografii au putut fi reconstituite în baza la o serie de surse edite și inedite. În ce privește sursele inedite, acestea au fost fondurile documentare accesibile în Chișinău, și anume cele ale Arhivei Naționale a Republicii Moldova și cele ale Arhivei Mitropoliei Chișinăului și a întregii Moldove. Prezenta lucrare este o continuare a volumului Clerici ortodocși din Basarabia și Bucovina de Nord în închisorile comuniste, semnată de același autor și editată în 2018. În noua ediție sunt reconstituite biografiile unor clerici din Basarabia, RASSM (Republica Autonomă Sovietică Socialistă Moldovenească) și ale unor preoți basarabeni aflați după 1918 în stânga Nistrului și care au pătimit pentru credință. La fel, sunt redate și biografiile completate în baza unor surse noi ale unor slujitori ai altarului despre care s-a scris în primul volum. 
Persoanele ale căror destine tragice au fost redate pe paginile prezentei lucrări pot fi împărțite în două grupuri. În prima categorie sunt incluși clericii care au pătimit în teritoriile din stânga Nistrului până la anexarea Basarabiei în 1940. Pe malul stâng al Nistrului a existat între anii 1924-1940 RASSM, fondurile documentare ale instituțiilor căreia se află la Chișinău. În baza acestor fonduri arhivistice, în care se conțin și un număr de aproximativ 20.000 de dosare personale desecretizate și transmise de la Arhiva Serviciului de Informații și Securitate al Republicii Moldova (fosta arhivă a poliției politice a Moldovei Sovietice) la Arhiva Națională din Chișinău, autorul a identificat numeroase cazuri de preoți și credincioși care au fost arestați sau executați de regimul comunist dîn stânga Nistrului. Agresivitatea și amploarea campaniilor îndreptate împotriva bisericii în anii 1920-30 sunt redate de evoluția numărului de locașuri sfinte și slujitori ai bisericii în teritoriul dintre Nistru și Bug. Până în anul 1917, în acest teritoriu au existat 1017 biserici și case de rugăciuni, 13 mănăstiri și schituri, 890 preoți și 384 călugări. După 23 de ani de politici anti-religioase, în 1941, în acest ținut activa numai o singură biserică la Odesa, în care săvârșea slujbele divine un preot moldovean, Vasile Bragă[2]. O parte din locașele sfinte au fost demolate, altele au fost transformate în magazii, săli de spectacole, cazărmi, grajduri sau chiar closete. Slujitorii altarelor au fost supuși la nenumărate umilințe, arestați, deportați, sau executați. Printre basarabenii care s-au aflat în URSS după 1918 se numără şi mulţi slujitori ai Bisericii, care, fiind persecutaţi de bolşevici, au devenit martiri ai credinţei ortodoxe.
Cel de-al doilea grup sunt creștinii ortodocși care au devenit martiri ai credinței și au  avut de suferit de pe urma politicilor represive sovietice, după ce în 1940, URSS a ocupat Basarabia şi Bucovina de Nord. În 1940, pentru credincioşii şi clerul din aceste provincii a început o perioadă de grele încercări. S-a constatat că doar în primul an de ocupaţie sovietică (1940–1941) au fost distruse 13 biserici, 27 fiind transformate în cluburi, iar 48 de preoţi au fost omorâţi sau deportaţi[3]. Potrivit altor surse, peste o sută de preoți care se aflau în acest teritoriu au fost executați în acea perioadă, sau au fost deportați de autoritățile sovietice[4]. După reinstaurarea regimului sovietic în Basarabia și Bucovina de Nord în 1944, a continuat prigoana împotriva Bisericii începută în perioada primei ocupații dintre anii 1940 și 1941.
Numărul și distribuția pe regiuni și perioade a cazurilor de preoți arestați, exilați sau executați de sovietici a fost influențată în mare parte de caracterul izvoarelor documentare și a surselor edite disponibile, dar, dincolo de aceasta, considerăm că o împărțire mai detaliată pe grupuri a celor 350 de clerici menționați în prezenta lucrare și în volumul din 2018, reprezintă interes. Au fost identificați 11 preoți din anii 20, șapte dintre care, conform datelor disponibile, au fost exilați, iar alți patru au fost executați sumar sau condamnați la moarte. Pentru anii 1930-32 am descris 17 cazuri de preoți persecutați de regim, 16 dintre care au fost exilați și s-au întors din exil, iar unul dintre ei a fost omorât. Deținem informații privind 53 de clerici arestați în timpul Marii Terori, și anume în anii 1937-1938, dintre care doar doi au fost eliberați, iar restul au fost executați. Dintre aceștia 32 au fost slujitori ai Bisericii din RASSM, iar 21 dintre ei au fost basarabeni care se aflau în URSS. În urma ultimilor cercetări am depistat 133 de clerici supuși represiunilor în primul an de ocupaţie sovietică a Basarabiei (1940–1941). Dintre aceștia 11 au revenit la locurile natale, iar 122 au fost omorâţi fără judecată, exterminaţi în închisorile comuniste sau deportaţi şi pierduţi fără veste. Pentru perioada anilor 1944-1953, dintre cele 91 de cazuri identificate, 60 de clerici au revenit la locurile natale după detenție sau exil, iar 31 dintre ei nu s-au ma întors din locurile de surghiun. Am descris și destinele a 53 de clerici basarabeni care s-au refugiat în 1944 pe malul drept al Prutului, dar au fost arestați și supuși represiunilor, dintre care șapte au fost exterminați în închisorile comuniste.
Secolul trecut a fost marcat de politici represive aplicate de regimul sovietic,  între care și campaniile antireligioase. Numărul martirilor credinței Creștin-Ortodoxe nu poate fi stabilit cu exactitate nici chiar în baza fondurilor arhivistice existente, atât a celor desecretizate cât și a celor care rămân a fi inaccesibile pentru public și cercetărori. Dincolo de aceasta, identificarea  clericilor martiri din Basarabia, Transnistria și nordul Bucovinei este una dintre sarcinile importante  ale posterității și de ce nu, poate primii pași în inițierea pregătirii dosarelor pentru canonizarea și trecerea în rândul sfinților ale unor dintre ei. Cunoscând viața și faptele celor care au pătimit pentru credință, să urmăm îndemnul Sf. Apostol Pavel care zice: ”Aduceți-vă aminte de mai-marii voștri, care v-au grăit vouă cuvântul lui Dumnezeu, priviți cu luare aminte cum și-au incheiat viața și urmați-le credința” (Evrei, 13,7).




[1] Arhid. Prof. Dr. Ioan N. Floca, Drept Canonic Ortodox, Legislație și administrație bisericească, Vol. II. Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1990, p. 176-182.
[2] Nica, Antim, Arhimandrit Dr., Vicarul Misiunii Bisericești pentru Transnistria, Viața religioasă în Transnistria, Monitorul Oficial și Imprimeriile Statului, Imprimeria Chișinău, 1943, p. 54.
[3] Pr. prof. dr. Mircea Păcurariu. Basarabia, aspecte din istoria Bisericii și a neamului românesc. Iași: Ed. „Trinitas”, 1993, p. 121-122; apud: Basarabia dezrobită. Bucureşti, 1944, p. 99-126.
[4] „Luminătorul”. Revista Bisericii din Basarabia, nr. 9-10, 1941, p. 576.