marți, 5 februarie 2019

Preotul Leonid Iacob – condamnat pentru “uneltire contra ordinii sociale”






Preotul Leonid Iacob – condamnat
pentru “uneltire contra ordinii sociale”




Leonid Iacob s-a născut la 5 aprilie 1900 în familia preotului Nicon Iacob din Holercani, jud. Orhei. A fost botezat la 27 aprilie în biserica din satul natal de către preotul Gheorghe Iacob, protopopul judeţului Orhei, avându-l naş de botez pe preotul Efimie Zubcov din parohia Geamăna, jud. Bender[1].
După absolvirea Şcolii spirituale din Chişinău, în 1916 viitorul preot Leonid Iacob a fost promovat în clasa I-a a Seminarului Teologic[2], pe care l-a absolvit în anul 1922[3]. A fost hirotonit preot la 3 martie 1923, pe seama parohiei Manta, jud. Cahul. La 1 noiembrie 1934, părintele Leonid a fost transferat la Biserica ”Acoperământul Maicii Domnului” din localitatea Păpuşoi, suburbia oraşului Cetatea Albă[4].
La cedarea Basarabiei din 28 iunie 1940 în urma ultimatumului sovietic, împreună cu alţi preoţi, părintele Leonid Iacob se refugiază peste Prut. Autorităţile bisericeşti l-au repartizat, la 7 iunie 1940, la Biserica ”Sf. Gheorghe” din Craiova[5].
După eliberarea Basarabiei, părintele Leonid a revenit la parohia sa, unde a slujit până în 1944, când, din cauza apropierii liniei frontului, se refugiază din nou peste Prut. Până în anul 1949, părintele a slujit la Catedrala ”Adormirea Maicii Domnului” din Caracal. În perioada 1949–1954, părintele Leonid s-a aflat în detenţie în penitenciarul din Craiova[6]. Trece la Domnul în anul 1956[7].

                                 Protoiereu Ioan Lisnic





[1]ANRM, F. 211, inv. 5, d. 460, f. 149.
[2]„Кишиневскiа Епархiальныя Въедомости” (KEB), еженедъльное изданie, nr. 31, 1916, p. 176.
[3]Revista „Luminătorul”, nr. 13-14, 1922, p. 17.
[4]Anuarul Episcopiei Cetăţii Albe – Ismail, 1923-1936. Ismail, 1936, p. 27.
[5]Viaţa Bisericească în Oltenia. Anuarul Mitropoliei Olteniei. Craiova: Tipografia Sf. Mitropolii a Olteniei, Râmnicului şi Severinului, 1941,  p. 799.
[6]Fişa matricolă penală, nr. 370, a deţinutului Leonid Iacob, Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc, Arhiva Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor (AANP).
[7]Colecţia Cicerone Ioniţoiu. Martiri şi mărturisitori ai Bisericii din România (1948-1989). Biserica Ortodoxă. Contact: contribuţii@procesulcomunismului.com., 2004, p. 59.



ANRM, F. 211, inv. 5, d. 460, f. 149

Fişa matricolă penală, nr. 370, a deţinutului Leonid Iacob










miercuri, 23 ianuarie 2019

Preotul Petru Gherbanovschi – acuzat de uneltire contra ordinii sociale







Preotul Petru Gherbanovschi –
acuzat de uneltire contra ordinii sociale


Biserica din Holercani, jud. Orhei

Petru Gherbanovschi s-a născut la 1 august 1900 în familia preotului Grigore şi a preotesei Elena Gherbanovschi din satul Dercăuţi, jud. Soroca. A fost botezat la 20 august în sfântul lăcaş din Dercăuţi de către preotul Constantin Bucătaru de la biserica din satul Visoca, avându-i naşi pe preotul Bucătaru şi pe Iuliania Braducean[1]. După absolvirea şcolii din localitate, a învăţat la Şcoala spirituală din Edineţ[2], apoi la Seminarul Teologic din Chişinău, pe care l-a absolvit în anul 1927[3]. În acelaşi an a fost hirotonit preot pe seama Bisericii ”Sf. Arhangheli Mihail şi Gavriil” din Mihuleni (com. Rezina-târg), jud. Orhei[4].
În anul 1942, părintele Petru Gherbanovschi era preot la Biserica ”Sf. Nicolae” din Holercani, jud. Orhei. La data de 1 septembrie 1942 a fost transferat la Biserica “Sf. Nicolae” din Ciocâlteni, acelaşi judeţ[5]. În toamna anului 1943, părintele Petru era înscris în lista preoţilor care urmau să plece în Transnistria, pentru a face misionarism în cadrul Misiunii Ortodoxe din regiune[6].
Din cauza apropierii liniei frontului, în martie 1944, împreună cu alţi preoţi basarabeni, se refugiază peste Prut şi părintele Petru Gherbanovschi. În anul 1948 era slujitor la biserica din Seliştea Crucii, apoi la biserica Ciuperceni, jud. Dolj. La Ciuperceni, părintele a participat la răscoala celor 100 de ţărani împotriva colectivizării. La scurt timp au fost cu toţii arestaţi. Părintele Petru a fost încarcerat în Penitenciarul Ocnele Mari, unde se aflau întemniţaţi mulţi preoţi[7].
După eliberarea din închisoare, părintele Petru Gherbanovschi a slujit o perioada îndelungată la biserica din Valea Răii, parohia ”Intrarea în Biserică” din oraşul Ocnele Mari (în prezent parohia ”Troian” din Râmnicu Vâlcea). În anul 1966, părintele s-a pensionat, slujind în continuare ca preot ajutător la Biserica ”Buna-Vestire” din Râmnicu Vâlcea. Trece la Domnul la 16 iunie 1978, fiind înmormântat în cimitirul central din Râmnicu Vâlcea[8].

                                  Protoiereu Ioan Lisnic



[1]ANRM, F. 211, inv. 6, d. 283, f. 62.
[2]„Кишиневскiа Епархiальныя Въедомости” (KEB), еженедъльное изданie,  nr. 26, 1914,  p. 288.
[3]Revista „Luminătorul”, nr. 15, 1927, p. 1.
[4]Anuarul Arhiepiscopiei Chişinăului. Chişinău: Tipografia Eparhială „Cartea Românească”, 1930, p. 103.
[5]„Buletinul Arhiepiscopiei Chişinăului”, nr. 5, 1942, p. 28.
[6]Idem, nr. 10, 1943, p. 24.
[7]Iancu Ana-Maria. Clerici basarabeni, refugiaţi în Arhiepiscopia Craiovei, victime ale regimului totalitar comunist. În: „Evenimente şi personalităţi marcante ale vieţii spirituale din spaţiul pruto-nistrean şi vecinătăţile lui din sec. XIX-XX”. Simpozion ştiinţific internaţional, Chişinău, Republica Moldova, 24-25 noiembrie 2017. Chişinău: Ed. CEP USM, 2017, p. 201.
[8]Ibidem, p. 201-202.




Biserica din Dercăuţi, jud. Soroca

ANRM, F. 211, inv. 6, d. 283, f. 62.









luni, 14 ianuarie 2019

Preotul Nicolae Jolonovschi – unul dintre preoții supuși represiunilor







Preotul Nicolae Jolonovschi –
unul dintre preoții supuși represiunilor



Nicolae Jolonovschi s-a născut la 23 iunie 1911 în familia proprietarului de pământ Isidor Jolonovschi din Bădragii Vechi, jud. Hotin. A fost botezat la 27 iunie în biserica din Bădragii Vechi de către preotul Vasile Şapcinschi, avându-l naş pe unchiul său, învăţătorul Alexei Jolonovschi[1]. După absolvirea studiilor teologice, la 23 aprilie 1933 s-a căsătorit cu Larisa Mihailov din oraşul Hotin[2]. A fost hirotonit preot, fiind numit paroh al Bisericii ”Sf. Dimitrie” din satul Darabani, jud. Hotin[3].
În timpul primului refugiu de la sfârşitul lunii iunie 1941, autorităţile bisericeşti îl numesc pe părintele Nicolae Jolonovschi preot în parohia Adormirea, Caracal, jud. Romanaţi, din cadrul Mitropoliei Olteniei[4]. După reinstaurarea administraţiei româneşti în Basarabia, părintele Nicolae se întoarce la parohia sa. La 1 ianuarie 1942 a fost transferat la Biserica ”Sf. Ioan Teologul” din localitatea Atachi, suburbia oraşului Hotin[5].
În luna martie 1944, din cauza înaintării liniei frontului, părintele Nicolae Jolonovschi se refugiază din nou peste Prut. A fost numit preot în parohia Ciclova Română, din cadrul Episcopiei Caransebeşului. În perioada iunie 1951 – octombrie 1955, părintele Nicolae cu întreaga familie, soția Larisa și fiul lor Vlad au fost deportaţi, având domiciliu obligatoriu[6].

                                         Protoiereu Ioan Lisnic




[1] ANRM, F.211, inv. 19, d. 37, f. 102
[2]Ibidem.
[3] Colecţia Cicerone Ioniţoiu. Martiri şi mărturisitori ai Bisericii din România (1948-1989). Biserica Ortodoxă. Contact: contribuţii@procesulcomunismului.com., 2004,  p. 58.
[4]„Viaţa Bisericească în Oltenia. Anuarul Mitropoliei Olteniei”. Craiova: Tipografia Sf. Mitropolii a Olteniei, Râmnicului şi Severinului, 1941,  p. 801.
[5]„Episcopia Hotinului”, nr. 7, 1941, p. 131.
[6] Cicerone Ioniţoiu, Victimile terorii comuniste. Arestaţi, torturaţi, întemniţaţi, ucişi. Dicţionar H-I-J-K-L, Editura Maşina de scris, Bucureşti, 2003, p.247.


ANRM, F.211, inv. 19, d. 37, f. 102









duminică, 16 decembrie 2018

Cântărețul bisericesc Nicolae Grădinaru – condamnat la ani grei de temniță








Cântărețul bisericesc Nicolae Grădinaru –
condamnat la  ani grei de temniță


Biserica “Sf. Nicolae” din orașul Cetatea Albă

Viitorul cântăreț bisericesc Nicolae Grădinaru s-a născut la 6 februarie 1912. A învățat carte la școala din satul natal, continuând studiile la Seminarul Teologic din Ismail, pe care l-a absolvit în anul 1932. În anul de învățământ 1932-1933 era student în anul I la Facultatea de Teologie din Chișinău. La 1 martie 1933, tânărul Nicolae a fost numit provizoriu în postul al II-lea de cântăreț la parohia Bairamcea, județul Cetatea Albă, cu Biserica „Sf. Nicolae”.
Următoarea parohie la care a slujit căntărețul Nicolae a fost localitatea Turlachi, suburbia orașului Cetatea Albă, cu Biserica „Sf. Ioan Teologul”. La 1 aprilie 1938 a fost eliberat din această funcție, în legătură cu încorporarea sa în rândurile armatei.
În timpul războiului îl întâlnim pe cântărețul Nicolae Grădinaru, slujitor la Biserica “Sf. Nicolae”  din orașul Cetatea Albă. În luna iunie 1945 a fost arestat de către împuterniciții departamentului de contra-spionaj „Smersh”, cercul militar Odesa. Era acuzat de „trădare de patrie”, fiind condamnat într-o ședință specială NKVD, la 8 ani privațiune de ibertate înt-un lagăr de muncă forțată.
Despre viața de mai departe a cantărețului bisericesc Nicolae Grădinaru nu se cunoaște nimic.

                                    Protoiereu Ioan Lisnic






vineri, 7 decembrie 2018

Preotul Dimitrie Ignatiev – condamnat la moarte prin împușcare







Preotul Dimitrie Ignatiev –
condamnat la moarte prin împușcare



Preotul Dimitrie Ignatiev s-a născut în anul 1888 în localitatea Slobozia, jud. Tiraspol[1]. Până în anul 1909 a locuit împreună cu părinții săi ocupându-se cu agricultura. În următorul an pleacă la Odesa și după o perioadă de timp a fost numit cântăreț la Biserica “Sf. Nicolae”. După hirotonia sa în trepta de diacon, în perioada anilor 1925 – 1930  a slujit la Catedrala din Odesa.
În anul 1930, Dimitrie Ignatiev a fost arestat și judecat, pentru „încercarea de a trece ilegal frontiera în România”. Sentința Organului de justiție, troika NKVD a fost următoarea, să fie deportat pe un termen de 3 ani în regiunea Kazahstan. După întoarcerea din exil a slujit în calitate de diacon, apoi a fost hirotonit preot, slujind în continuare la câteva parohii[2].
La 10 septembrie 1937, părintele Dimitrie Ignatiev a fost arestat. Era acuzat de “încălcarea regimului de pașapoarte”, se mai menționa că “neavând un loc stabil de muncă și de trai, înnopta la cimitir”. Judecata a avut loc la 3 octombrie 1937, în cadrul ședinței troicii NKVD din regiunea Odesa, fiind condamnat la 2 ani de detenție. În luna decembrie, șeful blocului nr. 1 al închisorii din Odesa a fost informat de către unul dintre deținuți, cum că “în camera nr. 54, deținutul preot Ignatiev D.I. le vorbește celor din celulă despre religie și “legile scripturistice”, că se va naște diavolul care va avea numărul 666, arătându-le pe chibrituri  că numele aceluia este Lenin. Tot din același număr de chibrituri se poate construi și steaua cu cinci colțuri”. În timpul interogatoriului, colegul de cameră își confirma mărturia împotriva lui Ignatiev, adăugând că, “deținuții au căzut sub influența lui și sunt într-atât de buimăciți încât, înainte de a bea apă, fac semnul crucii asupra ei. La întrebarea unei posibile amnistii, Ignatiev a răspuns în felul următor: “Așteptați mai degrabă executarea, decât amnistie”[3].
Conform rechizitoriului din 28 decembrie, pe parcursul anchetei a fost stabilit cum că: “Aflându-se în închisoarea din Odesa și fiind ostil față de puterea sovietică, Ignatiev D.I., desfășoară în rândul deținuților o activitate contrarevoluționară, aprinzând în ei simțul religios, îi folosea în scopul său contrarevoluționar. Răspândea zvonuri provocatoare despre execuțiile preconizate ale deținuților. Desfășurând în rândul credincoșilor discuții pe teme antisovietice, Ignatiev D.I., discreditează conducătorii Partidului Comunist și a Guvernului sovietic”.
Părintele Dimitrie Ignatiev a fost judecat la 29 decembrie 1937, în cadrul ședinței troicii NKVD din regiunea Odesa, fiind condamnat la moarte prin împușcare. Sentința de judecată a fost executată la 2 ianuarie 1938. La 2 august 1989, părintele a fost reabilitat de către Procuratura regiunii Odesa[4].

                                   Protoiereu Ioan Lisnic





[1]Жертвы политических репрессий в СССР, Sursa: http://lists.memo.ru/d14/f197.htm
[2]Архимандрит Евфросин (Билаш), Одесский Мартиролог:  . Из дела расстрелянного: «Мне передали его волосы и плащ и сказали, что выслали его…». Часть 8, Sursa: http://2010.orthodoxy.org.ua/content/odesskii-martirolog-iz-dela-rasstrelyannogo-mne-peredali-ego-volosy-i-plashch-i-skazali-chto-vyslali-ego-chast-8-64951, Apud: Архив УСБУ по Одесской области. Дело 19 887-П. Л.д. 2
[3] Ibidem; Новомученики, исповедники, за Христа пострадавшие в годы гонений на Русскую Православную Церковь в XXв., Sursa: http://martyrs.pstbi.ru/bin/code.exe/frames/m/ind_oem.html/charset/ans
[4]Архимандрит Евфросин (Билаш), op. cit.; Татьяна Царан, Судьбы священников и церковных активистов в Молдавской АССР, журнал Русин, nr. 1-2, 2008, p. 203








vineri, 30 noiembrie 2018

Clerici ortodocşi din Basarabia şi Bucovina de Nord în închisorile comuniste, Cuvânt-înainte







Clerici ortodocşi din Basarabia şi Bucovina de Nord
în închisorile comuniste, Cuvânt-înainte



„Nu vă temeți de cei ce ucid trupul, 
iar sufletul nu pot să-l ucidă;
temeți-vă mai curând de acela care poate și trupul,
și sufletul să le piardă în gheenă.”
(Matei 10, 28)


În urmă cu mai bine de șapte decenii, cunoscutul profesor de teologie Teodor M. Popescu afirma: „Creștinismul a cunoscut multe epoci de greutăți și de criză, dar niciuna cu tâlcul celei de acum. De la Nero la Stalin, se înșiră pe veacuri opoziții și persecuții sângeroase, lovituri și sfâșieri dureroase, martiri și mărturisitori, apostați fricoși sau cinici, nedreptăți, batjocuri și profanări scandaloase, amenințări și insulte grave aduse lui Iisus Hristos și Bisericii”.[1]
Secolul XX a fost un secol cu multe frământări pentru ortodoxia din întreaga lume. S-au schimbat sisteme politice, alianțe și chiar frontiere, iar noua ordine geopolitică impusă cu forța a reușit să instaureze un sistem politic ateist militant. Suferințele mărturisitorilor, precum și sângele martirilor dreptei credințe reprezintă astăzi ofranda la comoara de sfințenie a ortodoxiei mondiale.
Acțiunea anticreștină s-a abătut asupra Bisericii, în special asupra clerului. Puterea politică era hotărâtă la acea vreme să extermine orice religie, credința în Dumnezeu era definită drept „opium pentru popor”. Erau dărâmate bisericile de zid, dar nu și Biserica din sufletul oamenilor. Cum a fost posibil ca un regim politic să declare pe față război Bisericii străbune?! Iată o întrebare la care și astăzi este greu de găsit un răspuns.
Au fost ierarhi, slujitori și credincioși care au mărturisit credința în Hristos cu prețul vieții, știind din cuvântul Mântuitorului că vocația martiriului este o constantă a vieții bisericești. „Dacă vă urăște pe voi lumea, să știți că pe Mine mai întâi decât pe voi M-a urât. Dacă ați fi din lume, lumea ar iubi ce este al său; dar pentru că nu sunteți din lume, ci Eu v-am ales pe voi din lume, de aceea lumea vă urăște” (Ioan 15, 18-19).
Mulți au murit în surghiun sau în închisori, dar mulți au suferit și în închisoarea „cea de toate zilele”, pentru că întreaga țară devenise o închisoare, despre care vorbește Ioan Ioanide. Părintele arhimandrit Sofian Boghiu – fiu al Basarabiei în care atâția au suferit – spunea că i-a fost mai ușor în închisoare decât în libertate – în închisoare a avut timp să se roage mai mult decât a avut în lume.
Părintele Ioan Lisnic, pasionat de istoria Bisericii, autor a câtorva monografii și a sute de studii și articole referitoare la trecutul Bisericii noastre drept-măritoare, descendent dintr-o familie de slujitori care au suferit în urma prigoanelor din secolul trecut, ne aduce în față acum această lucrare – Clerici ortodocși din Basarabia și Bucovina de Nord în închisorile comuniste, tipărită cu binecuvântarea Înalt Preasfințitului Părinte Vladimir, Mitropolit al Chișinăului și al Întregii Moldove. O carte-omagiu pentru mărturisitorii care au murit, au pătimit pentru dragostea întru Hristos, privind înapoi spre jertfa celor care au suferit, îndemânându-ne să luăm din îndrăzneala și curajul lor. O carte cu o bibliografie impresionantă, dar și cu trimiteri numeroase la izvoarele din arhive, dovedind minuțiozitatea, rigurozitatea cu care a studiat aceste documente părintele Ioan Lisnic.
Răsfoind cu atenție aceste pagini, în care găsim date biografice a sute de mărturisitori ai dreptei credințe care au suferit, înțelegem și mai bine mesajul adresat de Sanctitatea Sa, Preafericitul Părinte Kirill, Patriarhul Moscovei și al întregii Rusii[2], și anume că „trebuie să păstrăm cu sfințenie în memorie și să studiem atent experiența istorică a Sfintei Biserici din anii grei ai încercărilor; să avem grijă și să învățăm turma bine-credincioasă, în vederea confruntării cu noile provocări ale contemporaneității și ale viitorului”.
Ortodoxia – în întregul ei – are astăzi o misiune grea, dar și măreață în același timp, și anume de arăta lumii că în zilele noastre Biserica lui Hristos se arată a fi plină de sfinți, de sfințenie, iar „fermitatea și demnitatea mărturisitorilor creștini care l-au urmat pe Mântuitorul Iisus Hristos și în închisorile comuniste, prin împlinirea poruncii Sale de a-i ierta pe prigonitori, ne îndeamnă să mărturisim și să apărăm credința noastră ortodoxă în orice timp și situație. În timpul comunismului ateu, întrebarea majoră pentru un creştin era: Cum dobândim libertatea de gândire şi acţiune? Astăzi, întrebarea majoră este: Ce facem cu libertatea noastră, cum o folosim? Cum comunicăm şi cum cooperăm unii cu alţii, pentru a promova misiunea Bisericii în lumea de azi?”[3].



Diacon, lector univ. dr. Vasile M. Demciuc,
Universitatea Ștefan cel Mare, Suceava 




[1]Prof. Teodor M. Popescu. De la Nero la Stalin. În: “Gândirea”, ianuarie 1942, p. 22.
[2]Cuvânt rostit la Ședința Solemnă a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, dedicată mărturisirii credinței în timpul regimului comunist, 28 octombrie 2017.
[3] Cuvântul Preafericitului Părinte Daniel la Congresul Internaţional de Teologie Viaţa Bisericilor Ortodoxe în timpul comunismului – persecuţie, rezistenţă şi mărturisire, 23–29 octombrie 2017.