luni, 11 iulie 2016

Preotul Alexei Scaun – arestat și judecat la ani grei de temniță






Preotul Alexei Scaun –
arestat și judecat la ani grei de temniță




Preotul Alexei Scaun s-a născut în anul 1873 în familia preotului Ioan Scaun din parohia Malovata, jud. Tiraspol. După patru clase de studii la Seminarul Teologic din Odesa, la 21 iulie 1895, a fost numit cântăreț într-o parohie din jud. Odesa, unde a îndeplinit și funcția de învățător al școlii parohiale.
Prin hotărârea consiliului învățătorilor Școlii ministeriale din Mălăiăști 1, jud. Tiraspol și a unei aprobări a autorităților eparhiale, “în interes de serviciu, ca cunoscător al limbii moldovenești” [românești], în noiembrie 1897, a fost transferat la Biserica “Sf. Arh. Mihail” din Mălăiești 1, fiind numit și învățător al școlii din localitate.
A fost hirotonit în treapta de diacon la 20 ianuarie 1900 și numit în calitate de cântăreț la o biserică din suburbia orașului Odesa.  Fiind hirotonit preot, a slujit timp de un an în Biserica “Acoperemântul Maicii Domnului” din localitatea Roghi, Dubăsari, jud. Tiraspol, apoi în Biserica “Sf. Nicolae” din Goian, același județ.
Pentru merite în activitatea pastorală a fost decorat în repetate rânduri cu distincții bisericești. Împlinind 35 ani de slujire bisericească, a fost decorat la 2 august 1930 cu crucea de aur. Ultima parohie a părintelui Alexei Scaun a fost localitatea Krasnopolie, r-nul Frunze, regiunea Odesa.
În vara anului 1937, părintele Alexei a fost arestat. Era învinuit de “activitate contrarevuluționară îndreptată împotriva puterii sovietice și a activităților desfășurate de autorități în localitate”. În extrasul protocolului nr. 22 al ședinței Troicii NKVD din regiunea Odesa, se menționa că: “făcea agitație contrarevuluționară îndreptată împotriva activităților partidului și guvernului. Îi îndemna pe colhoznici să nu meargă la lucru în zile de sărbători religioase, să boteze copii lor, speriindu-i, că copii nebotezați vor muri”. Judecata a avut loc la 27 august 1937, fiind condamnat la 8 ani de lagăr în Siberia.  
Anii de detenție i-a petrecut într-un lagăr din regiunea Arhanghelsk. Fiind în detenție, la 15 ianuarie 1940, înantează o plângere pe numele procurorului, artătând că a fost condamnat în urma denunțurilor false ale președintelui sovietului sătesc. Plângerea a fost respinsă, potrivit declarației martorilor, rudele părintelui au fost deposedate de avere și împușcați. Părintele Alexei Scaun trece la Domnul la 10 martie 1942.

                                 Protoiereu Ioan Lisnic






vineri, 8 iulie 2016

Preotul Nicolae Balaban și preoteasa Maria – condamnați la moarte prin împușcare



Preotul Nicolae Balaban și preoteasa Maria –
condamnați la moarte prin împușcare



Preotul Nicolae Balaban s-a născut în anul 1875. Avea studii teologice și era căsătorit. Soția sa, Maria Balaban, s-a născut în 1885 în localitatea Hâncești, jud. Chișinău. După hirotonia în treapta de preot, în perioada anilor 1911-1919, a slujit într-o parohie din stânga Nistrului. În anul 1919, părintele Nicolae împreună cu soția sa și cei 7 copii au fost deportați în Siberia[1]. S-au reîntors în 1925, stabilindu-se pe o perioadă scurtă de timp la Odesa, apoi timp de 10 ani părintele a slujit într-o parohie din RASSM[2].
În anul 1929, Gheorghe, unul dintre feciorii părintelui, fiind exmatriculat de la învățătură din cauza provinienței sociale, trecând apa Nistrului, s-a refugiat în România. Fapt pentru care autoritățile sovietice i-a lipsit pe părinții săi de dreptul la vot[3]. A urmat anul 1934, când preoteasa Maria a fost arestată, fiind condamnată la 8 ani de lagăr. Peste un an, în 1935, a fost arestat și părintele Nicolae. A fost judecat de către Tribunalul din RASSM la 10 ani de lagăr. Anii de detenție i-a petrecut în lagărul nr.2 din Tomsk[4].
Ambii soți au fost eliberați înainte de termen, cu interdicția domiciliului obligatoriu în regiunea Tomsk. Au fost arestați din nou în luna decembrie a anului 1937[5].
La 14 decembrie a fost arestat părintele Nicolae, fiind învinuit de apartenența la o organizație monarhistă și de activitate contrarevoluționară. Judecata a avut loc pe data de 22 decembrie, fiind condamnat la moarte prin împușcare. Sentința de judecată a fost executată la 27 decembrie 1937.
Preoteasa Maria, fiind arestată, a fost silită să recunoască învinuirile: activitatea contrarevoluționară a feciorului ei, aflat în România, spionaj în favoarea Japoniei și ură față de puterea sovietică. Dosarul de arest a fost fabricat în două zile, 21-22 decembrie. Judecata a condamnat-o la moarte prin împușcare. Sentința a fost executată la 7 ianuarie 1938[6].  


                               
                            Protoiereu Ioan Lisnic






[1] М.В. Фаст, Н.П. Фаст, Нарымская Голгофа, Материалы к истории церковных репрессий в Томской области в советский период, Томск - Москва, 2004, p. 148-149
[2] Новомученики и Исповедники Русской Православной                           Церкви XX века, Sursa:http://kuz1.pstbi.ccas.ru/bin/db.exe/ans/newmr/HYZ9EJxGHoxITYZCF2JMTdG6Xbu-c8iUcO0h66qceeufc8YUXu1Ut8Khv8KWeCQ*_pnl,  consltat 5.07.2016, ora 17.20
[3] М.В. Фаст, Н.П. Фаст, op. cit., p. 148
[4] Новомученики и Исповедники Русской Православной Церкви XX века
[5]Жертвы политического террора в СССР
Sursa: http://lists.memo.ru/index2.htm,  consltat 5.07.2016, ora 17.30
[6]Ibidem; М.В. Фаст, Н.П. Фаст, op. cit., p. 149


                      







joi, 7 iulie 2016

Preotul Ioan Gobjilă – judecat pentru “activitate contrarevoluționară”





Preotul Ioan Gobjilă – judecat pentru
“activitate contrarevoluționară”




Biserica din Corobcino, Ecaterinoslav (1908)


Preotul Ioan Gobjilă s-a născut în anul 1875 în localitatea Ruseștii Noi, Ialoveni, jud. Chișinău. După absolvirea Seminarului Teologic din Chișinău, în perioada anilor 1900-1903, a fost învățător într-o școală parohială. La data de 15 martie 1903 a fost numit cântăreț la Biserica Nașterea Maicii Domnului” din localitatea Gâsca, suburbia orașului Tighina.
A fost hirotonit preot în anul 1904, fiind transferat în Episcopia Hersonului, la Biserica “Adormirea Maicii Domnului” din Corobcino, regiunea Ecaterinoslav (actualul Kirovograd, Ucraina). În această parohie a îndeplinit și funcția de conducător al școlii parohiale în care învățau 50 de copii. Biserica din Corobcino era din lemn și fusese construită în anul 1774. Potrivit recensământului de la mijlocul sec. al XIX – lea localitatea Corobcino avea 2234 locuitori dintre care 1060 erau  moldoveni (români). În timpul păstoririi părintelui Ioan Gobjilă, în localitate a fost începută construcția unei noi biserici. Actuala Biserică cu hramul “Adormirea Maicii Domnului” a fost târnosită (sfințită, inaugurată) în anul 1908. Pentru merite în activitatea pastorală a fost decorat în repetate rânduri cu distincții bisericești, fiind ridicat în treapta de protoiereu. A slujit și în alte parohii.
După instaurarea puterii bolșevice părintele Ioan Gobjilă a fost arestat. Era învinuit de “activitate contrarevuluționară”, fiind judecat la ani grei de temniță. Anii de detenție i-a petrecut în lagărul nr. 2  din Tomsk.
A fost eliberat în vara anului 1941, cu interdicția domiciliului obligatoriu. Fiind în orașul Tomsk, în perioada anilor 1941-1942, a desfășurat activitatea pastorală clandestin, într-o locuință amenajată în paraclis, unde se săvârșeau botezuri, cununii, parastase ș.a. După redeschiderea Bisericii “Sf. Ap. Petru și Pavel” din orașul Tomsk, în perioada 1945 – 1953, părintele Ioan Gobjilă a slujit în această biserică în calitate de cântăreț. Potrivit unor mărturii, după anul 1953, părintele s-ar fi reîntors în Ucraina.  

                               Protoiereu Ioan Lisnic










sâmbătă, 25 iunie 2016

DUMINICA I-A DUPĂ CINCIZECIME. POMENIREA TUTUROR SFINŢILOR






DUMINICA I-A DUPĂ CINCIZECIME.
POMENIREA TUTUROR SFINŢILOR



Biserica lui Dumnezeu este formată din credincioşi care locuiesc pe pământ şi în cer. Biserica pământească care este alcătuită din credincioşii care pe parcursul vieţii lor pământeşti tind spre desăvârşire în credinţă, luptându-se cu vrăjmaşul neamului omenesc. Biserica cerească şi biruitoare asupra răului este alcătuită din îngerii, sfinţii plăcuţi lui Dumnezeu Preasfânta Fecioară Maria Maica Domnului Nostru Iisus Hristos, care este mai cinstită decât heruvimii, strămoşii noştri, morţi întru credinţa lui Hristos, părinţii şi fraţii noştri. Capul bisericii pământeşti şi cereşti, care alcătuiesc împreună o singură Biserică, este Hristos. Sfinţii locuitori ai cerului, ca unii care au ajuns la desăvârşire, trăiesc întru Dumnezeu şi întru iubire, pentru că „Dumnezeu este iubire şi cel ce rămâne în iubire rămâne în Dumnezeu şi Dumnezeu rămâne întru el” (I Ioan 4, 16). În virtutea acestei iubiri sfinţii şi îngerii lui Dumnezeu ne compătimesc şi se roagă pentru noi.
Despre numărul tuturor sfinţilor plăcuţi lui Dumnezeu ne mărturiseşte Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan, că a văzut „mulţime multă, pe care nimeni nu putea s-o numere, din tot neamul şi seminţiile şi limbile, stând înaintea tronului şi înaintea Mielului, îmbrăcaţi în veşminte albe şi având în mână ramuri de finici” (Apoc.7, 9).
Sfânta Biserică în fiecare zi face pomenire sfinţilor plăcuţi lui Dumnezeu, însă nu toţi sfinţii sunt cunoscuţi lumii, dar ei sunt cunoscuţi lui Dumnezeu, cel minunat întru sfinţii Săi. Pentru a da mărirea cuvenită tu­turor sfinţilor plăcuţi lui Dumnezeu, Sfinţii Părinţi au aşezat în prima Duminică după Cincizecime pomenirea tuturor sfinţilor, a strămoşilor şi patriarhilor, mucenicilor şi ierarhilor, sfinţilor mărturisitori şi cuvioşilor mucenici, cuvioşilor şi drepţilor, toată ceata sfintelor femei şi toţi ceilalţi sfinţi necunoscuţi, împreună cu care să fie şi cei ce se vor adăuga în viitor pe care Duhul Sfânt sălăşluindu-se întru ei i-a sfinţit. A fost aşezată această sărbătoare spre pomenire ca să cin­stim şi pe mulţi alţi sfinţi plăcuţi lui Dumnezeu, care din anumite pricini şi împrejurări lumeşti au rămas neştiuţi de nimeni, cu toate că au multă slavă înaintea lui Dumnezeu. Prăznuim această sărbătoare ca să primim şi aju­torul acelora, al tuturor care au bineplăcut lui Dumnezeu în orice parte a pământului, iar pe de altă parte şi pentru sfinţii care se vor adăuga mai târziu.
Mărturisind credinţa, sfinţii bineplăcuţi lui Dumnezeu căutau să-şi găsească „lor patrie” în „cetate” gătită de Dumnezeu. „Au suferit bat­jocură şi bici, ba chiar lanţuri şi închi­soare, au fost ucişi cu pietre, au fost puşi la cazne, au fost tăiaţi cu ferestrăul, au murit ucişi cu sabie, au pribegit în piei de oaie şi în piei de capră, lipsiţi, strâmtoraţi, rău primiţi. Şi de care lumea nu era vrednică, au rătăcit în pustii şi în munţi, şi în peşteri, si în crăpăturile pământului” (Evrei 11, 36-38).
Sfântul Apostol Pavel ne îndeamnă: „Să-mi fiţi mie următori, precum şi eu lui Hristos” (I Cor. 4, 16). S-ar părea la prima vedere că este cu neputinţă a urma exemplul vieţii sfinţilor plăcuţi lui Dumnezeu. Trebuie însa să cunoaştem că sfinţii au fost oameni asemenea nouă, au trăit pe pământul acesta, au avut aceleaşi ispite, au avut aceleaşi nevoi şi neno­rociri, au suferit aceleaşi griji şi supărări, însă în toate acestea ei nădăjduiau în Dumnezeu, toate le răbdau pentru Dumnezeu, socotind întru nimic bunătăţile lumeşti. Însă vieţile sfinţilor pe cât sunt de numeroa­se, pe atât sunt de diferite. Unii dintre ei se retrăgeau de la răzvrătirile acestei lumi, ca fără piedici să slujească lui Dumnezeu, au căpătat mântuire în pustie, alţii în zgomotul oraşelor trăind în lume, însă nu după legile lumii, unii în lăcaşurile sfinte, alţii pe câmpul de luptă, alţii petreceau zi şi noapte în rugăciune, prin smerenie, răbdare, curăţenie sufletească şi trupească, prin dragoste către Dumnezeu şi către aproapele suferind chinuri, munci şi chiar moarte.
„Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu toata inima ta...” şi „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi” (Mt. 22, 37, 38).
Cum putem îndeplini această po­runcă?
Sfinţii plăcuţi lui Dumnezeu petre­ceau întotdeauna aşa după cum dic­ta conştiinţa şi poruncile dum­nezeieşti, pentru aceasta au şi moştenit Împărăţia Veşnică.
Nu este de ajuns numai de a cinsti şi a-i proslăvi pe sfinţii bineplăcuţi lui Dumnezeu, ci şi a-i chema prin rugăciune pentru mijlocire înaintea lui Dumnezeu în timpul nenorocirilor noastre, ţinând minte „că mult poate rugăciunea dreptului” (Iacov 5, 16), pentru că „Ochii Domnului sunt îndreptaţi către cei drepţi şi urechile Lui spre rugăciunea lor” (Ps. 33, 14).
Să ne rugăm sfinţilor bineplăcuţi lui Dumnezeu ca ei să mijlocească înaintea Milostivului Dumnezeu pen­tru noi păcătoşii. 

                           
                                        Protoiereu Ioan Lisnic






vineri, 24 iunie 2016

De ce unii tineri foarte rar frecventează biserica



De ce unii tineri
foarte rar frecventează biserica



Scriitorul rus F. M. Dostoievski spune în una din cărțile lui:
“Omul nu poate trăi fără să îngenuncheze în fața a ceva.
Dacă omul îl refuză pe Dumnezeu va îngenunchea cu siguranță în fața unui idol.”

    "In afara Bisericii nu există mântuire" spunea Sfântul Ciprian al Cartaginei în secolul III. Cei care frecventează cu regularitate Biserica știu că Sfânta Liturghie este Jertfa nesângeroasă care permanentizează și actualizează efectele sfințitoare ale Jertfei de pe Golgota, este Taina Împărtășirii cu Sfântul Trup și Sânge al Mântuitorului Hristos, este miezul vieții creștine; nu ne putem mântui decât în relație cu Hristos prin Biserică.
Însă de ce nu merg tinerii în număr mai mare la biserică? Statisticile unor profesori de Religie spun ca 1 din 5 elevi merge la biserică, adica merg și participă activ la Sfânta Liturghie duminicală. Trebuie precizat că pentru unii elevi sintagma "a merge la biserică" este înțeleasă ca trecere în fugă pe la biserică și e sinonima cu a aprinde lumânări, a da acatist sau a da o slujbă de pomenire, a spune o rugaciune în Casa Domnului, iar nu participare efectivă la Sfânta Liturghie. Pricinile ne-binecuvântate pentru care nu s-au întamplat a fi acolo, la Sfânta Liturghie, motivele sau justificările sunt nenumarate. Dacă ar fi să le grupăm ar trebui să spunem ca acestea sunt credința puțina, lipsa catehizării, "credintă personală" și necredința.
Argumentul pe care îl întâlnim cel mai des e acela că slujba Liturghiei "este plictisitoare și foarte lungă". Cei care spun aceasta se scandalizează gândindu-se că sunt unii creștini care stau chiar atât. Adevarul este că slujba Liturghiei durează aproximativ o ora și jumatate, iar cei care vin nu se plâng, în general, de lungimea ei. Plictiseala vine și din neîntelegerea slujbei, a limbajului liturgic. Când nu înțelegi ce se întamplă e greu să găsești motivația de a participa la slujbă. Până la urmă aceste argumente sunt rodul lipsei de catehizare. Când există întelegere, cunoaștere și dragoste pentru Dumnezeu, participarea nu mai este efort supraomenesc.
Părintele Savatie Baștovoi spunea într-un articol  că sunt atâția tineri care stau ore în șir, pe vânt, pe ploaie, sprijiniți de un gard alături de persoana iubită. Ce-i ține acolo? Ce alungă oboseala? Dragostea! Iar în cazul prezenței la biserică putem spune că dragostea vine și din cunoaștere, căci nu poți iubi ce nu cunoști, si, de asemenea, aceasta alungă oboseala, plictiseala. Incepătorilor într-ale mersului la biserică, dar nu numai lor, li se recomandă să-I vorbeasca lui Hristos despre problemele și bucuriile lor, ba chiar și despre plictiseala ce-i cuprinde, și să ceară lui Dumnezeu să-i ajute să înțeleagă și să aprecieze slujba. Va veni cu siguranță și momentul când vor răspunde ca și Sfântul Petru prezent la Schimbarea la față: Învățătorule, bine este ca noi să fim aici (Marcu 9, 5).
Un alt motiv invocat de tineri pentru neparticiparea la Liturghie este acela că în week-end e prilej de somn până mai spre prânz, e mai mult timp liber de care ar dori să profite. Alții, invocând același motiv, recunosc că-i vorba aici de comoditate, de lene (ar putea merge la Liturghie, dar nu o fac). Până la urmă și aici e vorba de plictiseală, de necunoasterea lucrurilor care țin de credință, de neînțelegerea slujbei, de lipsa catehizării.
Un serios și sincer argument adus de tineri este acela că în familiile lor nu s-a facut educație religioasă, că nu-i îndeamnă și nu-i îndrumă nimeni din cei de-acasă ("părinții nu ne îndrumă, nici ei nu merg la biserică"), că nu au fost obișnuiți cu slujba de mici (obișnuința e a doua natură...). Părinții nu sunt modele concrete în acest sens; "nici măcar cineva din rude nu am care să meargă cu regularitate la biserică". Unii părinți chiar îi dau înapoi pe tineri de la participarea la Liturghie, considerând că fiul sau fiica vrea să scape de treburile casnice - și așa multe la număr. Cu adevărat aceasta este o problemă, însă nu de nerezolvat. S-a vorbit de multe ori despre colaborarea dintre toți factorii educaționali responsabili: Scoala, Familia, Biserica.
Primul mare pilon în formarea tinerilor este familia. Părinţii cu adevărat creştini trebuie să înţeleagă că poartă întreaga răspundere de educaţia copiilor lor în cunoaşterea şi urmarea adevărurilor de credinţă. Sfântul Ioan Gură de Aur, referindu-se la părinţii care nu-şi educă cuviincios copiii, scrie: „Părinţii, care ignorează educarea copiilor săi creştineşte, săvârşesc fărădelegile mai mare decât ucigaşii – ei despart trupul de suflet, iar părinţii, sufletul şi trupul copiilor îl împing în focul cel veşnic”. Pentru a sădi în copii o înaltă morală creştină, părinţii trebuie să le fie exemplu în toate. Orice învăţă­tură, orice artă pedagogică nu poate fi comparată cu acel exemplu, pe care îl văd copiii în părinţii săi. Educaţia creştină din casă, unde încercăm să adăugăm permanent noi şi noi nuanţe ale educaţiei creştine (copilul nu numai că simte, dar aude şi vede cum se comportă cele două modele ale lui: mama şi tata).
Biserica este al doilea mare pilon în formarea tinerilor. Este foarte odihnitor şi plin de speranţă pentru un elev să vadă că în biserica unde merge cu părinţii sunt şi alţi tineri, de vârste apropiate, care au aceleaşi principii de viaţă ca ale lui. Şi ei vin la biserică, intră şi-l ajută pe preot în Sfântul Altar, deprind citirea și cântările bisericești la strană, merg în pelerinaj la mănăstiri etc. În felul acesta, chiar dacă se simte în disonanţă cu cei de la şcoală, nu este un caz izolat, pentru că are prieteni şi la biserică. Şi aceştia devin prietenii adevăraţi! În această perioadă delicată de până la 18 ani, dacă părinţii au depus toate eforturile să le insufle dragostea de Dumnezeu şi de Biserică, ferindu-i de concepţii greşite ale vieţii, ne spune Sfântul Ioan Gură de Aur că răsplata lui Dumnezeu este mare pentru aceşti părinţi. În această Familie a Bisericii ne maturizăm şi-L putem mărturisi pe Hristos şi în „afară“. În acest fel, Biserica se înnoieşte prin alţi tineri care încep să-L cunoască pe Dumnezeu ca iubire şi iertare. Aşa se împrietenesc şi se pun bazele unor familii frumoase de tineri care se roagă împreună, se spovedesc şi se împărtăşesc, dau naştere pruncilor, într-un cuvânt, Dumnezeu este centrul vieţii lor.
În ultimul timp tot mai mulți părinți dau importanţă modelului care le educă copilul, fie la grădiniță sau la școală. Acest lucru este subliniat de un mare psihiatru american, Karl Maninnger care zice: „Ceea ce este un învăţător este mult mai important decât ceea ce învaţă el“. În Grădiniţa şi Şcoala creştină educatorii și profesorii, în special profesorii de religie trebuie să fie apropiaţi de valorile Bisericii, să fie modele de urmat şă-i deprindă pe elevi cu viaţă din care face parte şi Dumnezeu. Nu se rupe contactul cu lumea înconjurătoare, nu acesta este scopul, dar a oferi copiilor o educaţie creştină este cea mai bună investiţie: „Ce-i va folosi omului dacă va câştiga lumea întreagă, iar sufletul său îl va pierde? Sau ce va da omul în schimb pentru sufletul său?“ (Matei 16, 26). Astfel, şcoala creştină are un anumit duh, un duh bun care prezintă o imagine reală a lumii în care trăim.  
De prea puţine ori în inima tinerilor este sădită iubirea pentru Hristos, cel care a iubit tinerii, care a fost tânăr, a vindecat tineri, a înviat tineri din morţi, a avut ucenici tineri. Tinerii trebuie să vadă, să audă, să simtă şi să iubească Evanghelia ca pe ceva viu şi lucrător, esenţial pentru viaţa lor, căci Evanghelia nu este o literă moartă, ci Duhul Sfânt prezent care-l aduce pe Hristos în lume.
Tinerii trebuie să fie ajutați în căutările lor. Este necesar un permanent dialog cu generațiile tinere care sunt deschise vieții spirituale sau care sunt în căutare. Altfel, este riscul să găsească în altă parte, să se oprească din căutările lor dezamăgiți sau indiferenți sau să se mulțumească doar cu aparențe de autentic.  De aceea suntem chemați să ieșim în întâmpinarea căutărilor tinerilor și să-i înțelegem chiar dacă ei înșiși la vârsta asta nu se înțeleg. Fiecare generație – spunea cineva - este un nou popor ce trebuie evanghelizat. Tinerii așteaptă să nu-i judecăm. Să-i înțelegem, să-i acceptăm și să-i iubim așa cum sunt. Avem nevoie să cunoaștem profund condițiile lor de viață, luptele lor, aspirațiile lor înainte de a răspunde așteptărilor și nevoilor lor. Ei vin spre Biserică și aici se simt acasă atunci când Biserica are capacitatea de a-i face să se simtă persoane, când le asigură lucrurile de care au nevoie; încredere, recunoaștere, când sunt ascultați, când sunt valorificați, când se bucură de o comuniune reală, când se simt liberi.
Cum oferim, ca părinți, profesori, preoți, speranță tinerilor și cum le sugerăm un mod de viață care să redea sens existenței lor și să fie un răspuns autentic pentru întrebările fundamentale ale vieții? Cred că lucrul pe care-l așteaptă cel mai mult tânărul din relația cu noi (preot, profesor, părinte) și implicit cu Biserica este să-i conștientizăm lui și să-i dezvoltăm darurile lui Dumnezeu pe care le are înlăuntrul său. Să-l punem în valoare, să-l ajutăm să rodească.
Știm cu toții că prin Botez devenim membrii ai Trupului lui Hristos, prin Botez, in sens mistic, toți sunt membrii ai Bisericii, dar nu toți sunt activi, de aceea în parohie o prioritate misionară trebuie să fie menținerea tinerilor ca mădulare vii ale Trupului lui Hristos - Biserica. Tinerii în Biserică este o expresie ce presupune perpetuarea relației tineri-Hristos și ancorarea acestora în viața bisericească, iar fermentul în această relație enunțată este preotul paroh. Trebuie să fim ancorați într-o serie de activități care-i arată pe tineri ca și parte activă a vieții parohiale (spovedanie, cateheză, seri de film, discuții,  etc).
Părinţii cu adevărat creştini care cu toată inima tind spre educarea copiilor în cred­inţă sunt binecuvântaţi prin cuvintele psalmistului: „Mila lui Dumnezeu din veac în veac spre cei ce se tem de Dânsul, şi dreptatea Lui spre fiii fiilor, spre cei ce păzesc legământul Lui şi-şi aduc aminte de poruncile Lui, ca sa le facă pe ele”. (Ps.102, 17-19).
„Lasă-i fiului tău nu bogăţie, ci o bună amintire despre tine! Nu aurul, ci un nume cinstit!
Nu argintul, ci ştiinţă duhovnicească! Nu o casă luxoasă, ci iscusinţa de a răbda! Nu prieteni vestiţi, ci prieteni buni...”

„Cine îi lipseşte pe copii de Biserică, acela îi lipseşte de Dumnezeu şi de orice fericire.”





joi, 16 iunie 2016

Preotul Ioan Tătaru (Tatarciuc) – judecat pentru “trădare de patrie”


          



Preotul Ioan Tătaru (Tatarciuc) –
judecat pentru “trădare de patrie”





Preotul Ioan Tătaru s-a născut la 20 aprilie 1901. Avea studiile Seminarului Teologic din Chișinău pe care le-a absolvit în anul 1923. A fost hirotonit preot la 1 martie 1924, de către P.S. Episcop Visarion al Hotinului (1923-1935) și numit paroh al Bisericii “Sf.Treime” din localitatea Cupcini, jud. Bălți. Timp de două decenii părintele Ioan Tătaru a fost păstor duhovnicesc al creștinilor din această parohie.
În primăvara anului 1944, împreună cu membrii familiei sale se refugiază peste Prut. Revin în RSSM și se stabilesc în com. Chiurt, r-nul Edineț.
Fiind acuzat de “trădarea patriei sale”, în anul 1952, părintele Ioan Tătaru a fost arestat. Judecata l-a condamnat la detenție într-un lagăr din Siberia. După expirarea termenului de detenție revine la baștină. La 1 septembrie 1959, părintele Ioan Tătaru era înregistrat la Cârmuirea eparhială și Consiliul pentru Problemele Bisericii Ortodoxe Ruse al Consiliului de Miniștri RSSM pentru a fi întărit slujitor într-o parohie din RSS Moldovenească. 


                                    Protoiereu Ioan Lisnic





miercuri, 15 iunie 2016

Preotul Gavriil Remizovschi – judecat pentru “uneltire împotriva ordinii sociale”






Preotul Gavriil Remizovschi – judecat
pentru “uneltire împotriva ordinii sociale”




Preotul Gavriil Remizovschi s-a născut la 13 iulie 1905. După absolvirea Seminarului Teologic din Chișinău, a fost hirotonit preot de către P.S. Episcop Visarion al Hotinului (1923-1935), la 1 decembrie 1928.
A slujit în mai multe biserici din localitățile, Revcăuți, jud. Hotin, Bogheni, jud. Bălți și Recești, jud. Soroca.
 În primăvara anului 1944, din cauza apropierii liniei frontului, împreună cu alți preoți basarabeni se refugiază peste Prut. A fost numit de către autoritățile bisericești paroh în localitatea Râncăciov, jud. Dâmbovița.
Slujind în această parohie timp de 15 ani, în luna februarie a anului 1959, părintele Gavriil Remizovschi a fost arestat. Era învinuit de “uneltire împotriva ordinii sociale”. Judecata a avut loc la 15 aprilie 1959, fiind condamnat de către Tribunalul Militar București la zece ani de închisoare și cinci de interdicție corecțională. 
Anii de detenție i-a petrecut în penitenciarele Jilava, Gherla și lagărul de muncă din Bălțile Dunării. 

               
                                   Protoiereu Ioan Lisnic