sâmbătă, 7 iulie 2018

Monahia Maria Purice – condamnată pentru activitate contrarevoluționară





Monahia Maria Purice – condamnată
pentru activitate contrarevoluționară



Monahia Maria Purice s-a născut la 15 august 1891 în familie de țărani. Părinții săi erau Toma și  Parascheva Purice din localitatea Ciorna, jud. Orhei. A fost botezată la 18 august în biserica din satul natal de către preotul Gheorghe Moșanu, având nașe pe Nadejda Purice și Maria Onciu. Îndrăgind viața monahală, în anul 1912 intră în ascultare la Mănăstirea Novodevicie din Sankt Peterburg. Tot în acel an primește călugăria, având atunci 21 ani de la naștere. A fost viețuitoare a Mănăstirii Novodevicie timp de 19 ani, până când autoritățile sovietice, la scurt timp după  închiderea mănăstirii (1925), le-au interzis călugărițelor de a locui în chiliile fostei mănăstiri. O parte dintre odoarele bisericilor mănăstirii care fusese închise, au fost salvate de către călugărițe și păstrate cu sfințenie în locuințele lor.
În anul 1931, monahia Maria se angajează în calitate de sanitară la spitalul Erisman din Leningrad. În următorul an, la 17 aprilie 1932 a fost arestată. Judecata a avut loc la 16 iunie în cadrul ședinței troicii GPU, primind sentința conform art. 58-10,11 CP al RSSFR (activitate contrarevoluționară). A fost condamnată la 3 ani de surghun în Kazahstan și confiscarea obiectelor din averea mănăstirii care le păstra la domiciliu.  Pe parcursul anului 1932 au fost arestate și supuse represiunilor 138 de monahii din fosta Mănăstire Novodevicie.
După 3 ani de surghun, în anul 1935 monahia Maria Purice a fost eliberată. A fost reabilitată de către Procuratura orașului Sankt Petrburg,  peste șase decenii de la proclamarea sentinței, la 7 iulie 1993.


                                  Protoiereu Ioan Lisnic






duminică, 1 iulie 2018

Preotul Ermoghen Mereuță – martirizat în închisorile comuniste






Preotul Ermoghen Mereuță –
martirizat în închisorile comuniste


Biserica "Înălțarea Domnului" din localitatea Glavani, 
fostul jud. Cetatea Albă

Viitorul preot Ermoghen Mereuță s-a născut în anul 1884 în familia lui Ioan și a Sinclitichiei Mereuță. Tatăl său era cântăreț la biserica din satul Glavani, jud. Akerman (Cetatea Albă). După absolvirea școlii parohiale din satul natal, a învățat la Scoala spirituală din Ismail, apoi la Seminarul Teologic din Chișinău. În perioada anilor 1903-1910 a activat în calitate de învățător al unei școli parohiale din jud. Akerman, pleacă apoi la Moscova  pentru a urma cursurile misionare, fiind repartizat după absolvire în eparhia de Samara (Rusia).  A fost hirotonit preot la 5 martie 1911 pe seama Bisericii ”Nașterea Maicii Domnului” din localitatea Novo-Alexandrovsk, regiunea Ural.
În anul 1922, părintele Ermoghen a fost transferat la biserica din localitatea Moldovanka, raionul Krîmsk, ținutul Krasnodar. Această localitate a fost întemeiată la sfârșitul sec. al XIX-lea de către țărani moldoveni veniți din gubernia Basarabia. Pentru merite în activitatea pastorală, părintele a fost ridicat la treapta de protoiereu.
La 19 decembrie 1929, părintele Ermoghen Mereuță a fost arestat. Era învinuit de către organele GPU de activitate contrarevoluționară, cum că în timpul slujbei îndemna credincoșii din biserică să-i omoare pe toti comuniștii, comsomoliștii și activiștii aflați la putere, demonstrând că ei sunt dușmanii care sug sângele poporului. Părintele Ermoghen a negat toate acuzațiile, totuși judecata l-a condamnat conform art. 58-10 CP al RSSFR la 10 ani de lagăr. Anii de detenție i-a petrecut într-un lagăr din Magadan, fiind eliberat înainte de termen, în luna ianuarie 1937. Întorcându-se din surghun, s-a stabilit la Saratov unde locuiau membrii familiei sale. Aici părintele a fost nevoit să  lucreze mai mulți ani în calitate de contabil.
O perioadă mai scurtă de timp, din noiembrie 1943 până în ianuarie 1945, părintele Ermoghen a păstorit credincoșii din localitatea Perekopskaia, raionul Kletsk, refiunea Stalingrad. A contribuit personal îndemnând și  credincoșii la colectarea mijloacelor financiare pentru dotarea armatei sovietice cu cele necesare. Acest gest de patriotism nu l-a salvat de la arestare. La 29 ianuarie 1945 părintele a fost arestat, fiind învinuit de propagandă antisovietică. Judecata a avut loc la 20 aprilie 1945. Tribunalul Militar al forțelor NKVD din regiunea Stalingrad l-a condamnat conform art. 58-10, p.2 CP al RSSFR, la 10 ani de detenție, decădere din drepturile politice pe un termen de 5 ani și confiscarea averii personale.
Părintele Ermoghen a fost internat într-un lagăr din regiunea Stalingrad, unde a îndurat până la capăt condițiile inumane de detenție și munca istovitoare la care cei întemnițați erau siliți să o îndeplinească. Trece la Domnul fiind în detenţie, la 23 octomdrie 1946.

                                    Protoiereu Ioan Lisnic


Semnătura preotului Ermoghen Mereuță 
de pe o pagină a unei Cărți metricale










sâmbătă, 16 iunie 2018

Comunismul ca sinonim al anticreștinismului


                                                                          



Comunismul ca sinonim al anticreștinismului



      Nicolae Enciu,
                                                        doctor habilitat în istorie,
Institutul de Istorie, mun. Chișinău

 Comunismul, afirmă cunoscutul cercetător francez André Glucksmann, conține orizontul genocidului, pretutindeni și de la început [1]. Afirmația respectivă este în egală măsură valabilă și aplicabilă populației Basarabiei postbelice: ceea ce s-a produs odată cu instaurarea regimului totalitar comunist în această provincie românească nu poate fi calificat altfel decât genocid fizic, identitar și spiritual al populației băștinașe majoritare, inspirat de considerente politice și de o ideologie totalitară, un ultraj al memoriei istorice a acesteia.
Este binecunoscut faptul, că atitudinea intransigent-dușmănoasă a comunismului față de orice religie nu constituie un fenomen incidental, ci însăși esența concepției comuniste. Regimul comunist, în accepția filozofului rus Nikolai Berdiaev, este sinonimul etatismului absolut, statul în cadrul acestuia este totalitar, el cere o unitate forțată a gândirii. În calitatea sa de „religie” totalitară și materialistă, comunismul este ostil oricărei religii tradiționale și, în special, celei creștine. Aceasta deoarece comunismul însuși pretinde a fi o astfel de credință, menită să înlocuiască creștinismul; el pretinde a satisface cerințele religioase ale sufletului uman, a oferi un sens vieții [2].
În acest context, principalul instrument prin care regimul sovietic s-a impus în Basarabia în perioada 28 iunie 1940 – 22 iunie 1941, a fost teroarea fizică și intelectuală, aplicată conform unui plan sistematic și premeditat pentru deznaționalizarea populației Basarabiei, iar principala instituție vizată a fost Biserica, stâlpul rezistenței spirituale a oricărui popor.
O ilustrare pregnantă a acestui adevăr o constituie lucrarea Protoiereului Ioan Lisnic „Clerici ortodocși din Basarabia și Bucovina de Nord în închisorile comuniste” [3], apărută recent la editura Cuvântul ABC din Chișinău.


Pasionat de istoria Bisericii, autor a câtorva monografii și a sute de studii și articole referitoare la trecutul Bisericii ortodoxe române, descendent dintr-o familie de slujitori care au suferit în urma prigoanelor din secolul trecut, - un secol cu multe frământări pentru ortodoxia din întreaga lume, când s-au schimbat sisteme politice, alianțe și chiar frontiere, iar noua ordine geopolitică impusă cu forța a reușit să instaureze un sistem politic ateist militant, - protoiereul Ioan Lisnic pune la dispoziția publicului cititor o carte-omagiu pentru mărturisitorii care au pătimit și au murit pentru dragostea întru mântuitorul nostru Iisus Hristos, privind înapoi spre jertfa celor care au suferit, îndemnându-ne să luăm din îndrăzneala și curajul lor. O carte, așa cum pe bună dreptate afirmă prefațatorul lucrării, diaconul dr. Vasile M. Demciuc de la Universitatea „Ștefan cel Mare” din Suceava, cu o bibliografie impresionantă, dar și cu trimiteri numeroase la izvoare din arhive, dovedind acribia, minuțiozitatea și rigurozitatea cu care autorul a studiat mărturiile și documentele de arhivă.
Pornind de la constatarea că despre martirajul multor preoți din Basarabia și nordul Bucovinei din perioada stăpânirii sovietice s-a scris nepermis de puțin, autorul lucrării a urmărit să reconstituie biografiile acelor preoți și cântăreți bisericești, care au fost supuși represiunilor în timpul ateismului sovietic, arestați și condamnați la ani grei de temniță, de unde mulți nu s-au mai întors, fiind omorâți fără judecată sau exterminați prin muncă silnică. Rod al unor ample investigații istoriografice și de arhivă, lucrarea prezentată reconstituie biografiile a peste 312 preoți, diaconi, egumeni, ieromonahi, cântăreți bisericești, inclusiv 12 biografii ale unor preotese, egumene și monahii.
Cazurile de persecutare a slujitorilor bisericilor și mănăstirilor ortodoxe din Basarabia și nordul Bucovinei, de către autoritățile sovietice, relevă existența unui plan sistematic și premeditat de deznaționalizare a populației din teritoriile respective, elaborat și pus în aplicare cu mult înainte de notele ultimative sovietice din 26-28 iunie 1940. Iată, bunăoară, cum este descrisă soarta preotesei Maria Balaban, soția preotului Nicolae Balaban, născută în anul 1885 în localitatea Hâncești, județul Chișinău: „În anul 1919, aflându-se în stânga Nistrului, a fost deportată împreună cu soțul și copiii săi. S-au reîntors în 1925 și au locuit într-un sat din RASSM, unde soțul ei era preot. În anul 1934, preoteasa Maria a fost condamnată, conform art. 54-10 Cod penal al URSS, la opt ani de lagăr. A fost eliberată înainte de termen, cu interdicția domiciliului în Regiunea Tomsk. Arestată din nou în 1937 și silită să recunoască învinuirile: activitate contrarevoluționară a fiului ei aflat în România, spionaj în favoarea Japoniei și ură față de puterea sovietică. Dosarul de arest a fost fabricat doar în două zile, 21-22 decembrie. Judecata a condamnat-o la moarte prin împușcare. Sentința de judecată a fost executată la 7 ianuarie 1938” [4].
Ca regulă generală, preotesele au împărtășit destinul tragic al soților, suportând nu numai arestările, ci și execuțiile. Soția preotului Filip Dușacov, bunăoară, Valentina Dușacov, în timpul primei ocupații sovietice, a fost arestată împreună cu soțul ei, fiind duși în interiorul Uniunii Sovietice, unde ambii au fost executați [5].
Potrivit constatărilor autorului lucrării, doar în primul an de ocupație sovietică (iunie 1940 – iunie 1941) au fost distruse 13 biserici, alte 27 fiind transformate în cluburi, iar 48 de preoți – omorâți sau deportați. Conform altor surse, dintre preoții rămași în timpul ocupației, au fost executați sau deportați peste o sută de persoane. Investigațiile autorului au condus la depistarea a 94 de preoți omorâți fără judecată, exterminați în închisorile comuniste sau deportați și dispăruți fără veste. Cinci dintre aceștia – preoții Pimen Cheianu, Alexandru Dașcheev, Nicolae Gontea, Gheorghe Tudorache și Antonie Vustian – au revenit la locurile natale. Conform acelorași constatări, numărul preoților care nu au mai ieșit din închisorile comuniste este de 49 de persoane, iar alți 11 nu s-au mai întors din locurile în care au fost deportați [6].


Lectura cărții Protoiereului Ioan Lisnic confirmă într-o deplină măsură adevărul, că secolul al XX-ea a fost secolul martiriului în masă al creştinilor. Nu este vorba doar de destinul vreunui creştin curajos, ci de istoria unui martiriu în masă, astfel încât, la începutul celui de-al treilea mileniu, Biserica creștină a devenit din nou „o Biserică a martirilor” [7].
Pornindu-se de la convingerea că martiriul constituie o realitate contemporană a Creştinismului, în documentul Marelui Jubileu din 2000, Tertio  Millennio  Adveniente, a fost lansată ideea recuperării memoriei creştinilor căzuţi în secolul XX, afirmându-se: „În secolul nostru s-au reîntors martirii, adesea necunoscuţi, aproape „militi ignoti” ai marii cauze a lui Dumnezeu. Pe cât este posibil, Biserica nu trebuie să piardă mărturiile lor (...)” [8]. Pentru aceasta, a fost lansat şi un îndemn: „Este necesar ca Bisericile locale (prin urmare şi cercetătorii preocupaţi de domeniul respectiv.- n.n.) să facă tot posibilul pentru a nu lăsa să piară memoria celor care au suferit martiriul, adunând documentaţia necesară (subl. n.)” [9]. Este tocmai teza pentru care pledează autorul lucrării prezentate, considerând că identificarea preoților-martiri din Basarabia și nordul Bucovinei din timpul stăpânirii sovietice rămâne o sarcină importantă a cercetătorilor, având în vedere atât rolul pe care politicile anticlericale respective ale autorităților sovietice l-au avut în proiectul de arhitectură socială, aplicat de regimul totalitar comunist, cât și valoarea spirituală a memoriei celor care și-au jertfit viața pentru credința în Dumnezeu.


Note

[1] Cf. Vladimir Trebici, Genocid și demografie, Editura Humanitas, București, 1991, p. 10.
[12] Н.А. Бердяев. Истоки и смысл русского коммунизма. Репринтное воспроизведение издания YMCA-Press, 1955 г. Москва, 1990. С. 129.
[3] Protoiereu Ioan Lisnic, Clerici ortodocși din Basarabia și Bucovina de Nord în închisorile comuniste: Centenarul Marii Uniri, 1918-2018 / Red. coord.: Angela Levința, Cuvântul ABC, Chișinău, 2018, 330p.
[4] Ibidem, p. 42.
[5] Ibidem, p. 134.
[6] Ibidem, p. 6.
[7] Cf. Andrea Riccardi, Secolul martiriului. Creştinii în veacul XX. Ediţie, traducere şi note de dr. Veronica Turcuş, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2004, p. 5-6.
[8] Ibidem, p. 7.
[9] Ibidem.









sâmbătă, 19 mai 2018

Preotul Simeon Economu - arestat și deportat în Siberia





Preotul Simeon Economu -
arestat și deportat în Siberia


Biserica din satul Cenac, jud. Bender

Preotul Simeon Economu s-a născut la 6 februarie 1894 în familia lui Alexandru și a Iustinei Economu din localitatea Etulia, jud. Ismail. A fost botezat la 20 februarie în biserica din Etulia de către preotul Ștefan Zamăneagră, având nași pe Ștefan, fiul lui Anton Zlatu și pe Sofia Chirianov[1]. Avea studiile Seminarului Teologic din Chișinău, pe care le-a absolvit în anul 1916[2]. La 28 mai 1916 a fost hirotonit preot pe seama Bisericii “Acoperemântul Maicii Domnului” din Pocrovca-Nouă. Jud. Ismail[3] și la 1 iunie 1934 transferat la Biserica “Sf. Parascheva” din localitatea Broasca, același județ[4].
După instaurarea puterii sovietice în primul an de ocupație (1940-1941), părintele Simeon Economu a fost arestat și deportat în Siberia[5].  Îl întâlnim pe părintele Simeon Economu în anul 1947, fiind înregistrat  și înscris în lista clerului Bisericii Orotodoxe din RSSM,  a fost înscris slujitor la biserica din satul Cenac, jud. Bender[6]. În timpul activitații sale pastorale a fost ridicat la treapta de protoiereu. Trece la Domnul la 8 martie 1980[7].

                                          Protoiereu Ioan Lisnic





[1] ANRM, F.211, inv.20, d.43, f. 664
[2] Кишиневскiа Епархiальныя  Въедомости , еженедъльное  изданie, nr. 24, 1916, p. 121
[3] Ibidem, p. 115
[4] Buletinul Episcopiei Cetății Albe-Ismail, nr. 6, 1934, p. 57
[5] Ce preoți au fost asasinați și deportați de bolșevici din Basarabia, Ziarul Raza, nr. 691, 12-19 decembrie 1943
[6] Teodor Candu, Pr. Octavian Moșin, Documente privitoare la istoria Bisericii din RSSM: registrul și listele clerului (1945-1955), Editura Pontos, Chișinău, 2013,  p. 89
[7] Журнал Московской Патриархии,  nr. 6, 1982,  p. 48










luni, 14 mai 2018

Preotul Gheorghe Moleavin – „deportat și omorât de bolșevici”






Preotul Gheorghe Moleavin –
„deportat și omorât de bolșevici”



Preotul Gheorghe Moleavin era paroh al Bisericii “Sf. Dimitrie” din Selemet (com. Cimișlia), jud. Tighina. În primul an de ocupație sovietică (1940-1941) a fost mobilizat de sovietici, fiind omorât de aceștia în anul 1941 în Transnistria[1].
În luna august 1941, în casa preotului Gheorghe Moleavin, deportat și omorât de bolșevici a fost găsit un document scris de procurorul din Cimișlia în care se arăta cum că: ”Președinții din comunele Selemet, Satul Nou și Mihailovca au propus N.K.V.D.-ului ca popa Gh. Moleavin din com. Selemet să fie deportar, deoarece continuă serviciul său”. În acest document se mai menționa cum că conform art. 42 din codul penal sovietic “Toți popii care nu se leapădă de desonoratul lor serviciu și continuă prin aceasta a strica poporul, să fie deportați în locurile cele mai îndepărtate ale sovietelor, locuite de popor străin”[2].
Pe parcursul anului 1943, presbitera Ana, văduva preotului Gheorghe Moleavin avea să primească din partea cârmuirii eparhiale o primă de ajutor[3].

                                         Protoiereu Ioan Lisnic


 

[1] Ce preoți au fost asasinați și deportați de bolșevici din Basarabia, Ziarul Raza
[2] Preot Varlaam Buzilă, Există libertatea cultelor în Rusia Sovietică, Ziarul Raza, nr. 653, 18 - 24 aprilie 1943, p.2
[3] Buletinul Arhiepiscopiei Chișinăului,  nr. 1, 1943, p. 13










vineri, 11 mai 2018

Părintele Nicolae Tutoveanu-unul dintre preoții deportați în Siberia




Părintele Nicolae Tutoveanu-
unul dintre preoții deportați în Siberia




Preotul Nicolae Tutoveanu s-a născut la 20 noiembrie 1883 în familia preotului Andrei Tutoveanu de la Biserica “Sf. Gheorghe” din Giurgiulești, jud. Ismail. A fost botezat la 30 noiembrie în biserica din Giurgiulești de către preotul Ioan Tutoveanu, având nași pe învățătorul Ioan Popovici și fiica grefierului Ioan Nicolaev, Achilina[1]. În anul 1910 a absolvit Seminarul Teologic din Chișinău[2] și în următorul an a fost hirotonit preot pe seama Bisericii “Sf. Nicolae” din Lipceni (com. Rezina), jud. Orhei, cu începere de la 24 iunie 1911[3].
Părintele Nicolae a mai slujit și la Biserica “Sf. Teodor Tiron” din Crihana, jud. Cahul, apoi la 1 mai 1920 a fost transferat în calitate de preot ajutător la Biserica “Sf. Arh. Mihail” din Mereni, jud. Lăpușna[4].
În timpul prigoanei împotriva credinței din primul an de ocupație sovietică (1940-1941), părintele Nicolae Tutoveanu a fost arestat și deportat în Siberia[5]                    
                        
                                                         Protoiereu Ioan Lisnic


[1] ANRM, F. 211, inv. 20, d. 17, f. 338
[2] Лотоцкiй, П. А., Списокъ и краткiя бiографiи окончившихъ полный курсъ Кишиневской Духовной Семинарiи (1813-1913 г.г.), Епархiальная типографiя, Кишиневъ, 1913, p. 153
[3] Anuarul Arhiepiscopiei Chișinăului, Tipografia Eparhială Cartea Românească, Chișinău, 1930, p. 45
[4] Revista Luminătorul, nr. 5, 1920, p. 1
[5] Preoți deportați și pensionați din Arhiepiscopia Chișinăului, Ziarul Raza, nr. 643, 1 ianuarie 1943








joi, 10 mai 2018

Preotul Vladimir Culicovschi - arestat și deportat în Siberia





Preotul Vladimir Culicovschi  -
arestat și deportat în Siberia


Stema Episcopiei Cetății Albe-Ismail

Preotul Vladimir Culicovschi s-a născut la 30 august 1908[1]. După absolvirea studiilor Seminarului Teologic din Chișinău, în anul 1928 a fost numit în calitate de cântăreț la Biserica “Acoperemântul Maicii Domnului” din Acmanghit, jud. Cetatea Albă. La 25 decembrie 1929 a fost hirotonit în treapta de diacon[2] și la 3 mai 1930, hirotonit preot pe sema parohiei Chebabcea, jud. Cetatea Albă, cu Biserica “Nașterea Maicii Domnului”[3]. Părintele a mai slujit și la Biserica “Acoperemântul Maicii Domnului” din Galilești, jud. Ismail, numit la 1 februarie 1935[4].
În primul an de ocupație sovietică (1940-1941), părintele Vladimir Culicovschi a fost arestat și deportat în Siberia[5]. Despre viața lui de mai departe nu se cunoaște nimic.

                                           Protoiereu Ioan Lisnic




[1] Anuarul Episcopiei Cetății Albe-Ismail, p. 22
[2] Buletinul Episcopiei Cetății Albe-Ismail, nr. 1, 1930, p. 17
[3] Idem, nr. 5, 1930, p. 6
[4] Idem, nr. 2, 1935, p. 6
[5] Ce preoți au fost asasinați și deportați de bolșevici din Basarabia, Ziarul Raza