joi, 22 septembrie 2016

12 Preoți transnistreni – martirizați prin împușcare





12 Preoți transnistreni –
martirizați prin împușcare



În a doua jumătate a anilor 30 ai secolului trecut, în fosta RASS Moldovenească se începu-se un nou val de închidere a bisericilor. Majoritatea preoților transnistreni au fost represați. Mulți dintre ei au fost deportați din “zona de frontieră“ în orașul Pervomaisk (Olviopol), regiunea Odesa. Pentru a se putea întreține, preoții erau nevoiți să se angajeze la diferite munci în calitate de hamali, paznici ș.a.
În luna martie a anului 1938, au fost cu toții arestați și încarcerați în închisoarea din Odesa. Erau învinuiți de “activitate contrarevoluționară, ca membri ai unei organizații rebele contrarevoluționare”.
La 23 martie 1938 a avut loc judecata, în cadrul ședinței Troicii NKVD din regiunea Odesa, fiind condamnați cu toții la moarte prin împușcare. Printre cei judecați erau 11 preoți ortodocși, un preot ortodox de rit vechi și un epitrop. Preoții: Leonid Hodzițchi, Grigore Chirilenco, Terentie Grecu, Emanuel Surmeli, Evghenie Jdanovschi, Leonid Goncearov, Vasile Savițchi, Matei Conun, Iacob Mișevschi, Ioan Colesnic, Simeon Alexeev și Haralambie Alexeev.
În anul 1957, cei 12 preoți martirizați prin împușcare la Odesa, au fost cu toții reabilitați de către Procuratura regiunii Nicolaev.

                                            Protoiereu Ioan Lisnic 





marți, 20 septembrie 2016

Preotul Matei Conun – condamnat la moarte prin împușcare





Preotul Matei Conun –
condamnat la moarte prin împușcare


\

Preotul Matei Conun s-a născut în anul 1878. Ultima parohie în care a slujit în calitate de preot a fost localitatea Valeguțulovo (Valea Hoțului), RASS Moldovenească.
În anii 30 ai secolului trecut în RASSM se începu-se un nou val de închidere a bisericilor. După închiderea bisericilor, ca regulă, preoții erau siliți să părăsească locul de trai din parohii. Părintele Matei Conun, care în trecut fusese deposedat și de terenurile de pământ pe care le avea, împreună cu alți preoți transnistreni a fost deportat din “zona de frontieră” în orașul Pervomaisk (Olviopol), regiunea Odesa. La scurt timp după ce i se stabili-se domiciliul forțat, a fost arestat de către agenții organelor NKVD, fiind încarcerat în închisoarea din Odesa. Era învinuit de activitate contrarevoluționară. Cum că, fiind “membru al unei organizații rebele contrarevoluționare, îndemna populația la o răscoală împotriva puterii sovietice în favoarea unei intervenții străine. Defăima partidul și guvernul dovedind prin aceasta necesitatea răsturnării puterii sovietice.”.
A fost judecat la 23 martie 1938. Sentința de judecată a fost stabilită în cadrul ședinței Troicii NKVD din regiunea Odesa, fiind condamnat la moarte prin împușcare.  

                                     Protoiereu Ioan Lisnic






vineri, 16 septembrie 2016

Ieromonahul Vichentie Chiștiuc (Chimitiuc) împreună cu maica sa, Glicheria – omorâți în chinuri groaznice




Ieromonahul Vichentie Chiștiuc (Chimitiuc)
împreună cu maica sa, Glicheria –
omorâți în chinuri groaznice




Ieromonahul Vichentie (cu numele de botez - Valdimir) Chiștiuc s-a născut la 28 iulie 1914 într-o familie de țărani din satul Tașlâc, Grigoriopol, jud. Tiraspol, unde a absolvit și școala primară. În una din zilele anului 1927, când avea vârsta de 13 ani, tânărul Vladimir păștea vaca. Când a observat că vaca se pierdu-se, după lungi căutări cu mintea sa de copil, a hotărât să fugă de acasă. A trecut în înot lățimea râului Nistru, fără să-și dea bine seama de pericolul trecerii frontierei. Ajuns într-un sat basarabean, după cercetările grănicerilor, băiatul a fost mai apoi înfiat de către o familie din acea localitate.
După un timp petrecut în acea familie, părinții lui adoptivi îl trimit la învățătură la o școală de meserii, din apropierea Mănăstirii Neamț. După absolvirea școlii de meserii, tânărul Vladimir își continuie studiile la Seminarul Teologic de la Mănăstirea Neamț, unde va deveni călugăr. În anul 1939 devine viețuitor al Mănăstirii Antim din București, apoi transferat la o mănăstire din apropierea orașului Constanța, unde în anul 1942 a fost hirotonit ieromonah. În următorul an a fost detatșat în cadrul Misiunii Ortodoxe din Transnistria, fiind numit slujitor la o mănăstire din Odesa.
În luna martie a anului 1944, părintele Vichentie revine în satul său de baștină, unde va locui împreună cu maica sa, Glicheria. Tatăl său, Pantelimon fusese arestat în anul 1937 și judecat de Troica NKVD din Tiraspol, fiind condamnat la moarte prin împușcare. Mai târziu, în februarie 1945, părintele Vichentie, va fi numit paroh al Bisericii Sf. Gheorghe” din acea localitate.
Biserica din Tașlâc suferise mult din cauza bombardamentelor din anul 1944, de aceea, consiliul parohial în frunte cu preotul paroh înaintează o cerere către autorități pentru a fi eliberate materialele necesare pentru reparația capitală a bisericii. La fel se cereau materiale și pentru reconstrucția bisericii din satul Butor, aflat la 2-3 km de Tașlâc, biserică deservită de ieromonahul Vichentie.
O parte din lucrările de reparație a bisericii din Tașlâc le-a săvârșit singur. A fost un pastor duhovnicesc care își îndeplinea îndatoririle cu mult zel. În perioada anilor 1947-1949 aduna o parte din tineretul localității pe care îi învăța tipicul și cântările bisericești. Desfășura împreună cu enoriașii săi procesiuni religioase cu rugăciuni pentru ploaie. Biserica din Tașlâc în timpul slujbelor divine era întotdeauna arhiplină de credincioși. Pentru a zădărnici frecventarea bisericii, autoritățile locale foloseau diferite metode. Fără nici o justificare a fost mărit impozitul bisericii și a preotului, iar în anul 1953, sub pretextul că clădirea bisericii se află într-o stare avariată, cereau ca să fie închisă. Părintele Vichentie era silit de către autorități ca să renunțe la preoție. Datorită statoriniciei în credință a preotului paroh, biserica din Tașlâc a fost salvată de la închidere, în care s-au săvârșit în continuare slujbele divine.
Părintele Vichentie împreună cu maica sa Glicheria au avut un sfârșit martiric. În dimineața zilei de 18 ianuarie 1957, au fost găsiți fără de suflare de către locuitorii satului. Trupurile lor purtau urme de tortură, fiind mutilate în cel mai groaznic mod. Au fost petrecuți în ultimul drum de foarte mulți credincioși din Tașlâc și satele vecine.

                                               Protoiereu Ioan Lisnic


Ieromonahul Vichentie Chiștiuc împreună cu un grup 
de enoriași din parohia Tașlâc, Grigoriopol










vineri, 26 august 2016

Preotul Terentie Grecu – condamnat la moarte prin împușcare





Preotul Terentie Grecu –
condamnat la moarte prin împușcare


Extrasul protocolului nr. 118 al 
Ședinței Troicii NKVD din regiunea Odesa

Preotul Terentie Grecu s-a născut în anul 1876. După absolvirea Școlii spirituale, în anul 1905 a fost numit în calitate de cântăreț la Biserica “Sf. Mc. Serghie și Vah” din localitatea Alexandrovka, jud. Elisavetgrad (Ucraina).
Ultima parohie în care a slujit în calitate de preot a fost localitatea Doibani, Dubăsari, cu Biserica “Sf. Arh. Mihail”. După ce biserica din Doibani a fost închisă, părintele Terentie Grecu, împreună cu alți preoți transnistreni au fost deportați din “zona de frontieră” în or. Pervomaisk (Olviopol), Odesa. Aici părintele, pentru a se putea întreține, a fost nevoit să se angajeze paznic la o grădiniță de copii.
La 14 martie 1938 a fost arestat de către agenții organelor NKVD din regiunea Odesa, fiind învinuit de activitate contrarevuluționară. În extrasul protocolului nr. 118 al Ședinței Troicii NKVD din regiunea Odesa, se menționa că: “Era membru al unei organizații rebele, în Pervomaisk făcu-se legătura cu gruparea contrarevoluționară a clericilor, împreună cu care pregăteau o răscoală împotriva armatei roșii în favoarea unei intervenții străine, desfășura o activitate contrarevoluționară, defăima partidul și guvernul în favoarea unui regim fascist”. Ședința de judecată a avut loc la 23 martie 1938, fiind condamnat la moarte prin împușcare. Sentința a fost executată la doar câteva zile după judecată, la 28 martie 1938.


                                           Protoiereu Ioan Lisnic



 



joi, 25 august 2016

Preoții Alexei și Nicolae Curbet – martirizați prin împușcare






Preoții Alexei și Nicolae Curbet –
martirizați prin împușcare


Monument ridicat în memoria celor prigoniți pentru credință, 
or. Șuia, reg. Ivanovo, Rusia

Preotul Alexei Curbet s-a născut în anul 1874 în familia preotului Nicolae Curbet, nobil cu titlu eriditar. După absolvirea Seminarului Teologic din Chișinău, a slujit o perioadă scurtă de timp în calitate de cântăreț, iar la 1 octombrie 1896 a fost hirotonit preot pentru Biserica “Adormirea Maicii Domnului” din Nezavertailovca, Slobozia, jud. Tiraspol. Mai mul de două decenii a predat religia în Școala ministerială de o clasă, cât și în școala parohială din localitate. Pe parcursul slujirii în această parohie a îndeplinit și funcțiile de președinte al comitetului parohial de patronaj și a comitetului de construcție a noii biserici din localitate. Pentru merite în activitatea pastorală, părintele Alexei a fost decorat în repetate rânduri cu distincții bisericești, iar în anul 1912 a fost decorat cu “Medalia pentru salvarea de la înec din râul Nistru”.
După instaurarea puterii bolșevice în stânga Nistrului, părintele Alexei Curbet a fost omorât prin împușcare. Potrivit materialelor dosarului, “a fost împușcat pentru organizarea unei revolte împotriva armatei roșii în 1919, în timp ce fugea din satul Nezavertailovca”.
Părintele a fost îmormântat în apropierea bisericii, fără oficierea slujbei de îmormântare. Rânduiala îmormântării a fost săvârșită peste mai bine de două decenii, în timpul activității Misiunii Ortodoxe Române în Transnistria (1941-1944). Rămâșițele pământești ale părintelui Alexei au fost exhumate și pregătite pentru slujba înormântării, la care au venit să-și ia rămas bun aproape toți locuitorii satului. Potrivit mărturiilor celor vârstnici din localitate, slujba înmormântării a fost oficiată de numeroși preoți.
Mormântul părintelui s-a păstrat până la începutul anilor 60 ai secolului trecut. Fiind în apropierea sovietului sătesc, autoritățile locale au exhumat trupul preotului, îngropându-l probabil în cimitir. Locul mormântului nu se cunoaște.
Același sfârșit martiric l-a avut și fiul părintelui Alexei, preotul Nicoale.
Preotul Nicolae Curbet s-a născut la 6 august 1899 în familia preotului Alexei Curbet din localitatea Nezavertailovca, Slobozia, jud. Tiraspol. Avea studiile Corpului de cadeți din Odesa și a Seminarului Teologic din Minsk. 
În anul 1937 era preot în localitatea Demidovo, r-nul Oktiabrski, regiunea Odesa. La 30 mai 1937, părintele Nicolae a fost arestat, fiind învinuit de activitate antisovietică. Ancheta de judecată a durat timp de trei luni, fiind învinuit și de faptul că avea o soră în Iugoslavia. În sentița de judecată se menționa cum că: ”interpreta tendențios Constituția URSS în propaganda religioasă și făcea agitație antisovietică. Îndrepta activul bisericesc spre compromiterea lucrărilor de câmp și subminarea puterii colhozurilor. În satul Anatolievka a înființat o casă de rugăciuni unde boteza copii, aduna femeile și le ținea predici, mergea prin satele r-nului Berezovsk unde petrecea adunări în casele credincioșilor și boteza copii... Metodele propagandei religioase ale lui Curbet ascund în sine desfășurarea unei activități antisovietice, de demoralizare a colhoznicilor, discreditarea și subminarea activităților puterii sovietice”. 
Potrivit hotărârii judecății, la 2 noiembrie 1937, părintele Nicolae Curbet a fost omorât prin împușcare.

                                         

                                                   Protoiereu Ioan Lisnic





luni, 11 iulie 2016

Preotul Alexei Scaun – arestat și judecat la ani grei de temniță






Preotul Alexei Scaun –
arestat și judecat la ani grei de temniță




Preotul Alexei Scaun s-a născut în anul 1873 în familia preotului Ioan Scaun din parohia Malovata, jud. Tiraspol. După patru clase de studii la Seminarul Teologic din Odesa, la 21 iulie 1895, a fost numit cântăreț într-o parohie din jud. Odesa, unde a îndeplinit și funcția de învățător al școlii parohiale.
Prin hotărârea consiliului învățătorilor Școlii ministeriale din Mălăiăști 1, jud. Tiraspol și a unei aprobări a autorităților eparhiale, “în interes de serviciu, ca cunoscător al limbii moldovenești” [românești], în noiembrie 1897, a fost transferat la Biserica “Sf. Arh. Mihail” din Mălăiești 1, fiind numit și învățător al școlii din localitate.
A fost hirotonit în treapta de diacon la 20 ianuarie 1900 și numit în calitate de cântăreț la o biserică din suburbia orașului Odesa.  Fiind hirotonit preot, a slujit timp de un an în Biserica “Acoperemântul Maicii Domnului” din localitatea Roghi, Dubăsari, jud. Tiraspol, apoi în Biserica “Sf. Nicolae” din Goian, același județ.
Pentru merite în activitatea pastorală a fost decorat în repetate rânduri cu distincții bisericești. Împlinind 35 ani de slujire bisericească, a fost decorat la 2 august 1930 cu crucea de aur. Ultima parohie a părintelui Alexei Scaun a fost localitatea Krasnopolie, r-nul Frunze, regiunea Odesa.
În vara anului 1937, părintele Alexei a fost arestat. Era învinuit de “activitate contrarevuluționară îndreptată împotriva puterii sovietice și a activităților desfășurate de autorități în localitate”. În extrasul protocolului nr. 22 al ședinței Troicii NKVD din regiunea Odesa, se menționa că: “făcea agitație contrarevuluționară îndreptată împotriva activităților partidului și guvernului. Îi îndemna pe colhoznici să nu meargă la lucru în zile de sărbători religioase, să boteze copii lor, speriindu-i, că copii nebotezați vor muri”. Judecata a avut loc la 27 august 1937, fiind condamnat la 8 ani de lagăr în Siberia.  
Anii de detenție i-a petrecut într-un lagăr din regiunea Arhanghelsk. Fiind în detenție, la 15 ianuarie 1940, înantează o plângere pe numele procurorului, artătând că a fost condamnat în urma denunțurilor false ale președintelui sovietului sătesc. Plângerea a fost respinsă, potrivit declarației martorilor, rudele părintelui au fost deposedate de avere și împușcați. Părintele Alexei Scaun trece la Domnul la 10 martie 1942.

                                 Protoiereu Ioan Lisnic






vineri, 8 iulie 2016

Preotul Nicolae Balaban și preoteasa Maria – condamnați la moarte prin împușcare



Preotul Nicolae Balaban și preoteasa Maria –
condamnați la moarte prin împușcare



Preotul Nicolae Balaban s-a născut în anul 1875. Avea studii teologice și era căsătorit. Soția sa, Maria Balaban, s-a născut în 1885 în localitatea Hâncești, jud. Chișinău. După hirotonia în treapta de preot, în perioada anilor 1911-1919, a slujit într-o parohie din stânga Nistrului. În anul 1919, părintele Nicolae împreună cu soția sa și cei 7 copii au fost deportați în Siberia[1]. S-au reîntors în 1925, stabilindu-se pe o perioadă scurtă de timp la Odesa, apoi timp de 10 ani părintele a slujit într-o parohie din RASSM[2].
În anul 1929, Gheorghe, unul dintre feciorii părintelui, fiind exmatriculat de la învățătură din cauza provinienței sociale, trecând apa Nistrului, s-a refugiat în România. Fapt pentru care autoritățile sovietice i-a lipsit pe părinții săi de dreptul la vot[3]. A urmat anul 1934, când preoteasa Maria a fost arestată, fiind condamnată la 8 ani de lagăr. Peste un an, în 1935, a fost arestat și părintele Nicolae. A fost judecat de către Tribunalul din RASSM la 10 ani de lagăr. Anii de detenție i-a petrecut în lagărul nr.2 din Tomsk[4].
Ambii soți au fost eliberați înainte de termen, cu interdicția domiciliului obligatoriu în regiunea Tomsk. Au fost arestați din nou în luna decembrie a anului 1937[5].
La 14 decembrie a fost arestat părintele Nicolae, fiind învinuit de apartenența la o organizație monarhistă și de activitate contrarevoluționară. Judecata a avut loc pe data de 22 decembrie, fiind condamnat la moarte prin împușcare. Sentința de judecată a fost executată la 27 decembrie 1937.
Preoteasa Maria, fiind arestată, a fost silită să recunoască învinuirile: activitatea contrarevoluționară a feciorului ei, aflat în România, spionaj în favoarea Japoniei și ură față de puterea sovietică. Dosarul de arest a fost fabricat în două zile, 21-22 decembrie. Judecata a condamnat-o la moarte prin împușcare. Sentința a fost executată la 7 ianuarie 1938[6].  


                               
                            Protoiereu Ioan Lisnic






[1] М.В. Фаст, Н.П. Фаст, Нарымская Голгофа, Материалы к истории церковных репрессий в Томской области в советский период, Томск - Москва, 2004, p. 148-149
[2] Новомученики и Исповедники Русской Православной                           Церкви XX века, Sursa:http://kuz1.pstbi.ccas.ru/bin/db.exe/ans/newmr/HYZ9EJxGHoxITYZCF2JMTdG6Xbu-c8iUcO0h66qceeufc8YUXu1Ut8Khv8KWeCQ*_pnl,  consltat 5.07.2016, ora 17.20
[3] М.В. Фаст, Н.П. Фаст, op. cit., p. 148
[4] Новомученики и Исповедники Русской Православной Церкви XX века
[5]Жертвы политического террора в СССР
Sursa: http://lists.memo.ru/index2.htm,  consltat 5.07.2016, ora 17.30
[6]Ibidem; М.В. Фаст, Н.П. Фаст, op. cit., p. 149