duminică, 16 septembrie 2018

Preotul Cosma Voinițchi – martirizat prin împușcare






Preotul Cosma Voinițchi –
martirizat prin împușcare 



Preotul Cosma Voinițchi s-a născut la 1 noiembrie 1879 în familia preotului Gavriil Voinițchi, slujitor la biserica din localitatea Voloșcova, jud. Hotin. A învățat la școala parohială din satul natal, apoi și-a continuat studiile la Scoala spirituală din Edineț. În anul 1904 era cântăreț bisericesc într-o parohie (din stânga Nistrului) din cadrul Eparhiei de Herson. A participat la războiul ruso-japonez (1904-1905) și la Primul Război Mondial, în calitate de cântăreț bisericesc. După demobilizare și-a reluat activitatea de căntăreț, apoi a fost hirotonit preot pe seama unei biserici din cuprinsul Eparhiei Hersonului.
La 31 august 1937, preotul Cosma Voinițchi a fost arestat. Era acuzat de către serviciul NKVD din raionul Frunze, regiunea Odesa, de activitate antisovietică, “fiind un element social periculos care poate afecta cursul anchetei”, a fost încarcerat în închisoarea din Odesa. Conform rechizitoriului din 17 septembrie, pe parcursul anchetei a fost stabilit cum că preotul Voinițchi “…de mai mulți ani, dar mai ales după închiderea mai multor biserici din raionul Frunze, manifesta un interes permanent de a pleca în România. Neavând un loc stabil de muncă, făcea agitație antisovietică, lăudând viața bună din România și declara că ar pleca cu prima ocazie în acea țară. Având legături cu rudele sale din România, în anul 1918 a trecut ilegal la rude, de unde în același an, ilegal sa întors în Uniunea Sovietică”. Potrivit mărturiilor preotului, în anul 1918 a plecat în România pentru ca să o aducă pe maica sa la el, în Ucraina. Bătrâna maică a locuit la fiul ei timp de 5 ani, după care a murit. În timpul arestării părintelui Cosma, acesta mai avea în România, o singură rudă apropiata, pe fratele tatălui său, diaconul Mihail Voinițchi, fost slujitor la biserica din Volovcineț, jud. Soroca.
Judecata preotului Voinițchi a avut loc la 14 noiembrie 1937, în cadrul ședinței troicii NKVD, fiind condamnat la moarte prin împușcare. Sentința a fost executată la 29 noiembrie 1937. Peste 5 decenii de la executare, părintele a fost reabilitat, la 22 august 1989.

                                   Protoiereu Ioan Lisnic









vineri, 14 septembrie 2018

Preotul Serghie Brițchi – unul dintre preoții supuși represiunilor






Preotul Serghie Brițchi –
unul dintre preoții supuși represiunilor 


Biserica din Iarova, Soroca

Despre părinții preotului Serghie Brițchi nu se cunoaște nimic. La începutul lunii martie 1872, în preajma satului Iarova, jud. Soroca a fost găsit un copil nou născut, “abandonat de o persoană necunoscută”. Băiatul nou născut a fost luat sub tutela preotului Dimitrie Brițchi din Iarova. A fost botezat la 20 martie în biserica din Iarova de către preotul locului, primind la botez numele Serghie. La scurt timp, băiatul a fost înfiat de către preotul Dimitrie.  
Viitorul preot Serghie Brițchi a fost educat de către tatăl său adoptiv, a învățat întâi la școala din Iarova, apoi la Gimnaziul din Chișinău. În anul 1889 era lucrător la mănăstire, în Lavra din Serghiev Posad (Rusia). În perioada anilor 1890-1914 a fost funcționar, activând în calitate de grefier si devenind membru al castei intelectualilor si mic burghezilor din Serghiev Posad. După 1914 a fost grefier în biroul unor fabrici textile din Moscova. O perioadă scurtă de timp a participat și la luptele din Primul Război Mondial, fiind demobilizat din cauza sănătății. După revoluția bolșevică a lucrat în calitate de slujbaș la câteva întreprinderi, până în anul 1923. La 23 septembrie 1923 a fost hirotonit diacon, activând în calitate de cântăreț bisericesc până la 2 aprilie 1928, când a fost hirotonit preot.
În perioada anilor 1928-1934, părintele Serghie Brițchi a slujit la cateva parohii din raionul Alexandrovsk, regiunea Vladimir (Rusia). Din cauza etichetării sale ca „slujitor al cultului religios”, împreună cu alți clerici din regiunea Vladimir, sunt lipsiți de dreptul la vot. Majoritatea clericilor supuși acestei interdicții erau luați în vizorul  serviciilor NKVD, ca mai apoi să fie arestați și judecați.

                          Protoiereu Ioan Lisnic


ANRM, F. 211, inv. 15, d. 5, f. 205








joi, 13 septembrie 2018

Preotul Petru Vasilache – condamnat la moarte prin împușcare







 Preotul Petru Vasilache –
condamnat la moarte prin împușcare




Preotul Petru Vasilache s-a născut la 5 iulie 1872 în familie de țărani. Părinții săi erau Ioan și Maria Vasilache din satul Sănătăuca, jud. Soroca. A fost botezat la 9 iulie în biserica din satul natal de către preotul Gheorghe Seminel, parohul bisericii din satul învecinat, Napadova. Nașii de botez al viitorului preot au fost locuitorii din satul Sănătăuca, Vasile Vasilache și fiica lui Pamfil Vasilache, Maria.
Începând cu  anul 1901, Petru Vasilache își începe activitatea de slujitor bisericesc, fiind numit în calitate de cântăreț la biserica din Ianopol,  jud. Elisavetgrad (Uсraina). Potrivit datelor personale publicate în 1906, avea studiile scolii parohiale, era căsătorit și avea doi fii, de 2 și respectiv 3 ani. În anii 30 ai secolului trecut era preot la biserica din satul Pokrovskoe, regiunea Kirovograd (Elisavetgrad).
După închiderea bisericii din Pokrovskoe, părintele Petru Vasilache a locuit în continuare în această localitate. În anul 1937, pentru „încercarea de a deschide biserica”, părintele a fost arestat. Era acuzat și de activitate contrarevoluționară, fiind judecat la 2 noiembrie 1937 în cadrul ședinței troicii NKVD din regiunea Nicolaev și condamnat la moarte prin împușcare. Executarea sentinței a avut loc la 20 noiembrie 1937. În anul 1958, peste două decenii de la proclamarea sentinței de judecată, părintele Petru a fost reabilitat de către Procuratura regiunii Kirovograd.  

                                       Protoiereu Ioan Lisnic







marți, 11 septembrie 2018

Ieromonahul Atanasie Ivanișin – condamnat la moarte prin împușcare






Ieromonahul Atanasie Ivanișin –
condamnat la moarte prin împușcare



Ieromonahul Atanasie, cu numele de botez Alexandru, s-a născut la 30 august 1862 în familia lui Macovei Ivanișin din localitatea Secureni, jud. Hotin. A învățat carte la școala din satul natal, având posibilitatea ca de la vârstă fragedă să citească din Sf. Scriptură și Viețile Sfinților. Îndrăgind viața monahală, în anul 1893,  pleacă la Sfântul Munte Athos, fiind primit în obștea Mănăstirii Sf. Pantelimon, la 18 iunie. A fost tuns ca rasofor la 6 martie 1895 și după primirea mantiei, a făcut ascultare la metocul Chromitsa și la metocul mănăstirii, situat în orașul Moscova.
Potrivit datelor înscrise în Monahologiul Mănăstirii Sf. Pantelimon, referitor la viețuitorii așezământului monahal, viitorul ieromonah Atanasie, era de statură mijlocie, avea părul de culoare neagră și ochii căprui. În perioada anilor 1904-1912 a viețuit la mănăstire, apoi din nou la metocul din Moscova, unde a rămas și după revoluția bolșevică, neavând posibilitatea de a se reîntoarce la mănăstire. În anul 1920, a fost hirotonit în treapta de ieromonah, “fără cunoașterea mănăstirii”.
În anul 1925, ieromonahul Atanasie Ivanișin devine slujitor la biserica Cimitirului Semionovsk din Moscova. A slujit la această biserică până la 19 august 1934, când a fost arestat. Era învinuit ca fiind membru al unei “organizații monarhiste contrarevoluționare”. Cu câteva zile înainte de arestare, într-un raport secret adresat administrației NKVD și Procuraturii din Moscova, se scriea cum că “ieromonahul Atanasie, el fiind și Ivanișin Alexandr Macoveevici, bazându-se pe cercurile largi ale clericilor a desfășurat o activitate amplă în scopul pregătirii credincoșilor pentru trecerea Bisericii în ilegalitate”. Într-un alt raport se scriea că ieromonahul Atanasie Ivanișin se bucura de mare popularitate în rândul credincoșilor din Moscova, “era cunoscut în cercurile largi ale clericilor ca fiind un călugăr-“ascet” de la Muntele Athos, având și un număr semnificativ de admiratori”. În rapoartele “informatorilor” se mai scriea că preotul Atanasie oficia clandestin slujbe religioase în locuințele credincoșilor și că în timpul predicilor le vorbea despre distrugerea și profanarea bisericilor, despre arestările clericilor și credincoșilor nevinovați, cum că “colhozurile fiind de la diavol, au sărăcit și înfometat țăranii”, din aceste motive ”muncitorii și în special țăranii sunt chinuiți peste măsură și așteaptă momentul  pentru a se răscula” și că ”puterea sovietică în curând va cădea”. Părintele a refuzat  să semneze  orice acuzație, răspunzând la toate întrebările din timpul interogatoriului cum că nu cunoaște nimic. Judecata a avut loc la 11 decembrie 1934, fiind condamnat coform  art. 58-10 CP al RSSFR la 5 ani de exil.
Anii de surghiun, părintele Atanasie Ivanișin i-a petrecut în localitatea Kuznețovo, raionul Prioziornîi, regiunea Arhanghelsk, până la data de 22 septembrie 1937, când a fost arestat din nou. Era acuzat de activitate contrarevoluționară, cum că “vorbea despre distrugerea credinței în Hristos, afirmând că în curând vor fi deschise toate bisericile”. Judecata a avut loc la 23 octombrie, în cadrul ședinței troicii NKVD, fiind condamnat la pedeapsa capitală - moarte prin împușcare. Sentința de judecată a fost executată la 27 octombrie 1937. Peste patru decenii de la executarea sentinței, la 16 iunie 1989, pîrintele a fost reabilitat.

                                     Protoiereu Ioan Lisnic







joi, 2 august 2018

Preotul Ioan Ciocoi – arestat în repetate rânduri pentru “activitate antisovietică”






Preotul Ioan Ciocoi – arestat în repetate
rânduri pentru “activitate antisovietică”





Supus represiunilor:
I. Arestat la 5 februarie 1918 pentru refuzul său de a oficia un parastas pentru gardiștii roșii decedați.
II. Arestat de către agenții GPU din Petrograd la 2 martie 1920, fiind acuzat de activitate antisovietică și condamnat la 6 luni de muncă forțată în detenție.
III.Arestat  la 29 iunie 1922, fiind socotit “membru al unei frății ilegale” și acuzat de activitate antisovietică.
IV. Arestat la 2 februarie 1924, acuzat de activitate antisovietică cu tentă religioasă fiind socotit “membru al unei frății ilegale” și judecat la 2 ani privațiune de libertate.
V. Deportat în anul 1933, autoritățile sovietice îi interzic de a locui în Leningrad.

Preotul Ioan Ciocoi s-a născut la 3 iunie 1878 în localitatea Ursoaia, jud. Bender (Tighina). Tatăl său, Ioan Ciocoi, era cântăreț la biserica din Ursoaia. A învățat întâi la școala parohială din satul natal, apoi la Școala spirituală și Seminarul Teologic din Chișinău pe care l-a absolvit în anul 1901. Timp de 3 ani a învățat și la Universitatea din Sankt Peterburg, fiind hirotonit preot în anul 1909  pe seama paraclisului unui azil din capitala Rusiei, apoi la 23 martie 1911 a fost transferat la biserica Spitalului “Sf. Ap. Petru și Pavel” din același oraș. La 2 august 1909, în familia preotului se naște fiica Tatiana, viitoarea actriță emerită din Rusia (1993).
După revoluția bolșevică, la 5 februarie 1918, părintele Ioan a fost arestat. Motivul arestării preotului a servit refuzul său de a oficia un parastas pentru gardiștii roșii decedați. Membrii Comitetului Deputaților Sovietului Muncitorilor și Soldaților din Petrograd i-au cerut socoteală preotului, la care părintele Ciocoi le-a răspuns că Comitetul nu este în drept de a aduce acuzații asupra cazurilor de credință, cum că prin aceasta se încalcă legea privind libertatea conștiinței și decretul privind separarea Bisericii de stat. Părintele a refuzat categoric  să semneze protocolul alcătuit de președintele comisiei de anchetă. Pe de altă parte, pe paginile Buletinului eparhiei de Petrograd se scriea că refuzul preotului Ciocoi de a oficia un parastas pentru soldații bolșevici nu corespundea realității și că parastasul de obște în acele zile se săvârșea zilnic, atât seara, cât și dimineața. Părintele a mai fost arestat de către agenții GPU din Petrograd la 2 martie 1920, fiind acuzat de activitate antisovietică și condamnat la 6 luni de muncă forțată în detenție. A fost eliberat la 11 mai 1920, conform Decretului Comitetului Executiv Central al RSSFR privind amnistierea, dosarul de anchetă fiind plasat si transmis în arhivă.
În perioada anilor 1920-1924, părintele Ioan Ciocoi a fost slujitor la Catedrala „Înălțarea Domnului” din Leningrad (Petrograd). Aici părintele a organizat și a condus Frăția „Înălțarea Domnului” în cadrul căreia activa si un grup de „râvnitori”, aleși din rândul enoriașilor. Activitatea Frăției se împărțea în mai multe secții, printre care cea misionară, de binefacere și ajutorarea celor nevoiași, “uniunea copiilor”, cercul tineretului ș.a. Se organizau conferințe pe teme de cateheză care se desfășurau până seara târziu. Toate aceste măsuri se petreceau în biserică, deoarece casa parohială fusese naționalizată de către autoritățile bolșevice. Pentru merite în activitatea sa pastorală, părintele Ioan a fost ridicat la treapta de protoiereu.
La 29 iunie 1922, părintele a fost arestat fiind socotit “membru al unei frății ilegale” și acuzat de activitate antisovietică, însă la scurt timp a fost eliberat cu interdicția domiciliului forțat. La 14 septembrie 1922, în cadrul ședinței de judecată dosarul penal a fost anulat. La începutul lunii februarie 1924, părintele a fost arestat din nou. Acuzațiile erau aceleași ca și în anul 1922, activitate antisovietică cu tentă religioasă și socotit “membru al unei frății ilegale”. La scurt timp după arestare a fost eliberat pe cauțiune, însă arestat la sărbătoarea Acoperemântul Maicii Domnului (1/14 octombrie) și judecat la 2 ani privațiune de libertate. Perioada detenției a petrecut-o în lagărul de muncă forțată Solovki, reg. Arhanghelsk. După eliberarea din detenție, părintele Ioan a slujit în calitate de cântăreț la câteva biserici din Leningrad, a cântat în corul Conservatorului, o perioadă de timp a fost nevoit să lucreze și în calitate de muncitor la o uzină. În anul 1933, autoritățile sovietice îi interzic părintelui de a locui în Leningrad.
În anul 1946, părintele Ioan Ciocoi se reîntoarce în orașul Leningrad, fiind numit de către autoritățile eparhiale, slujitor la Catedrala “Schimbarea la Față a Domnului”. O perioadă scurtă de timp a slujit și la Catedrala “Sf. Vladimir”, apoi, la 7 iulie 1958 a fost numit paroh al bisericii Cimitirului “Smolensk” din Leningrad. La această biserică părintele a slujit până la 1 decembrie, apoi eliberat din funcție pentru că “ nu s-a isprăvit cu obiectivul încredințat de reconciliere în parohie”. Între anii 1958-1960 părintele Ioan a mai slujit la biserica Cimitirului “Sf. Serafim”, apoi a fost scos de la evidența preoților slujitori și pensionat.
Părintele Ioan își încheie drumul vieții pământești la vârsta de 87 de ani împliniți, la 25 iunie 1962, fiind înmormântat în Cimitirul „Șuvalovsk” din Sankt Peterburg. Recent, la 7 mai 2018, din inițiativa parohului Catedralei “Sf. Vladimir” din Sankt Peterburg, în Cimitirul “Levașovo” din acest oraș a fost sfințită și inaugurată o cruce comemorativă pentru clericii și enoriașii parohiei “Sf. Vladimir”, supuși represiunilor în perioada de prigoană a credinței. În lista celor 88 de clerici și enoriași este înscris și preotul Ioan Ciocoi.

                                    Protoiereu Ioan Lisnic




Mormântul preotului Ioan Ciocoi, Cimitirul „Șuvalovsk” din Sankt Peterburg

Cruce comemorativă pentru clericii și enoriașii Catedralei “Sf. Vladimir”
din Sankt-Peterburg, supuși represiunilor în perioada de prigoană a credinței












miercuri, 1 august 2018

Preotul Ioan Șvidcenco – acuzat de activitate contrarevoluționară






Preotul Ioan Șvidcenco –
acuzat de activitate contrarevoluționară



Preotul Ioan Șvidcenco s-a născut în anul 1891 în orașul Tulcea (România). Tatăl său, Terentie Șvidcenco era cântăreț bisericesc. În perioada anilor 1908 – 1914, tânărul Ioan a învățat la Seminarul Teologic din Chișinău, apoi se stabilește în eparhia Hersonului, unde fratele său, Mihail, activa în calitate de cântăreț bisericesc.
În anii 20 ai secolului trecut, Ioan Șvidcenco, era preot la Biserica „Acoperemântul Maicii Domnului” din satul Alexandrovka, jud. Ananiev, gubernia Herson, apoi, în 1930, a fost transferat la Biserica „Adormirea Maicii Domnului” din localitatea Grigoro-Denisovka, Ananiev (Kirovograd). În anul 1929, părintele aderă la mișcarea religioasă „iosifleană”, înființată de către Mitropolitul Iosif (Petrovîh) de Leningrad. Această mișcare se pronunța împotriva supunerii Bisericii structurilor statale.
La 16 ianuarie 1931, părintele Ioan Șvidcenco a fost arestat. A fost acuzat de câtre Colegiul GPU, Kirovograd, ca fiind „membru al unei organizații clericale monarhiste ilegale” și cum că ar fi “desfășurat o activitate contrarevoluționară”.  Judecata a avut loc la 14 decembrie 1931, fiind condamnat conform art. 58-10-11 CP al RSSFR la 3 ani privațiune de libertate într-un lagăr de muncă forțată. Despre viața de mai departe a preotul Ioan Șvidcenco  nu se cunoaște nimic. 

                                     Protoiereu Ioan Lisnic






marți, 31 iulie 2018

Preotul Nicolae Stihii – condamnat la moarte prin împușcare





Preotul Nicolae Stihii –
condamnat la moarte prin împușcare


Biserica din Meleșeni

Preotul Nicolae Stihii s-a născut la 4 mai 1886 în familia lui Vladimir și a Anastasiei Stihii din localitatea  Meleșeni, jud. Orhei. Tatăl său era cântăreț la biserica din acea localitate. A învățat la școala din satul natal, la Școala spirituală și Seminarul Teologic din Chișinău pe care l-a absolvit în anul 1914, apoi a fost hirotonit preot. Potrivit unor surse, viitorul preot ar fi absolvit în anul 1912 Facultatea de Juridică a Universității din Kiev.
În anul 1915, îl întâlnim pe preotul Nicolae Stihii activând în calitate de confesor pe o navă maritimă, fiind înscris în lista persoanelor civile din administrația maritimă, cu începere de la 20 octombrie. La data de 1 ianuarie 1917 era preot titular pe Crucișetorul “Admiral Macarov”.
După revoluția bolșevică, părintele Nicolae își continue activitatea pastorală în câteva parohii din cadrul Eparhiei de Leningrad. Până în anul 1932 a slujit la Biserica „Sf. Maria Magdalena” din orașul Sluțk (Pavlovsk), regiunea Leningrad, apoi a fost transferat la biserica cimitirului, cu hramul „Sf. Ioachim și Ana” din aceeași localitate.
La 1 ianuarie 1937, părintele a fost arestat, fiind acuzat ca „membru al unei grupări subversiv-teroriste”. Sentința de judecată a fost stabilită la 17 ianuarie 1938 de către Comisia NKVD și Procuratura URSS, conform art. 58-6-11 CP al RSSFR și condamnat la moarte prin împușcare. Executarea sentinței a avut loc la 27 ianuarie 1938, fiind inmormântat într-o groapă comună din preajma orașului Leningrad.

                              Protoiereu Ioan Lisnic



Evidența clericilor jud. Orhei, care au fost la mărturisire, 1897 
(ANRM, F. 208, inv. 6, d. 1373, f. 48)