sâmbătă, 24 februarie 2024

Apariție editorială: Biserica “Sf. Nicolae” din Putineşti la popas aniversar: 200 ani de la sfințirea pietrei de temelie și începutul lucrărilor de construcție (1824-2024)

 


Apariție editorială: Biserica “Sf. Nicolae”
din Putineşti la popas aniversar:
200 ani de la sfințirea pietrei de temelie și
începutul lucrărilor de construcție (1824-2024)

 


LISNIC, IOAN. Biserica “Sf. Nicolae” din Putineşti la popas aniversar: 200 ani de la sfințirea pietrei de temelie și începutul lucrărilor de construcție (1824-2024). Protoiereu Ioan Lisnic–Iași : Stef, 2024, 142 p.: ISBN 978-630-324-126-5.


Prezenta lucrare a fost editată la popas aniversar: 200 ani de la sfințirea pietrei de temelie și începutul lucrărilor de construcție a Bisericii “Sf. Nicolae” din satul Putineşti, Florești (1824-2024). Lucrarea cuprinde file din istoria bisericii, din activitatea unor ctitori, a slujitorilor și a personalităților marcante legate de viața spirituală a parohiei.

Pe parcursul existenței de două veacuri, zidurile Bisericii Sf. Ierarh Nicolae” au fost și sunt martori ai vieții și năzuințelor oamenilor din satul Putinești. Înălțată la 1824 pe o colină din preajma râului Cubolta, lângă a cărei ape se află și vatra satului, Biserica veghează cimitirul presurat cu străvechi cruci de morminte a căror pietre poartă inscripții românești, grecești și slavonești, cu numele înaintașilor noștri. Numele celor înhumați în morminte ale căror pietre de căpătâi nu s-au păstrat până în zilele noastre pot fi găsite pe paginile cărților metricale în care preoții ce au slujit în biserica din Putinești au făcut însemnări despre nașterile, cununiile, și trecerile la Domnul ale celor pe care i-au păstorit în vremurile de până la instaurarea regimului sovietic. Aceleași documente conțin și mențiuni despre ctitoriile făcute de enoriași, care donând din avutul lor au contribuit la ridicarea și împodobirea lăcașului de cult amintit. Medelnicerul Enache Panaioti, boierul moldovean care a ridicat din cheltuiala sa măreața biserică din Putinești, la fel ca și numeroșii săteni ce au donat mult din puținul lor pentru a împodobi lăcașul de închinare cu icoane și obiecte trebuincioase, au înscris câte o părticică din credința și generozitatea lor în mortarul zidurilor seculare.

Sursele arhivistice produse după instaurarea puterii sovietice în Basarabia conțin și ele informații despre putineșteni și biserica lor. Determinate în a distruge credința din oameni și a dărâma lăcașele lor de închinare, autoritățile sovietice au emis numeroase documentele ce sunt păstrate în arhivele din Republica Moldova și Ucraina, și care vorbesc nu doar despre credința putineștenilor, ci și despre neînfricarea cu care au izbutit a proteja lăcașul lor de închinare, eforturi ce până în 1962 au ferit biserica de primejdia ateiștilor prigonitori ai credinței strămoșești. Însă în acel an, după mai bine de un deceniu de strajă, putineștenii au fost puși la mare încercare. Folosind vicleșugul, activiștii atei au reușit să pătrundă în biserică și să o profaneze. Clădirea lăcașului sfânt a fost transformată în depozit, însă păstrând în formele sale amprenta stilului arhitectural caracteristic străvechilor biserici moldovenești, zidurile profanate ale bisericii au continuat să vegheze asupra satului, în așteptarea zilei în care în turla sa vor fi reașezate clopotele ce vor chema din nou oamenii la rugăciune. În așteptare au fost și putineștenii, care nu și-au pierdut credința, și demonstrând încă o dată hărnicia și sârguința de buni creștini, și-au redobândit și restaurat biserica în anii destrămării imperiului sovietic.

Putem afla despre aceste și multe alte evenimente nu doar din documentele de arhivă, dar și din amintirile bătrânilor din Putinești și din sursele edite de epocă, precum ziare, memorii, cărți și anuare. Toate aceste surse, la fel ca dăinuirea Bisericii pentru mai bine de două veacuri, demonstrează că Sf. Lăcaș din satul Putinești ce poartă hramul “Sf. Nicolae” a fost și este locul unde soarta putineștenilor de ieri și a celor de azi se împletesc în una, prin credință și memorie.

Folosind sursele amintite mai sus, autorul prezentului volum și-a propus să realizeze un studiu dedicat istoriei bisericii din Putinești. Studiul nu se limitează la o relatare exclusivă a istoriei bisericii, dar prezintă istoria unei parohii ce conține și relatări despre oameni, locuri și fapte din afara satului Putinești, care sunt introduse prin urmărirea firului biografiei persoanelor care și-au făcut nume în afara satului.

Lucrarea este structurată în patru capitole. Primul capitol este dedicat primelor trei decenii de existență a bisericii și în special personalității întâiului său ctitor – Medelnicerul Enache Panaioti. La fel, este prezentată contribuția pastorală a primilor preoți ce au slujit în Biserica “Sf. Nicolae” din Putinești.

În al doilea capitol, este redată activitatea pastorală și socială a clericilor începând cu mijlocul sec. al XIX-lea și până în anul 1940. În această perioadă apar primele instituții școlare din sat, în activitatea cărora un rol deosebit l-au avut preoții Bisericii “Sf. Nicolae”. La fel, în aceeași perioadă au avut loc evenimente de grea încercare pentru credincioși și clerici, precum Revoluția Rusă din 1917, retragerea trupelor ruse anarhizate de pe fronturile Marelui Război, vremuri vitregi ce s-au încheiat o dată cu Unirea Basarabiei cu România.

Cel de-al treilea capitol este dedicat celei mai dificile perioade din istoria bisericii și a satului. Este vorba despre perioada sovietică în care putineștenii s-au confruntat cu mai multe tentative de închidere a bisericii lor și cu alte politici represive ale regimului. Fiind închisă și transformată în depozit în anul 1962, biserica din Putinești a fost redeschisă în anii din preajma dispariției URSS. Efortul depus pentru a preveni închiderea bisericii, iar mai apoi redeschiderea lăcașului sfânt, sunt legate de numele a numeroși buni creștini ce au știut să păstreze cu multă dăruire credința strămoșească.

Ultimul capitol conține biografiile clericilor și enoriașilor iluștri ale căror vieți au fost legate de biserica din Putinești. La fel, acest capitol conține și relatări asupra modului în care în satul Putinești în perioada sovietică credința a dăinuit și a triumfat asupra ateismului impus de regimul bolșevic.

Lucrarea dată vine să celebreze împlinirea a două sute de ani de la ridicarea bisericii din satul Putinești. Considerăm că cea mai potrivită celebrare este pomenirea înaintașilor noștri, care trecând prin perioade vitregi au reușit să ne transmită neatinsă comoara credinței strămoșești. Biserica din Putinești face parte din moștenirea pe care am primit-o de la înaintașii noștri, care prin credința și curajul lor au făcut posibil ca timp de două sute de ani acest lăcaș de cult să bucure ochii și sufletul credincioșilor.

 





miercuri, 21 februarie 2024

Preotul Valerian Opaiț - acuzat de „tentativa de trecere ilegală a frontierei de stat”

 



Preotul Valerian Opaiț - acuzat de 
„tentativa de trecere ilegală a frontierei de stat”


Valerian Opaiţ s-a născut la 20 iulie 1909, în satul Cireș, prefectura Storojineț, Bucovina, Imperiul Austro-Ungar. Nașterea pruncului a fost primită de moașa Maria Butcă din Budeniț. Părinții nou născutului, Mihail al lui Teodor Opaiț și soția acestuia, Magdalena erau agricultori. Copilul a fost botezat la 26 iulie în biserica din satul natal de către preotul Ioan Racovschi, avându-l naș pe Teodor Zania, proprietar din Storojineț[1].

  În anul 1935, după absolvirea studiilor teologice, Valerian Opaiț  a fost hirotonit preot. În 1937, era preot conslujitor la Biserica ”Sf. Parascheva” din Broscăuţii Vechi, jud. Storojineţ[2]. A colaborat la publicaţia ”Cuvânt preoţesc”, gazeta profesională a clerului din Bucovina, editată la Rădăuţi. În anul 1940 era preot la Biserica ”Înălţarea Domnului” din Banila pe Siret (moldovenească), jud. Storojineţ[3].

După ocuparea nordului Bucovinei de către sovietici (1940-1941), preotul Valerian Opaiţ a continuat să slujească la biserica din Banila. Dorind să scape de „raiul bolșevic”, la data de 16 august a încercat să treacă frontiera în partea cealaltă a Țării, însă a fost arestat de grănicerii sovietici.

Judecata a avut loc la 7 aprilie 1941, în cadrul Comisiei Extraordinare pe lângă NKVD-ul URSS. Părintele Valerian fiind acuzat de „tentativa de trecere ilegală a frontierei de stat” a fost condamnat la 5 ani de detenție într-un lagăr de muncă forțată[4]. Preotul V. Opaiț nu s-a mai întors din captivitatea sovietică, iar potrivit altor surse, a fost omorât la sfârşitul anului 1940[5].

 

Extras din cartea:

Protoiereu Ioan LISNIC, Clerici ortodocși în închisorile comuniste: Basarabia, nordul Bucovinei și Transnistria, Iași, Editura Stef, 2022, p. 220.


[1]ДАЧО (Державний Архiв Чернiвецькоi Областi), Ф. 1245, ор. 12, спр.118, арк. 211.

[2]Martiri pentru Hristos, din România, în perioada regimului comunist. Bucureşti: Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 2007, p. 765.

[3]Vasile I. Schipor. Elitele Bisericilor tradiţionale din Bucovina, 1940-1989. În: „Analele Bucovinei”, nr. 2, 2008, p. 550.

[4]Petru Grior. Situaţia preoţilor din regiunea Cernăuţi în primul an de dominaţie a puterii sovietice (1940-1941). În: Revista „ART-EMIS”, 10 mai 2020. Sursa: https://www.art-emis.ro/istorie/situatia-preotilor-din-regiunea-cernauti-in-primul-an-de-dominatie-a-puterii-sovietice-1940-1941

[5]Cicerone Ioniţoiu. Victimele terorii comuniste. Arestaţi, torturaţi, întemniţaţi, ucişi. Dicţionar N-O. Bucureşti: Editura „Maşina de scris”, 2005.

 

 

 

 

 

 

marți, 16 ianuarie 2024

Vucol Svetlov, preotul care a slujit în via Domnului mai bine de șase decenii

 


 Vucol Svetlov, preotul care a slujit 

în via Domnului mai bine de șase decenii

  

Vucol Svetlov s-a născut la 6 februarie 1887, în familia lui Iacov și a Paraschevei Iapăscurtă din satul Putinești, jud. Soroca. Tatăl său era cântăreţ la Biserica ”Sf. Nicolae” din Putinești. A fost botezat la 10 februarie în biserica din satul natal de către preotul Teofil Bejan, avându-l naş pe preotul Dimitrie Certan, slujitor la biserica din Băhrinești, jud. Soroca. În 1905, potrivit unei hotărâri oficiale, căntărețului bisericii din Putinești, Iacov Iapăscurtă, împreună cu fiii lui li s-a schimbat numele din Iapăscurtă în Svetlov. La 22 februarie 1910, pentru activitate sârguincioasă în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu, dascălul Iacov a fost hirotonit în treapta de diacon, activând în continuare în calitate de cântăreţ.

Tânărul Vucol a învățat la școala parohială din Putinești, apoi la Școala spirituală din Edineț și la Seminarul Teologic din Chișinău, studii pe care le-a absolvit în anul 1908. Tot în acel an a fost hirotonit preot pe seama Bisericii ”Sf. Arhanghel Mihail” din satul Zgura, jud. Soroca. Potrivit cererii înaintate, în anul 1918 a fost transferat la Biserica ”Sf. Nicolae” din localitatea Cușmirca, jud. Soroca, unde a slujit fără întrerupere până în anul 1970, când a fost pensionat.

La 20 iunie 1930, PS Visarion al Hotinului (1923–1935), împreună cu consilierii eparhiali, a vizitat canonic parohia Cușmirca. Iată unele impresii ale vizitatorilor: „Biserica cu hramul ”Sf. Nicolae” e în mijlocul satului, destul de încăpătoare, construită din piatră, deși e veche, însă e bine întreținută și împrejmuită cu zid solid de piatră [...] Cimitirul împrejmuit se întreține curat. Parohul Vucol Svetlov roagă a cerceta și casa sfinției sale; preotul a făcut impresie de bun păstor și harnic gospodar”.

Părintele Vucol și-a continuat activitatea pastorală şi în perioada primului an de ocupaţie sovietică (1940–1941), fiind supus la diferite încercări de cei fără de Dumnezeu. După eliberarea Basarabiei şi revenirea autorităţilor româneşti, viaţa religioasă a revenit la normal. În perioada războiului, la 3 iulie 1942, la Cușmirca s-au desfășurat mai multe activități spirituale și culturale. Satul Cușmirca a fost indicat ca centru de pregătire pentru participarea la expoziția care urma să se desfășoare la Chișinău, închinată desrobirii Basarabiei. Desfășurarea festivităților din această zi, au avut loc sub conducerea și în asistența autorităților locale și a preotului paroh. S-a săvârșit și un serviciu religios de un sobor de 5 preoți, la care a participat și preotul din parohia gazdă, Vucol Svetlov. După oficierea slujbei divine a fost sfințită piatra de temelie a viitorului local al primăriei comunei. În continuare au luat cuvântul preoții și reprezentanții autorităților locale, au fost vizitate expozițiile organizate de satele din comună, apoi a urmat partea festivă.

În 1944 și în următorii ani, din cauza lipsei de preoţi fiindcă mulți se refugiaseră în România, preoților rămași le revenea sarcina să suplinească şi alte parohii. La data de 3 martie 1948, părintele Vucol de la Cușmirca a fost însărcinat să deservească concomitent și parohia Cobâlea. Slujbele divine în biserica din Cușmirca s-au săvârşit fără întrerupere datorită rezistenţei preotului paroh şi a enoriaşilor împotriva ideologiei ateiste. Părintele Vucol a fost un adevărat păstor al creştinilor din Cușmirca, dar şi al celor din satele alăturate, unde bisericile nu mai funcţionau.

Pentru merite în activitatea pastorală și misionară, părintele Vucol Svetlov a fost decorat cu mai multe distincţii bisericeşti. În anul 1968, pentru activitatea pastorală sârguincioasă, a fost decorat cu înalta distincţie – mitra. În luna noiembrie a anului 1970, părintele se pensionează. Trece la Domnul la 15 martie 1974, la vârsta de 87 de ani pământești. A fost înmormântat în apropierea bisericii, unde a slujit mai mult de jumătate de secol.

 

 

                                     Protoiereu Ioan Lisnic

 


                        Biserica ”Sf. Nicolae” din localitatea Cușmirca, Șoldănești.


         Parohul bisericii din Cușmirca, preotul Vucol Svetlov, împreună cu
    preoteasa Elena și nepoata lor, Sima, 4 decembrie 1952.


O întâlnire de suflet în s. Cușmirca.


Preotul Vucol Svetlov, împreună cu preoteasa Elena.  






luni, 11 decembrie 2023

O întâmplare de front. Sau despre pedeapsa înfricoșătoare a hulitorilor și batjocoritorilor de cele sfinte

 




O întâmplare de front. Sau despre pedeapsa înfricoșătoare a hulitorilor și batjocoritorilor de cele sfinte

 

 


Cititorule, crede ce vrei! Mie însă nu-mi poate zdruncina nimeni credinţa, că atunci s-a petrecut o minune.


Fără să fi făcut o zi de militărie, fără să fi tras vreodată cu arma, fără să fi ştiut că fac parte din lotul preoţilor care urmau să plece pe front, m-am pomenit ca din senin cu o telegramă, prin care mi se punea în vedere să mă prezint cu primul tren la regiment... .

Când am sosit acolo, am avut grijă să întreb dacă e adevărat că au nevoe de mine, socotind că poate va fi vreo farsă, mai ales că data chemării coincidea şi cu 1 Aprilie.

M-am înapoiat acasă să-mi iau cele necesare. Fără să mă preocup de ceea ce mi se punea în geamantan, am fugit la biserică să-mi iau obiectele religioase.

Nu ştiam ce să aleg mai întâi. Le-aşi fi vrut pe toate, ba, dacă mi-ar fi fost cu putinţă, aş fi luat şi biserica cu mine. Când, printre altele, am simţit că am cu mine sf. cruce şi sf. cuminecătură, mi-a dispărut toată teama, socotindu-mă la adăpost, aidoma unui pui sub cloşcă, sau unui copil în braţele mamei. Printre echipamentul ce mi s-a dat, au vruit să-mi dea şi un revolver. Refuzându-l, le-am arătat că îl am de acasă în servietă.

Printre ofiţerii ce i-am cunoscut, dela început m-a izbit un locotenent de rezervă, avocat în viaţa civilă prin mândria şi disprețul lui. Era spaima soldaţilor din regiment de a cărui răutate şi sudălmi nu scăpaseră decât prea puţini. În timpul călătoriei spre front zilnic avusesem discuţiuni aprinse cu el, căci făcea pe liber-cugetătorul, luând în derâdere religia creştină. Cu tot respectul și bunătatea ce i-am arătat, vedeam că mă dispreţueşte, fiind singurul care îl contraziceam în părerile lui şi-l certam din cauza atitudinii faţă de soldaţi. Ura lui n-a mai avut margini, când după câteva zile de front, am făcut un raport la colonel, cerând să se interzică bătaia, mai ales acolo în focul ucigător; pentru că se creia între soldaţi multă mâhnire sufletească. Colonelul, om bun, găsi îndreptăţite arătările mele şi dădu ordin secret către toţi ofiţerii şi gradele inferioare, prin care oprea cu desăvârşire bătaia. De aci începu şi mai mult să mă urască.

Nu mai vorbesc de răzbunările lui josnice, când, în lipsa mea, îmi arunca servieta cu cele sfinte sub pat sau pe jos. Faţă de această purtare, care era o blasfemie pentru cele sfinte și batjocoră pentru persoana mea, n-am făcut niciodată uz de faptul că eu aveam pe umăr o tresă mai mult ca el, ci l-am tratat cu blândeţe şi chiar milă.

Aveam obiceiul ca seara la culcare să le aduc aminte de rugăciune, lui şi celor două ordonanţe ale noastre. Ordonanţei lui tocmai atunci îi găsia de lucru sau începea să-l înjure. Cât de mult l-am rugat să-i dea voie şi ordonanţei lui sa meargă cu mine la biserica dintr-un sat vecin, unde slujeam sărbătoarea! Mi-a fost cu neputinţă să obţin această favoare. Ajunsese bietul Gheorghe să-mi spună, că tot stând mereu lângă păgânul acela o să-i rămână copii orfani. Intr-o dimineață am plecat împreună pe poziţie; el să împartă nişte rachete, iar eu fiind rugat de o companie să n-o dau uitării, deşi mă despărţisem de ea abia de trei zile.

Pe la jumătatea drumului a început o canonadă de artilerie inamică de se cutremura pământul. Am sărit jos de pe cai și am intrat intr-un şanţ, antitanc. Se părea că începem aci să ne cufundăm în pământ, aci că plutim prin văzduh.

Am început să-mi fac semnul sf. cruci şi să rostesc rugăciuni, în taină sau cât puteam de tare, nu mi-am dat seama nici atunci şi nici acum. Gheorghe era şi el aproape, trântit în şanţ.

Locotenentul ţipă la el să nu facă pe placul meu şi-l înjură de sf. cruce şi sf. împărtăşanie, pe care le ştia că le aveam cu mine. Gheorghe însă nu l-a mai ascultat de data aceasta. Înfuriat peste măsură îmi smulge servieta din mâini, o aruncă la câţiva metri afară din şanţ şi rânjeşte diabolic. Împinși de o forţă nevăzută, am sărit afară într-o clipită, eu şi Gheorghe, şi am căzut pe brânci lângă servieta svârlită.

O bubuitură îngrozitoare ne asurzește și... Doamne fie voia Ta! Când m-am trezit din buimăceală, am început să mă pipăi dacă mai sunt viu sau am intrat în veşnicie. Gheorghe şi cu mine eram cu capetele pe servietă şi cu un strat de glod pe spate. Ne-am făcut semnul sf. cruci şi l-am strigat pe locotenent. Nici un răspuns! O schijă il lovise drept în faţă.

Nu-i mai rămăsese din cap decât limba sfârtecată şi cu dinţii înfipţi în ea, poate ca o ultimă remuşcare pentru atâtea blestemuri pe care le pronunţase cu ajutorul ei faţă de divinitate.

Cititorule, crede ce vrei! Mie însă nu-mi poate zdruncina nimeni credinţa, că atunci s-a petrecut o minune.

 

Preot Ioan Şt. Cristache, Lahovari-Vlaşca. O întâmplare de front. În: “Glasul Bisericii”. Foaie de zidire sufletească pentru popor, nr. 11-12, 1945, p. 96-98.

 






  

duminică, 19 noiembrie 2023

Preotul Vasile Homașciuc din nordul Bucovinei, condamnat la moarte prin împușcare

 



Preotul Vasile Homașciuc din nordul Bucovinei,

condamnat la moarte prin împușcare


 

Vasile Homașciuc s-a născut la 3 decembrie 1880, în satul Zadobreni, districtul Sadagura, Bucovina, Imperiul Austro-Ungar (în prezent - raionul Zastavna). Nașterea pruncului a fost primită de moașa Maria Croitor din Zadobreni. Părinții lui Vasile, Andrei Homașciuc și Elena, fiica lui Ioan Andreisciuc, țăran din Zadobreni, se ocupau cu agricultura. Copilul a fost botezat la 4 decembrie în biserica din satul natal de către preotul Alexandru Alexianu, avându-l naș pe  Maxim Covaliuc din Sadagura.

În anul 1908, după absolvirea studiilor teologice, Vasile Homașciuc a fost numit de către autoritățile bisericești, cântăreț la Biserica”Sf. Arh. Mihail și Gavriil” din Zadobreni, satul său de baștină, unde a slujit în calitate de căntăreț mai mult de două decenii. După hirotonia în treapta de preot a slujit la parohii din cadrul Mitropoliei Bucovinei. În anul 1940 era preot la biserica din Zadobreni.

În primul an de ocupație sovietică (1940-1941) a Basarabiei, nordului Bucovinei și a Ținutului Herța, părintele a continuat să slujească la biserica din Zadobreni, până în luna septembrie 1940, cand a fost arestat de către colaboratorii secției NKVD și încarcerat în închisoarea din Cernăuți. Era acuzat și etichetat ca „element social periculos”. 

Judecata a avut loc la data de 18 ianuarie 1941, în cadrul unei ședințe a Judecătoriei Regionale din Cernăuți, preotul Vasile Homașciuc fiind condamnat la pedeapsa capitală, moarte prin împușcare. A decedat la 18 noiembrie 1941, fiind în detenție într-un lagăr din interiorul URSS.



Extras din cartea: 

Protoiereu Ioan LISNIC. Clerici ortodocși în închisorile comuniste: Basarabia, nordul Bucovinei și Transnistria. Iași, Editura Stef, 2022, p. 167-168.







joi, 5 octombrie 2023

Despre Taina Sf. Maslu. Combaterea sectelor raționaliste VII

 



Despre Taina Sf. Maslu.
Combaterea sectelor raționaliste VII

 


  “De este cineva bolnav între voi? Să cheme preoții Bisericii și să se roage pentru el, ungându-l cu untdelemn, în numele Domnului. Și rugăciunea credinței va mântui pe cel bolnav și Domnul îl va ridica, și de va fi făcut păcate se vor ierta lui“ (Iacov, 5, 14-15).  

 












  M. A. Calnev. Combaterea sectelor raționaliste VII. Despre Taina Sfântului Maslu. Editura Asociației "Uniunea Culturală Bisericească" din Chișinău, 1928. Tipografia Eparhială, str. Haralampie 42, p. 29 - 38.

 







luni, 11 septembrie 2023

Despre cinstirea Sfintelor Icoane. Combaterea sectelor raționaliste X



Despre cinstirea Sfintelor Icoane.


Combaterea sectelor raționaliste X

 


 Neoprotestanții români folosesc Biblia tradusă de Dumitru Cornilescu. Traducerea lui Cornilescu este tendențioasă, fiindcă termeni care se referă în mod clar la idoli și idolatrie sunt redați prin „icoane”, inducând în eroare un cititor neinstruit din zilele noastre. (De ce neoprotestanții confundă icoana cu idolul? ---> https://almihaila.wordpress.com/2019/03/11/de-ce-neoprotestantii-confunda-icoana-cu-idolul/ ) Sectanții nu pot arăta nici un loc din Sf. Scriptură împotriva cinstirii Sf. Icoane și aduc exemple din Biblia lor, părtinitoare și chiar deformantă,  numai locurile unde se vorbește de idoli și de chipuri cioplite, dar nu de icoane!

 

 








 







  M. A. Calnev. Combaterea sectelor raționaliste X. Despre cinstirea Sfintelor Icoane. Editura Asociației "Uniunea Culturală Bisericească" din Chișinău, 1930. Tipografia Eparhială, str. Haralampie 42, p. 35 - 63.