luni, 10 februarie 2025

Издание новой книги: Деятельность Митрополита Виссариона Пую, Глава Православной Миссии в Транснистрии, отраженной на страницах одесской газеты "Молва" - Сборник статей -

 


Издание новой книги:

Деятельность Митрополита Виссариона Пую, Глава Православной Миссии в Транснистрии,
отраженной на страницах одесской газеты "Молва" - Сборник статей - Cоставитель: Протоиерей Иоанн Лисник. - Iași : Stef, 2025, 207 p.: ISBN 978-630-324-341-2



Настоящий том предлагает читателю коллекцию статей, собранных с страниц газеты  Молва, посвященных деятельности Митрополита Виссариона Пую в Транснистрии (1942-1943). Православная Миссия в Транснистрии была возможна благодаря присутствию румынских военных на левом берегу Днестра, и, как следствие, деятельность Миссии стала предметом изучения историков с сильно политизированных позиций. Основная цель, которую поставил перед собой составитель  данного тома, заключается в том, чтобы извлечь из газеты Молва статьи, отражающие церковную и миссионерскую деятельность, которая выходила за рамки текущих целей румынского присутствия в  Транснистрии и была направлена на созидание веры и духа на территории, опустошенной атеистическим режимом. Миссионеры осуществляли свою деятельность на территории, пережившей два десятилетия воинствующего атеизма, реализуемого большевистским государством через разрушение церквей, арест и расстрел духовенства и прихожан. Проповедуя, восстанавливая культовые здания  и крестя тысячи детей и взрослых, миссионеры осознавали свое участие в восстановлении Церкви Христовой в общинах, церкви которые были разрушены атеистическим режимом. Таким образом, данный том в коллекции статей и новостей, собранных с страниц газеты Молва, отражает акты веры православных миссионеров в  Транснистрии, которые возродили духовную, православную жизнь на левом берегу Днестра, способствуя сохранению веры, включая послевоенные десятилетия, вплоть до падения коммунизма.

Газета Молва  была одним из изданий появившихся в Одессе в период румынской военной администрации на левом берегу Днестра. Будучи газетой на русском языке, она имела целью распространять официальную информацию среди населения Транснистрии, а также служить инструментом пропаганды для военной администрации. Издаваемая в период с 1942 по 1944 год, ежедневная информационная газета Молва является богатым источником документирования, который, однако, следует читать ответственно, учитывая обстоятельства, в которых она издавалась. Газета Молва внимательно отражает деятельность Митрополита Виссариона Пую в Транснистрии, начиная с его прибытия в Одессу и заканчивая выводом румынских властей на правый берег Днестра. Настоящий том содержит статьи, посвященные этой теме, и представляет их в хронологическом порядке. Также в томе содержится множество изображений Митрополита Виссариона, собранных со страниц газеты Молва  и из других источников.










sâmbătă, 8 februarie 2025

Apariție editorială: Activitatea Mitropolitului Visarion Puiu, Șef al Misiunii Ortodoxe din Transnistria, oglindită pe paginile ziarului din Odesa, ”Molva” - Culegere de articole - ( în limba rusă)




Apariție editorială:

Activitatea Mitropolitului Visarion Puiu, Șef al Misiunii Ortodoxe din Transnistria, oglindită pe paginile ziarului din Odesa, ”Molva” - Culegere de articole - (în limba rusă). Editor: Protoiereu Ioan Lisnic - Iași : Stef, 2025, 207 p.: ISBN 978-630-324-341-2.




Prezentul volum pune la dispoziția cititorului o colecție de articole culese de pe paginile ziarului Molva și dedicate activității Mitropolitului Visarion Puiu în Transnistria (1942-1943). Misiunea Bisericii Ortodoxe în Transnistria a fost posibilă datorită prezenței militare românești în stânga Nistrului, și drept urmare activitatea Misiunii este examinată de istorici din perspective puternic politizate. Scopul principal pe care și l-a propus editorul prezentului volum este de a extrage din ziarul Molva articolele care reflectă activitatea ecleziastică și misionară ce a mers dincolo de obiectivele de moment ale prezenței românești în Transnistria, și îndreptată spre zidirea de credință și duh într-un teritoriu vitregit de un regim ateu. Misionarii și-au dus activitatea într-un teritoriu ce a trecut prin două decenii de ateism virulent, implementat de statul bolșevic prin distrugeri de lăcașe de cult, execuții de clerici și credincioși laici. Rostind predici, reconstruind lăcașe de cult, și botezând deopotrivă mii de copii și adulți, misionarii aveau conștiința participării la rezidirea Bisericii lui Hristos în cadrul unor comunități a căror biserici au fost distruse de către un regim ateu. Astfel, prezentul volum reflectă într-o colecție de articole și știri preluate de pe paginile ziarului Molva, faptele de credință ale misionarilor ortodocși în Transnistria, care au resuscitat viața religioasă din stânga Nistrului contribuind la păstrarea credinței, inclusiv în deceniile postbelice, până la căderea comunismului.

Ziarul cotidian de informare Molva a fost unul dintre editorialele apărute la Odesa în perioada administrației militare românești din stânga Nistrului. Fiind un ziar de limbă rusă, acesta avea rolul de a disemina informații oficiale în rândul populației Transnistriei, cât și de a servi drept instrument de propagandă pentru administrația militară. Apărut în intervalul 1942-1944, ziarul Molva este o sursă bogată de documentare, care însă trebuie citită cu responsabilitate având în vedere circumstanțele în care a fost editat.

Ziarul Molva reflectă îndeaproape activitatea Mitropolitului Visarion Puiu în Transnistria, începând cu sosirea sa la Odesa și terminând cu retragerea autorităților românești în dreapta Nistrului. Prezentul volum conține articolele dedicate acestui subiect, și le redă în ordine cronologică. La fel, volumul conține și numeroase imagini cu Mitropolitul Visarion, culese de pe paginile ziarului dar și din alte surse.


                                               







miercuri, 29 ianuarie 2025

S.O.S. – Pericol sever de ruinare: Să salvăm ce a mai rămas din biserica veche din satul Vulpești, raionul Ungheni




S.O.S. – Pericol sever de ruinare:
Să salvăm ce a mai rămas din biserica veche 
 din satul Vulpești, raionul Ungheni



Construită din cărămidă în anul 1866 a servit drept lăcaș de închinăciune pentru credincioșii din Vulpești, cât și pentru cei din satele învecinate. În prezent biserica se află într-un proces sever de ruinare.

În aprilie 2022, am publicat un material intitulat Lăcașe sfinte în proces de ruinare, în care am redat situația unor biserici abandonate și aflate în proces de ruinare. Bisericile de lemn din R. Moldova sunt pe cale de dispariție, pe când cele de zid mai supraviețuiesc indiferenței oamenilor. Una dintre bisericile în proces  foarte grav de ruinare este biserica veche din localitatea Vulpești, raionul Ungheni, despre care am aflat recent.

Construită din cărămidă în anul 1866 a servit drept lăcaș de închinăciune pentru credincoșii din localitate, cât și pentru cei din satele învecinate. Timp de aproape jumătate de secol, slujitor al bisericii din Vulpești a fost preotul Avacum Popovici, fiind în serviciu de la 1898.

La data de 1 aprilie 1948, autoritățile bisericești îl numesc pe preotul Vasile Muduc, slujitor la biserica din localitatea Unțești, Ungheni, cu deservirea bisericilor din Vulpești și Valea Roșca. Se pare că, părintele Vasile Muduc a fost ultimul slujitor al bisericii din Vulpești, transferat în 1950, la biserica din satul Scumpia, raionul Sculeni.

În anul 1959, preotul Nicolae Ciumaș, de la biserica din Cetireni, Ungheni, a fost sancționat de către autoritățile civile pentru colectarea de semnături și mijloace bănești pentru deschiderea bisericii din Pârlița și pentru organizarea unui consiliu bisericesc la Vulpești, cu scopul colectării mijloacelor financiare pentru reparația bisericii. Locașul sfânt avea nevoie de o reparație capitală și dacă nu s-a intervenit la timp, încetul cu încetul, clădirea bisericii a început să se ruineze. În prezent biserica se află într-un proces sever de ruinare.

La Vulpești, în 2001-2009 a fost construită o altă biserică. Se spune că în localitățile unde mai avem biserici abandonate, aflate în proces de ruinare, fiind socotite ca ocrotite de stat, credincoșii împreună cu preotul nu pot iniția lucrări de conservare sau de restaurare a edificiilor. Pe de altă parte, Ministerul Culturii nu întreprinde nimic motivând că nu dispun de mijloace financiare. Între timp, din cauza intemperiilor, lăcașele sfinte abandonate sunt supuse ruinării.


                                  Protoiereu Ioan Lisnic





joi, 16 ianuarie 2025

Teologul Eumenie Daşcheev–acuzat de luptă activă împotriva mișcării revoluționare

  



Teologul Eumenie Daşcheev – acuzat de luptă

activă împotriva mișcării revoluționare



Eumenie Daşcheev s-a născut la 17 august 1895, în familia lui Zinovie și a Olgăi  Daşcheev din oraşul Hotin. Tatăl său era cântăreţ la Catedrala "Acoperemântul Maicii Domnului" din Hotin. Nou născutul a fost botezat  la 29 august, în catedrala din Hotin de către preotul Ioan Captarenco, avâd naşi pe parohul catedralei, preotul Ioan Cornoval şi preoteasa Ecaterina, soţia preotului  Teodor Glavatinschi, slujitor la Biserica "Sf. Nicolae" din Hotin[1].

Tânărul Eumenie[2] a învățat întâi la școala primară, apoi la Şcoala spirituală din Edineţ[3] şi  la Seminarul Teologic din Chișinău, în vara anului 1916 a fost promovat în clasa a 4-a de seminar[4]. După absolvirea studiilor seminariale a fost numit învățător la școala din satul Geamăna, jud. Tighina, unde a activat până în anul 1941. Era căsătorit cu Alexandra, născută în anul 1896, era şi ea învăţătoare la şcoala din Geamăna şi au avut 2 fiice: Olga, născută în 1923 şi Lidia, născută în 1925.

La 13 iunie 1941, după instaurarea puterii sovietice în Basarabia, Eumenie Daşcheev  a fost arestat de către colaboratorii secţiei NKVD din Bender. Împreună cu el au fost arestaţi şi membrii familiei. În mandatul de arestare, pe numele lui Daşcheev Evmenii Zinovievici şi a membrilor familiei sale, se menţiona că: „Daşcheev E. Z. era o figură proeminentă a Partidului Naţional Liberal şi desfăşura o propagandă de racolare în acest partid a ţăranior din satul Geamăna. În timpul alegerilor în Parlamentul României îi indemna pe ţărani să voteze în favoarea acestui partid. Fiind o figură proeminentă a partidului a fost ales membru al comitetului judeţean al Partidului Liberal, concomitent îndeplinea şi funcţia de conducător al acestui partid în satul Geamăna. Este un înflăcărat antisovetic, răspândea zvonuri provocatoare despre condiţiile grele de viaţa în  URSS”. Soţia şi fiicele învăţătorului de la Geamăna au fost deportate în regiunile nordice ale URSS, iar Eumenie Daşcheev ajuns în regiunea Sverdlovsk, a fost încarcerat în lagărul din Ivdel[5].

Cu căteva zile înainte de arestarea lui Daşcheev au fost interogaţi 3 martori din Geamăna care au făcut declaraţii împotriva învăţătorului din satul lor. În dosar se păstrează şi un certificat caracteristică pe numele lui Daşcheev E. Z., eliberat de către sovietul sătesc din Geamăna. Inculpatul a fost interogat numai o singură data, la 25 noiembrie 1941, după 5 luni de la arestare, când se afla în lagărul din Ivdel, regiunea Sverdlovsk. Era acuzat de crimă, conform art. 58-13 CP al RSSFR, de luptă activă împotriva mișcării revoluționare. Eumenie Daşcheev a negat toate acuzațiile.

La 2 ianuarie 1942 a fost alcătuit rechzitoriu în care se menționa că: „La  data de 13 iunie 1941, colaboratorii secției NKVD din RSS Moldovenească, l-au arestat pe Daşcheev Evmenii Zinovievici, unul dintre conducătorii partidului contrarevoluţionar al „liberalilor”. În urma investigațiilor a fost stabilit că Daşcheev E. Z., în timpul stăpânirii Basarabiei de către români, activând în calitate de director al şcolii primare apăra interesele unui guvern burghez, era şi conducătorul partidului contrarevoluţionar al „liberalilor” din satul Geamăna, îi indemna pe locuitorii satului să voteze în favoarea acestui partid şi participa ca delegat la congresele judeţene ale „liberalilor” desfăşurate în oraşul Bender. La adunări, în calitatea sa de conducător al partidului contrarevoluţionar al „liberalilor” făcea declaraţii calomnioase despre viaţa oamenilor muncii din URSS. În timpul stăpânirii române, activând în calitate de director al şcolii primare bătea copiii. A avut o gospodărie mare de chiabur şi expluata munca oamenilor angajați”. Ofițerul NKVD care a desfășurat ancheta recomanda ca Daşcheev să fie condamnat la pedeapsa capitală, moarte prin împuşcare. La 20 ianuarie, dosarul de urmărire penală împreună cu rechizitoriu au fost transmise spre examinare organului de justiție NKVD  din URSS[6].

Judecata a avut loc la 4 martie 1942, în cadrul Comisiei Extraordinare pe lângă NKVD-ul URSS, învăţătorului Eumenie Daşcheev aplicându-i-se urmtoarea sentință:  Daşcheev Evmenii Zinovievici, pentru activitate într-un partid contrarevoluționar, să i se aplice pedeapsa privațiunii de libertate pe un termen de 10 ani, într-un lagăr de muncă forțată, termenul de detenție să se socoată de la 13 iunie 1940”.

În dosarul penal se păstrează şi un certificat medical pe numele lui Eumenie Daşcheev, eliberat la 14 noiembrie 1941, în care se menţiona că potrivit stării de sănătate este apt pentru munca fizică”. Datorită condiţiilor insuportabile de detenţie, la 17 ianuarie 1946 a decedat, în lagărul din Ivdel, regiunea Sverdlovsk[7].

La 17 aprilie 1989, Eumenie Daşcheev a fost reabilitat de către Procuratura RSSM[8]. Despre viaţa de mai departe a membrilor familiei sale nu se cunoaşte nimic.


 Extras din cartea: Protoiereu Ioan LISNIC. Clerici ortodocși în închisorile comuniste: Basarabia, nordul Bucovinei și Transnistria. Vol. III. Iași, Editura Stef, 2022, p. 126-128.



[1]ДАЧО,Ф. 1245, ор. 13, спр. 302, арк. 29.

[2]Eumenie Daşcheev era fratele preotului Alexandru Daşcheev, arestat în 1940 de către colaboratorii NKVD. Informaţii despre acest preot puteţi găsi în:  Protoiereu Ioan Lisnic, Clerici ortodocși din Basarabia și Bucovina de Nord în închisorile comuniste,  p. 122-123.

[3]KEB, nr. 24-25, 1912, p. 201.

[4]Idem, nr. 24, 1916, p. 126.

[5]ANRM, F. R-3401, inv. 2, d. 685,  f. 1-4.

[6]Ibidem, f. 6-11, 14-15.

[7]Ibidem, f. 13, 16-17.

[8]Ibidem, f. 19.





miercuri, 4 decembrie 2024

Date noi despre preotul martir Alexandru Dașcheev

 


Date noi despre preotul martir Alexandru Dașcheev[1]

(+4 decembrie 1962)





[1]Protoiereu Ioan Lisnic,  Biserica “Sf. Nicolae” din Putineşti la popas aniversar: 200 ani de la sfințirea pietrei de temelie și începutul lucrărilor de construcție (1824-2024). Iași, Editura Stef, 2024, p. 31-39, 50-53.

La 27 octombrie 1916 a fost transferat de la parohia Percăuți, jud. Hotin, la Putinești, conform cererii înaintate, preotul Alexandru Daşcheev[1]. Viitorul preot s-a născut la 13 iunie 1893, în familia lui Zinovie și a Olgăi Dașcheev. Tatăl său era cântăreț la Catedrala ”Acoperemântul Maicii Domnului” din Hotin[2]. După absolvirea şcolii primare a urmat studiile la Şcoala Spirituală din Edineţ, apoi, din 1909, la Seminarul Teologic din Chişinău, pe care l-a absolvit în anul 1915.

După absolvirea studiilor seminariale, viitorul preot Alexandru Daşcheev, la 27 august 1915, a fost numit temporar în funcţia de cântăreţ la biserica din Suhuluceni, jud. Orhei[3]. Se căsătorește la 12 octombrie 1915, cu Anastasia Gheorghianov. A fost hirotonit diacon la data de 24 octombrie și în următoarea zi a fost hirotonit preot, în Duminica a 24-a după Cinczecime, în timpul Sf. Liturghii săvârșite la Catedrala din Chișinău. A fost hirotonit preot pe seama bisericii din Percăuţi, jud. Hotin, iar la 27 octombrie 1916 a fost transferat la biserica din Putineşti[4]. S-a aflat aici întreaga perioadă interbelică. Vârstnicii îşi aminteau de părintele Alexandru ca de un adevărat duhovnic, având o foarte mare autoritate de preot şi educator pentru enoriaşii săi.

În Episcopia Hotinului, care cuprindea județele Bălți, Hotin și Soroca, se organizau în parohii Cercuri pastorale la care participau preoții și enoriașii localnici cât și cei din satele vecine. La 20 mai 1937, în parohia Putinești a avut loc întrunirea Cercului pastoral “Vestitorul” , din cadrul protoieriei cercului 3 Soroca. După oficierea Utreniei și a Sf. Liturghii a predicat preotul Nicanor Murafa, de la Gura Căinari, tratând tema Rătăcirile de astăzi”. Apoi s-a sfințit și inaugurat localul cooperativei din comună. Cu acest prilej a luat cuvîntul învățătorul Dionisie Moraru, care a arătat rostul acestei tovărășii în viața sătenilor. A mai vorbit E. (Emanuil) Solcanu, preotul B. Chelaru, președintele cercului și preotul Alexandru Dașcheev, parohul local. După finalizarea programului oficial, membrii cercului au mers la reședința parohială. Clericii lua-se hotărârea ca să contribuie financiar pentru fondul cultural al Cercului, ca din banii adunați să se procure literatură religioasă. Pe parcursul anului 1937, părintele Alexandru Dașcheev a mai predicat în cadrul cercului pastoral “Vestitorul”, la 4 iulie, organizat la Zarojani, filiala parohiei Gura Căinari, la 22 august, la Gura Căinari și la 23 noiembrie, la Florești. După oficierea Sf. Liturghii în Biserica “Sf. Ierarh Mitrofan” din orașul Florești, părintele Alexandru a vorbit “Despre îndreptarea neajunsurilor societății de astăzi”. În biserică erau prezenți, enoriașii, autoritățile locale, elevii școlilor primare, cât și cei ai gimnaziului mixt. După finalizarea programului oficial s-a împărțit credincoșilor crucilițe și cărțulii ziditoare de suflet[5].

După ocuparea Basarabiei de către sovietici (1940-1941), preoții rămași au fost obligați de către autorități să plătească impozite exagerate, alții supuși represiunilor prin arestări, deportări în Siberia fiind siliți să îndeplinească diferite munci degradante, umiliți, bătuți și chiar omorâți. În acea perioadă au fost distruse și multe biserici. Părintele Alexandru Daşcheev a continuat să slujească la biserica din sat. În luna noiembrie 1940, pentru neachitarea la timp a impozitului agricol de pe lotul de pământ pe care îl avea în posesie a fost arestat de către colaboratorii secției NKVD şi judecat la 10 ani de lagăr[6]. Trei dintre membrii comisiei de evaluare și confiscarea averii acuzatului Dașcheev A. Z., erau din Gura Căinari: președimtele sovietului sătesc V. L., președintele colhozului Z. și ajutor de președinte al colhozului, membru al sovietului local, A. G. După eliberarea Basarabiei, în toamna anului 1941, Jandarmeria locală a deschis un dosar de urmărire penală pe numele unor activiști din timpul stăpânirii sovietice. Dosarul a fost transmis spre examinare la Curtea Marțială, Corp 3 Armată. Cei arestați, printre care și cei trei activiști amintiți mai sus, se aflau în penitenciarul din Bălți. Referitor la confiscarea averii preotului, unul dintre martori s-a exprimat în felul următor: „s-a ridicat în mod barbar bunurile preotului din satul Putinești, precum și tot pământul pe care l-au luat cu forța la colhoz, iar pe dânsul l-au ridicat și deportat în loc necunoscut”. Potrivit informației din dosar, din fosta averere a preotului, au fost ridicate și transmise gospodăriei colhozului următoarele bunuri: una iapă, una vacă, 2 porci, 7 stupi, una mașină de semănat, un aparat pentru extrasul mierii, un plug și alt inventar agricol[7]. La 24 noiembrie 1942, protoeria cercului 3 Soroca a alcătuit o lista a clericilor pensionari şi deportaţi, în acea listă figura şi numele părintelui Alexandru Dașcheev, „deportat de bolșevici”. Urma ca la începutul anului 1943, preoteasa Anastasia Dașcheev să primească o primă de ajutor[8]. Părintele Alexandru a petrecut anii de detenţie într-un lagăr din Peninsula Ciukotka, pe râul Kolîma, suferind clima aspră şi condiţiile inumane de temniță. A fost eliberat în anul 1946. Revine în RSSM și în următorul an, autorităţile eparhiale îl numesc slujitor la biserica din Gura Căinarului, în 1948-1949 a deservit și biserica din satul vecin, Putineşti, vechiul său loc de păstorie[9].

În anul 1949, autorităţile sovietice locale îi interzic părintelui Alexandru de a mai sluji la biserica din Putineşti, iar în 1962 biserica a fost distrusă. Părintele era chemat aproape zilnic la sovietul sătesc, pentru a renunţa la preoţie şi a se pensiona. El a fost batjocorit, înjosit şi chiar ameninţat. Aceste împrejurări îi grăbesc sfârşitul. Trece la Domnul la 4 decembrie 1962, fiind înmormântat pe data de 6 decembrie în cimitirul din Gura Căinarului[10].

 

                                             Protoiereu Ioan Lisnic

 



[1]Informații despre preotul Alexandru Dașcheev puteți găsi în: Protoiereu Ioan Lisnic, Clerici ortodocși din Basarabia și Bucovina de Nord în închisorile comuniste. Centenarul Marii Uniri, 1918–2018. Chișinău, Cuvântul ABC, 2018, p. 122-123; In memoriam: Protoiereu mitrofor Grigore Lisnic. Chişinău: Editura „Labirint”, 2013, p. 30-33.

[2]ДАЧО, Ф. 1245, ор. 13, спр. 297, арк. 149.

[3]KEB, nr. 28, 1909, p. 231; nr. 21-22, 1915, p. 302; nr. 34-35, p. 1915, p. 439.

[4]ANRM, F. 1217, inv. 1, d. 251, f. 11; KEB, nr. 42, 1915, p. 522; nr. 45, 1915, p. 1281; nr. 45, 1916, p. 246.

[5]„Episcopia Hotinului”, nr. 15-16, 1937,  p. 313-314, 315-316; nr. 21, 1937, p. 417-418;  nr. 1, 1938, p. 6.

[6]In memoriam: Protoiereu mitrofor Grigore Lisnic, p. 31; Ce preoţi au fost asasinaţi şi deportaţi de bolşevici din Basarabia. În: ziarul „Raza” ”, nr. 691, 12-19 decembrie 1943; Cartea Memoriei. Catalog al victimelor totalitarismului comunist. Vol. IV. Chişinău: Ed. „Ştiinţa”, 2005, p. 449.

[7] Arhiva C. C. al P. M. R. (București), F. 96, d. 4912, f. 3-7, 11, 22, 28, 36.

[8]ANRM, F. 1217, inv. 1, d. 1049, f. 57.

[9]In memoriam: Protoiereu mitrofor Grigore Lisnic, p. 31.

[10]Ibidem p. 32. 









vineri, 22 noiembrie 2024

Preotul Grigore Teodorii–arestat pentru ”răspândirea de publicaţii interzise”

 



  • Preotul Grigore Teodorii – arestat 
  • pentru ”răspândirea de publicaţii interzise”

Grigore Teodorii s-a născut la 22 iulie 1892 în familia preotului Teodosie Teodorii de la biserica din localitatea Hagi Curda, jud. Ismail. Aflându-se în România, la 22 octombrie 1953 a fost arestat. În timpul arestării, părintele era domiciliat în com. Nicolae Bălcescu, r-nul Călăraşi, reg. Bucureşti, şi activa în calitate de preot. Pentru ”răspândirea de publicaţii interzise”, Tribunalul Bucureşti l-a condamnat la şase luni de detenţie. Perioada detenţiei a petrecut-o în penitenciarul Jilava, fiind eliberat înainte de termen, la 18 decembrie 1953.



 

 Extras din cartea:

Protoiereu Ioan LISNIC, Clerici ortodocși din Basarabia și Bucovina de Nord în închisorile comuniste, Centinarul Marii Uniri, 1918-2018, Chișinău, Cuvântul ABC, 2018, p. 279.











duminică, 13 octombrie 2024

Preotul Ioan Soroceanu-acuzat de “înaltă trădare” față de Imperiul Austro-Ungar

 




Preotul Ioan Soroceanu - acuzat de “înaltă trădare” față de Imperiul Austro-Ungar



Ioan Soroceanu s-a născut la 20 iulie 1869, în familia lui Nicolae și a Nadejdei Soroceanu din localitatea Marșineț, jud. Hotin. Tatăl său era cântăreț la Biserica “Sf. Nicolae” din Marșineț[1]. Ajuns la vârsta școlară a învățat carte și după anumite pregătiri a învățat  la Seminarul Teologic din Chișinău, promoția anului 1893[2]. La 14 ianuarie 1894 a fost hirotonit preot. A slujit la biserica din satul Răchitna, jud. Hotin până în anul 1918[3].

  Satul Răchitna se afla în trecut la frontiera dintre Imperiului Austro-Ungar și Rusia. La 28 iulie 1914, data declanșării Primului Război Mondial, o patrulă austriacă a trecut frontiera din apropiere și i-a arestat pe preotul și cantărețul de la biserica din Răchitna. Erau acuzați de “înaltă trădare” față de imperiul austriac. Cei arestați au fost duși sub escortă la Cernăuți și au fost internați în închisoarea orașului, apoi au fost transferați la închisoarea din Stanislau (actualul Ivano-Frankivsk). „După 12 zile – avea să mărturisească mai târziu părintele Ioan Soroceanu – ne-au îmbarcat din nou în vagoane de animale și ne-au trimis la Gratz. Ne-au dat jos, ne-au dus pe câmp în apropiere de oraș, au făcut un gard de sârmă ghimpată și lagărul a fost gata. Tot drumul am fost batjocoriți în mod sălbatic. După câtva timp am fost trimiși în lagărul de prizonieri din Balpetzdorf aproape de Viena. Am fost băgați în niște grajduri de vite, fiind nevoiți și iarna să dormim pe jos. Tot timpul eram puși la lucru”.  În primăvara anului 1915, în perioada Postului Mare a fost trimis în lagărul de la Lintz, ca să slujească ca preot. Potrivit mărturiilor preotului Soroceanu, în acel lagăr erau ca la o mie de prizonieri, în majoritate intelectuali ruși. După sărbătoarea Sf. Paști a fost transferat în lagărul de la Steinclam. Tot timpul era obligat să poarte pe brațul stâng o panglică verde, ce însemna că a fost spion.

Părintele Ioan Soroceanu a fost eliberat în perioada când unii dintre cei arestați erau amnestiați și se organizau schimburi de prizonieri. După eliberare a mers la Viena și primind actele necesare pentru reântoarcere, a mers prin Budapesta, Palanca, Iași, Ungheni, Chișinău și în sfârșit a ajuns la parohia sa. În acele zile, în apropiere de Răchitna se afla frontul și se desfășurau luptele. Părintele, fără a mai sta mult pe gânduri s-a încadrat să acorde asistență spirituală soldaților regimentului de artilerie ce se afla în acel sector, cât și locuitorilor satelor din apropiere. Pentru merite în activitatea sa de confesor militar a fost decorat de autorități cu o cruce pectorală de aur [4]. În perioada cât părintele s-a aflat în detenție, situația în familia lui era foarte grea. Preoteasa, de scârbă și-a ieșit din minți și se afla la tratament la clinica din Costiujeni, iar copiii rămăseseră fără întreținere și tutelă. La una dintre adunările eparhiale se lua-se hotărârea ca în fiecare an să se plătească familiei preotului, prin Comitetul pentru ajutorarea celor aflați în prizonierat, câte o primă de ajutor[5].

În 1918, conform cererii înaintate, părintele Ioan Soroceanu a fost transferat paroh la biserica din Marșineț, satul său de baștină, aici îl întâlnim și în anul 1938[6]. Despre viața lui de mai departe, cu părere de rău  nu cunoaștem nimic.

 

Materialul respectiv va fi publicat în curând, în următorul vomul de carte: Protoiereu Ioan LISNIC. Clerici ortodocși în închisorile comuniste: Basarabia, nordul Bucovinei și Transnistria. Vol. IV.

 



[1]ANRM, F. 211, inv. 19, d. 31, f. 117; П.А. Лотоцкiй, op. cit., p. 100.

[2]П.А. Лотоцкiй, op. cit., p. 100;  KEB, nr. 13, 1893, p. 151.   

[3]Справочная книга Кишиневской Епархiи. 1911, p. 212; .Episcopia Hotimului. Anuar, Chişinău: Tipografia Eparhială ”Cartea Românească”, 1930, p. 78.   

[4]Preot Grigore N. Popescu. Preoţimea română şi întregirea neamului – Temniţe şi Lagăre. Vol. II. Tipografia „Vremea”, Str. Carol nr. 10, 1940, p. 128-129.

[5]KEB, nr. 17-18, 1915, p. 478. 

[6] Episcopia Hotimului. Anuar, Chişinău: Tipografia Eparhială ”Cartea Românească”, 1930, p. 78; Preot Grigore N. Popescu, op. cit. 


                                                   Biserica din satul Marșineț, jud. Hotin