miercuri, 20 septembrie 2017

Preotul Boris Lizo – condamnat la ani grei de temniță






Preotul Boris Lizo –
condamnat la ani grei de temniță 



Preotul Boris Lizo s-a născut la 11 mai 1901 în familia lui Vasile și a Elisavetei Lizo, tatăl său era căntăreț la Biserica “Sf. Arh. Mihail” din satul Recea, jud. Chișinău. A fost botezat la 18 mai în biserica din satul natal de către preotul Ioan Buruiană, având naș pe proprietarul din Chișinău, Vasile Dobrovolschi[1]. După absolvirea școlii elementare din localitate a învățat la Școala spirituală[2], apoi la Seminarul Teologic din Chișinău pe care l-a absolvit în anul 1926[3].
În anul anul 1935, părintele Boris era slujitor la biserica din localitatea Arama, com. Coarnele Caprei, jud. Iași[4]. În timpul războiului, la 15 iulie 1943, conform cererii înaintate a fost detașat pentru a face misionarism în cadrul Misiunii Ortodoxe din Transnistria. Părintele a fost repartizat slujitor la parohia Borovka, raionul Cerniveți, jud. Jugastru[5]. S-a aflat în Transnistria până la începutul anului 1944, când din cauza înaintării trupelor sovietice a fost nevoit să se reîntoarcă la parohia Arama.
La 1 august 1950 părintele a fost arestat, fiind în vizorul organelor securității încă din noiembrie 1944. Era învinuit cum că într-o predică ar fi zis: “totul ce se clădește fără credință sub regimul comunist se va dărâma, fiindcă lipsește credința în Dumnezeu”[6]. A fost acuzat de “instigare publică printre populație pentru a nu  intra în colectiv”, Tribunalul Militar Iași l-a condamnat la 1 an și 6 luni de închisoare. La 21 martie 1959 a fost arestat pentru a doua oară. Era învinuit de apartenența sa din perioada interbelică la Mișcarea Legionară și de conspirație împotriva regimului. Tribunarul Militar Iași l-a condamnat pentru “uneltire contra ordinii sociale”, la 22 ani de detenție. După proclamarea sentinței, părintele Boris Lizo a fost repartizat în închisoarea din Iași, apoi în cea de la Aiud, fiind eliberat din temniță la 31 iulie 1964[7].

                                         Protoiereu Ioan Lisnic





[1] ANRM, F. 211, inv. 3, d. 678, f. 423, 436
[2] KEB, nr. 31, 1916, p. 178
[3] Revista Luminătorul, nr. 13-14, 1926, p. 2
[4] Adrian Nicolae Petcu, Închisorile Părintelui Boris Lizo, Ziarul Lumina, 8 mai 2014
[5] Transnistria Creștină, Revista Misiunii Ortodoxe Române, nr. 3-4, iulie-decembrie1943, p. 34
[6] Adrian Nicolae Petcu, op. cit.
[7] Ibidem


ANRM, F. 211, inv. 3, d. 678, f. 423, 436







duminică, 17 septembrie 2017

Preotul Ștefan Cecati – judecat pentru “clevetiri la adresa URSS și a PC (b)”





Preotul Ștefan Cecati – judecat  pentru
“clevetiri la adresa URSS și a PC (b)”



                                    Biserica din Terapontievca, jud. Tighina

Preotul Ștefan Cecati s-a născut la 17 octombrie 1899 în familia lui Petru și Domnica Cecati din Cimișlia, jud. Bender. A fost botezat la 31 octombrie în Biserica “Adormirea Maicii Domnului” din Cimișlia de către preotul Petru Hohor, având nași pe Ioachim Samburschi și soția lui Grigore Samburschi, Domnica. A învățat întâi la școala primară din localitate, apoi la Școala spirituală și la Seminarul Teologic. După absolvirea seminarului, la 5 iunie 1922 a fost hirotonit preot pe seama Bisericii “Acoperemântul Maicii Domnului” din Bogdanovca – Veche (com. Cimișlia), jud. Tighina, și la 1 iunie 1924 transferat la Biserica “Sf. Ioan Teologul” din Terapontievca (com. Chirsova), același județ.
În primul an de ocupație sovietică (1940-1941), părintele Ștefan Cecati a avut de suferit. A fost arestat la 13 iunie 1941, fiind în vizorul organelor NKVD încă din august 1940. Era învinuit de apartenența sa din perioada interbelică la Partidul Liberal,  “acțiunile sale de propagandă pro-liberale din perioada alegerilor parlamentare și faptul că îl proslăvea pe regele României în cadrul serviciului divin din biserică”.
La retragerea trupelor sovietice din Basarabia, părintele Ștefan, împreună cu alți deținuți politici au fost trimiși în regiunea Sverdlovsk (Rusia), unde la 29 decembrie 1941, pentru “clevetiri la adresa URSS și a PC (b) din toată Uniunea” a fost condamnat la pedeapsa capitală prin împușcare. La 19 martie 1942, Consiliul Special al NKVD – ului din URSS stabilește sentința de condamnare a preotului Ștefan Cecati la 10 ani de lagăr. Despre viața lui de mai departe nu se cunoaște nimic.
Peste aproape patru decenii, în anul 1989, părintele Ștefan Cecati a fost reabilitat printr-un decret al Sovietului Suprem al URSS “Cu privire la restabilirea dreptății față de victimile represiunilor politice din anii 30-40 și începutul anilor 50” ai secolului trecut.

                                       Protoiereu Ioan Lisnic







sâmbătă, 16 septembrie 2017

Egumenul Serafim Dabija – judecat pentru propagandă antisovietică







Egumenul Serafim Dabija –
judecat pentru propagandă antisovietică




Egumenul Serafim, cu numele de mirean Ilie Dabija s-a născut la 28 iulie 1915 într-o familie de țărani din satul Bișcotari (în prezent Codreni), jud. Tighina. Ajuns la maturitate, în 1934 intră în ascultare la Mănăstirea Suruceni. În anul 1941 a fost tuns în monahism și peste câteva luni a fost hirotonit în treapta de ierodiacon[1].
În primăvara anului 1943, ierodiaconii Serafim Dabija și Nicodim Onu de la Mitropolie, prin decizia autorităților eparhiale primesc ordin de deplasare la Zloți, pentru a organiza lucrările de însămânțare a terenurilor viitorului schit[2]. Până la înființarea noului Schit Zloți, Consiliulul eparhial aprobă sfințirea locului pentru zidirea locașului sfânt. După sfințirea pietrei de temelie s-a început construcția viitoarei capele cu hramul “Sf. Gheorghe”, se începuse și contrucția câtorva chilii pentru viețuitorii mănăstirii[3].
După înființarea Schitului Zloți, la 12 noiembrie 1943, ierodiaconul Serafim Dabija a fost hirotonit ieromonah și peste două zile, la 14 noiembrie, numit stareț al Schitului Zloți[4]. În aceeași zi a fost sfințită capela Schitului Zloți[5].
Părintele Serafim Dabija a fost stareț la Mănăstirea Zloți până în primăvara anului 1947, când a fost arestat în timpul slujbei, dar reușește să fugă. A fost arestat a doua oară la 29 octombrie 1947. Era învinuit cum că: “cu susținerea chiaburimii din partea locului, a construit în scopuri antisovietice Mănăstirea Zloți în cinstea izgonirii bolșevicilor din Basarabia, transformând-o în unul dintre centrele de propagandă antisovietică din Moldova”[6]. Judecata a avut loc la 5 februarie 1948, fiind condamnat la 10 ani de lagăr, decăderea din drepturile politice pe un termen de 5 ani și confiscarea averii personale[7]. Părintele a fost repartizat într-un lagăr de muncă forțată din regiunea Komi, unde deținuții erau forțați să muncească la tăierea cărbunilor pe un ger de -50 grade.
După ispășirea termenului de detenție, părintele Serafim Dabija revine la baștină. La 29 martie 1955, autoritățile eparhiale îl numesc paroh al Bisericii  “Sf. Arh. Mihail și Gavriil” din satul Lazo (Piatra), raionul Orhei[8], fiind numit și duhovnic al Mănăstirii de maici Hirova. În anul 1959, a fost învinuit cum că ar fi pus la cale “răscoala” călugărițelor de la Mănăstirea Hirova, împotriva închiderii mănăstirii. Timp de 9 zile, călugărițele s-au baricadat în biserica mănăstirii, petrecând tot timpul în post și rugăciune. În urma acestor evenimente părintelui Serafim i-a fost interzis să se afle pe teritoriul RSSM, fiind repartizat într-o parohie din Transcarpatia ucraineană[9]. A slujit mai mulți ani în biserica parohiei românești Apșa de Mijloc, apoi la Slatina și la catedrala din Cernăuți[10]. În necrologul părintelui Serafim, publicat în Revista Patriarhiei de Moscova (Jurnal Moskovskoi Patriarhii) din 1986, se arată că în perioada anilor 1960-1972, părintele a slujit în parohii din cadrul Eparhiilor de Mukacev și Cernăuți. În anul 1961 își încheie studiile Seminarului Teologic din Leningrad (Sankt Peterburg)[11].
Ultima parohie a părintelui Serafim Dabija a fost satul Zahoreni, Orhei, cu Biserica “Acoperemântul Maicii Domnului”, aici părintele a slujit între anii 1972-1975, când a fost scos de la evidență și pensionat[12].
Pentru merite în activitatea pastorală părintele Serafim a fost decorat cu mai multe distincții bisericești, în anul 1977 a fost decorat cu distincția crucea cu pietre scumpe. Trece la Domnul la 9 octombrie 1985, slujba de înmormântare fiind săvârșită în Catedrala “Sf. Teodor Tiron” din Chișinău[13].

                                 Protoiereu Ioan Lisnic






[1] ЖМП, nr. 5, 1986, p. 25
[2] Mănăstiri și schituri din Republica Moldova, p. 633
[3] Ibidem
[4] Buletinul Arhiepiscopiei Chișinăului, nr. 11, 1943, p. 14
[5] Ibidem, p. 20
[6] Nicolae Dabija, Părintele Serafim, Biserica Ortodoxă din interfluviul pruto-nistrean (1813-2013), Simpozion științific internațional, 14-15 octombrie 2013, Chișinău, 2013, p. 573-574
[7] Ibidem, p. 575
[8] Teodor Candu, Pr. Octavian Moșin, op. cit., p. 191
[9] Oamenii lui Dumnezeu din Basarabia de altădată, Dicționar istorico-biografic, vol. I, Chișinău, 2015, p. 176
[10] Ibidem
[11] ЖМП, nr. 5, 1986, p. 25
[12] Ibidem
[13] Ibidem 



Călugări de la Mănăstirea Zloți

Ieromonahul Serafim Dabija, parohul Bisericii 
 “Sf. Arh. Mihail și Gavriil” din Lazo (Piatra), Orhei










marți, 12 septembrie 2017

Frații preoți Teodor și Gheorghe Harghel în temnițele comuniste





Frații preoți Teodor și Gheorghe Harghel
în temnițele comuniste



Trei fii ai cântărețului bisericesc Vasile Harghel au fost preoți. Preoții Teodor și Gheorghe au fost persecutați de către regimul comunist, fiind condamnați la ani grei de temniță. Al treilea fiu, arhimandritul Antonie Harghel, doctor în teologie, s-a născut la 3 octombrie 1895 în satul Soloneț, jud. Soroca, unde tatăl său era cântăreț la biserica din localitate. A fost botezat la data de 15 octombrie în biserica din Soloneț de către preotul Alexandru Tocan, nașă de botez fiind Elisaveta, soția preotului din satul Țâra, Teodor Tocan.  
Părintele Antonie avea o pregătire temeinică în teologie. Pe parcursul activității sale a editat și câteva lucrări. A fost profesor și director al Școlii de cântăreți din Chișinău, apoi Exarh al Mănăstirilor din Basarabia și stareț al Mănăstirii Noul Neamț. O perioadă de timp a îndeplinit funcția de director al Seminarului Teologic din Ismail, apoi numit Vicar Eparhial, fiind înaintat de către Mitropolitul Gurie al Basarabiei la hirotonie în treapta de arhiereu. A activat mai apoi în calitate de profesor la Seminarul Teologic Monahal de la Cernica și profesor de religie la Colegiul Național “Sf. Sava” din București. Între anii 1942-1944 a slujit la catedrala din Odesa și a fost profesor de teologie la Universitatea din Odesa.
După 1944, părintele Antonie Harghel s-a nevoit într-o mănăstire din România. Mormântul său se află în cimitirul Mănăstirii Cernica.


Preotul Teodor Harghel s-a născut la 16 decembrie 1885 în familia cântărețului Bisericii “Adormirea Maicii Domnului” din localitatea Țâra, jud. Soroca, Vasile Harghel și soția sa Maria. A fost botezat la data de 20 decembrie în biserica din satul natal de către preotul Teodor Tocan de la biserica din satul alăturat Cenușa, având naș pe fiul preotului Tocan, Vasile. Avea studiile Școlii spirituale din Edineț pe care le-a absolvit în anul 1900 și a Seminarului Teologic din Chișinău, absolvite în anul 1907. Tot în acel an, la 12 iulie a fost hirotonit preot pe seama Bisericii “Sf. Ioan Gură de Aur” din com. Nemțeni, jud. Lăpușna. Pe lângă activitatea sa pastorală desfășurată în parohie, activa și în funcții administrative. În octombrie 1923 a fost numit în funcția de membru al Comitetului de construire și Cercetător al Cercului 3, Lăpușna. A fost decorat cu mai multe distincții bisericești, la 22 iulie 1926 a fost decorat cu crucea aurită, apoi ridicat la treapta de protoiereu.
În anul 1936, potrivit cererii înaintate, părintele Teodor se transferă la Biserica “Sf. Nicolae” din Costești, iar paroh la biserica din Nemțeni a fost numit preotul Vasile Harghel, licențiat în teologie de la Universitatea din Cernăuți.
Părintele Teodor Harghel a slujit la Costești până în anul 1945, când a fost arestat. Era învinuit de activitate antisovietică, cum că fiind președintele Căminului Cultural din localitate, “cuvântările sale antisovietice, rostite la adunările săptămânale erau îndreptate spre a educa la cei prezenți spiritul dragostei față de România și ură față de Uniunea Sovietică, îi îndemna să sprijine activitățile ocupanților”. Judecata la condamnat pe părintele Teodor la 7 ani de privațiune de libertate.
După ispășirea termenului de detenție, părintele Teodor Harghel revine la baștină. La 20 august 1952, autoritățile eparhiale îl numesc paroh la Biserica “Adormirea Maicii Domnului” din localitatea Tomai, raionul Ceadâr-Lunga. Își încheie drumul vieții pământești la 5 decembrie 1956, fiind înmormântat în cimitirul central din Chișinău.


Preotul Gheorghe Harghel s-a născut la 5 februarie 1891 în localitatea Soloneț, jud. Soroca. Tatăl său, Vasile Harghel, era cîntăreț la  Biserica “Sf. Arh. Mihail” din localitate. A fost botezat la 10 februarie în biserica din satul natal de către preotul Alexandru Tocan, având nași pe preotul Grigore Hamchevici de la biserica din Nemirovca și soția preotului Teodor Tocan, Elisaveta.
Viitorul preot Gheorghe Harghel a învățat la Școala spirituală din Edineț, apoi la Seminarul Teologic din Chișinău pe care l-a absolvit în anul 1913. După absolvirea studiilor teologice a fost numit la 11 septembrie 1913 cântăreț la Biserica “Sf. Nicolae” din orașul Bolgrad, apoi numit cântăreț la Biserica “Sf. Ioan Gură de Aur” din Ismail. O perioadă de timp a fost profesor de muzică bisericească la Școala spirituală din Ismail. În anul 1915 a fost hirotonit preot pe seama Bisericii “Sf. Arh. Mihail” din Hiliuți, jud. Bălți.
În anul 1921, părintele Gheorghe Harghel, își încheie studiile Conservatorului din București și în următorii ani activează în calitate de profesor de muzică bisericească la Școala de cântăreți din Chișinău, unde până în anul 1938 a fost și director al acestei instituții. În perioada anilor 1930-1940 a fost profesor de muzică și religie la Gimnaziul din Chișinău. A desfășurat și o activitate componistică relizând lucrări muzicale bisericești.
Pentru prima dată minunata poezie Limba Noastră scrisă de marele poet pr. Al. Mateevici, a fost cântată public fiind pusă pe note de către părintele Gheorghe Harghel. Evenimentul a avut loc în luna mai a anului 1938, când s-a sfințit bustul ridicat la mormântul poetului. Iată ce se scria în presa de atunci: “Slujba sfințirii a fost săvârșită de P.S. Episcop Efrem Tighineanu, ajutat de un sobor de preoți […] Răspunsurile au fost date de corul școalei de cântăreți de sub conducerea păr. Harghel. După slujba sfințirii corul a cântat minunata poezie a lui Al. Mateevici, pusă pe note de păr. Harghel”.
În perioada anilor 1941-1944, părintele Gheorghe Harghel a activat în cadrul Misiunii Ortodoxe din Transnistria. A fost numit slujitor la biserica greacă din Odesa, îndeplinind și funcția de protopop al Cercului I din oraș. Materialele din rubrica Viața Creștină publicate în Ziarele Glasul Nistrului și Odesa erau pregătite și semnate de către protoiereul Gheorghe Harghel. La începutul anului 1944 a fost numit slujitor la catedrala din Tulcin.
După reinstaurarea puterii sovietice din 1944, părintele Gheorghe a fost arestat și judecat de către Tribunalul Militar. A fost condamnat pentru activitate antisovietică la 20 ani de detenție, fiind repartizat într-un lagăr de muncă forțată din Vorkuta. Aici părintele se întâlnește cu un alt preot basarabean, părintele Vasile Țepordei, care avea să mărturisească mai târziu despre părinele Gheorghe: “ajunse-se aici deoarece în timpul războiului fusese protopop într-unul din județele Transnistriei, pentru care primise douăzeci și cinci de ani”.
Părintele Gheorghe Harghel se reîntoarce la baștină în anul 1956, fiind numit paroh al Bisericii “Sf. Dimitrie” din Chișinău, unde a slujit până în anul 1962, când biserica a fost închisă. Despre eliberarea din temniță cât și despre ultimii ani de viață a părintelui Gheorghe, aflăm din mărturiile părintelui Vasile Țepordei: “După eliberare a plecat la Chișinău, a fost numit la Conservator, dar peste puțin timp a fost scos, neavând origine sănătoasă. A încercat să lucreze preot slujind la biserica Sfântul Dumitru. Biserica a fost închisă și el a rămas în aer, murind în sărăcie”. Timp de 16 ani părintele a fost fără serviciu neavând nici o sursă de venit. Trece la Domnul la 20 iulie 1978, fiind înmormântat în cimitirul din Chișinău.

                                        Protoiereu Ioan Lisnic








duminică, 10 septembrie 2017

Ieromonahul Vasile Soltițchi – judecat la ani grei de temniță









Ieromonahul Vasile Soltițchi –
judecat la ani grei de temniță




Ieromonahul Vasile, cu numele de mirean Veniamin Soltițchi s-a născut în anul 1904. Avea studiile Școlii spirituale din Edineț pe care le-a absolvit în anul 1921, a Seminarului Teologic din Chișinău și a Facultății de Teologie din Chișinău pe carea le-a absolvit în anul 1931. După absolvirea studiilor intră în ascultare la Mănăstirea Hârbovăț, unde a fost tuns în monahism, hirotonit ierodiacon, apoi hirotonit în treapta de ieromonah.
După eliberarea Basarabiei, la 1 decembrie 1941, părintele ieromonah Vasile Soltițchi este detașat în Transnistria pentru a face misionarism în cadrul Misiunii Ortodoxe din Transnistria. Părintele Vasile a fost repartizat la Mănăstirea “Sf. Pantelimon” din Odesa, unde o perioadă de timp a fost stareț. Mănăstirea s-a reînființat cu osteneala starețului și a celor 6 monahi, viețuitori ai mănăstirii. La început a fost amenajată o casă de rugăciuni unde se săvârșeau serviciile divine, deservind și creștinii din cartierele apropiate ale Odesei.
La 1 martie 1942 a fost sfințită capela mănăstirii de către un sobor de preoți. Urma ca mai apoi să fie readusă la starea sa inițială biserica mare a mănăstirii, cu trei altare. În vara anului 1943 au fost finisate lucrările de reparație a bisericii mari și o parte dintre casele stăreției, unde locuiau cei 6 monahi.
În luna martie 1944, din cauza apropierii trupelor sovietice de Odesa, părintele Vasile Soltițchi revine la Mănăstirea Hârbovăț. La scurt timp, după reînstaurarea puterii sovietice în Basarabia, fiind învinuit de propagandă antisovietică a fost arestat de către agenții Ministerului Securității de Stat (МГБ) din RSSM și judecat. A fost repartizat într-un lagăr de muncă forțată din regiunea Ural (Rusia).
După ispășirea termenului de detenție, părintele Vasile Soltițchi revine la mănăstire. În anul 1961, era viețuitor al Mănăstirii Hârbovăț. Cu un an înainte de închiderea așezămâtului monahal, KGB-iștii puneau la cale închiderea mănăstirii. În urma unei note informative secrete, din 18 aprilie 1961 se arăta că în realizarea planului de închidere a Mănăstirii Hârbovăț, 5 dintre monahi pot să opună rezistență sau pot influiența pe această cale ceilați viețuitori ai mănăstirii. Iată ce se scria în acest document secret: “În timpul de față, în mănăstire locuiesc monahi, judecați pentru activitate antisovietică – Soltițchi, Ceban, Danilov, Timuș și autoritățile bisericești Ursu, Burlea și Popescu Neofit, care pot să opună rezistență sau să influințeze negativ asupra altor monahi. Cu scopul de a evita unele manifestări nedorite din partea acestor persoane, să fie din timp scoși din mănăstire și plasați la alte locuri de trai”.

                                         Protoiereu Ioan Lisnic









sâmbătă, 9 septembrie 2017

Preotul Nicolae Cupriană (Cuprianov) – unul dintre preoții deportați în Siberia




Preotul Nicolae Cupriană (Cuprianov) –
unul dintre preoții deportați în Siberia



Preotul Nicolae Cupriană s-a născut la 1 decembrie 1893 în familia diaconului – cântăreț de la biserica din Bolgrad, jud. Ismail. După absolvirea studiilor Școlii spirituale din Ismail a învățat la Seminarul Teologic din Chișinău. În anul 1915 a fost mobilizat în armata țaristă, participând și la Primul Război Mondial.
După demobilizare, viitorul preot Nicolae Cupriană a slujit în calitate de cântăreț la Biserica “Sf. Parascheva” din Ialoveni, jud. Lăpușna. A fost hirotonit preot în anul 1920 pe seama Bisericii “Sf. Împ. Constantin și Elena” din localitatea Hanul Vechi (com. Costești), jud. Lăpușna și în 1927 transferat la Biserica “Nașterea Maicii Domnului” din parohia Buțeni II (com. Hâncești), același județ.
La biserica din Buțeni, părintele Nicolae a slujit până la sfârșitul anului 1945. În această perioadă de timp a fost decorat cu mai multe distincții bisericești, fiind ridicat în treapta de protoiereu, iar la 30 august 1942 hirotesit în iconom stavrofor. Sub noua stăpânire, părintele Nicolae Cuprianov, la 16 august 1945, a fost înregistrat de către autoritățile eparhiale slujitor la aceeași parohie și peste 3 luni, la 16 noiembrie, exclus din registrul clerului. În acest răstimp părintele a fost arestat, judecat și deportat în Siberia.
Părintele Nicolae Cupriană a fost arestat la 7 septembrie 1945. Era învinuit cum că “ar fi  făcut agitație antisovietică printre enoriași, a îndemnat sătenii să doneze bani și alimente pentru Armata Română”. Deasemnea mai era învinuit că “În 1941, a întâmpinat autoritățile românești cu pâine și sare rostind un discurs în care a denigrat puterea sovietică și a salutat instaurarea celor românești”. Judecata a avut loc la 7 decembrie 1945, într-o ședință închisă a Judecătoriei Supreme a RSS Moldovenești. A fost condamnat la 10 ani de lagăr, cu decăderea din drepturile politice pe o perioadă de 5 ani și confiscarea averii personale.
În necrologul părintelui Nicolae, publicat în Revista Patriarhiei de Moscova (Jurnal Moskovskoi Patriarhii) din 1976, din motive prea bine cunoscute nu s-a scris nimic despre deportarea sa, însă se menționează că  “în perioada anilor 1945-1958, părintele Nicoale a slujit în Eparhia de Omsk (Rusia)”.
Părintele Nicoale Cupriană revine la baștină în anul 1959 și în luna septembrie numit slujitor într-o parohie din Eparhia Chișinăului. În anul 1968, părintele devine slujitor la Biserica “Tuturor Sfinților” din Chișinău. Pentru  activitatea pastorală sârguincioasă, a fost decorat cu înalta distincție – mitra și în 1974, decorat cu ordinul “Sf. Vladimir, cl. a III-a”. În ultimii săi ani de viață a îndeplinit și funcția de duhovnic eparhial.
La 22 august 1974, părintele Nicolae Cupriană își încheie drumul vieții pământești. A fost înmormântat în cimitirul central din Chișinău, după săvârșirea slujbei arhierești, Sf. Liturghie și rânduiala înmormântării oficiate în Biserica “Tuturor Sfinților” din Chișinău.
Procuratura Generală din R. Moldova, l-a rebilitat pe părintele Nicolae Cupriană la data de 11 februarie 1991.

                                 Protoiereu Ioan Lisnic








luni, 4 septembrie 2017

Egumenul Macarie Homițchi – judecat pentru agitație și propagandă antisovietică







Egumenul Macarie Homițchi – judecat
 pentru agitație și propagandă antisovietică




Egumenul Macarie, cu numele de mirean Mihail Homițchi s-a născut la 8 noiembrie 1892 într-o familie de țărani din satul Miclești, jud. Orhei. După absolvirea școlii parohiale din satul natal, în anul 1907 intră în ascultare la Mănăstirea Curchi. În anul 1915 este mobilizat în armata țaristă, revine la mănăstire în anul 1918. A fost tuns în monahism în anul 1920, în 1933, hirotonit ierodiacon și în 1941, hirotonit ieromonah. În următorii ani a fost hirotesit în treapta de singhel și mai apoi în treapta de protosinghel. În perioada anilor 1944-1947 părintele a îndeplinit funcția de stareț al mănăstirii.
La 23 octombrie 1947 egumenul Macarie Homițchi a fost arestat. Era învinuit cum că “fiind ostil față de puterea sovietică, în perioada 1941-1944, a menținut legături cu administrația românescă, că a chemat lumea la luptă împotriva puterii sovietice”, iar după 1944, ar fi făcut agitație și propagandă antisovietică. Judecata a avut loc la 23 februarie 1948. În cadrul ședinței Judecătoriei Supreme a RSSM, părintele Macarie Homițchi a fost judecat la 10 ani de lagăr, decădere din drepturile politice pe un termen de 5 ani și confiscarea averii personale.
Părintele Macarie a fost internat într-un lagăr din regiunea Iaroslav, unde a îndurat condițiile inumane de detenție și munca istovitoare la care cei întemnițați erau siliți să o îndeplinească. După eliberarea din detenție, în anul 1955 revine la baștină.
În perioada 1955-1959, părintele Macarie Homițchi a îndeplinit funcția de duhovnic al Mănăstirii Vărzărești, apoi numit în aceeași funcție la Mănăstirea Japca. Din cauza problemelor de sănătate dar și din cauza vârstei înaintate, în anul 1972, părintele conform cererii înaintate este eliberat din funcția de duhovnic. A locuit în continuare la Mănăstirea Japca. Trece la Domnul la 26 aprilie 1978, la vârsta de 86 ani, fiind înmormântat în cimitirul mănăstirii.
La 26 noiembrie 1992, părintele Macarie Homițchi a fost reabilitat de către Procuratura Generală din R. Moldova.

                                       Protoiereu Ioan Lisnic