marți, 11 februarie 2020

Cântăreţul bisericesc Serghie Grosu - martirizat în temnițele comuniste






Cântăreţul bisericesc Serghie Grosu -
martirizat în temnițele comuniste



Cântăreţul bisericesc Serghie Grosu s-a născut la 6 octombrie 1890 în satul Molovata, jud. Tiraspol. Era descendent dintr-o famile de preoți. Tatăl său, Dimitrie Grosu era preot la biserica din Molovata, transferat în 1901 la biserica din Mahala, suburbia oraşului Dubăsari. Bunicul, Constantin Grosu, la mijlocul sec. al XIX-lea era paroh la biserica din satul Micăuți, jud. Chișinău.
Tânărul Serghie, a învățat întâi la școala parohială din satul natal și în 1900 pleacă la Odesa, unde urmează studiile teologice la Scoala spirituală și Seminarul Teologic. În perioada anilor 1911-1915 a învățat la Academia Teologică din Kiev. Fiind în anul II de studii, a fost ales conducătorul corului de studenți de la academie. În acea perioadă, a realizat și câteva lucrări muzicale bisericeşti. La biblioteca academiei se păstreaza până în prezent, partituri editate și în manuscris, compuse și semnate de Serghie Grosu. La încheierea studiilor, prezintă lucrarea de diplomă, ”Rânduiala slujbei ce se face la logodnă și la cununie”, un studiu liturgic istoric, obţinând titlul de candidat în teologie.
După absolvirea studiilor teologice, Serghie Grosu a slujit în calitate de cântăreţ mai întâi la biserica din Bocicăuţi, jud. Hotin, apoi, la 27 august 1915, a fost transferat la Catedrala din Bender (Tighina), unde a slujit mai mult de un sfert de secol. Pe parcursul activității sale, a înființat și a condus corul catedralei. Începând cu anul 1915, a activat și în calitate de profesor de muzică la Gimnaziul de băieți din Tighina. A predat și alte obiecte, religia, limba latină ș.a. În anul 1930, a fost ales în funcţia de consilier eparhial. În 1938, a fost numit conducător al organizației de tineret “Straja Țării”, tot în acel an devine membru al Partidului Frontul Renașterii Naționale.
După instaurarea puterii sovietice în Basarabia (1940–1941), cântăreţul Serghie Grosu a continuat activitatea profesorală la aceeași instituție, care sub noua conducere devenise, Școala Medie nr. 2 din Bender. În anul 1941, a fost arestat şi deportat în interiorul URSS. Mandatul de arestare, sancționat la 1 iulie 1941, de către Procurorul RSSM, jud. Bender, avea următorul conținut: “Grosu Serghei Dimitrevici, român, cântăreț la catedrala din Bender, era membru al partidului liberal. Timp de 20 de ani a fost profesor de religie la gimnaziul de băieți, era și un românofil înflăcărat. Fiind membru la partidului liberal, în fiecare zi de luni, în prezența profesorilor, arbora drapelul României și intona cântece patriotice”. Serghie Grosu era acuzat conform art. 54-10 p. 2 CP al RSSU, „agitație și propagandă contrarevoluționară”. Din cauza retragerii armatei sovietice din Basarabia, împreună cu alţi deţinuţi a fost evacuat în interiorul URSS și repartizat în închisoarea nr. 1 din Irkutsk (Rusia).
După lungi interogatorii, unele dintre ele durau până la ora 2 dimineața, la 28 mai 1942 a fost stabilit rechizitoriu în care se scria: „În urma efectuării unei anchete a fost stabilit că, Grosu C. D., în perioada anilor 1938-1940, a fost membru al partidului contrarevoluționar, nationalist-burghez, “Frontul Renașterii Naționale a României”. În acea perioadă, era și șeful organizației, nationalist-burgheze pentru tineret, “Straja Țării”, participând activ în cadrul acestei organizații”. Potrivit acestor învinuiri, ofiţerii NKVD au propus condamnarea inculpatului Grosu S. D., “fiind demascată activitatea sa antisovietică”, la 7 ani privațiune de libertate și 3 ani degradare din drepturile civice. Judecata a avut loc la 9 septembrie 1942, în cadrul Consfătuirii speciale NKVD din URSS, primind sentința de condamnare, 5 ani de detenție într-un lagăr de muncă forțată. A fost repartizat într-un lagăr din regiunea Novosibirsk, unde la 12 februarie 1943, fiind bolnav de tuberculoză, încetează din viață în spitalul închisorii.
În luna ianuarie 1943, în „Buletinul Arhiepiscopiei Chişinăului” era publicată lista clericilor-pensionari, decedaţi şi deportaţi, a văduvelor, orfanilor sau moştenitorilor lor, în care figura şi numele cântăreţului Serghie Grosu, de la parohia Catedrala, orașul Tighina. Urma ca, pe parcursul anului 1943, soția sa,  Olga Grosu să primească o primă de ajutor.
La 13 aprilie 1961, soția fostului cântăreț Serghie, Olga Grosu, expediază o scrisoare pe adresa Președintelui Judecătoriei Supreme a  RSSM, în privința reabilitării soțului ei. Acea scrisoare avea următorul conținut: “Soțul meu, Grosu Serghei Dimitrevici, locuitor al orașului Bender, RSSM, a fost represat, fiind arestat la începutul lunii iulie 1941 și exilat într-un lagăr din orașul Taișet. În anul 1942 a fost transferat într-un lagăr din orașul Novosibirsk, unde la 12.II.1943 a murit. Până în prezent nu cunosc cauza arestării și nici pentru ce a fost condamnat. Fiind împreună cu soțul meu încă din anul 1925, declar cu toată tăria, că niciodată și nici într-un fel nu sa manifestat împotriva puterii sovietice. Nu a aderat la nici un partid politic și nici n-a făcut armata nici sub un regim. Consider, însă nu sunt convinsă, că a fost calomniat de cineva. Soțul meu era fiu de preot, a fost profesor la gimnaziul de băieți din orașul Bender și a condus corul din Bender. În perioada anilor 1940-1941 a fost învățător la școala nr. 2 din Bender. Sunt fiică de muncitor, fiul meu lucrează inginer. Împreună cu fiul meu suntem de părere ca a fost represat în mod nejustificat”. În scopul efectuării unor investigații suplimentare au fost însărcinați colaboratorii KGB din RSSM, care au și inițiat un proces de investigații.
Au fost interogați rudele apropiate, foștii colegi de serviciu și câteva persoane care l-au cunoscut pe Serghie Grosu. La 14 iunie 1961, dosarul penal, împreună cu materialele investigațiilor suplimentare au fost transmise Procuraturii RSSM. În Protestul Procuraturii, expediat pe adresa Consiliului Juridic al Judecătoriei Supreme a  RSSM, se scria, că potrivit declarațiilor martorilor, “Grosu S. D., în perioada anilor 1938-1940, într-adevăr a fost conducător al organizației de tineret “Straja Țării”, organizație, care potrivit statutului, nu avea posturi de conducere, organizațiile primare ale elevilor din diferite clase, erau conduse de profesori. Grosu, fiind profesor, era obligat să conducă o astvel de organizație […] În privința apartenenței sale la partidul roman, “Frontul Renașterii Naționale”, în timpul investigațiilor s-a stabilit, că fiind membru al acestui partid, n-a desfășurat nici o activitate, fiind un membru pasiv. Potrivit art. 12 al decretului de organizare a acestui partid, Grosu, fiind funcționar public, era obligat să adere la acest partid. În timpul investigațiilor alte materiale compromițătoare n-au fost stabilite”.
La 30 iunie 1961, Consiliului Juridic al Judecătoriei Supreme a  RSSM, a dat un aviz pozitiv în privința reabilitării: “Hotărârea Consfătuirii speciale NKVD din URSS de la  9 septembrie 1942, în privința condamnării inculpatului Grosu Serghei Dimitrevici, se anulează, din cauza lipsei de probe”. Astvel, peste două decenii de la arestare, a fost stabilită nevinovăția cântăreţului Serghie Grosu, fiind reabilitat postmortem.


         Extras din cartea: 
Protoiereu Ioan LISNIC, Clerici ortodocși din Basarabia și Transnistria în închisorile comuniste, Iași, Editura Stef, 2019, p. 65 - 68




S.Grosu în anii studenției la Academia Teologică din Kiev

Preotul Dimitrie Grosu în mijlocul membrilor corului parohial 
de la biserica din Mahala,18 iunie 1913







sâmbătă, 4 ianuarie 2020

Diaconul Daniil Ciobanu – martirizat în temnițele comuniste






Diaconul Daniil Ciobanu –
martirizat în temnițele comuniste


Biserica "Sf. Nicolae" din Putineşti  jud.Soroca, 
anii 30 ai sec. trecut
Daniil Ciobanu s-a născut la 2 ianuarie 1887 în familie de țărani. Părinții săi erau Ioan și Taisia Ciobanu din satul Putinești, jud. Soroca. A învățat întâi la școala parohială din satul natal și până în anul 1912, s-a ocupat cu agricultura, alături de părinții și frații săi: Nichita (a.n. 1892), Andrei (a.n. 1900, în perioada 1924-1940 a fost cântăreț la biserica din Putinești), Nicolae (a.n. 1902) și sora Anastasia (a.n. 1898). Pleacă apoi la Chișinău, unde își continuă studiile la Școala de cântăreți bisericești. După absolvirea școlii, la 24 august 1913 a fost numit cântăreț la Biserica „Adormirea Maicii Domnului” din Poiana Cunicii, jud. Soroca,  slujind la această biserică, timp de 27 de ani.
În anul 1916, cântărețul Daniil Ciobanu a fost mobilizat în armata țaristă, într-o unitate de infanterie, dislocată în orașul Odesa. După revoluția din 1917, această unitate militară a trecut de partea bolșevicilor. În calitate de ostaș al armatei roșii, potrivit mărturiilor sale din timpul interogatoriului,  a fost însoțitor al unei garnituri de tren cu muniții, de la Odesa la Pskov. La inceputul anului 1918, după ce s-a reîntors de la Pskov a fost demobilizat din cauza problemelor de sănătate. Revine la Poiana Cunicii, unde participă la organizarea puterii sovietice locale în teritoriu, fapt pentru care, după instaurarea administrației române, a fost arestat pentru câteva zile. Odată cu revenirea sa la Poiana Cunicii și-a preluat activitatea de cântăreț bisericesc.
La 20 iunie 1930, PS Visarion al Hotinului (1923–1935), împreună cu consilierii eparhiali, a vizitat canonic parohia Poiana Cunicii. S-a vorbit despre soluționarea problemei locuinţei preotului paroh. Despre cântărețul bisericii, vizitatorii au lăsat înscrise următoarele impresii: “Cântărețul  D. Ciobanu este muncitor și la locul său”. Pentru activitate sârguincioasă în îndeplinirea funcţiei de cântăreţ bisericesc, a fost hirotonit în treapta de diacon, activând în continuare în calitate de cântăreţ.
În timpul stăpânirii sovietice din primul an de ocupaţie a Basarabiei (1940–1941), părintele diacon Daniil Ciobanu a rămas la Poiana Cunicii, îndeplinind în continuare funcția de cântăreț bisericesc. O parte din pământul pe care îl avea a fost naționalizat de către puterea sovietică, la fel și una dintre cele două case ale sale, care a fost reamenajată în sediul sovietului sătesc. Împreună cu soția sa, Nadejda (a.n. 1895), au avut patru fii: Mihail (a.n. 1911), preot la biserica din Visoca, raionul Otaci, jud. Soroca, Teodot (a.n. 1913), învățător la școala din Domulgeni, raionul Cotiujeni, același județ, Boris (a.n. 1916), ostaș în Armata Română și Alexandru (a.n. 1928), elev, locuia împreună cu părinții.
La 25 iunie 1941, diaconul Daniil Ciobanu a fost arestat de către colaboratorii secției raionale NKVD din Cotiujeni, RSSM și încarcerat în închisoarea din Soroca. Din cauza apropierii frontului, a fost evacuat la închisoarea nr. 1 din Penza (Rusia). Dosarele penale ale celor deţinuţi s-au pierdut în timpul evacuării. După câteva luni, în noiembrie1941, ofiţerii NKVD au reluat ancheta celor arestaţi. Diaconul Daniil a fost silit să dea mărturii în scris, pe baza cărora a fost fabricat un alt dosar penal. La 11 decembrie 1941, în urma ”investigaţiilor”, ancheta stabileşte cum că: ”Ciobanu Daniil Ivanovici, acuzat de crimă, conform art. 58-10 p. 2 CP al RSSFR, la 25 iunie 1941 a fost arestat de către colaboratorii secției raionale NKVD din Cotiujeni, RSSM pentru agitație antisovietică. Fiind supus urmăririi penale, în urma investigațiilor, ancheta a stabilit: Ciobanu, în trecut fiind un mare chiabur, expluata muncitorii, era și slujitor al cultului religios. După instaurarea puterii sovietice în Basarabia, fiind un mare expluatator a fost deschiaburit. Desfășura în rândul populației o agitație antisovietică prin răspândirea zvonurilor calomnioase împotriva conducătorilor partidului și guvernului sovietic. Părintele diacon Daniil a negat toate acuzațiile. Colaboratorii secției NKVD din regiunea Penza, au  expediat dosarul de urmărire penală spre examinare organului de justiție NKVD din URSS, cerând ca inculpatului să i se aplice pedeapsa capitală, moarte prin împușcare. Judecata nu a avut loc, deoarece, la 4 ianuarie 1942, diaconul Daniil Ciobanu, aflându-se în spitalul închisorii, trece la Domnul. Datorită decesului acuzatului, la 12 februarie 1942, judecata a hotărât, încetarea urmăririi penale.
 Diaconul Daniil Ciobanu a fost reabilitat de către Procuratura Republicii Moldova, la 17 februarie 1993. Nevinovăția sa a fost stabilită peste 51 de ani de la decesul său, conform Legii nr. 1225 din 8 decembrie 1992, adoptată în Parlamentul R. Moldova, privind „Reabilitarea victimelor represiunilor politice, comise de către regimul totalitar comunist de ocupație (7.11.1917 – 23.06.1990)”.  



Extras din cartea: 
Protoiereu Ioan LISNIC, Clerici ortodocși din Basarabia și Transnistria în închisorile comuniste, Iași, Editura Stef, 2019, p. 35 - 38



Biserica „Adormirea Maicii Domnului” din Poiana Cunicii








duminică, 29 decembrie 2019

Preotul Serghie Curmei – condamnat la moarte prin împușcare





Preotul Serghie Curmei –
condamnat la moarte prin împușcare


Memorialul victimilor represiunilor politice din orașul Cazan

Serghie Curmei s-a născut în anul 1914 în familia preotului Alexie Curmei, slujitor la Biserica „Sf. Dimitrie” din satul Bârnova, jud. Hotin. În anul 1917, tatăl său se transferă la Biserica „Sf. Constantin și Elena” din satul Limbenii Noi, jud. Bălți. Localitate, unde tânărul Serghie și-a petrecut anii copilăriei, urmând și studiile școlii primare. După absolvirea studiilor teologice a fost hirotonit preot.
În primul an de prigoană împotriva credinţei din timpul ocupaţiei sovietice (1940–1941), părintele Serghie Curmei a fost arestat. Era acuzat conform art. 54-6 CP al RSSU, de „spionaj   în favoarea serviciilor secrete române”, cum că, aflându-se pe teritoriul URSS, prin intermediul   agenților de legătură, furniza informații privind dislocarea armatei roșii”.
Din cauza operațiunilor militare, începute în vara anului 1941, arestații din închisorile orașelor basarabene au fost evacuați în interiorul URSS. Inculpatul Curmei Serghei Alexeevici a fost transferat în închisoarea orașului Cazan, RASS Tatarstan. Judecata a avut loc  la 3 octombrie 1941, în cadrul ședinței Tribunalului militar al trupelor NKVD din RASS Tatarstan, fiind condamnat la moarte prin împușcare. Sentința de judecată a fost executată la 30 decembrie 1941.
Numele preotului Serghie Curmei, cât și a altor “dușmani ai poporului”, executați în  capitala RASS Tatarstan, sunt încrustate pe lespezile de marmură a Memorialului victimilor represiunilor politice din orașul Cazan, monument inaugurat în anul 1998.


Extras din cartea: 
Protoiereu Ioan LISNIC, Clerici ortodocși din Basarabia și Transnistria în închisorile comuniste, Iași, Editura Stef, 2019, p. 47-48



Preotul Serghie Curmei este înscris pe lespedea de marmură a Memorialului
(penultimul din prima coloană)







sâmbătă, 14 decembrie 2019

Preotul Alexandru Turcin - unul dintre preoții deportați în Siberia





Preotul Alexandru Turcin -
unul dintre preoții deportați în Siberia


Biserica “Sf. Gheorghe” din localitatea Cojușna

Preotul Alexandru Turcin s-a născut în anul 1924 în familia preotului Serghie Turcin. Avea studiile Colegiului de construcții din Chișinău, pe care l-a absolvit în anul 1944. Tot în același an s-a evacuat în România, activând în calitate de tehnic constructor în orașul Ploiești. În anul 1945 a fost silit să se repatrieze conform procedurii de repatriere. După întoarcerea în RSSM, aflat la Chișinău, susține examenul pentru a deveni preot. A fost hirotonit preot, fiind numit paroh la biserica din satul Ghiduleni, r-nul Chiperceni, jud. Orhei, apoi la 15 augist 1946, transferat în satul Brăviceni, Orhei, cu desirvirea bisericii din Breanova. 
În anul 1949, părintele Alexandru Turcin, împreună cu membrii familiei sale au fost deportați în afara hotarelor RSSM, în regiunea Irkutsk, într-o localitate cu regim special unde a activat ca tehnician-constructor până în anul 1956. După revenirea la locurile natale a fost numit preot la biserica din Grimincăuți, r-nul Lipcani.
Ultima parohie a părintelui Alexandru a fost satul Cojușna, r-nul Strășeni, cu Biserica “Sf. Gheorghe”. Trece la Domnul la 15 decembrie 1974, fiind înmormântat în cimitirul din Cojușna.  

Extras din cartea: 

Protoiereu Ioan LISNIC, Clerici ortodocși din Basarabia și Bucovina de Nord în închisorile comuniste, Centinarul Marii Uniri, 1918-2018, Chișinău, Cuvântul ABC,2018, p. 283-284




Scrisoarea preotului Alexandru Turcin către Episcopul Nectarie, prin care îl informează că împreună cu membrii familiei sale a fost deportat în regiunea Irkutsk și îl ruga pe episcop ca să-i elibereze actele necesare pentru a se putea angaja ca preot în acea regiune, AMDP, nr. 164, f. 10






luni, 4 noiembrie 2019

Cântărețul bisericesc Sofonie Mândru – martirizat în temnițele comuniste







Cântărețul bisericesc Sofonie Mândru – martirizat în temnițele comuniste



Sofonie Mândru s-a născut la 2 decembrie 1886, în familie de țărani. Părinții săi erau Efimie și Irina Mândru din satul Pârlița, jud. Iași (Bălți). A fost botezat la 9 decembrie în Biserica ”Sf. Arhanghel Mihail” din satul natal de către preotul Gheorghe Șchiopu, având nași pe țăranii din Pârlița, Teodor Mândru și soția lui Gheorghe Țurcanu, Alexandra. A învățat la școala parohială, apoi la Școala de cântăreți bisericești.
La 29 martie 1910, Sofonie Mândru a fost numit în calitate de cântăreţ la Biserica ”Sf. Arhanghel Mihail” din localitatea Teliţa (com. Speia), jud. Tighina. A îndeplinit serviciul militar în armata țaristă în grad de plutonier. Regimentul în care își îndeplinea funcția de plutonier a fost primul regiment ale armatei Republicii Democratice Moldoveneşti. După demobilizare și-a preluat activitatea de cântăreț bisericesc. În anul 1922 a fost transferat la Biserica ”Sf. Arhanghel Mihail” din Grozeşti, jud. Lăpuşna, unde a slujit timp de 19 ani.
În primul an de ocupaţie sovietică, cântăreţul Sofonie Mândru a fost arestat şi deportat în Siberia. Mandatul de arestare, semnat de către șeful secției raionale NKVD, Nisporeni, a fost elaborat la 23 iunie 1941 și avea următorul conținut: „Mândru Sofronii Efimovici, chiabur, fost ofițer al armatei țariste, apoi ofițer al primului regiment moldovenesc care a trecut de partea românilor, fost membru al partidului contrarevoluționar liberal. Până la instaurarea puterii sovietice în Basarabia, a condus organizația contrarevoluționară ”Garda  Națională”, fost cântăreț la biserica din satul Grozești. În prezent este membru al unei grupări antisovietice din satul Grozești [...] A desfășurat o agitație antisovietică în rândul populației, îndreptată împotriva activităţilor organizate de partid și guvern, răspândea zvonuri provocatoare, aștepta sosirea armatei germane”. Cântărețul Sofonie Mândru a respins toate învinuirile. Era acuzat conform art. 54-10 CP al RSSU, „agitație și propagandă contrarevoluționară”.
La retragerea trupelor sovietice din Basarabia, Sofonie Mândru, împreună cu alţi deţinuţi politici aflați în închisoarea din Chișinău, au fost evacuați în interiorul URSS. Cântărețul Sofonie a fost internat în închisoarea Alexandrovskaia nr. 5 din regiunea Irkuțk (Rusia), închisoare, unde în trecut erau încarcerați cei mai periculoși și nemernici criminali.
Din cauza condițiilor inumane de detenție, cât și din cauza neajunsurilor și  maltratărilor  la care a fost supus, cântăreţul Sofonie Mândru încetează din viață în spitalul închisorii, la 4 noiembrie 1941. Potrivit datelor din actul de deces, acuzatul a fost internat în spitalul închisorii la 13 octombrie 1941, fiind diagnosticat de enterită. La 2 noiembrie 1941, s-a îmbolnăvit de pneumonie și moare la 4 noiembrie 1941, de pneumonie”. Datorită decesului acuzatului, la 10 aprilie 1942, judecata hotărăște, încetarea urmăririi penale și clasarea dosarului .
Pe parcursul anului 1943, soția cântăreţul Sofonie Mândru, Teodora, avea să primească o primă de ajutor din partea cârmuirii eparhiale.   


Extras din cartea: 

Protoiereu Ioan LISNIC, Clerici ortodocși din Basarabia și Transnistria în închisorile comuniste, Iași, Editura Stef, 2019, p. 88-90
















vineri, 25 octombrie 2019

Preotul Daniil Bandurovschi – acuzat de activitate antisovietică






Preotul Daniil Bandurovschi – 
acuzat de activitate antisovietică

 Daniil Bandurovschi s-a născut la 17 decembrie 1917, la Chișinău. Tatăl său, preotul Pavel Bandurovschi, în anii 30 ai sec. al XX-lea era slujitor la biserica din Chebabcea, jud. Cetatea Albă. După absolvirea claselor începătoare, tânărul Daniil studiază la Seminarul Teologic din Ismail, pe care îl absolvește în anul 1938. Își continue studiile la Facultatea de Teologie din Chișinău, până în anul 1940.
După instaurarea puterii sovietice în Basarabia (1940–1941), autorităţile bolşevice îi socoteau pe studenţii teologi ”reprezentaţi şi militanţi ai ideii naţionaliste şi ai spiritualitismului creştin”. Începând cu primele zile de ocupaţie, au fost ridicaţi şi condamnaţi la câte 8-10 ani de închisoare mai mulţi studenţi teologi. Daniil Bandurovschi a fost arestat în luna decembrie 1940. Era învinuit de activitate antisovietică, fiind condamnat, conform art. 58 p.1 CP al RSSU, la 10 ani privaţiune de libertate. Anii de detenție i-a petrecut într-un lagăr de muncă forțată din orașul Tavda, regiunea Sverdlovsk. A fost eliberat în anul 1950, având interdicția de a părăsi acele locuri, până în 1954.
În anul 1958, Daniil Bandurovschi revine în RSSM. Tot în acel an a fost numit de către autoritățile eparhiale de la Chișinău, cântăreț la biserica din satul Tașlâc, r-nul Grigoriopol (Dubăsari). Tatăl său, preotul Pavel Bandurovschi, aflat în acea vreme, în România, în orașul Turnu Măgurele, în scrisoarea de recomandare pentru fiul său, îi scria Arhiepiscopului Nectarie, că timp de 18 ani nu a mai avut nici o veste despre fiul său Daniil, nu știa că e viu, sau e mort. “Am trecut prin mari dureri sufletești și am vărsat multe lacrimi în rugăciune [...] Este de nedescris în a reda bucuria părintească a întâlnirii noastre peste 18 ani [...] Fiul meu, Daniil, este tânăr de ani (are 40 de ani), capul său, însă, este acoperit cu căruntețile unui bătrân, semn că a îndurat incredibile suferințe”.
La biserica din satul Tașlâc, cântărețul Daniill a slujit până în anul 1962, apoi, în perioada anilor 1962-1970 a fost cântăreț la Biserica ”Adormirea Maicii Domnului” din orașul Soroca. La data de 5 aprilie 1970 a fost hirotonit în treapta de diacon și peste două zile, în treapta de preot, pe seama  bisericii din satul Copceac, r-nul Suvorov (actualmente Ștefan-Vodă).
În anul 1974, preotul Daniil Bandurovschi a fost numit paroh al Bisericii ”Acoperemântul Maicii Domnului” din satul Carahasani, acelaș raion. Timp de aproape patru decenii, părintele Daniil a slujit cu demnitate în această parohie. Pe parcursul activității sale pastorale a fost decorat cu mai multe distincții bisericești, o perioadă de timp a fost și duhovnicul protopopiei de Tighina. Trece la Domnul, la 26 octombrie 2011, la vârsta de 94 de ani pământești. Slujba înmormântării a fost săvârșită de către un sobor de preoți în biserica din Carahasani.



Extras din cartea: 
Protoiereu Ioan LISNIC, Clerici ortodocși din Basarabia și Transnistria în închisorile comuniste, Iași, Editura Stef, 2019, p. 16-18





                       Biserica “Acoperemântul Maicii Domnului” din Carahasani







vineri, 4 octombrie 2019

Cântărețul bisericesc Serghie Colisnicenco- acuzat de spionaj în favoarea României și condamnat la moarte prin împușcare








Cântărețul bisericesc Serghie Colisnicenco-
acuzat de spionaj în favoarea României și condamnat la moarte prin împușcare


 Serghie Colisnicenco s-a născut în anul 1899 în localitatea Grigoriopol,  jud. Tiraspol.  Avea studii medii. Până în anul 1917 a locuit împreună cu părinții săi. Apoi, a activat în calitate de cântăreț bisericesc, până la mijlocul anilor 30, ai sec. al XX-lea, când majoritatea bisericilor din RASSM au fost închise. Pe lângă activitatea sa de cântăreț bisericesc, a lucrat și în calitate de  contabil la ferma colhozului, în colhoz și la baza de petrol din Grigoriopol. A mai activat si în calitate de învățător de muzică la școala din Grigoriopol, a organizat și a condus corul și fanfara colhozului.
În anul 1934, Serghie Colisnicenco a fost arestat „pentru huliganism”. Judecata a avut loc în luna februarie 1935, fiind condamnat la 5 ani de detenție. A fost arestat pentru faptul, că fiind contabil în colhoz, a scos-o cu forța din cabinetul său de lucru pe șefa fermei, comsomolistă, care avea un comportament scandalos. Autoritățile locale, dorind să se răzbune și tot odată să bage frica în credincoși au organizat o judecată publică, la care au fost obligați să fie prezenți toți membrii colhozului, fostul cântăreț bisericesc fiind condamnat la 5 ani de închisoare. Timp de 3 luni petrecute în închisoarea din Tiraspol, a pus sticle la geamuri, îndeplinind și alte lucrări ușoare, apoi a fost eliberat.
 La 20 februarie 1938, Serghie Colisnicenco, contabilul bazei de petrol din Grigoriopol a fost arestat de către colaboratorii secției NKVD și încarcerat în închisoarea din Tiraspol. Era acuzat de spionaj în favoarea României, conform art. art. 54-1 p. „a” CP al RSSU. După mai multe  interogatorii, a fost stabilit rechizitoriu în care se menționa, că „În anul 1937, Colisnicenco S. F. a fost recrutat pentru a face spionaj în favoarea României […], aduna și transmitea informații despre volumul de combustibil în depozitul bazei de petrol, dislocarea armatei sovietice la frontieră [...] Avea și o însărcinare subversivă, ca în caz de război, să arunce în aer baza de petrol din Grigoriopol. În continuare, se mai menționa, că având în vede activitatea contrarevoluționară a inculpatului Colisnicenco S. F., dosarul penal să fie transmis organului de justiție, spre examinare în cadrul Consfătuirii Troicii NKVD din URSS.
Judecata a avut loc la 1 octombrie 1938, inculpatul Colisnicenco a fost condamnat la pedeapsa capitală, moarte prin împușcare. Sentința de judecată a fost executată la 5 octombrie, la Tiraspol .
La 18 iunie 1960, soția fostului cântăreț Serghie, Anastasia  Colisnicenco, expediază o scrisoare pe adresa Președintelui Prezidiumului Sovietului Suprem al RSSM, în privința reabilitării soțului ei. În scopul efectuării unor investigații suplimentare a fost însărcinată Procuratura Militară, districtul Odesa care a și examinat dosarul. La 6 septembrie, Procurorul Militar expediază un Protest pe adresa Tribunalului Militar, districtul Odesa, în care se arăta nevinovăția  lui Colisnicenco. Tribunalul Militar, întrunit în ședința din 10 octombrie 1960, ia următoarea decizie: “Hotărârea Consfătuirii Troicii NKVD din RASSM de la  1 octombrie 1938, în privința condamnării inculpatului Colisnicenco Serghei Fiodorovici, se anulează, din cauza lipsei de probe” și se reabilitează post-mortem.


Extras din cartea: 

Protoiereu Ioan LISNIC, Clerici ortodocși din Basarabia și Transnistria în închisorile comuniste, Iași, Editura Stef, 2019, p. 43-45