miercuri, 17 octombrie 2018

Gavriil Rohut, Arhiepiscop al Moldovei sovietice cu reședința la Balta – condamnat la moarte prin împușcare






Gavriil Rohut,
Arhiepiscop al Moldovei sovietice cu reședința la Balta
– condamnat la moarte prin împușcare


 În anul 1924, autoritățile sovietice înființează în stânga Nistrului o entitate statală numită Republica Autonomă Sovietică Socialistă Moldovenească (RASSM). Această provincie rămânea în componența Ucrainei sovietice și cuprindea raioanele transnistrene de astăzi ale R.Moldova, plus  raioanele Ananiev, Balta, Bârzula, Codâma, Cruteni, Ocna Roșie și Pesciana. Scopul creării RASSM era motivată de către statul sovietic, ca răspuns la aspirațiile naționale ale moldovenilor de peste Nistru, de fapt se urmărea ca prin propagandă să se contribuie la bolșevizarea Basarabiei și extinderea comunismului până în Balcani. Până în anul 1929, capitala acestei republici a fost la Balta, apoi a fost mutată la Tiraspol[1].
Pentru a da și o mai mare amploare propagandistică, autoritățile sovietice îngăduie organizarea în RASSM a unei episcopii moldovenești cu sediul la Balta. În timpul țarismului, în orașul Balta se afla reședința vicarilor eparhiei Podoliei (cu sediul la Kameneț-Podolsk), de această dată, vicariatul de Balta este ridicat la rangul de episcopie. Episcopia de Balta era în componența Mitropoliei Harkovului și a întregii Ucraine din cadrul grupării religioase necanonice “Biserica vie”, susținută de autoritățile comuniste cu scopul de a diviza Biserica Ortodoxă. Membrii acestei grupări religioase se pronunțau pentru “democratizarea” Bisericii, se abăteau de la Canoanele Bisericești, simplificau slujbele, admiteau căsătoria episcopilor, recăsătoria preoților și a diaconilor văduvi ș.a. Pe lângă Biserica "tihoniană” (canonică) și“Biserica vie”, pe teritoriul Ucrainei sovietice activa și o altă grupare bisericească necanonică, numită “Biserica ucraineană autocefală”, apărută ca produs al mișcării naționaliste ucrainene. După 1930, s-au făcut încercări de a întemeia în RASSM o episcopie moldovenească  “tihoniană”, cu sediul la Tiraspol, însă fără nici un rezultat.
În anul 1926, la conducerea Eparhiei de Balta a fost numit episcopul moldovean Gavriil Rohut, care a  condus această eparhie până în anul 1938, când a fost arestat[2]. Erarhul de la Balta era acuzat de activitate contrarevoluționară, fiind judecat la 22 aprilie 1938 în cadrul ședinței troicii NKVD din RASSM și condamnat la moarte prin împușcare[3]. Odată cu arestarea epscopului încetează și existența eparhiei de Balta.
Gavriil Rohut s-a născut la 23 noiembrie 1872[4] într-o familie de țărani moldoveni din stânga Nistrului. Părinții săi erau Timofei și Tatiana Rohut din satul Harmațca, Dubăsari. A învățat întâi la școala primară din satul natal, apoi a mers la Grigoriopol unde a urmat studiile gimnaziale. Ajuns la vârsta maturității și fiind atras de viața monahală, pleacă la Muntele Athos. După o perioadă de ascultare la mănăstire, a fost tuns în monahism, la 25 martie 1897. A frecventat școala mănăstirească, apoi a fost hirotonit ieromonah.
Peste câțiva ani, ieromonahul Gavriil se întoarce la locurile natale, viețuind pe rând la câteva mănăstiri. A fost stareț al mănăstirilor Berșad și Șargorod, apoi a fost numit Exarh al mănăstirilor din Eparhia Podoliei și ridicat la rangul de arhimandrit[5].
În anul 1923, sub presiunea autorităților bolșevice, arhimandritul Gavriil Rohut aderă la gruparea religioasă necanonică “Biserica vie”[6]. La scurt timp, după abaterea de la Biserica Canonică a fost ridicat la treapta de arhiereu și numit Vicar al Eparhiei Moghilăului, cu reședința la Bar. În anul 1926 a fost numit în funcția de episcop al Moldovei  sovietice, cu reședința la Balta[7] și în 1932, ridicat la rangul de arhiepiscop[8].
La Balta, episcopul Gavriil Rohut trăia modest. Se întreținea din venitul de la catedrală și din cotizațiile parohiale mici, menite pentru întreținerea episcopiei. Odată cu înființarea Episcopiei de la Balta, în parohiile moldovenești în care slujbele bisericești se oficiau mai înainte în limba slavonă, o parte din rugăciuni și cântări bisericești erau rostite și căntate în limba înțeleasă de popor. Episcopia Moldovei avea 164 parohii, era condusă de chiriarh, ajutat de consiliul eparhial, numit „Cârmuirea Eparhială Moldovenească”.
Până în anul 1938, toate bisericile Eparhiei de Balta au fost închise, majoritatea preoților fiind supuși represiunilor[9]. Arhiepiscopul Gavriil a păstorit la Balta până la 7 martie 1938, cand a fost și el arestat. În scrisoarea informativă din 18 aprilie 1938, eliberată de către  sovietul orășenesc Balta, se menționa: „Rogut Gavriil Timofeevici, născut în anul 1872 în satul Harmațca, raionul Dubăsari, s-a stabilit cu traiul în orașul Balta în anul 1926. Din momentul sosirii sale la Balta, Rogut Gavriil a fost arhiereu eparhial – slujitor al cultului religios. Potrivit informațiilor disponibile, după închiderea bisericilor din orașul Balta, aduna poporul la rugăciune în cimitir. Desfășura și o activitate îndreptată împotriva puterii sovietice. În orașul Balta, Rogut nu are  avere.” Din protocolul de anchetă se arăta că Rogut Gavriil era “arhiepiscop al orașului Balta și arhiepiscop al Moldovei”. Conform rechizitoriului din 18 aprilie 1938, pe parcursul anchetei a fost stabilit cum că “Rogut G.T. a fost de-a lungul anilor slujitor al cultului religios. În anul 1936, Rogut G. a fost recrutat de către mitropolitul orașului Kiev, Cekanovski, într-o organizație contrarevoluționară, cu scopul de a desfășura în rândul populației, activități contrarevoluționare și de spionaj. Fiind membru al unei organizații contrarevoluționare, făcea agitație c. r. în rândul clericilor”[10].
Judecata erarhului de la Balta a avut loc la 22 aprilie 1938, în cadrul sedinței troicii NKVD din RASSM, conform art. 58-10 CP al RSSU, fiind condamnat la moarte prin împușcare. Sentința de judecată a fost executată la 24 aprilie 1938.
Peste 5 decenii de la executarea sentinței, arhiepiscopul Gavriil Rogut a fost reabilitat de către Procuratura regiunii Odesa, la 28 aprilie 1989[11].

                                         Protoiereu Ioan Lisnic




[1] Elena Negru, Politica etnoculturală în R.A.S.S. Moldovenească (1924-1940), Editura Prut Internațional, Chișinău, 2003, p. 11
[2] Nica, Antim, Arhimandrit Dr., Vicarul Misiunii Bisericești pentru Transnistria, Viața religioasă în Transnistria, Monitorul Oficial și Imprimeriile Statului, Imprimeria Chișinău, 1943, p. 61 - 64
[3] Архимандрит Евфросин (Билаш), Одесский Мартиролог: Путь к Голгофе усеян не только осколками звезд… Часть 19, Sursa: http://2010.orthodoxy.org.ua/content/odesskii-martirolog-put-k-golgofe-useyan-ne-tolko-oskolkami-zvezd-chast-19-80536, Apud: Архив УСБУ в Одесской области. Дело 17 878-П. Л.д.8
[4] Русское православие, Sursa: http://ortho-rus.ksproject.org/cgi-bin/ps_file.cgi?2_670
[5] Nica, Antim, Arhimandrit Dr., op. cit., p. 62
[6] Образовательный портал «Два града», Sursa: https://dvagrada.ru
[7] Nica, Antim, Arhimandrit Dr., op. cit.
[8] Русское православие
[9] Nica, Antim, Arhimandrit Dr., op. cit., p. 64 - 65
[10] Архимандрит Евфросин (Билаш), op. cit.
[11] Ibidem; Новомученики, исповедники, за Христа пострадавшие в годы гонений на Русскую Православную Церковь в XXв., Sursa: http://martyrs.pstbi.ru/bin/code.exe/frames/m/ind_oem.html/charset/ans





Sigiliul Episcopiei de Balta












marți, 2 octombrie 2018

Preoții Ioan și Climentie Holdevici – condamnați la moarte prin împușcare







Preoții Ioan și Climentie Holdevici –
condamnați la moarte prin împușcare



Preotul Climentie era fiul preotului Ioan Holdevici. Ambii preoți au fost martirizați prin împușcare, in timpul represiunilor sovietice din anii 30 ai secolului trecut. Părintele Ioan a fost judecat la 14 noiembrie 1937, în cadrul ședinței troicii NKVD din  regiunea Kameneț-Podolsk și condamnat la moarte prin împușcare. Peste 7 luni de la martirajul părintelui, a fost condamnat la aceiasi pedeapsă și fiul său, preotul Climentie Holdevici, fiind judecat la 14 iunie 1938, în cadrul ședinței troicii NKVD din ținutul Krasnoiarsk.
Preotul Ioan Holdevici s-a născut în anul 1866[1] în satul Neporotova, jud. Hotin. Tatăl său, Xenofont Holdevici era cântăreț titular la biserica din Heporotova[2]. În perioada anilor 1880-1886, viitorul preot a învățat la Seminarul Teologic din Chișinău[3] și după absolvirea studiilor, la 13 iunie 1886 a fost numit preot la Biserica „Sf. Dimitrie” din localitatea Belousovca, jud. Hotin[4], fiind hirotonit în trepta de preot la 22 iulie[5]. La 11 decembrie părintelui Ioan i se încredințează funcția de misionar al județului Hotin[6].
La 17 februarie 1887, preotul Ioan Holdevici a fost transferat la Biserica „Sf. Împ. Constantin și Elena” din Hotin[7] și în următorul an este numit în funcția de profesor la scoala parohială nr.1 din același oraș[8]. Între anii 1890-1906, părintele a slujit la Biserica “Sf. Ap. Petru și Pavel” din Lencăuți[9], apoi la Biserica “Sf. Arh. Mihail” din Rucșin, jud. Hotin[10]. Pe parcursul activității sale pastorale, misionare și pedagogice a fost decorat cu mai multe distincții bisericești[11], iar la 6 mai 1913 a fost decorat cu ordinul “Sf. Ana, gr. III”[12].
La biserica din Rucșin, părintele Ioan Holdevici a slujit până în anul 1918. A refuzat să depună jurământ de credință regelui și statului român, pregătindu-și actele pentru a pleca cu întreaga familie în Rusia. Părintele a fost și unul dintre susținătorii Revoltei de la Hotin (1919), “a dat în folosința rebelilor o pereche de cai pentru artilerie și binecuvânta toate detașamentele de rebeli din Rucșin care plecau la luptă împotriva ocupanților”[13]. După înăbușirea revoltei, autoritățile românești l-au expulzat pe părintele Ioan peste Nistru[14]. A locuit în continuare, împreună cu membrii familiei sale, în localitatea Volkovințî, regiunea Hmelnițk (Ukraina).
Represiunile sovietice din anii 30, nu l-au trecut cu vederea nici pe părintele Ioan Holdevici. A fost arestat la 26 octombrie 1937, fiind acuzat de activitate contrarevoluționară. Judecata a avut loc la 14 noiembrie 1937, în cadrul ședinței troicii NKVD din  regiunea Kameneț-Podolsk și condamnat la moarte prin împușcare. Executarea sentinței a avut loc la 27 noiembrie[15], la acea vreme părintele avea  vârsta de 71 de ani pământești împliniți.
Peste 7 luni de la martirajul părintelui, a fost condamnat la aceiasi pedeapsă și fiul său, preotul Climentie Holdevici[16].  Părintele Ioan a fost reabilitat la 29 septembrie 1989 de către Procuratura regiunii Hmelnițk[17].
Preotul Climentie (Clim) Holdevici s-a născut în anul 1887 în familia preotului Ioan și a preotesei Eugenia Holdevici[18] din orașul Hotin. În 1887, tatăl său era preot la Biserica „Sf. Împ. Constantin și Elena” din Hotin[19], între anii 1890-1906, părintele a slujit la Biserica “Sf. Ap. Petru și Pavel” din Lencăuți[20], apoi la Biserica “Sf. Arh. Mihail” din Rucșin, jud. Hotin[21]. Tânărul Climentie și-a petrecut copilăria în satul Lencăuți, unde a si urmat școala parohială. În perioada anilor 1897-1902 a învățat la Școala spirituală din Edineț[22]. În  1917, era membru al partidului libertății naționale din Rusia[23] (partidul kadeților).
În anul 1928, Climentie Holdevici era preot în satul Ust-Erba, raionul Bograd, Republica Hakasia (Rusia). Din cauza etichetării sale ca „slujitor al cultului religios”, împreună cu alți clerici din Hakasia, sunt lipsiți de dreptul la vot, listă semnată la 11 decembrie 1928 de către șeful GPU din ținutul Hakasia[24]. În 1934, părintele a fost condamnat la muncă forțată pe o perioadă de un an[25]. A locuit în continuare în orașul Abakan și pentru a se putea întreține, a lucrat în calitate de contabil la o cooperativă de stat.
La 7 mai 1938, părintele Climentie Holdevici a fost arestat. Era acuzat ca fiind membru al unei organizații contrarevoluționare. Judecata a avut loc la 14 iunie 1938, în cadrul ședinței troicii NKVD din ținutul Krasnoiarsk, fiind condamnat la moarte prin împușcare. Executarea sentinței a avut loc la 7 august 1938[26]. Cu 7 luni înainte a fost condamnat la moarte și tatăl  părintelui Climentie, preotul Ioan Holdevici[27]. Părintele Climentie a fost reabilitat de către Judecătoria ținutului Hakasia, în anul 1957[28].

                              Protoiereu Ioan Lisnic





[1] Справочная книга Кишиневской Епархiи, на 1911 годъ , Кишиневъ,1911, p. 207
[2] Лотоцкiй П.А. Списокъ и краткiя бiографiи окончившихъ полный курсъ Кишиневской Духовной Семинарiи (1813-1913 г.г.). Кишиневъ: Епархiальная типографiя, 1913, p. 83
[3] Кишиневскiа Епархiальныя Въедомости, еженедъльное изданie, nr. 12. 1886, p. 139
[4] Idem, nr. 14, 1886, p. 176
[5] Idem, nr. 15, 1886, p. 197
[6] Idem, nr. 24, 1886, p. 313
[7] Idem, nr. 5, 1887, p. 153
[8] Idem, nr. 19, 1888, p. 676
[9] Idem, nr. 24, 1890, p. 1071
[10] Idem, nr. 5, 1906, p. 51
[11] Idem, nr. 6, 1893, p. 72; nr. 14, 1897, p. 290; nr. 10, 1902, p. 273, ș.a.
[12] Idem, nr. 19, 1913, p. 152
[13] Яків Гайсенюк, Рукшин на зламі століть, Книга друга, видавництво «Зелена Буковина», Чернівці, 2010, p. 124, 136; Мандзяк, Олексiй, Православна Церква на Сокиреанщинi, Сокиряны, 2016, p. 693
[14] Ibidem
[15] Реабілітовані історією: Хмельницька область, Книга третя, Хмельницький, 2010, p. 617
[16] Жертвы политического террора в СССР, Sursa: http://lists.memo.ru/d34/f365.htm
[17] Реабілітовані історією: Хмельницька область
[18] ANRM, F. 208, inv. 6, d. 1193, f. 19
[19] Кишиневскiа Епархiальныя Въедомости, еженедъльное изданie,  , nr. 5, 1887, p. 153
[20] Idem, nr. 24, 1890, p. 1071
[21] Idem, nr. 5, 1906, p. 51
[22] Idem, nr. 14, 1902, p. 431
[23] Семейное древо, Sursa: https://pomnirod.ru/materialy-k-statyam/repressii  
[24] Список лиц религиозных культов, проживающих на территории Хакасского округа, лишенных права голоса, ГА РХ, ф.16, оп.3с., д.3, Sursa: http://www.memorial.krsk.ru/DOKUMENT/KK/281211.htm
[25] Жертвы политического террора в СССР; Красноярское общество "Мемориал", Sursa: https://ru.openlist.wiki/%D0%A5%D0%B0%D0%BB%D0%B4%D0%B5%D0%B2%D0%B8%D1%87_%D0%9A%D0%BB%D0%B8%D0%BC_%D0%98%D0%B2%D0%B0%D0%BD%D0%BE%D0%B2%D0%B8%D1%87_(1887)
[26] Книга памяти жертв политических репрессий Республики Хакасия, Том 1, Sursa: http://www.memorial.krsk.ru/Articles/XKP/1/H.htm
[27] Реабілітовані історією: Хмельницька область, Книга третя, Хмельницький, 2010, p. 617
[28] Книга памяти жертв политических репрессий Республики Хакасия, Том 1




ANRM, F. 208, inv. 6, d. 1193, f. 19







duminică, 16 septembrie 2018

Preotul Cosma Voinițchi – martirizat prin împușcare






Preotul Cosma Voinițchi –
martirizat prin împușcare 



Preotul Cosma Voinițchi s-a născut la 1 noiembrie 1879 în familia preotului Gavriil Voinițchi, slujitor la biserica din localitatea Voloșcova, jud. Hotin. A învățat la școala parohială din satul natal, apoi și-a continuat studiile la Scoala spirituală din Edineț. În anul 1904 era cântăreț bisericesc într-o parohie (din stânga Nistrului) din cadrul Eparhiei de Herson. A participat la războiul ruso-japonez (1904-1905) și la Primul Război Mondial, în calitate de cântăreț bisericesc. După demobilizare și-a reluat activitatea de căntăreț, apoi a fost hirotonit preot pe seama unei biserici din cuprinsul Eparhiei Hersonului.
La 31 august 1937, preotul Cosma Voinițchi a fost arestat. Era acuzat de către serviciul NKVD din raionul Frunze, regiunea Odesa, de activitate antisovietică, “fiind un element social periculos care poate afecta cursul anchetei”, a fost încarcerat în închisoarea din Odesa. Conform rechizitoriului din 17 septembrie, pe parcursul anchetei a fost stabilit cum că preotul Voinițchi “…de mai mulți ani, dar mai ales după închiderea mai multor biserici din raionul Frunze, manifesta un interes permanent de a pleca în România. Neavând un loc stabil de muncă, făcea agitație antisovietică, lăudând viața bună din România și declara că ar pleca cu prima ocazie în acea țară. Având legături cu rudele sale din România, în anul 1918 a trecut ilegal la rude, de unde în același an, ilegal sa întors în Uniunea Sovietică”. Potrivit mărturiilor preotului, în anul 1918 a plecat în România pentru ca să o aducă pe maica sa la el, în Ucraina. Bătrâna maică a locuit la fiul ei timp de 5 ani, după care a murit. În timpul arestării părintelui Cosma, acesta mai avea în România, o singură rudă apropiata, pe fratele tatălui său, diaconul Mihail Voinițchi, fost slujitor la biserica din Volovcineț, jud. Soroca.
Judecata preotului Voinițchi a avut loc la 14 noiembrie 1937, în cadrul ședinței troicii NKVD, fiind condamnat la moarte prin împușcare. Sentința a fost executată la 29 noiembrie 1937. Peste 5 decenii de la executare, părintele a fost reabilitat, la 22 august 1989.

                                   Protoiereu Ioan Lisnic









vineri, 14 septembrie 2018

Preotul Serghie Brițchi – unul dintre preoții supuși represiunilor






Preotul Serghie Brițchi –
unul dintre preoții supuși represiunilor 


Biserica din Iarova, Soroca

Despre părinții preotului Serghie Brițchi nu se cunoaște nimic. La începutul lunii martie 1872, în preajma satului Iarova, jud. Soroca a fost găsit un copil nou născut, “abandonat de o persoană necunoscută”. Băiatul nou născut a fost luat sub tutela preotului Dimitrie Brițchi din Iarova. A fost botezat la 20 martie în biserica din Iarova de către preotul locului, primind la botez numele Serghie. La scurt timp, băiatul a fost înfiat de către preotul Dimitrie.  
Viitorul preot Serghie Brițchi a fost educat de către tatăl său adoptiv, a învățat întâi la școala din Iarova, apoi la Gimnaziul din Chișinău. În anul 1889 era lucrător la mănăstire, în Lavra din Serghiev Posad (Rusia). În perioada anilor 1890-1914 a fost funcționar, activând în calitate de grefier si devenind membru al castei intelectualilor si mic burghezilor din Serghiev Posad. După 1914 a fost grefier în biroul unor fabrici textile din Moscova. O perioadă scurtă de timp a participat și la luptele din Primul Război Mondial, fiind demobilizat din cauza sănătății. După revoluția bolșevică a lucrat în calitate de slujbaș la câteva întreprinderi, până în anul 1923. La 23 septembrie 1923 a fost hirotonit diacon, activând în calitate de cântăreț bisericesc până la 2 aprilie 1928, când a fost hirotonit preot.
În perioada anilor 1928-1934, părintele Serghie Brițchi a slujit la cateva parohii din raionul Alexandrovsk, regiunea Vladimir (Rusia). Din cauza etichetării sale ca „slujitor al cultului religios”, împreună cu alți clerici din regiunea Vladimir, sunt lipsiți de dreptul la vot. Majoritatea clericilor supuși acestei interdicții erau luați în vizorul  serviciilor NKVD, ca mai apoi să fie arestați și judecați.

                          Protoiereu Ioan Lisnic


ANRM, F. 211, inv. 15, d. 5, f. 205








joi, 13 septembrie 2018

Preotul Petru Vasilache – condamnat la moarte prin împușcare







 Preotul Petru Vasilache –
condamnat la moarte prin împușcare




Preotul Petru Vasilache s-a născut la 5 iulie 1872 în familie de țărani. Părinții săi erau Ioan și Maria Vasilache din satul Sănătăuca, jud. Soroca. A fost botezat la 9 iulie în biserica din satul natal de către preotul Gheorghe Seminel, parohul bisericii din satul învecinat, Napadova. Nașii de botez al viitorului preot au fost locuitorii din satul Sănătăuca, Vasile Vasilache și fiica lui Pamfil Vasilache, Maria.
Începând cu  anul 1901, Petru Vasilache își începe activitatea de slujitor bisericesc, fiind numit în calitate de cântăreț la biserica din Ianopol,  jud. Elisavetgrad (Uсraina). Potrivit datelor personale publicate în 1906, avea studiile scolii parohiale, era căsătorit și avea doi fii, de 2 și respectiv 3 ani. În anii 30 ai secolului trecut era preot la biserica din satul Pokrovskoe, regiunea Kirovograd (Elisavetgrad).
După închiderea bisericii din Pokrovskoe, părintele Petru Vasilache a locuit în continuare în această localitate. În anul 1937, pentru „încercarea de a deschide biserica”, părintele a fost arestat. Era acuzat și de activitate contrarevoluționară, fiind judecat la 2 noiembrie 1937 în cadrul ședinței troicii NKVD din regiunea Nicolaev și condamnat la moarte prin împușcare. Executarea sentinței a avut loc la 20 noiembrie 1937. În anul 1958, peste două decenii de la proclamarea sentinței de judecată, părintele Petru a fost reabilitat de către Procuratura regiunii Kirovograd.  

                                       Protoiereu Ioan Lisnic







marți, 11 septembrie 2018

Ieromonahul Atanasie Ivanișin – condamnat la moarte prin împușcare






Ieromonahul Atanasie Ivanișin –
condamnat la moarte prin împușcare



Ieromonahul Atanasie, cu numele de botez Alexandru, s-a născut la 30 august 1862 în familia lui Macovei Ivanișin din localitatea Secureni, jud. Hotin. A învățat carte la școala din satul natal, având posibilitatea ca de la vârstă fragedă să citească din Sf. Scriptură și Viețile Sfinților. Îndrăgind viața monahală, în anul 1893,  pleacă la Sfântul Munte Athos, fiind primit în obștea Mănăstirii Sf. Pantelimon, la 18 iunie. A fost tuns ca rasofor la 6 martie 1895 și după primirea mantiei, a făcut ascultare la metocul Chromitsa și la metocul mănăstirii, situat în orașul Moscova.
Potrivit datelor înscrise în Monahologiul Mănăstirii Sf. Pantelimon, referitor la viețuitorii așezământului monahal, viitorul ieromonah Atanasie, era de statură mijlocie, avea părul de culoare neagră și ochii căprui. În perioada anilor 1904-1912 a viețuit la mănăstire, apoi din nou la metocul din Moscova, unde a rămas și după revoluția bolșevică, neavând posibilitatea de a se reîntoarce la mănăstire. În anul 1920, a fost hirotonit în treapta de ieromonah, “fără cunoașterea mănăstirii”.
În anul 1925, ieromonahul Atanasie Ivanișin devine slujitor la biserica Cimitirului Semionovsk din Moscova. A slujit la această biserică până la 19 august 1934, când a fost arestat. Era învinuit ca fiind membru al unei “organizații monarhiste contrarevoluționare”. Cu câteva zile înainte de arestare, într-un raport secret adresat administrației NKVD și Procuraturii din Moscova, se scriea cum că “ieromonahul Atanasie, el fiind și Ivanișin Alexandr Macoveevici, bazându-se pe cercurile largi ale clericilor a desfășurat o activitate amplă în scopul pregătirii credincoșilor pentru trecerea Bisericii în ilegalitate”. Într-un alt raport se scriea că ieromonahul Atanasie Ivanișin se bucura de mare popularitate în rândul credincoșilor din Moscova, “era cunoscut în cercurile largi ale clericilor ca fiind un călugăr-“ascet” de la Muntele Athos, având și un număr semnificativ de admiratori”. În rapoartele “informatorilor” se mai scriea că preotul Atanasie oficia clandestin slujbe religioase în locuințele credincoșilor și că în timpul predicilor le vorbea despre distrugerea și profanarea bisericilor, despre arestările clericilor și credincoșilor nevinovați, cum că “colhozurile fiind de la diavol, au sărăcit și înfometat țăranii”, din aceste motive ”muncitorii și în special țăranii sunt chinuiți peste măsură și așteaptă momentul  pentru a se răscula” și că ”puterea sovietică în curând va cădea”. Părintele a refuzat  să semneze  orice acuzație, răspunzând la toate întrebările din timpul interogatoriului cum că nu cunoaște nimic. Judecata a avut loc la 11 decembrie 1934, fiind condamnat coform  art. 58-10 CP al RSSFR la 5 ani de exil.
Anii de surghiun, părintele Atanasie Ivanișin i-a petrecut în localitatea Kuznețovo, raionul Prioziornîi, regiunea Arhanghelsk, până la data de 22 septembrie 1937, când a fost arestat din nou. Era acuzat de activitate contrarevoluționară, cum că “vorbea despre distrugerea credinței în Hristos, afirmând că în curând vor fi deschise toate bisericile”. Judecata a avut loc la 23 octombrie, în cadrul ședinței troicii NKVD, fiind condamnat la pedeapsa capitală - moarte prin împușcare. Sentința de judecată a fost executată la 27 octombrie 1937. Peste patru decenii de la executarea sentinței, la 16 iunie 1989, pîrintele a fost reabilitat.

                                     Protoiereu Ioan Lisnic