joi, 9 februarie 2017

Preotul Mihei Mizumschi – omorât în chinuri groaznice





Preotul Mihei Mizumschi –
omorât în chinuri groaznice



Biserica din Volintiri (actualul r. Ștefan Vodă), jud. Cetatea Albă

Preotul Mihei  Mizumschi s-a născut la 5 mai 1898 în familia numeroasă a preotului Grigore și a presbiterei Olimpiada Mizumschi din localitatea Vâșcăuți, jud. Orhei. A fost botezat la 15 mai în biserica din satul natal, cu hramul ” Sf. Arh. Mihail”, de către preotul Gheorghe Ulinici, slujitor la biserica din Oxintia, naș de botez fiind proprietarul de viță nobilă, Nicolae Prodan[1].
La 28 mai, la doar două săptămâni de la botez , tatăl său, preotul Grigore Mizumschi este transferat la Biserica ” Sf. Arh. Mihail” din Țipala,  jud. Chișinău[2].  Aici, tânărul Mihei își petrece copilăria și învață la școala parohială din localitate. A urmat studiile la Școala spirituală din Chișinău [3], Seminarul Teologic din Chișinău și Facultatea de Teologie din Cernăuți. După absolvirea facultății în anul 1919, o perioadă de timp a activat în cadrul serviciului statului, în calitate de profesor[4].
A fost hirotonit preot la 25 februarie 1934, pe seama parohiei „Sf. Nicolae” din orașul Chilia-Nouă din jud. Ismail, iar la 1 septembrie 1935, transferat în postul de al 2-lea preot la Biserica  ” Sf. Gheorghe ” din localitatea Volintiri, jud. Cetatea Albă. Preot paroh la această biserică fiind, preotul Vasile Schidu[5]. Până în anul 1940, părintele Mihei a activat și în calitate de profesor la gimnaziul din Volintiri, unde soția sa era secretară a acestei instituții[6]. La biserica din Volintiri, părintele Mihei Mizunschi și-a continuat activitatea pastorală și în perioada primului an de ocupație sovietică (1940-1941), fiind supus la diferite încercări de cei fără de Dumnezeu. Pentreu a achita impozitul impus de autoritățile sovietice locale, a fost nevoit să vândă aproape tot ce avea în locuința sa[7].
La retragerea trupelor sovietice de pe teritoriul Basarabiei, părintele Mihei, pentru a scăpa de arestare, a fost nevoit să părăsească locuința și să se ascundă. A stat câteva zile în ascunzișuri, hrănindu-se cu ce-i aducea fiica sa, iar alteori cu legume și iarbă. Aflând că Armata Română a eliberat orașul Căușeni, Volintiri fiind la 15 km  de Căușeni, părintele revine la familia sa. La doar câteva ore de la revenire este arestat de către agenții  NKVD  și dus sub excortă, fiind găsit mai târziu, fără suflare la marginea satului, împușcat cu cinci gloanțe în ceafă[8].
Potrivit altei surse, trupul neînsuflețit al preotului Mihei Mizumschi a fost găsit într-un beci părăsit, mutilat în cel mai groaznic mod. ”Călăii i-au smuls părul de pe cap, cu piele cu tot, i-au scos ochii cu baioneta și l-au supus la cele mai înfiorătoare torturi, înainte de a-i lua viața”[9].
După eliberarea satului  Volintiri, la 26 iulie, după trei zile de la tragicul eveniment, în biserica localității a fost săvârșită Sf. Liturghie. Slujba divină a fost oficiată de către preotul paroh, părintele Vasile Schidu, ”rămas sub teroarea bolșevică și scăpat de la moarte sigură, prin minune” și de  către preotul, protopop militar, Gheorghe Ureche. Iată ce mărturisea acest preot militar într-o dare de seamă: ”Biserica, rămasă intactă , a fost arhiplină de enoriași și militari. Toată asistența, tot timpul slujbei, a plâns în continuu... Jalea și starea sufletească a preotului și parohienilor   a fost atât de mare încât plânsul lor a fost transformat într-un adevărat bocit. Cu ei la un loc, mulți din ofițerii, subofițerii și trupă au început să plângă. În această parohie a mai fost al doilea preot, Mizumschi Mihei, care, cu 3 zile înainte de venirea noastră, a fost împușcat de barbarii  jidani- bolșevici”[10]. Lacrimile parohienilor erau vărsate de jalea pierderii păstorului lor duhovnicesc. 


                                             Protoiereu Ioan Lisnic




[1] ANRM, F. 211, inf. 5, d. 485, f. 58
[2] Кишиневскiа Епархiальныя  Въедомости, еженедъльное  изданie, nr 12, 1898, p.215
[3] Idem, nr.28, 1910, p. 251
[4] Rev. Luminătorul, nr. 9-12, 1941, p. 576
[5] Anuarul Episcopiei Cetății Albe – Ismail, 1923-1936, Ismail, 1936, p. 39
[6] Rev. Luminătorul, nr. 9-12, 1941, p. 576
[7] Ibidem, p. 577
[8] Ibidem
[9] Constantin Virgil Gheorghiu, Ard malurile Nistrului, Mare reportaj de război din teritoriile dezrobite, Ed. GEEA, București, 1993, p.111
[10] Gheorghe Nicolescu, Gheorghe Dobrescu, Andrei Nicolescu, Preoți în tranșee 1941-1945, Fundația General Ștefan Gușă, București, 2000, p. 24




ANRM, F. 211, inf. 5, d. 485, f. 58










sâmbătă, 28 ianuarie 2017

Preotul Alexandru Cernăuțeanu – martirizat prin împușcare



Preotul Alexandru Cernăuțeanu –
martirizat prin împușcare




Preotul Alexandru Cernăuțeanu s-a născut la 10 ianuarie 1883 în familia preotului Mina și a presbiterei Elisaveta Cernăuțeanu din localitatea Mărcăuți, jud. Hotin. A fost botezat la 15 ianuarie în biserica din satul natal de către preotul Vasile Ostapov din Colicăuți, nași de botez fiind preotul Gheorghe și soția sa, presbitera Maria Stadnițchi din localitatea Comarovo, același județ[1].
În anul 1888, tatăl său, preotul Mina Cernăuțeanu fusese transferat la Biserica “Sf. Ap. Petru și Pavel” din târgul Secureni, jud. Hotin. Tânărul Alexandru și-a început studiile în școala din acea localitate[2]. A urmat studiile la Școala spirituală din Edineț, apoi la Seminarul Teologic din Chișinău, iar în perioada anilor 1903-1907, a studiat la Academia Teologică din Sankt-Peterburg, obținând titlul de candidat în teologie[3].
În următorul an, își începe activitatea pedagogică în calitate de “veghetor de ordine” la Școala spirituală din Kutaisi, Georgia. Până în anul 1918 și-a continuat activitatea pedagogică în Școlile spirituale din Pinsk, Minsk, Belarus, apoi din Nijegorodsk, Rusia[4]. Pentru activitate pedagogică sârguincioasă, în anul 1913, a fost decorat cu ordinul imperial “Sf. Stanislav”, gr. III[5].
În anul 1917, a fost ales delegat din partea enoriașilor eparhiei de Nijegorodsk, la Sinodul Local al Tuturor rușilor (1917-1918) [Поместный собор Православной российской церкви], care s-a desfășurat la Moskova, în timpul de libertate din timpul Guvernului Provizoriu și încheiat sub presiunea guvernării bolșevice[6]. În luna octombrie a anului 1918, Alexandru Cernăuțeanu a fost ales membru Consiliului eparhial al Arhiepiscopiei de Nijegorodsk și Arzamas, iar la 11 aprilie 1921 a fost hirotonit preot și numit paroh al Bisericii “Învierea Domnului” din Nijnii Novgorod, unde a slujit până la începutul anului 1926[7].
La 26 februarie, împreună cu alți preoți din Nijnii Novgorod, preotul Alexandru Cernăuțeanu a fost arestat de către agenții GPU. Era învinuit de “activitate antisovietică, ca fiind membru al unei grupări clericale ilegale, care desfășoară o activitate împotriva bisericii renovate”[8] - gruparea schizmatică “Biserica Vie”[9].
Prin hotărârea judecătorească din 26 martie 1926, preotului Alexandru Cernăuțeanu i-a fost interzis de a locui în șase regiuni centrale ale țării, pe o perioadă de trei ani, cu domiciliu forțat în localitatea Votkinsk din Udmurtia. Aici părintele a slujit la Catedrala “Sf. Nicolae”[10]. În luna ianuarie a anului 1928, a fost arestat din nou, fiind învinuit de “păstrarea și răspândirea literaturii antisovietice”[11]. Judecata a avut loc la 22 iunie 1928, fiind condamnat la 3 ani de detenție în lagărul Solovki, regiunea Arhanghesk. Potrivit scrisorilor expediate familiei sale, părintele Alexandru se afla în acest lagăr într-o mizerie nemaipomenită, deținuții erau înfometați, iar cei sleiți de puteri aveau nevoie de îngrijire permanentă. După expirarea termenului de detenție, la 3 ianuarie 1931 a fost condamnat încă la 3 ani de lagăr. A fost repartizat într-un lagăr din ținutul Oloneț din Karelia, supravețuind în condiții mai severe de existență[12].
În luna septembrie a anului 1933, fiind eliberat din detenție, s-a întors la familia sa. Au fost nevoiți să-și schimbe locul de trai, părintele Alexandru având interdicția de a locui în Nijnii Novgorod[13]. S-au stabilit cu traiul în orașul Arzamas, unde a fost numit de către autoritățile eparhiale, slujitor la Catedrala “Învierea Domnului”din acest oraș. La scurt timp a fost ridicat în treapta de protoiereu și numit în calitate de protopop al cercului I din regiune[14]. După acapararea Catedralei din Arzamas de către membrii grupării “Biserica Vie”, părintele Alexandru Cernăuțeanu a slujit la biserica cimirului localității[15].
La 6 septembrie 1937, părintele iarăși a fost arestat, chiar în timpul săvârșirii slujbei divine. Era învinuit de “activitate antisovietică, fiind membru al unei grupări clericale fasciste”. Pe acest dosar fabricat au fost arestați 76 de oameni. Părintele Alexandru Cernăuțeanu fiind considerat conducător al grupului de arestați din Arzamas[16]. Aflat în închisoare în condiții inumane de detenție, după lungi interogatorii, dar și din cauza torturilor la care a fost supus, părintele Alexandru a recunoscut toate învinuirile din dosarul fabricat[17].  
Judecata a avut loc la 23 octombrie, fiind judecat de către troika NKVD din regiunea Nijegorodsk și condamnat la pedeapsa capitală prin împușcare. Sentința de judecată a fost executată la 1 noiembrie 1937[18]. La 26 iulie 1989, părintele Alexandru Cernăuțeanu a fost reabilitat de către Procuratura regiunii Gorki (Nijegorodsk)[19].

                                               Protoiereu Ioan Lisnic

                                           




[1] ANRM, F. 211, inv. 19, d. 108, f. 125
[2]Алексей Мандзяк, Репрессированные священники и церковнослужители Сокирянщины, sursa:http://www.ukrkovcheg.org.ua/%D1%80%D0%B5%D0%BF%D1%80%D0%B5%D1%81%D1%81%D0%B8%D1%80%D0%BE%D0%B2%D0%B0%D0%BD%D0%BD%D1%8B%D0%B5%D1%81%D0%B2%D1%8F%D1%89%D0%B5%D0%BD%D0%BD%D0%B8%D0%BA%D0%B8-%D0%B8-%D1%86%D0%B5%D1%80%D0%BA%D0%BE/, consultat, 15.01.2017, ora 15.30
[3] Олексій Мандзяк, Православна Церква на Cокирянщині, Сокиряни, 2016, p. 708
[4] О. В. Дёгтева, Нижегородские священнослужители — узники Соловков, (краткий мартиролог), Rev. Нижегородская Старина, Краеведческо-Историческое издание, Выпуск 39-40, 2014, p. 87
[5]Новомученики и исповедники Русской Православной Церкви ХХ века, sursa: http://kuz1.pstbi.ccas.ru/bin/nkws.exe/no_dbpath/css_nopanel/koi/newmr/?HYZ9EJxGHoxITYZCF2JMTdG6XbuLdS0hfiDac8oU87SZs8qUsyOUfGYUU8iZei4UfOHU66mcfOuWeCQ*, consultat 12.01.2017, ora 19.20
[6] О. В. Дёгтева, op. cit.
[7] Духовенство Русской Православной Церкви в ХХ веке, sursa: http://duhovenstvo.solovki-monastyr.ru/person/3046/, consultat, 12.01.2017, ora 17.50
[8] Ibidem
[9] Gruparea schizmatică “Biserica Vie” a apărut în Rusia în anul 1917 și a fost susținută de autoritățile comuniste cu scopul de a diviza Biserica Ortodoxă
[10] Олексій Мандзяк, op. cit.
[11] Соловки. Голгофа и Воскресение, sursa: http://solovki-monastyr.ru/news/278/, consultat la 12.01.2017, ora 21.40
[12] О. В. Дёгтева, op. cit., p. 88
[13] Ibidem
[14] Алексей Мандзяк, op. cit.
[15] Духовенство Русской Православной Церкви в ХХ веке
[16] Ibidem
[17] О. В. Дёгтева, op. cit.
[18] Новомученики и исповедники Русской Православной Церкви ХХ века
[19] Духовенство Русской Православной Церкви в ХХ веке








miercuri, 25 ianuarie 2017

Preotul Zosima Prodan – condamnat la moarte prin împușcare




Preotul Zosima Prodan –
condamnat la moarte prin împușcare



Fosta Biserică “Adormirea Maicii Domnului” din localitatea Podoliskoe, 
raionul Krasnoselie, regiunea Kostroma (Rusia)

Preotul Zosima Prodan s-a născut în anul 1882, în localitatea Lăbușna, raionul Codima, regiunea Odesa. În anii 30 ai secolului trecut era preot la Biserica “Adormirea Maicii Domnului” din localitatea Podoliskoe, raionul Krasnoselie, regiunea Kostroma (Rusia)[1]. Biserica din Podoliskoe, construită în anul 1817, mai avea încă două altare, cu hramurile “Sf. Ier. Nicolae” și a “Sf. Cuv. Teodor”[2].
La 7 aprilie 1938, părintele Zosima Prodan a fost arestat[3]. Era învinuit de activitate antisovietică, fiind socotit membru al unei organizații monarhiste din regiunea Kostroma, înființată prin “dispoziția” Arhiepiscopului de Kostroma, Nicodim (Krotkov, 1932-1936)[4]. Pe acest caz au fost arestați și judecați mai mulți preoți[5].
Părintele Zosima Prodan a fost judecat și condamnat la pedeapsa capitală prin împușcare. Sentința de judecată a fost executată la 28 iunie 1938[6]. După cincizeci de ani de la martirizare, a fost reabilitat de către Procuratura regiunii Kostroma, Federația Rusă, la 30 mai 1989[7].

                                       Protoiereu Ioan Lisnic




[1] Жертвы политического террора в СССР, Sursa: http://lists.memo.ru/d27/f249.htm, consultat, 3.10.2016, ora 12.25
[2] Подольское. Церковь Успения Пресвятой Богородицы, sursa: http://sobory.ru/photo/10977, consultat, 3.10,2016, ora 12.40
[3] Костромской мартиролог священнослужителей 1937-1938 ГГ.
Sursa: http://sazonow.ru/biblioteka/367-kostromskoi-martirolog-svyashennoslujitelei ,consultat 3.10.2016, 12.50
[4] Arhiepiscopul martir Nikodim (Krotkov) a fost canonizat și trecut în rândul sfinților de către Biserica Ortodoxă Rusă în anul 1995.
[5] Людмила Матвеева, Красносельские новомученики, газетa "Красное приволжье", din 11 octombrie, 2013
[6] Жертвы политического террора в СССР
[7] Ibidem





Fosta Biserică “Adormirea Maicii Domnului” din localitatea Podoliskoe, 
raionul Krasnoselie, regiunea Kostroma (Rusia)









sâmbătă, 24 decembrie 2016

Arhiepiscopul Sebastian Veste – martirizat în timpul persecuțiilor sovietice





              Arhiepiscopul Sebastian Veste –               martirizat în timpul persecuțiilor sovietice




      A fost un bun orator și monah desăvârșit

Arhiepiscopul Sebastian Veste s-a născut la 19 ianuarie 1871 în familie de țărani. Părinții săi erau Ioan și Axenia Veste din satul Zaim, jud. Bender. A fost botezat la 25 ianuarie în Biserica “Sf. Arh. Mihail” din Zaim de către preotul Gheorghe Mereuță, primind numele de botez Grigore, având nași pe Timofei Mânăscurtă și fiica lui Pavel Munteanu, Olimpiada[1].
A învățat în școala primară din satul natal, apoi la școala județeană din orașul Bender[2]. Urmând sfatul părintelui Sebastian Doruc, slujitor la Catedrala Schimbarea la Față a Domnului” din orașul Bender[3], tânărul Grigore Veste își continuie studiile la Seminarul Teologic din Chișinău[4]. După absolvirea seminarului în anul 1894, a fost hirotonit preot, devenind paroh al Bisericii “Sf. Cuv. Parasheva” din localitatea Ciamașir, jud. Ismail[5].  Puțin timp a fost slujitor la această biserică, la vîrsta de numai 22 de ani trece la cele veșnice presbitera Maria[6], devenind văduv și lăsînd în îngrijirea rudelor apropiate fiica pe care o avea, pleacă la Kiev pentru ași continua studiile la Academia Teologică[7].
În perioada studiilor la Academia Teologică din Kiev (1897-1901), prezintă cererea pentru votul monahal, fiind călugărit în anul 1900[8]. La încheierea studiilor prezintă lucrarea: Dimitrie (Sulima), Arhiepiscopul Chișinăului și Hotinului”, obținând titlul de candidat în teologie[9].
Reîntors în Eparhia Chișinăului, a fost numit în calitate de pedagog, sau “veghetor de ordine” la Școala spirituală din Edineț. În perioada anilor 1903-1906 a îndeplinit funcția de inspector al Seminarului Teologic din or. Holm, reg. Novgorod, Rusia. Fiind ridicat în treapta de arhimandrit, a fost numit rector al Seminarului Teologic din Kameneț - Podolsk, reg. Hmelnițk, Ukraina. În anul 1909 a fost transferat în calitate de rector la Seminarul Teologic din Rostov-pe-Don, Rusia[10].
A scris mai multe lucrări de referință, colaborând la multe reviste. O parte din teza de candidat în teologie a fost publicată în Revista Societății Imperiale de Istorie și Antichități din Odesa[11] și în Foaia Oficială a Eparhiei Chișinăului[12]. A fost membru al Societății Istorico-Arhielogice Bisericești din Basarabia, publicând și câteva materiale în Revista Societății[13]. În 1909 a editat lucrarea Studiul Noului Testament, manual pentru Seminariile Teologice, cl. a 5-a și respectiv, în 1914 - pentru cl. a 6-a[14].
La 8 septembrie 1914, Arhimandritul Sebastian Veste, a fost hirotonit episcop, devenind Episcop de Kineșma și Vicar al Eparhiei de Kostroma, Rusia. În anul 1917 a fost numit Episcop de Nerehta, apoi, în 1919, devine din nou Episcop de Kineșma. A fost ridicat în treapta de arhiepiscop în anul 1920, devenind Arhiepiscop de Kostroma[15].
După instaurarea puterii bolșevice au urmat arestările și închiderea locașelor sfinte. Arhiepiscopul Sebastian Veste a fost arestat întâi în anul 1919. Era învinuit de faptul că era “redactor al unei reviste teologice[16]. Din păcate, nu dispunem de mai multă informație.
În primii ani ai puterii bolșevice, în Rusia se declanșează fenomenul “Bisericii vii”, susținută de autoritățile comuniste cu scopul de a diviza Biserica Ortodoxă. Membrii acestei grupări religioase se pronunțau pentru “democratizarea” Bisericii, se abăteau de la Canoanele Bisericești, simplificau slujbele, admiteau căsătoria episcopilor, recăsătoria preoților și a diaconilor văduvi ș.a. Mulți preoți și episcopi erau siliți de autorități să adere la această grupare “reformatoare”. Sub presiunea autorităților, în anul 1923 a fost nevoit să adere la această grupare religioasă și Arhiepiscopul Sebastian Veste. După eliberararea Patriarhului Tihon, în iunie 1923, Arhiepiscopul Sebastian se reîntoarce cu pocăință în sânul Bisericii Canonice, păstrându-și catedra arhiepiscopală de Kostroma. La sfârșitul anului 1923, va mai adera pentru o perioadă scurtă de timp la gruparea religioasă “Biserica vie”, după care va fi primit în cadrul Bisericii Ortodoxe Ruse, păstrându-și funcția de Arhiepiscop de Kostroma[17].
La 15 august 1923, Arhiepiscopul Sebastian Veste a fost arestat din nou. Era învinuit de propagandă antisovietică. Din cauza lipsei de probe, a fost eliberat la 10 decembrie[18]. La 18 mai 1927 a fost ales membru Sf. Sinod. Potrivit mărturiilor contemporanilor săi, Arhiepiscopul Sebastian Veste “a fost un bun orator și monah desăvârșit”[19].
În anul 1929 a fost arestat din nou. Încerca-se să ia apărarea unui grup mare de preoți din Kostroma, arestați de organele GPU, în luna octombrie 1929. Motiv pentru care a fost silit să părăsească orașul Kostroma. Ultimii ani de viață i-a petrecut în orașul Kineșma. Trece la Domnul la 8 decembrie 1929 și este îmormântat lângă altarul catedralei din Kineșma[20]. Potrivit altor surse, Arhiepiscopul Sebastian Veste, aflându-se în orașul Kineșma, a fost condamnat la moarte prin împușcare. Sentința de judecată a fost executată în anul 1934[21].

                                      
                                          Protoiereu Ioan Lisnic          



[1] ANRM, F. 211, inv. 14, d. 7, f. 184
[2] Костромские архиереи XX века, Sursa: http://kostroma-eparhiy.narod.ru/history/history_2.htm, consultat 4.10.2016,ora 12.50
[3] KEB, nr. 8, 1896, p. 185
[4] Костромские архиереи XX века
[5] KEB, nr. 5, 1897, p. 71
[6] ANRM, F. 208, inv. 6, d. 1376, f. 28
[7] П. А. Лотоцкiй, Списокъ и краткiя бiографiи окончившихъ полный курсъ Кишиневской Духовной Семинарiи (1813-1913 г.г.) , Епархiальная типографiя, Кишиневъ, 1913, p. 101
[8] Биографический словарь выпускников Киевской Духовной Академии, 1819-1920-е гг, Том I,  Исдательский отдел Украинской Православной Церкви, Киев, 2014 , p. 256
[9] Ibidem
[10] I.М. Пархомовичъ, Духовно-учебныя заведенiя Кишеневской Епархiи, 1813-1913 г.г. , Епархiальная типографiя, Кишиневъ, 1913, p. 122
[11] Записки Императорскaго Одесскaго Общества Исторiи и Древностей, Vol. XXVI-XXVII, 1906-1907
[12] Kишиневскiя епархiалыня Вьдомости (KEB), nr. 45-47, 1909; nr. 5-7, 9-10, 1910
[13] I.М. Пархомовичъ, op. cit.
[14] Биографический словарь выпускников Киевской Духовной Академии
[15] Акты Святейшего Патриарха Тихона и позднейшие документы, Православный Свято - Тихоновский Богословский Институт, Москва, 1994, p. 889
[16] Новомученики и Исповедники Русской Православной Церкви XX века,
Sursa: http://www.pstbi.ccas.ru/bin/db.exe/spc_1_foto/koi/nm/?HYZ9EJxGHoxITYZCF2JMTdG6XbuFdO8UsS8cc8oU868ZsS8c66DUe8Cis8Wd66WWc8qiceXb8E* , consultat 4.10.2016, ora 13.10
[17] Костромские архиереи XX века
[18] Новомученики и Исповедники Русской Православной Церкви XX века
[19] Севастиан (Вести), Sursa: http://amurburger.in.ua/item/3170-1453518459, consultat, 4.10.2016, ora 16.20
[20] Ibidem
[21] Костромские архиереи XX века


Arhimandrit Sebastian Veste

Pagină din Revista Societății Imperiale 
de Istorie și Antichități din Odesa





Arhiepiscopul Sebastian Veste
în mijlocul unui grup de călugărițe



"Cu sfinții odihnește Hristoase, sufletul robului Tău...",
inscripție de pe mormântul Arhiepiscopului Sebastian Veste










sâmbătă, 10 decembrie 2016

Preotul Martir Petru Focșăneanu – ctitor al bisericii din Țâplițești, jud. Bălți





Preotul Martir Petru Focșăneanu –
ctitor al bisericii din Țâplițești, jud. Bălți





Preotul Martir Petru Focșăneanu s-a născut la 18 aprilie 1914 în com. Podu Turcului, jud. Bacău. A urmat școala primară din sat, apoi Seminarul Teologic din Galați, continuându-și studiile la cel din Roman, studiind și doi ani la Facultatea de Teologie din București. Întrerupe studiile din cauza stării materiale precare: “din lipse de mijloace”[1]. A fost hirotonit preot de către P.S. Visarion, Episcopul Hotinului (1923-1935) în anul 1935, pe seama parohiei nebugetare Țâplițești, jud Bălți[2].
Piatra de temelie a Bisericii “Adormirea Maicii Domnului” din satul Țâplițești, com. Alexandreni, jud. Bălți, fusese sfințită încă în anul 1934. Devizul de cheltuieli pentru construcția bisericii era de 1 376 293 lei[3]. Ridicarea cestui sfânt locaș a fost posibilă datorită ajutorului din partea diferitor instituții, a credincioșilor și prin osteneala părintelui paroh Petru Focșăneanu. Construcția bisericii s-a efectuat cu mari greutăți din cauza lipsei mijloacelor financiare, până în anul 1938. Pentru finisarea lucrărilor de construcție, prin contribuția publică se aduna-se suma de 150 000 lei. Datorită insistenței preotului paroh și a consiliului parohial, la ședința Consiliului eparhial de la 1 aprilie 1938, s-a aprobat cererea de a acorda un ajutor pentru terminarea construcției bisericii din Țâplițești. Se aproba-se ca din bugetul eparhial să se aloce un ajutor în sumă de 10 000 lei[4]. După terminarea lucrărilor de construcție și amenajare, biserica a fost târnosită în toamna aceluiași an.
Părintele Petru Focșăneanu a desfășurat o activitate pastorală și misionară, atât în parohie, cât și în cadrul cercurilor pastorale din care făcea parte parohia Țâplițești. A fost prezent la sfințirea și inaugurarea școlii din târgul Alexandreni, care a avut loc la 30 septembrie 1937. La acest eveniment au participat preoții și cântăreții cercului pastoral Sf. Treime  din protopopia I Bălți, d-nul prefect al județului Emilian Catelli, autoritățile școlare județene, populația din Alexandreni și din satele învecinate. După sfințirea localului școlii au luat cuvântul d-nul Ungureanu, directorul școlii locale, prefectul județului și alți invitați. În cuvântarea sa, preotul Petru Focșăneanu, parohul bisericii din Țâplițești a vorbit despre conlucrare dintre biserică și școală, la care d-nul Morariu, directorul școlii din Țâplești și președintele Cercului cultural al învățătorilor, a menționat despre unirea strânsă dintre corpul didactic și cler[5].
În luna februarie a anului 1940, în parohiile protopoiatului I Bălți au fost organizate de către preoții din parohii, împreună cu preoții misionari, șezători culturale misionare la care au fost demonstrate filme religioase și naționale. Astfel de ședințe au avut loc în parohia Țâplești la 6 februarie, la Țâplițești- 7 februarie, Heciul Vechi- 8 februarie, Elizaveta- 9 februarie, Heciul Nou- 10 februarie. Ședințele șezătorișlor se țineau în sălile mari ale școlilor, iar unde se adunau prea mulți creștini, filmele erau proiectate afară pe peretele școlii[6].
La 28 iunie 1940 trupele sovietice intră în Basarabia. Împreună cu autoritățile civile și militare s-au retras peste Prut și 486 preoți din Basarabia, dintre care 237 erau din cadrul Episcopiei Hotinului. Din cele 166 parohii din jud. Bălți s-au refugiat 94 de preoți[7]. Părintele Petru Focșăneanu împreună cu presbitera Melania și fiica lor, au fost nevoiți să se refugieze și ei. Preoții rămași au fost obligați de către autoritățile sovietice să plătească impozite exagerate, alții supuși represiunilor prin arestări, deportări în Siberia, fiind siliți să îndeplinească diferite munci degradante, umiliți, bătuți și chiar omorâți. În acea perioadă au fost distruse și multe biserici.
În timpul refugiului, părintele Petru Focșeneanu a slujit la Biserica “Sf. Gheorghe”–Vechi din Ploiești, apoi în satele Sârbi și Dănceni, în parohia Podu Turcului. Dacă la Ploiești era considerat de mulți un refugiat, nici în apropierea satului natal nu se simțea ca acasă. Din aceste motive părintele avea să scrie: “Simt că am început o casă și nu am ajuns să o termin. De aceea, nu îmi doresc nimic decât să slujesc din nou în biserica din Alexandreni”[8].
După eliberarea Basarabiei, viața religioasă a revenit la normal. Preoții refugiați s-au întors la parohiile lor pentru a relua activitatea pastorală. Părintele Petru Focșăneanu a mai slujit în biserica din Țâplițești (com. Alexandreni) până în octombrie 1943. A fost numit preot militar și trimis pe frontul de est, alături de Divizia I-a Vânători de Munte. Ajunge în Crimeea, la Simferopol, apoi pe frontul din regiunea Iași, iar după 23 august 1944, pe cel din Transilvania[9]. După lăsarea la vatră a slujit la parohia Bordeni , jud. Prahova, Podu Turcului, apoi la Nistorești, jud. Vâlcea[10].  
În luna mai 1948, părintele Petru Focșăneanu a fost arestat. Era învinuit de “activitate politică legionară” și socotit “om de încredere” a Mitropolitului Visarion Puiu, declarant de comuniști ca “criminal de război”.Cum că, ar fi activat în trecut în calitate de “curier principal dintre organizația legionară județeană Bălți și Comitetul Central al partidului legionar București”, ș.a. În răspuns, părintele a respins toate acuzațiile, afirmând cu tărie: “Nu am făcut niciodată nici un fel de politică, socotind în concepția mea politica o înjosire pentru tagma preoțească”. Și “nu este adevărat că aș fi făcut politică legionară, nici nu am simpatizat vreodată cu această mișcare și nici nu m-am manifestat vreodată sub orice formă pentru această mișcare”[11]. Din cauza lipsei de probe a fost eliberat. Este arestat din nou, încearcă să evadeze, dar este prins și supus anchetei. În urma semnării unor angajamente a fost eliberat[12].
Ultima parohie a părintelui Petru Focșăneanu a fost localitatea Nistorești, jud. Vâlcea. Aici părintele a fost implicat în activitatea grupurilor de rezistență anticomuniste din Munții Vrancei, motiv pentru care a fost arestat în luna august 1950 și judecat de către Tribunalul Militar Galați, la 10 ani de închisoare cu confiscarea averii. A fost întemnițat în penitenciarul Gherla, în urma schinjuirilor la care a fost supus, la vârsta de doar numai 39 ani părintele trece la Domnul, la 17 iunie 1953[13].

                                         Protoiereu Ioan Lisnic





[1] Martiri pentru Hristos, din România, în perioada regimului comunist, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 2007, p.239, 244
[2] Ibidem; Rev. Episcopia Hotinului, nr. 23-24, 1936, p. 938
[3] Const. N.Tomescu, 10 ani de la reînființarea Episcopiei Hotinului, București, 1934, p.151, 155
[4] Rev. Episcopia Hotinului, nr. 10, 1938, p. 142
[5]Idem, nr.22, 1937,p.432
[6]Idem, nr.5,1940, p. 57
[7]ANRM, F.1217, d.1049, f.2
[8] Preotul – martir Petre Focșăneanu, Sursa: http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/2014/04/23/tache-rodas-pr-petre-focsaneanu-lumea-credintei-inchisorile-comuniste-pasti-inviere-batjocura-umilire-batai-schilodire-reeducare-tortura-turcanu-pitesti-gherla/, consultat la 22.11.2016, ora 17.20
[9] Ibidem
[10] Martiri pentru Hristos, din România, în perioada regimului comunist
[11] Ibidem
[12] Roxana Dragoș, Mucenic al Regimului comunist: Părintele Petre Focșăneanu, Ziarul Argeșul Ortodox, 14-20 iunie 2007, p. 3
[13] Gherla, cimitirul fără cruci, Sursa: http://www.paginiromanesti.ca/2009/02/15/gherla-cimitirul-fara-cruci/, consultat la 22.11.2016, ora 16.50




Biserica "Adormirea Maicii Domnului" 
din s. Țâplițești, com Alexandreni, jud. Bălți