sâmbătă, 16 iunie 2018

Comunismul ca sinonim al anticreștinismului


                                                                          



Comunismul ca sinonim al anticreștinismului



      Nicolae Enciu,
                                                        doctor habilitat în istorie,
Institutul de Istorie, mun. Chișinău

 Comunismul, afirmă cunoscutul cercetător francez André Glucksmann, conține orizontul genocidului, pretutindeni și de la început [1]. Afirmația respectivă este în egală măsură valabilă și aplicabilă populației Basarabiei postbelice: ceea ce s-a produs odată cu instaurarea regimului totalitar comunist în această provincie românească nu poate fi calificat altfel decât genocid fizic, identitar și spiritual al populației băștinașe majoritare, inspirat de considerente politice și de o ideologie totalitară, un ultraj al memoriei istorice a acesteia.
Este binecunoscut faptul, că atitudinea intransigent-dușmănoasă a comunismului față de orice religie nu constituie un fenomen incidental, ci însăși esența concepției comuniste. Regimul comunist, în accepția filozofului rus Nikolai Berdiaev, este sinonimul etatismului absolut, statul în cadrul acestuia este totalitar, el cere o unitate forțată a gândirii. În calitatea sa de „religie” totalitară și materialistă, comunismul este ostil oricărei religii tradiționale și, în special, celei creștine. Aceasta deoarece comunismul însuși pretinde a fi o astfel de credință, menită să înlocuiască creștinismul; el pretinde a satisface cerințele religioase ale sufletului uman, a oferi un sens vieții [2].
În acest context, principalul instrument prin care regimul sovietic s-a impus în Basarabia în perioada 28 iunie 1940 – 22 iunie 1941, a fost teroarea fizică și intelectuală, aplicată conform unui plan sistematic și premeditat pentru deznaționalizarea populației Basarabiei, iar principala instituție vizată a fost Biserica, stâlpul rezistenței spirituale a oricărui popor.
O ilustrare pregnantă a acestui adevăr o constituie lucrarea Protoiereului Ioan Lisnic „Clerici ortodocși din Basarabia și Bucovina de Nord în închisorile comuniste” [3], apărută recent la editura Cuvântul ABC din Chișinău.


Pasionat de istoria Bisericii, autor a câtorva monografii și a sute de studii și articole referitoare la trecutul Bisericii ortodoxe române, descendent dintr-o familie de slujitori care au suferit în urma prigoanelor din secolul trecut, - un secol cu multe frământări pentru ortodoxia din întreaga lume, când s-au schimbat sisteme politice, alianțe și chiar frontiere, iar noua ordine geopolitică impusă cu forța a reușit să instaureze un sistem politic ateist militant, - protoiereul Ioan Lisnic pune la dispoziția publicului cititor o carte-omagiu pentru mărturisitorii care au pătimit și au murit pentru dragostea întru mântuitorul nostru Iisus Hristos, privind înapoi spre jertfa celor care au suferit, îndemnându-ne să luăm din îndrăzneala și curajul lor. O carte, așa cum pe bună dreptate afirmă prefațatorul lucrării, diaconul dr. Vasile M. Demciuc de la Universitatea „Ștefan cel Mare” din Suceava, cu o bibliografie impresionantă, dar și cu trimiteri numeroase la izvoare din arhive, dovedind acribia, minuțiozitatea și rigurozitatea cu care autorul a studiat mărturiile și documentele de arhivă.
Pornind de la constatarea că despre martirajul multor preoți din Basarabia și nordul Bucovinei din perioada stăpânirii sovietice s-a scris nepermis de puțin, autorul lucrării a urmărit să reconstituie biografiile acelor preoți și cântăreți bisericești, care au fost supuși represiunilor în timpul ateismului sovietic, arestați și condamnați la ani grei de temniță, de unde mulți nu s-au mai întors, fiind omorâți fără judecată sau exterminați prin muncă silnică. Rod al unor ample investigații istoriografice și de arhivă, lucrarea prezentată reconstituie biografiile a peste 312 preoți, diaconi, egumeni, ieromonahi, cântăreți bisericești, inclusiv 12 biografii ale unor preotese, egumene și monahii.
Cazurile de persecutare a slujitorilor bisericilor și mănăstirilor ortodoxe din Basarabia și nordul Bucovinei, de către autoritățile sovietice, relevă existența unui plan sistematic și premeditat de deznaționalizare a populației din teritoriile respective, elaborat și pus în aplicare cu mult înainte de notele ultimative sovietice din 26-28 iunie 1940. Iată, bunăoară, cum este descrisă soarta preotesei Maria Balaban, soția preotului Nicolae Balaban, născută în anul 1885 în localitatea Hâncești, județul Chișinău: „În anul 1919, aflându-se în stânga Nistrului, a fost deportată împreună cu soțul și copiii săi. S-au reîntors în 1925 și au locuit într-un sat din RASSM, unde soțul ei era preot. În anul 1934, preoteasa Maria a fost condamnată, conform art. 54-10 Cod penal al URSS, la opt ani de lagăr. A fost eliberată înainte de termen, cu interdicția domiciliului în Regiunea Tomsk. Arestată din nou în 1937 și silită să recunoască învinuirile: activitate contrarevoluționară a fiului ei aflat în România, spionaj în favoarea Japoniei și ură față de puterea sovietică. Dosarul de arest a fost fabricat doar în două zile, 21-22 decembrie. Judecata a condamnat-o la moarte prin împușcare. Sentința de judecată a fost executată la 7 ianuarie 1938” [4].
Ca regulă generală, preotesele au împărtășit destinul tragic al soților, suportând nu numai arestările, ci și execuțiile. Soția preotului Filip Dușacov, bunăoară, Valentina Dușacov, în timpul primei ocupații sovietice, a fost arestată împreună cu soțul ei, fiind duși în interiorul Uniunii Sovietice, unde ambii au fost executați [5].
Potrivit constatărilor autorului lucrării, doar în primul an de ocupație sovietică (iunie 1940 – iunie 1941) au fost distruse 13 biserici, alte 27 fiind transformate în cluburi, iar 48 de preoți – omorâți sau deportați. Conform altor surse, dintre preoții rămași în timpul ocupației, au fost executați sau deportați peste o sută de persoane. Investigațiile autorului au condus la depistarea a 94 de preoți omorâți fără judecată, exterminați în închisorile comuniste sau deportați și dispăruți fără veste. Cinci dintre aceștia – preoții Pimen Cheianu, Alexandru Dașcheev, Nicolae Gontea, Gheorghe Tudorache și Antonie Vustian – au revenit la locurile natale. Conform acelorași constatări, numărul preoților care nu au mai ieșit din închisorile comuniste este de 49 de persoane, iar alți 11 nu s-au mai întors din locurile în care au fost deportați [6].


Lectura cărții Protoiereului Ioan Lisnic confirmă într-o deplină măsură adevărul, că secolul al XX-ea a fost secolul martiriului în masă al creştinilor. Nu este vorba doar de destinul vreunui creştin curajos, ci de istoria unui martiriu în masă, astfel încât, la începutul celui de-al treilea mileniu, Biserica creștină a devenit din nou „o Biserică a martirilor” [7].
Pornindu-se de la convingerea că martiriul constituie o realitate contemporană a Creştinismului, în documentul Marelui Jubileu din 2000, Tertio  Millennio  Adveniente, a fost lansată ideea recuperării memoriei creştinilor căzuţi în secolul XX, afirmându-se: „În secolul nostru s-au reîntors martirii, adesea necunoscuţi, aproape „militi ignoti” ai marii cauze a lui Dumnezeu. Pe cât este posibil, Biserica nu trebuie să piardă mărturiile lor (...)” [8]. Pentru aceasta, a fost lansat şi un îndemn: „Este necesar ca Bisericile locale (prin urmare şi cercetătorii preocupaţi de domeniul respectiv.- n.n.) să facă tot posibilul pentru a nu lăsa să piară memoria celor care au suferit martiriul, adunând documentaţia necesară (subl. n.)” [9]. Este tocmai teza pentru care pledează autorul lucrării prezentate, considerând că identificarea preoților-martiri din Basarabia și nordul Bucovinei din timpul stăpânirii sovietice rămâne o sarcină importantă a cercetătorilor, având în vedere atât rolul pe care politicile anticlericale respective ale autorităților sovietice l-au avut în proiectul de arhitectură socială, aplicat de regimul totalitar comunist, cât și valoarea spirituală a memoriei celor care și-au jertfit viața pentru credința în Dumnezeu.


Note

[1] Cf. Vladimir Trebici, Genocid și demografie, Editura Humanitas, București, 1991, p. 10.
[12] Н.А. Бердяев. Истоки и смысл русского коммунизма. Репринтное воспроизведение издания YMCA-Press, 1955 г. Москва, 1990. С. 129.
[3] Protoiereu Ioan Lisnic, Clerici ortodocși din Basarabia și Bucovina de Nord în închisorile comuniste: Centenarul Marii Uniri, 1918-2018 / Red. coord.: Angela Levința, Cuvântul ABC, Chișinău, 2018, 330p.
[4] Ibidem, p. 42.
[5] Ibidem, p. 134.
[6] Ibidem, p. 6.
[7] Cf. Andrea Riccardi, Secolul martiriului. Creştinii în veacul XX. Ediţie, traducere şi note de dr. Veronica Turcuş, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2004, p. 5-6.
[8] Ibidem, p. 7.
[9] Ibidem.









sâmbătă, 19 mai 2018

Preotul Simeon Economu - arestat și deportat în Siberia





Preotul Simeon Economu -
arestat și deportat în Siberia


Biserica din satul Cenac, jud. Bender

Preotul Simeon Economu s-a născut la 6 februarie 1894 în familia lui Alexandru și a Iustinei Economu din localitatea Etulia, jud. Ismail. A fost botezat la 20 februarie în biserica din Etulia de către preotul Ștefan Zamăneagră, având nași pe Ștefan, fiul lui Anton Zlatu și pe Sofia Chirianov[1]. Avea studiile Seminarului Teologic din Chișinău, pe care le-a absolvit în anul 1916[2]. La 28 mai 1916 a fost hirotonit preot pe seama Bisericii “Acoperemântul Maicii Domnului” din Pocrovca-Nouă. Jud. Ismail[3] și la 1 iunie 1934 transferat la Biserica “Sf. Parascheva” din localitatea Broasca, același județ[4].
După instaurarea puterii sovietice în primul an de ocupație (1940-1941), părintele Simeon Economu a fost arestat și deportat în Siberia[5].  Îl întâlnim pe părintele Simeon Economu în anul 1947, fiind înregistrat  și înscris în lista clerului Bisericii Orotodoxe din RSSM,  a fost înscris slujitor la biserica din satul Cenac, jud. Bender[6]. În timpul activitații sale pastorale a fost ridicat la treapta de protoiereu. Trece la Domnul la 8 martie 1980[7].

                                          Protoiereu Ioan Lisnic





[1] ANRM, F.211, inv.20, d.43, f. 664
[2] Кишиневскiа Епархiальныя  Въедомости , еженедъльное  изданie, nr. 24, 1916, p. 121
[3] Ibidem, p. 115
[4] Buletinul Episcopiei Cetății Albe-Ismail, nr. 6, 1934, p. 57
[5] Ce preoți au fost asasinați și deportați de bolșevici din Basarabia, Ziarul Raza, nr. 691, 12-19 decembrie 1943
[6] Teodor Candu, Pr. Octavian Moșin, Documente privitoare la istoria Bisericii din RSSM: registrul și listele clerului (1945-1955), Editura Pontos, Chișinău, 2013,  p. 89
[7] Журнал Московской Патриархии,  nr. 6, 1982,  p. 48










luni, 14 mai 2018

Preotul Gheorghe Moleavin – „deportat și omorât de bolșevici”






Preotul Gheorghe Moleavin –
„deportat și omorât de bolșevici”



Preotul Gheorghe Moleavin era paroh al Bisericii “Sf. Dimitrie” din Selemet (com. Cimișlia), jud. Tighina. În primul an de ocupație sovietică (1940-1941) a fost mobilizat de sovietici, fiind omorât de aceștia în anul 1941 în Transnistria[1].
În luna august 1941, în casa preotului Gheorghe Moleavin, deportat și omorât de bolșevici a fost găsit un document scris de procurorul din Cimișlia în care se arăta cum că: ”Președinții din comunele Selemet, Satul Nou și Mihailovca au propus N.K.V.D.-ului ca popa Gh. Moleavin din com. Selemet să fie deportar, deoarece continuă serviciul său”. În acest document se mai menționa cum că conform art. 42 din codul penal sovietic “Toți popii care nu se leapădă de desonoratul lor serviciu și continuă prin aceasta a strica poporul, să fie deportați în locurile cele mai îndepărtate ale sovietelor, locuite de popor străin”[2].
Pe parcursul anului 1943, presbitera Ana, văduva preotului Gheorghe Moleavin avea să primească din partea cârmuirii eparhiale o primă de ajutor[3].

                                         Protoiereu Ioan Lisnic


 

[1] Ce preoți au fost asasinați și deportați de bolșevici din Basarabia, Ziarul Raza
[2] Preot Varlaam Buzilă, Există libertatea cultelor în Rusia Sovietică, Ziarul Raza, nr. 653, 18 - 24 aprilie 1943, p.2
[3] Buletinul Arhiepiscopiei Chișinăului,  nr. 1, 1943, p. 13










vineri, 11 mai 2018

Părintele Nicolae Tutoveanu-unul dintre preoții deportați în Siberia




Părintele Nicolae Tutoveanu-
unul dintre preoții deportați în Siberia




Preotul Nicolae Tutoveanu s-a născut la 20 noiembrie 1883 în familia preotului Andrei Tutoveanu de la Biserica “Sf. Gheorghe” din Giurgiulești, jud. Ismail. A fost botezat la 30 noiembrie în biserica din Giurgiulești de către preotul Ioan Tutoveanu, având nași pe învățătorul Ioan Popovici și fiica grefierului Ioan Nicolaev, Achilina[1]. În anul 1910 a absolvit Seminarul Teologic din Chișinău[2] și în următorul an a fost hirotonit preot pe seama Bisericii “Sf. Nicolae” din Lipceni (com. Rezina), jud. Orhei, cu începere de la 24 iunie 1911[3].
Părintele Nicolae a mai slujit și la Biserica “Sf. Teodor Tiron” din Crihana, jud. Cahul, apoi la 1 mai 1920 a fost transferat în calitate de preot ajutător la Biserica “Sf. Arh. Mihail” din Mereni, jud. Lăpușna[4].
În timpul prigoanei împotriva credinței din primul an de ocupație sovietică (1940-1941), părintele Nicolae Tutoveanu a fost arestat și deportat în Siberia[5]                    
                        
                                                         Protoiereu Ioan Lisnic


[1] ANRM, F. 211, inv. 20, d. 17, f. 338
[2] Лотоцкiй, П. А., Списокъ и краткiя бiографiи окончившихъ полный курсъ Кишиневской Духовной Семинарiи (1813-1913 г.г.), Епархiальная типографiя, Кишиневъ, 1913, p. 153
[3] Anuarul Arhiepiscopiei Chișinăului, Tipografia Eparhială Cartea Românească, Chișinău, 1930, p. 45
[4] Revista Luminătorul, nr. 5, 1920, p. 1
[5] Preoți deportați și pensionați din Arhiepiscopia Chișinăului, Ziarul Raza, nr. 643, 1 ianuarie 1943








joi, 10 mai 2018

Preotul Vladimir Culicovschi - arestat și deportat în Siberia





Preotul Vladimir Culicovschi  -
arestat și deportat în Siberia


Stema Episcopiei Cetății Albe-Ismail

Preotul Vladimir Culicovschi s-a născut la 30 august 1908[1]. După absolvirea studiilor Seminarului Teologic din Chișinău, în anul 1928 a fost numit în calitate de cântăreț la Biserica “Acoperemântul Maicii Domnului” din Acmanghit, jud. Cetatea Albă. La 25 decembrie 1929 a fost hirotonit în treapta de diacon[2] și la 3 mai 1930, hirotonit preot pe sema parohiei Chebabcea, jud. Cetatea Albă, cu Biserica “Nașterea Maicii Domnului”[3]. Părintele a mai slujit și la Biserica “Acoperemântul Maicii Domnului” din Galilești, jud. Ismail, numit la 1 februarie 1935[4].
În primul an de ocupație sovietică (1940-1941), părintele Vladimir Culicovschi a fost arestat și deportat în Siberia[5]. Despre viața lui de mai departe nu se cunoaște nimic.

                                           Protoiereu Ioan Lisnic




[1] Anuarul Episcopiei Cetății Albe-Ismail, p. 22
[2] Buletinul Episcopiei Cetății Albe-Ismail, nr. 1, 1930, p. 17
[3] Idem, nr. 5, 1930, p. 6
[4] Idem, nr. 2, 1935, p. 6
[5] Ce preoți au fost asasinați și deportați de bolșevici din Basarabia, Ziarul Raza






joi, 3 mai 2018

Cântărețul bisericesc Teodor Gherșteagă – condamnat pentru activitate antisovietică






Cântărețul bisericesc Teodor Gherșteagă – 
condamnat pentru activitate antisovietică




Cântărețul bisericesc Teodor Gherșteagă s-a născut în anul 1915 în familia lui Artemie Gherșteagă din satul Putinești, jud. Soroca[1]. A învățat la  Școla de cântăreți de la Mănăstirea Dobrușa până în vara anului 1937, cand instituția dată a fost transferată la Mănăstirea Rudi, susținând examenul pentru ocuparea postului de cântăreț la 25 noiembrie 1938[2].  A slujit în calitate de cântăreț la mai multe biserici.
La 22 august 1946, cântărețul Teodor Gherșteagă, slujitor la Biserica “Sf. Arh. Mihail și Gavriil” din satul Bahrinești, r-nul Florești a fost scos de la evidență[3], slujind în continuare la biserica din Prajila, acelasi raion. În luna iulie a anului 1949 a fost deportat în Siberia, în regiunea Amur, unde la 4 decembrie 1951 a fost arestat. Era învinuit de propaganda antisovietică. Împreună cu un alt cântăreț, Grigore Lisnic, de la biserica din Gura Căinarului, Florești, săvârșeau în măsura posibilităților rugăciuni duminicale, la care participau un număr mare de creștini moldoveni. Se adunau și în alte zile după lucru, pentru a înăbuși nostalgia prin cântece fredonate în limba maternă[4]. Au fost denunțați și la scurt timp arestați. Judecata a avut loc în cadrul Tribunalului Militar din regiunea Amur, la 27 februarie 1952. Au fost judecați în aceeași ședința 11 basarabeni, fiind cu toții condamnați conform art. 58-10, 58-11 CP al RSFR, pentru activitate antisovietică la câte 25 ani privațiune de liberate, lipsirea de drepturi civice pe o perioadă de 5 ani și confiscarea averii[5]. Au fost eliberați cu toții în perioada anilor 1955-1956.
După eliberarea din surghiun Teodor Gherșteagă se reîntoarce în RSSM abea în 1966. A slujit în calitate de cântăreț la bisericile din Susleni,  r-nul Orhei și Prajila, r-nul Florești. În anul 1988, după redeschiderea Bisericii “Sf. Arh. Mihail” din Vărvăreuca, r-nul Florești a fost cântăreț al acestui sfânt locaș până  în anul 1990. Trece la Domnul la 27 septembrie 1990 fiind inmormântat în cimitirul din preajma Bisericii “Sf. Nicolae” din Florești[6]

                                              
                                             Protoiereu Ioan Lisnic



[1] Sentința de condamnare a Tribunalului Militar din reg. Amur din 27-29 februarie 1952, In memoriam: Protoiereu Mitrofor Grigore Lisnic, Editura Labirint, Chișinău, 2013,  p. 113
[2] Episcopia Hotinului, Foaie eparhială oficială,  nr. 2, 1939, p. 19
[3] Candu, Teodor,  Moșin, Octavian, Pr., Documente privitoare la istoria Bisericii din RSSM: registrul și listele clerului (1945-1955), Editura Pontos, Chișinău, 2013,  p. 72
[4] In memoriam: Protoiereu Mitrofor Grigore Lisnic, p. 78-88
[5] Sentința de condamnare a Tribunalului Militar din reg. Amur din 27-29 februarie 1952
[6] Din mărturiile celor care l-au cunoscut






marți, 1 mai 2018

Cântărețul bisericesc Ioan Popovici, împreună cu soția sa Maria și fiul lor, preotul Gheorghe Popovici - victime ale represiunilor comuniste






Cântărețul bisericesc Ioan Popovici, împreună cu soția sa
Maria și fiul lor, preotul Gheorghe Popovici -
victime ale represiunilor comuniste


Biserica din satul Florițoaia

În primul an de stăpânire sovietică în Basarabia  (1940-1941), cântărețul bisericesc Ioan Popovici, împreună cu soția sa Maria au fost arestați și deportați în Siberia. În anul 1952, fiul lor, preotul Gheorghe Popovici, aflat în România a fost arestat de către Securitate. Era acuzat de “uneltire împotriva ordinii sociale”, fiind condamnat de către Tribunalul Militar București la 2 ani de detenție și un an de domiciliu forțat.

Cântărețul bisericesc Ioan Popovici s-a născut în anul 1898 în localitatea Susleni, jud. Orhei[1]. După absolvirea Școlii de cântăreț, în anul 1906 a fost numit în calitate de cântăreț la biserica din localiatea Florițoaia, jud. Bălți[2].
În primul an de stăpânire sovietică în Basarabia  (1940-1941), cântărețul bisericesc Ioan Popovici împreună cu soția sa Maria, născută în 1902 în Chișinău, au fost arestați și deportați în Siberia[3]. În anul 1952 fiului lor, preotul Gheorghe Popovici, aflat în România și arestat de către Securitate, declara despre părinții săi ca fiind decedați[4].
        Preotul Gheorghe Popovici s-a născut la 6 mai 1924 în familia cântărețului bisericesc Ioan Popovici din localitatea Florițoaia, jud. Bălți[5]. După absolvirea școlii primare din satul natal, în perioada 1934-1940 a învățat la Seminarul Teologic “Veniamin” din Iași.
În primul an de ocupație sovietică (1940-1941), viitorul preot Gheorghe Popovici își continuă studiile la Școla Pedagogică din Bălți[6]. Tot în acea perioadă, părinții săi, cântărețul Ioan Popovici împreună cu soția sa, Maria, sunt arestați de către sovietici și deportați în Siberia[7]. 
După eliberarea Basarabiei, Gheorghe Popovici, își continuă studiile seminariale, absolvind Seminarul din București în anul 1945. A fost hirotonit preot în anul 1947, în Catedrala Mitropolitană din Iași[8]. Părintele Gheorghe a slujit la parohia Ulmu-Jiteru, com. Belcești, Iași și la Biserica “Sf. Împ. Constantin și Elena” din Iași[9]. 
În noaptea de de 11-12 ianuarie 1952, părintele Gheorghe Popovici a fost arestat de către Securitate. Era acuzat de “uneltire împotriva ordinii sociale”, fiind condamnat de către Tribunalul Militar București la 2 ani de detenție și un an de domiciliu forțat. Anii de detenție i-a petrecut la închisoarea Securității din București, la Jilava, Poarta Albă, Peninsula - Valea Neagră și la Galeș[10].

                                          Protoiereu Ioan Lisnic



[1] Cartea Memoriei, Catalog al victimelor totalitarismului comunist, Vol. IV, Ed. Știința, Chișinău, 2005,  p. 434
[2] Episcopia Hotimului, Anuar, Tipografia Eparhială ”Cartea Românească”, Chișinău, 1930,  p. 47
[3] Cartea Memoriei, Vol. IV, p. 434
[4] Fișa matricolă penală, dosar personal nr. 285/952 a deținutului Popovici Gheorghe, AANP
[5] Colecția Cicerone Ionițoiu, Martiri și mărturisitori ai Bisericii din România (1948-1989), Biserica Ortodoxă, Contact, contribuții@procesulcomunismului.com., 2004,  p. 87; Episcopia Hotinului, Anuar, 1930,  p. 47
[6] Adrian Nicoale Petcu, Părintele Basarabean Gheorghe Popovici în temnița comunistă, Ziarul Lumina, 9 mai 2016
[7] Cartea Memoriei, Vol. IV, p. 434
[8] Adrian Nicoale Petcu, op. cit.
[9] Colecția Cicerone Ionițoiu, p. 87
[10] Fișa matricolă penală, dosar personal nr. 285/952 a deținutului Popovici Gheorghe, AANP; Colecția Cicerone Ionițoiu, p. 87