marți, 22 noiembrie 2016

Preoți basarabeni în temnițele comuniste – frații preoți Gheorghe și Boris Babcenco





Preoți basarabeni în temnițele comuniste –
frații preoți Gheorghe și Boris Babcenco




Frații preoți Gheorghe și Boris Babcenco, originari din satul Izbiște, jud. Orhei, au fost persecutați de către autoritățile regimului comunist în timpul prigoanei împotriva credinței. Părintele Gheorghe Babcenco, preot într-o parohie din regiunea Reazan, fosta RSSF Rusă a fost judecat de către troica NKVD și condamnat la moarte prin împușcare. Fratele său, părintele Boris Babcenco – Răduleanu, aflat în România, a fost judecat și condamnat la ani grei de temniță.



Tatăl preoților Gheorghe și Boris, preotul Grigore Babcenco, s-a născut în anul 1866[1] în familia diaconului cântăreț Cosma Babcenco din satul Glavan, jud. Akerman. Timp de 33 de ani a fost cântăreț la Biserica “Sf. Arh. Mihail” din satul Izbiște, jud. Orhei, fiind numit în această funcție la 8 aprilie 1885[2]. În anul 1892 a primit binecuvântare de a purta stihar, iar la 27 octombrie 1910 a fost hirotonit în treapta de diacon[3], slujind în funcția de cântăreț până în anul 1918.
Împreună cu soția sa, Ana, au avut 12 copii[4]. Patru dintre fiii lor au fost slujitori ai Bisericii: preoții Gheorghe și Boris, diaconul Constantin, născut la 8 aprilie 1887[5] -cântăreț la Biserica Sf. Nicolae” din Chișinău[6] și Ioan, născut la 9 aprilie 1889[7] - cântăreț la Biserica “Sf. Arh. Mihail și Gavriil” din Pânzăreni, jud. Bălți[8].
În anul 1918, părintele diacon Grigore Babcenco a fost hirotonit în treapta de preot[9] pe seama Bisericii “Sf. Arh. Mihail” din Mihuleni, jud. Orhei. La 15 septembrie 1921 a fost transferat la Biserica “Sf. Arh. Mihail” din localitatea Trifești, același județ[10]. Trece la Domnul la 3 iunie 1923[11].



Preotul Gheorghe Babcenco s-a născut la 24 aprilie 1898, fiind al 7-lea copil din familia lui Grigore și Ana Babcenco. Tatăl său era cântăreț la biserica din satul Izbiște, jud. Orhei. A fost botezat la 14 mai în Biserica “Sf. Arh. Mihail” din satul Izbiște, jud. Orhei de către preotul Andrei Madan, nași de botez fiind proprietarul din Chișinău, Ioan Starânschi, care locuia în acea perioadă în s. Izbiște, fiica lui Vasile Marcoci, Maria și soția decedatului învățător Ierotei Iacovenco, Elisaveta[12].
A urmat studiile la școala parohială din localitate și în perioada anilor 1909-1913 a învățat la Școala spirituală din Chișinău[13].
După absolvirea Seminarului Teologic a fost hirotonit preot. A fost paroh al Bisericii “Întâmpinarea Domnului” din localitatea Tioploe, r-nul Voskresensk, regiunea Reazan, fosta RSSF Rusă[14].
La 29 decembrie 1937, părintele Gheorghe Babcenco a fost arestat, fiind învinuit de “agitație contrarevoluționară”. A fost judecat de către troika NKVD din regiunea Moscova, fiind condamnat la pedeapsa capitală prin împușcare[15]. Sentința de judecată a fost executată pe poligonul Butovski, aflat lângă orășelul Butovo, regiunea Moscova, la 17 februarie 1938[16].


În timpul represiunilor staliniste pe poligonul de lângă or. Butovo au fost executați zeci de mii de condamnați. Numai în perioada august 1937 – octombrie 1938 au fost împușcați și înhumați în tranșeie săpate cu ajutorul excavatoarelor – 20 765 oameni. Pe poligonul Butovski au fost martirizați și peste 700 de preoți[17].
La 21 iulie 1989, părintele Gheorghe Babcenco a fost reabilitat de către Procuratura regiunii Moscova[18].



Preotul Boris Babcenco – Răduleanu s-a născut la 2 octombrie 1905, fiind al 11-lea copil din familia lui Grigore și Ana Babcenco. Tatăl său era cântăreț la biserica din satul Izbiște, jud. Orhei. A fost botezat la 20 octombrie în Biserica “Sf. Arh. Mihail” din satul Izbiște, jud. Orhei de către preotul Antonie Gemăneanu, nași de botez fiind fiica proprietarului din Chișinău, Ioan Starânschi, Vera și felcerul Dimitrie Duca[19].
A urmat studiile școlii primare la Mănăstirea Curchi, Seminarul Teologic din Chișinău, Facultatea de Teologie și Filosofie din Cernăuți și studii de specializare la Sorbona și Oxford[20]. A fost hirotonit preot la 7 februarie 1932 pe seama Bisericii “Sf. Nicolae” din Răduleni, jud. Soroca. Dela acest sat, mai târziu, părintele Boris și-a schimbat numele, devenind Babcenco-Răduleanu.  În anul 1936 a fost numit slujitor la Catedrala “Sf. Nicolae” din Bălți[21].
A activat pe tărâm publicistic, devenind colaborator la mai multe reviste, printre care și cele editate în Eparhia Hotinului: Credința Noastră, Foaie Duminicală și Însemnări Creștine[22]. La revista Însemnări Creștine, părintele Boris Babcenco-Răduleanu, îndeplinea funcția de secretar de redacție[23]. După reîntoarcerea din refugiu a colaborat și la revista Biserica Basarabeană, Organul Eparhiei Hotinului, începând cu primul număr al revistei care a apărut în aprilie 1942. A fost ales Președinte al asociației clerului Eparhiei Hotinului[24].
După retragerea trupelor sovietice în vara anului 1941, vechea catedrală “Sf. Nicolae” din Bălți, în urma bombardamentelor, avea acoperișul distrus[25], biserica avea nevoie de o restaurare capitală. Pentru restaurarea sfântului locaș și reparația acoperișului, părintele paroh, preotul Boris Babcenco-Răduleanu, a înaintat mai multe demersuri pe adresa episcopiei și a primăriei orașului Bălți. Astfel, a fost aprobată cererea, eliberându-se pentru Biserica “Sf. Nicolae” 300 foi de tablă[26]. Pentru  Biserica “Sf. Nicolae” din Bălți s-au mai eliberat de la depozitele comunale, sticlă pentru geamuri, gips, ulei fiert și cretă pentru pregătirea chitului și 80 m grilaj de fier[27].
Sfințirea bisericii a avut loc la 27 decembrie 1942. Slujba sfințirii a fost oficiată de către P.S. Episcop Partenie, Locotenent (locțiitor) al Episcopiei Hotinului, înconjurat de un impunător sobor de preoți. La acestă solemnitate au participat prefectul județului, primarul orașului și foarte mulți credincioși. După oficierea sfintei slujbe a vorbit părintele paroh, arătând că pentru restaurarea bisericii au fost necesare fonduri în valoare de 6 milioane lei, care au fost strânse în bani și materiale prin participarea enoriașilor, ajutorul primit de la Guvernământul Basarabiei, autoritățile militare și de la primăria orașului Bălți. Preotul paroh, părintele Boris Babcenco-Răduleanu, i-a mulțumit P.S. Episcop Partenie pentru bunăvoința sa de a lua parte la această solemnitate, cerând binecuvântare pentru toți ctitorii care au contribuit la restaurarea și împodobirea sfântului locaș[28].  
În perioada anilor 1943-1944 părintele Boris a fost numit preot militar în linia I pe front. După ocuparea Basarabiei se refugiază a doua oară în România, slujind la Catedrala din Lugoș, apoi la parohia Chitila, aproape de București. De aici, părintele a fost transferat forțat cu domiciliul obligatoriu în jud. Ilfov, la parohia Slobozia Moara[29].
La 14 martie 1960, părintele Boris Babcenco-Răduleanu, a fost arestat de Securitate, fiind arestați și copii lui, Galina și Mihai Răduleanu. A fost condamnat la 10 ani de temniță și încă 15 ani pentru articolele scrise până în 1944, împotriva regimului communist[30]. În cele din urmă a fost condamnat la 15 ani de muncă silnică, petrecând anii de detenție în penitenciarele din Jilava și Aiud[31].
A fost eliberat în urma grațieirii deținuților politici din 1964. Și-a continuat activitatea pastorală în jud. Ialomița, la parohia Roșiori. A scris mai multe cărți, de predici și de învățătură ziditoare de suflet, a tradus și câteva cărți din limba rusă. Trece în lumea celor drepți la 19 decembrie 1990[32].


                              Protoiereu Ioan Lisnic





[1] Anuarul Eparhiei Chișinăului și Hotinului, Chișinău, 1922, p. 160
[2] Кишиневскiа Епархiальныя  Въедомости  ( în continuare  KEB), еженедъльное  изданie, nr.9, 1885, p. 106
[3] Idem, nr. 44, 1910, p. 394
[4] ANRM, F. 211, inv. 5, d. 600, f. 21
[5] Idem, d. 299, f. 1119
[6] Anuarul Arhiepiscopiei Chișinăului, Tipografia Eparhială Cartea Românească, Chișinău, 1930, p. 39
[7] ANRM, F. 211, inv. 5, d. 304, f. 146
[8] Episcopia Hotimului, Anuar, Tipografia Eparhială ”Cartea Românească”, Chișinău, 1930, p. 30
[9] Anuarul Eparhiei Chișinăului și Hotinului, 1922, p. 160
[10] Rev. Luminătorul, nr. 10, 1921, p. 3
[11] Idem, nr. 14, 1923, p. 4
[12] ANRM, F. 211, inv. 5, d. 456, f. 249
[13] KEB, nr. 28, 1910, p. 254; nr. 28, 1913, p. 291
[14] Новомученики и Исповедники Русской Православной Церкви XX века, sursa: http://kuz1.pstbi.ccas.ru/bin/nkws.exe/docum/ans/ans/newmr/?HYZ9EJxGHoxITYZCF2JMTdG6Xbu-c85bdOqefW01dOvUcuWd66DUe8CisCmZceXb**  , consultat, 8.11.2016, ora 16.20  
[15] Репрессированная Россия, Книга Памяти, sursahttp://rosagr.natm.ru/card.php?person=129830,  consultat 6.11.2016, ora 17.50
[16] Ibidem
[17] Бутовский полигон, sursa: http://rusk.ru/st.php?idar=21961 , consultat 6.11.2016, ora 19.10
[18] Новомученики и Исповедники Русской Православной Церкви XX века
[19] ANRM, F. 211, inv. 5, d. 478, f. 17
[20] Augustin Păunoiu, Aceasta ar trebui să redescopere fiecare: datoria lui” (Dialog cu medicul Galina Răduleanu, fiica preotului Boris Răduleanu), Ziarul Lumina, 16 iulie 2014
[21] Portrete din temnitele comuniste : Preotul Boris Raduleanu , sursa: http://corortodox.blogspot.md/2010/12/portrete-din-temnitele-comuniste.html , consultat, 8.11.2016, ora 18.10
[22] Ibidem
[23] Rev. Însemnări Creștine, nr. 1-4, 1939, p. 1 – nr. 3-4, 1940, p. 96
[24] Rev. Biserica Basarabeană, nr. 1, 1942, p. 52
[25] Constantin Virgil Gheorghiu, Ard malurile Nistrului, Mare reportaj de război din teritoriile dezrobite, Ed. GEEA, București, 1993, p. 55
[26] ANRM, F. 1217, inv. 1, d. 1047, f. 33
[27] Idem, f. 35-38, 53
[28] Biserica Basarabeană, nr. 7, 1942, p. 439-440
[29] Augustin Păunoiu, op. cit.
[30] Portrete din temnitele comuniste : Preotul Boris Raduleanu
[31] 19 decembrie 1990 – A trecut la cele veșnice în București, preot Boris Răduleanu, sursa : http://basilica.ro/19-decembrie-1990-a-trecut-la-cele-vesnice-in-bucuresti-preot-boris-raduleanu/ , consultat 6.11.2016, ora 20,40
[32] Ibidem


















luni, 7 noiembrie 2016

Preotul Dimitrie Revenco – învinuit de spionaj în favoarea României și condamnat la moarte prin împușcare




Preotul Dimitrie Revenco –
învinuit de spionaj în favoarea României
și condamnat la moarte prin împușcare


Biserica din ultima parohie a părintelui Dimitrie Revenco,
localitatea Sviatocevo Gora, r-nul Krasnoselie, reg. Kostroma

Preotul Dimitrie Revenco s-a născut la 20 ianuarie 1891 în familie de țărani. Părinții săi erau Gheorghe și Elena Revenco din satul Cureșnița, jud. Soroca. A fost botezat la 28 ianuarie în Biserica “Nașterea Maicii Domnului” din Cureșnița de către preotul Efimie Jovmir, nași de botez fiind Ștefan Revenco și soția lui Timofei Ciubuc, Anastasia[1].
În perioada anilor 1909-1912 a fost în ascultare la Mănăstirea Călărășeuca, unde a deprins tipicul și cântările bisericești. În luna decembrie a anului 1912 a fost recrutat în armata flotei maritime din Marea Neagră. Peste trei luni a fost eliberat din serviciul militar și numit în funcția de cântăreț la Biserica militară Sf. Nicolae” din orașul Sevastopol[2]. La 11 ianuarie 1921 a fost hirotonit în treapta de diacon, continuând slujirea în calitate de cântăreț. După închiderea Biserica Sf. Nicolae”, în martie 1924 a fost numit cântăreț la Biserica “Sf. Mitrofan” din Sevastopol, apoi, la 20 mai 1927 numit diacon la Biserica “Sf. Al. Nevski” din aceeași localitate. La 29 septembrie 1930 a fost hirotonit preot și numit la o biserică din regiunea Zaporojie, apoi transferat în regiunea Kostroma[3]. Ultima parohie a părintelui Dimitrie Revenco a fost localitatea Sviatocevo Gora, raionul Krasnoselie, regiunea Kostroma (1933-1938)[4].
La 8 februarie 1938, părintele Dimitrie Revenco a fost arestat[5]. Fusese și anterior arestat și judecat în anul 1923, condamnat cu suspendare. În anul 1936, încerca-se fără rezultat, să plece din URSS în România, la baștina sa, motiv pentru care  i-a rugat pe cei apropiați ai săi din Basarabia, să solicite o permisiune. Unul dintre motivele arestării părintelui Dimitrie Revenco în 1938, a fost învinuirea sa, ca fiind membru al unei organizații monarhiste din regiunea Kostroma, înființată prin “dispoziția” Arhiepiscopului de Kostroma, Nicodim (Krotkov, 1932-1936)[6]. Pe acest caz au fost arestați și judecați mai mulți preoți[7]. În dosarul de judecată al părintelui Dimitrie Revenco se menționa că a fost “Arestat în baza acuzațiilor, ca fiind membru al unei grupări rebele de spionaj, creată de siguranța română (a fost recrutat în anul 1918 în orașul Sevastopol) cu scopul de a stabili legături cu conducerea organizației antisovietice creată de către arhiepiscopul Nicodim (Krotkov) în anul 1933; desfășurarea activității antisovietice; preamărirea dușmanilor poporului care au fost executați prin împușcare; calomnii aduse conducerii Partidului Comunist (b.)[8].
Judecata a avut loc la 16 mai 1938, fiind condamnat la pedeapsa capitală prin împușcare. Sentința de judecată a fost executată la 28 iunie 1938. Părintele Dimitrie Revenco a fost reabilitat de către Procuratura regiunii Kostroma, Federația Rusă, la 26 mai 1989 [9].

                                   
                                             Protoiereu Ioan Lisnic







[1] ANRM, F. 211, inv. 6, d. 217, f. 233
[2]  Новомученики и исповедники, Sursa: http://sr.isa.ac.ru/~bin/nkws.exe/ans/nm/?HYZ9EJxGHoxITYZCF2JMTdG6XbuEdO8ZfOei66GgeC9Ue8YUUuKis8CcdO8ctk*, consultat 3.10.2016, ora 13.15
[3] Ibidem
[4] Костромской мартиролог священнослужителей 1937-1938 ГГ.
Sursa: http://sazonow.ru/biblioteka/367-kostromskoi-martirolog-svyashennoslujitelei ,consultat 3.10.2016, 12.50
[5] Жертвы политического террора в СССРSursa: http://lists.memo.ru/d27/f249.htm, consultat, 3.10.2016, ora 12.25
[6] Arhiepiscopul martir Nikodim (Krotkov) a fost canonizat și trecut în rândul sfinților de către Biserica Ortodoxă Rusă în anul 1995.
[7] Людмила Матвеева, Красносельские новомученики, газетa "Красное приволжье", din 11 octombrie, 2013
[8] Новомученики и исповедники
[9] Жертвы политического террора в СССР





ANRM, F. 211, inv. 6, d. 217, f. 233










joi, 13 octombrie 2016

Preotul Vasile Machedonschi – martirizat prin împușcare






Preotul Vasile Machedonschi –
martirizat prin împușcare




Preotul Vasile Machedonschi s-a născut la 18 martie 1860 în localitatea Cazaclia, jud Bender (Tighina), în familia cântărețului bisericesc Dimitrie Machedonschi. Avea studiile Școlii Spirituale și a Seminarului Teologic din Chișinău. După absolvirea studiilor teologice a fost hirotonit preot pe seama Bisericii “Sf. Arh. Mihail” din localitatea Izvoare, jud. Orhei, începând cu data de 6 noiembrie 1883. O perioadă de timp a fost paroh la Biserica “Sf. Nicolae” din localitatea Goian, jud. Tiraspol și din anul 1900, paroh la Biserica “Sf. Ioan Botezătorul” din Reimarovca, același județ. În această parohie a îndeplinit și funcția de profesor de religie în școala din localitate. Ultima parohie a părintelui Vasile Machedonschi a fost localitatea Roghi, Dubăsari, cu Biserica “Acoperemântul Maicii Domnului”.
La 22 noiembrie 1937 a fost arestat de către agenții NKVD din Dubăsari, RASS Moldovenească. Părintele Vasile avea vârsta de 77 ani, dintre care 54 de ani i-a închinat slujirii lui Dumnezeu și  păstoriților săi.
Judecata a avut loc la 28 februarie 1938, fiind învinuit de către Troica NKVD din RASSM de “propagandă religioasă legată de activitate antisovietică și contrarevoluționară”, fiind condamnat la moarte prin împușcare. Sentința de judecată a fost executată în închisoarea din Tiraspol, la 5 martie 1938.

                                      
                                                  Protoiereu Ioan Lisnic    

                                                                




marți, 11 octombrie 2016

Preotul Ioan Colesnic – condamnat la moarte pentru “activitate contrarevoluționară”






Preotul Ioan Colesnic – condamnat la moarte
pentru “activitate contrarevoluționară”



Preotul Ioan Colesnic s-a născut în anul 1902, în localitatea Lăbușna, raionul Codima, din fosta RASS Moldovenească. Ajuns la maturitate, o peioadă de timp a activat ca muncitor la Serviciul căilor ferate. În anul 1925 a fost hirotonit diacon, iar în 1933 a fost hirotonit în treapta de preot.
După închiderea bisericii în care săvârșea slujbele divine, părintele Ioan a fost silit să părăsească “zona de frontieră”. În 1937 a fost deportat împreună cu alți preoți din RASSM în orașul Pervomaisk (Olviopol), regiunea Odesa.
La începutul anului 1938, părintele Ioan Colesnic a fost arestat de către agenții organelor NKVD din regiunea Odesa. Judecata a avut loc la 20 aprtilie 1938, fiind învinuit de către Troica NKVD din regiunea Odesa ca fiind “membru al unei organizații rebele contrarevoluționare” și condamnat la moarte prin împușcare. Sentința a fost executată la scurt timp după judecată. 


                                           Protoiereu Ioan Lisnic







luni, 3 octombrie 2016

Preotul Dimitrie Serbin – condamnat la moarte prin împușcare





Preotul Dimitrie Serbin –
condamnat la moarte prin împușcare




Preotul Dimitrie Serbin s-a născut în anul 1889 în localitatea Mahala, suburbia orașului Dubăsari. În timpul primului război mondial a fost mobilizat în armată. După revenire, își dedică viața slujirii lui Dumnezeu. Devine membru al corului parohial, apoi cantăreț. A urmat studiile la Seminarul Teologic din Odesa și în 1928 a fost hrotonit diacon pe seama Bisericii Sf. Arh. Mihaildin satul de baștină.
În anul 1932 a fost hirotonit preot și numit paroh la aceeași biserică. A urmat anul 1935, cand biserica din Mahala (Dubăsari) a fost închisă. Însă părintele Dimitrie a continuat activitatea sa pastorală, prin sfatul cuvenit dat credincioșilor săi, satisfăcându-le și necesitățile lor spirituale. Săvârșea pe ascuns în locuința sa botezuri, cununii, parastase. Iar pentru întreținerea familiei sale se ocupa cu lucrări de tâmplărie. În anul 1930 fusese deposedat de către autorități și de terenurile de pământ de pe care se întreținea. Era silit de către autoritățile sovietice locale ca la adunările colhoznicilor să se lepede public de preoție și de credință.
La 4 noiembrie 1937, părintele Dimitrie Serbin a fost arestat. Era învinuit de activitate antisovietică. Cum că prin predicile sale religioase desfășura o activitate antisovietică”. În extrasul protocolului nr. 26 al Ședinței Troicii NKVD, RASS Moldovenească, din 23 noiembrie 1937, se menționa cum că “fiind membru al unei organizații contrarevoluționare, desfășura o activitate contrarevoluționară împotriva sistemului colhoznic. Defăima puterea sovietică. Provoca populația prin răspândirea zvonurilor de venirea românilor în Moldova și refacerea sistemului capitalist în URSS”.
Judecata la condamnat pe părintele Dimitrie Serbin la pedeapsa capitală prin împușcare. Sentința de judecată a fost executată la 8 decembrie 1937. 

                                               Protoiereu Ioan Lisnic







joi, 22 septembrie 2016

12 Preoți transnistreni – martirizați prin împușcare





12 Preoți transnistreni –
martirizați prin împușcare



În a doua jumătate a anilor 30 ai secolului trecut, în fosta RASS Moldovenească se începu-se un nou val de închidere a bisericilor. Majoritatea preoților transnistreni au fost represați. Mulți dintre ei au fost deportați din “zona de frontieră“ în orașul Pervomaisk (Olviopol), regiunea Odesa. Pentru a se putea întreține, preoții erau nevoiți să se angajeze la diferite munci în calitate de hamali, paznici ș.a.
În luna martie a anului 1938, au fost cu toții arestați și încarcerați în închisoarea din Odesa. Erau învinuiți de “activitate contrarevoluționară, ca membri ai unei organizații rebele contrarevoluționare”.
La 23 martie 1938 a avut loc judecata, în cadrul ședinței Troicii NKVD din regiunea Odesa, fiind condamnați cu toții la moarte prin împușcare. Printre cei judecați erau 11 preoți ortodocși, un preot ortodox de rit vechi și un epitrop. Preoții: Leonid Hodzițchi, Grigore Chirilenco, Terentie Grecu, Emanuel Surmeli, Evghenie Jdanovschi, Leonid Goncearov, Vasile Savițchi, Matei Conun, Iacob Mișevschi, Ioan Colesnic, Simeon Alexeev și Haralambie Alexeev.
În anul 1957, cei 12 preoți martirizați prin împușcare la Odesa, au fost cu toții reabilitați de către Procuratura regiunii Nicolaev.

                                            Protoiereu Ioan Lisnic