joi, 10 decembrie 2015

Preotul Gheorghe Munteanu – judecat pentru activitate contrarevoluționară






Preotul Gheorghe Munteanu –
judecat pentru activitate contrarevoluționară





S-a născut la 22 aprilie 1909. După absolvirea Facultății de Teologie, a fost hirotonit preot la 13 decembrie 1931 și numit paroh al Bisericii Sf. Ioan Teologul din com. Nerușai, jud. Ismail.
Pentru merite în activitatea pastorală desfășurată în parohie, a fost decorat în anul 1935 cu distincția bisericească, bedernița. În același an, a fost transferat la parohia Regina – Maria, suburbia orașului Ismail, cu biserica în construcție. La data de 1 aprilie 1939 a fost numit paroh al Bisericii Înălțarea Domnului din Ismail, până în anul 1940 a fost și profesor la Seminarul Teologic din același oraș.
După instaurarea puterii sovietice în Basarabia (1940-1941), părintele Gheorghe Munteanu a fost arestat de către agenții organelor NKVD – iste din Ismail pentru aparteneța sa la Partidul Național Creștin. A fost acuzat cum că, fiind membru al partidului, ”a dus o politică reacționară burgheză îndreptată împotriva muncitorilor și țăranilor”. Împreună cu părintele au fost judecați mai mulți membri ai PNC din Ismail. Au fost cu toții judecați de către Tribunalul Militar. Părintele Gheorghe Munteanu a fost judecat la 8 ani de lagăr. Fiind în detenție, pentru ”activitate contrarevoluționară în lagăr”, este judecat din nou, fiind condamnat la 10 ani. A fost eliberat din lagăr în anul 1953, cu sentința domiciului obligatoriu în regiunea Krasnoiarsk. Despre viața lui de mai departe nu se cunoaște nimic. 


                                       Protoiereu Ioan Lisnic









miercuri, 9 decembrie 2015

Preotul Afanasie Costrițchi – judecat la 10 ani de lagăr în Siberia








Preotul Afanasie Costrițchi –
judecat la 10 ani de lagăr în Siberia




Fosta biserică din Hagi-Curda, jud. Ismail 
(în prezent Camâșova, r-nul Ismail, reg. Odesa)



S-a născut la 9 martie 1891 în localitatea Nerușai, jud. Ismail. După absolvirea Seminarului Teologic din Chișinău, la 1 mai 1915 a fost numit temporar în calitate de cântăreț la Biserica Nașterea Maicii Domnului din Mihalcova, jud. Hotin. A fost hirotonit preot la 12 februarie 1920 pe seama Bisericii Sf. Ap. Petru și Pavel din Hagi-Curda, jud. Ismail (în prezent Camâșova, r-nul Ismail, reg. Odesa).
În primul an de ocupație sovietică (1940-1941), pentru apartenența sa la Partidul Național Creștin, a fost arestat de către agenții organelor NKVD-iste din Ismail. A fost învinuit că, începând cu anul 1937, a fost președinte al PNC din localitatea Hagi-Curda, cum că ”a dus o propagandă contrarevoluționară îndreptată împotriva Uniunii Sovietice. După instaurarea puterii sovietice a desfășurat o agitație antisovietică îndreptată spre sabotarea acțiunilor Partidului Comunist și a conducerii sovietice locale. A instigat femeile din sat la manifestări deschise împotriva membrilor sovietului sătesc cu scopul de a fi înlăturați. Își expunea deschis dorința de zdrobire a URSS în cazul  unui posibil război cu Germania...”.
La retragerea trupelor sovietice din Basarabia, împreună cu alți deținuți din închisoarea din Ismail au fost transferați în penitenciarul nr. 2 din reg. Sverdlovsk.  Părintele Afanasie a fost judecat la 12 martie 1942  la 10 ani de lagăr, ispășind pedeapsa într-un lagăr din Ivdelsk, reg. Sverdlovsk. Despre viața lui de mai departe nu se știe nimic. 


                                       Protoiereu Ioan Lisnic









marți, 8 decembrie 2015

Preotul Haralambie Samburschi – condamnat la ani grei de temniță în Siberia







Preotul Haralambie Samburschi –
condamnat la ani grei de temniță în Siberia



Biserica Adormirea Maicii Domnului din Cimișlia



S-a născut la 3 februarie 1874. După absolvirea Seminarului Teologic, la 24 iulie 1898, a fost hirotonit preot pe seama parohiei Caracui, jud. Chișinău, cu Biserica Sf. Nicolae. Pentru activitatea pastorală desfășurată în parohie, în luna aprilie a anului 1907 a fost gratificat cu bederniță.
În anul 1919 a fost transferat la Biserica Adormirea Maicii Domnului din com. Cimișlia, jud. Tighina. Pentru merite în activitatea pastorală a fost decorat în repetate rânduri, iar la 22 iulie 1926, a fost ridicat în treapta de protiereu. Îndeplinea și funcția de președinte al Cercului pastoral  ”Cimișlia”. Astfel, la 30 iunie 1929, în cadrul ședinței Cercului pastoral care a fost desfășurată în parohia Gradiștea a luat cuvântul și părintele Haralambie Samburschi. La deschiderea conferinței, care a avut loc după săvârșirea Sf. Liturghii, președintele Cercului pastoral a dorit celor prezenți ca cuvintele de învățătură rostite să găsească teren bun și să aducă roade în credință.
După instaurarea puterii sovietice, în anul 1941, a fost arestat de către agenții organelor NKVD-iste și deportat în Siberia, de unde nu s-a mai întors. 

                             
                                          Protoiereu Ioan Lisnic









luni, 7 decembrie 2015

Preotul Teodor Chirilov – martirizat în timpul persecuțiilor sovietice







Preotul Teodor Chirilov –
martirizat în timpul persecuțiilor sovietice




Biserica Sf. Gheorghe din Șerpeni, jud. Tighina



S-a născut la 14 februarie 1873. După absolvirea Seminarului Teologic  a fost hirotonit preot la 25 martie 1899 și numit paroh la Biserica Acoperimântul Maicii Domnului din Delacău, jud. Tighina. În anul 1925 a fost transferat la Biserica Sf. Gheorghe  din Șerpeni, același județ.
Pentru merite deosebite în activitatea pastorală și misionară desfășurată în parohie, la 22 iulie 1926, părintele Teodor a fost ridicat la treapta de protoiereu. În perioada 19-24 august 1930 Î.P.S. Gurie, Mitropolit al Basarabiei, a efectuat vizite canonice a parohiilor de pe malul Nistrului. A vizitat și parohia Șerpeni. La sosire,  preotul paroh a rostit o cuvântare de bunsosit care a impresionat mult pe Înaltul Chiriarh, cât și întreaga populație adunată la biserică. Î.P.S. Sa a rămas satisfăcut de activitatea parohului din Șerpeni. La 2 ianuarie 1932, părintele Teodor Chirilov a fost decorat cu distincția bisericească, palița.
În primul an de ocupație sovietică, din perioada 1940- 1941, părintele Teodor Chirilov a fost arestat de către organele NKVD-iste și deportat în Siberia, despre viața lui de mai departe nu se cunoaște nimic. Potrivit altor surse, părintele Teodor a fost ucis în timpul persecuțiilor sovietice. 


                                         Protoiereu Ioan Lisnic



Corul bisericesc, parohia Șerpeni, 1933






duminică, 6 decembrie 2015

Preotul Teodor Zubcu (Zubcov) – arestat și deportat în Siberia





Preotul Teodor Zubcu (Zubcov) –
arestat și deportat în Siberia



Bisericii Sf. Gheorghe din localitatea Geamăna, 
jud. Tighina (reconstruită în 1990) 



S-a născut la 8 februarie 1887. După absolvirea Seminarului Teologic a fost hirotonit preot și numit paroh  al Bisericii  Sf. Gheorghe din localitatea Geamăna, jud. Tighina, începând cu data de 27 octombrie 1913.
Timp de 28 de ani (1913-1941) părintele Teodosie a păstorit credincioșii din această localitate. În anul 1925, din inițiativa preotului paroh a fost sfințită piatra de temelie a unei noi biserici, iar pe parcursul anului 1927, a fost efectuată o reparație fundamentală a vechii biserici. Sfințirea bisericii a avut loc la 21 august, invitatul principal a acestui eveniment spiritual fiind Î.P.S. Sa, Arhiepiscopul Gurie al Basarabiei. Sosind cu o zi înainte de sfințirea bisericii, Î.P.S. Sa a fost întâmpinat cu toate onorurile. Preotul paroh, Teodor Zubcu,  a urat un bun venit arătând marea sa bucurie și a păstoriților de sosirea în localitate a scumpului oaspete. Raportând totodată, că parohienii din Geamăna sunt buni, evlavioși, ascultători și depun toată străduința pentru construirea unei noi biserici. A doua zi a avut loc sfințirea bisericii. În timpul săvârșirii Sf. Liturghii, parohul bisericii, pentru activitate pastorală folosiroare, rodnică și cu zel, a fost gratificat cu camilavcă.
Pe parcursul slujirii în parohia Geamăna, părintele Teodor a fost președinte al Comitetului Școlar. La serbarea culturală din cadrul Cercului învățătoresc, care a avut loc la 28 februarie 1932 în localitate, din partea celor prezenți, președintele a adus mulțumiri învățătorilor din acest sat, pentru munca ce o depun în luminarea maselor și progresul culturii.
După instaurarea puterii sovietice din primul an de ocupație (1940-1941), părintele Teodor Zubcu a fost arestat în 1941 de către agenții organelor NKVD-iste și deportat în Siberia, de unde nu s-a mai întors.


                                    Protoiereu Ioan Lisnic








sâmbătă, 5 decembrie 2015

Preotul Mihail Țepordei – omorât în timpul prigoanei împotriva credinței






Preotul Mihail Țepordei –
omorât în timpul prigoanei împotriva credinței



Biserica Sf. Arh. Mihail din Ceramurza (Cioara – Murzei),
jud. Tighina (în prezent Nadrecinoe, r-nul Tarutino, regiunea Odesa)



S-a născut la 23 februarie 1886. După absolvirea Seminarului Teologic în anul 1910, a fost numit temporar în funcția de cântăreț la Biserica Sf. Arh. Mihail și Gavriil din localitatea Lărguța, jud. Ismail.  La 24 octombrie 1911 a fost hirotonit preot pe seama Bisericii Sf. Cuv. Parascheva din Borisăuca, același județ, apoi transferat la Biserica Acoperimântul Maicii Domnului din Acmanghit, jud. Cetatea Albă. În anul 1918, conform ceririi înaintate, este numit paroh la Biserica Sf. Arh. Mihail din Ceramurza (Cioara – Murzei), jud. Tighina (în prezent Nadrecinoe, r-nul Tarutino, regiunea Odesa).
Timp de 23 de ani părintele Mihail Țepordei a păstorit cu dăruire parohia încredințată. A desfășurat o activitate pastorală și misionară rodnică, mai ales în combaterea sectarismului. În urma unei asemenea activități intense, precucernicia sa a reușit să readucă pe cei rătăciți la dreapta credință. Numai în luna ianuarie a anului 1938, patru persoane din secta babtistă din localitate au  revenit la  credința ortodoxă. Pentru munca deosebită depusă în parohie, părintele Mihail a fost decorat la 2 iulie 1926 cu crucea aurită, iar în luna februarie 1938 i-au fost aduse mulțumiri publice din partea cârmuirii eparhiale.
În primul an de prigoană împotriva credinței din timpul ocupației sovietice (1940-1941),  părintele Mihail Țepordei a fost arestat, primind cununa muceniciei prin asasinare. 


                                         Protoiereu Ioan Lisnic






miercuri, 25 noiembrie 2015

Preotul Mihail Vasilache – misionar și publicist + 28 iunie 1940





Preotul Mihail Vasilache – 
misionar și publicist
+ 28 iunie 1940





S-a născut la 14 octombrie 1900 în localitatea Vad – Rașcov, jud. Soroca. După absolvirea Facultății de Teologie din Cernăuți, a fost hirotonit preot pe seama Bisericii Sf. Arh. Mihail din localitatea Alcedar, jud. Orhei.
Credincioșii satului Alcedar erau tulburați în acea perioadă de rătăcirile inochentiste și a stiliștilor în privința calendarului îndreptat. Tulburările erau provocate de un susținător al stilului vechi pe nume Gheorghe Fotescu, care umbla prin sate susținând că este preot,  ”hirotonit în vis”. Reușise să-și facă adepți care hărțuiau credincioșii, suținând că Biserica română este ”eretică„ iar pe preoți îi socoteau „spurcați„ fiindcă slujeau „pe nou”. Datorită activității misionare și pastorale intense, desfășurate de către tânărul preot venit în parohie, cei rătăciți au fost readuși în sânul Bisericii.
Pe parcursul anilor slujiți la biserica din Alcedar (1928-1940), preotul misionar Mihail Vasilache a fost un colaborator activ al revistei  eparhiale Luminătorul, au fost publicate numeroase articole ale cucerniciei sale în ziarul Raza, revista Misionarul ș.a. În materialele publicate scria despre specificul religiozității basarabenilor și deaspre condiția preotului din acea perioadă. Despre misiunea grea a preotului și despre decădera morală a credincioșilor.
Pentru activitatea pastorală și misionară rodnică, desfășurată în parohie, cât și în cadrul cercurilor pastorale, la 2 ianuarie 1932, a fost gratificat cu scufie. În luna august al anului 1939, împreună cu alți clerici ai Arhiepiscopiei Chișinăului a frecventat cursurile misionare.
În urma înaintării notei ultimative de către Guvernul sovietic în care se cerea cedarea Basarabiei și a Bucovinei de nord, când armata și administrația română se retrăgeau, s-au refugiat peste Prut și un număr mare de populație. Părintele Mihail Vasilache, conștientizând că ,fiind unul dintre fruntașii intelectualității din localitate, dar și din cauza opiniilor sale scrise despre bolșevism, va fi supus persecuțiilor, s-a refugiat peste Prut împreună cu familia sa. Moare subit la Iași, la 28 iunie 1940.


                                                Protoiereu Ioan Lisnic




Biserica din Alcedar, jud.Orhei















marți, 24 noiembrie 2015

Preotul Constantin Rughinov – arestat și deportat în Siberia





Preotul Constantin Rughinov –
arestat și deportat în Siberia



Biserica din Cimișlia, jud. Tighina


S-a născut la 3 septembrie 1887 în com. Sadova, jud. Orhei. După absolvirea Seminarului Teologic din Chișinău în 1910, a fost hirotonit preot pentru Biserica Adormirea Maicii Domnului din Cinișeuți, jud. Orhei în clitate de preot – ajutător. În anul 1911 în localitate a fost zidită a doua biserică cu hramul Acoperimântul Maicii Domnului. Pentru activitate pastorală, părintele Constantin a fost gratificat în anul 1915 cu bedernița.
A continuat studiile la Facultatea de Teologie din Chișinău. În anul 1930 a susținut teza de licență cu titlul ” Raportul dintre Stat și Biserică în primele trei veacuri”. Pentru merite în activitatea pastorală, în anul 1932 a fost gratificat cu crucea aurită.
Ultima parohie a părintelui Constantin a fost com. Cimișlia, jud. Tighina, cu Biserica Adormirea Maicii Domnului, fiind numit preot – ajutător la această biserică.
După instaurarea puterii sovietice în Basarabia (1940-1941), mulți preoți se adunau la Chișinău pentru a se repatria. Părintele Constantin Rughinov a fost arestat de către agenții organelor NKVD-iste,  fiind în Chișinău, la 11 decembrie 1940. A fost condamnat la 8 ani de lagăr în Siberia de unde nu s-a mai întors. Trece la cele veșnice, fiind în detenție, la 5 februarie 1945. 


                                       Protoiereu Ioan Lisnic




                                                       






luni, 23 noiembrie 2015

Preotul Tedosie Svetenco – omorât în chinuri groaznice




Preotul Tedosie Svetenco –
omorât în chinuri groaznice



Biserica din localitatea Gâsca, 
suburbia orașului Tighina


S-a născut în anul 1879 în localitatea Nedobăuți, jud. Hotin. După absolvirea Seminarului Teologic din Chișinău în 1900, a fost hirotonit preot și numit paroh la Biserica Sf. Arh. Mihail din Serbiceni, jud. Hotin, cu începere de la 9 septembrie. În anul 1906 a fost gratificat cu bedernița, iar în 1907 devine membru al Sfatului protopopesc. Timp de 11 ani a fost învățător în școala parohială din localitate.
La 2 martie 1911, conform ceririi înaintate, a fost transferat la Biserica Nașterea Maicii Domnului din localitatea Gâsca, suburbia orașului Tighina. A predat religia și în școala parohială din localitatea păstorită. În anul următor a fost gratificat cu  scufie și ales membru al Comitetului eparhial de revizie.
În timpul vizitelor canonice arhierești, săvârșite de către Î.P.S. Gurie Mitropolit al Basarabiei, în perioada 19-24 august 1930, a vizitat și parohia Gâsca. A fost întâmpinat de cătrre preotul paroh cu  un cuvânt de bun venit, raportând tootodată despre starea spirituală din parohie. După serviciul divin săvârșit, Mitropolitul Gurie a vorbit în limba rusă, înțeleasă de populația locală, îndemnând creștinii la unire în credință împreună cu preotul și mitropolitul, fiindcă numai în așa fel se poate ajunge la scopul urmărit de creștini – mântuirea sufletelor, prin jertfa Celuia ce s-a răstignit pentru noi.
Pentru merite în activitatea pastorală, părintele Todosie a fost decorat  în repetate rânduri cu distincții bisericești, fiind ridicat la treapta de protoiereu, iar la 2 ianuarie 1932, a fost gratificat cu palița.
În timpul stăpânirii sovietice din perioada 1940-1941, preoții rămași în parohii au avut de suferit, fiind socotiți dușmani ai puterii sovietice erau supuși represiunilor. Zeci de preoți au fost omorâți fără judecată, sute au fost judecați și deportați în Siberia. A avut de suferit și părintele Teodosie. Întâi i-a fost confiscată casa, fiind construită cu mijloace proprii. Locuia într-o casă țărănească de lut împreună cu soția și cei cinci copii. După confiscare au fost nevoiți să locuiască în gazdă.
La retragerea trupelor sovietice, locuitorii satului Gâsca au fost siliți să se evacuieze, printre ei era și părintele Teodosie împreună cu familia sa. Potrivit mărturiilor orale, părintele, auzind că autoritățile sovietice vor să distrugă biserica, s-a întors înapoi în sat. Peste câteva zile a fost găsit fără suflare într-un beci din localitate. Trupul său purta urme de tortură fiind mutilat în cel mai groaznic mod. A fost înmormântat în curtea bisericii la 19 iulie 1941, fiind petrecut în ultimul drum de foarte mulți păstoriți ai P.C.Sale.
După confiscare, casa preotului a fost transformată în școală, unde peste un deceniu  a avut loc o  tragedie. Învățătorul de pregătire militară din răzbunare și gelozie aducând la școală 12 kg. de trotil, s-a explodat, împreună cu el au murit 22 de elevi, 2 profesori și mulți au fost  răniți. Despre acest eveniment tragic, bineînțeles, nu s-a scris nimic în presa anilor 50.
Mormântul preotului martir Teodosie Svetenco se păstreză până în prezent în curtea bisericii din localitatea Gâsca, unde P.C.Sa trei decenii la rând a slujit Domnului.


                                         Protoiereu Ioan Lisnic










duminică, 22 noiembrie 2015

Preotul Teodor Bunescu – condamnat la moarte prin împușcare





Preotul Teodor Bunescu –
condamnat la moarte prin împușcare

   

Biserica din Zubrești, fostul jud. Lăpușna



S-a născut la 18 aprilie 1894 în localitatea Vânători, jud. Chișinău. După absolvirea Seminarului Teologic a fost numit temporar în funcția de cântăreț la biserica Schitului Răciula, la 12 mai 1916. La 4 octombrie acelaș an, a fost hirotonit preot și numit paroh la Biserica Sf. Arh. Mihail din Dașcova, jud. Orhei, apoi transferat la Biserica Sf. Arh. Mihail din com. Frasin, jud. Soroca, la 4 noiembrie 1916. În anul 1920, potrivit ceririi înaintate, este numit partoh al Bisericii Sf. Varvara din Popăuți, jud.Orhei.
Ultima parohie a părintelui Teodor a fost s.Zubrești, jud. Lăpușna, cu Biserica Sf. Arh. Mihail. Aproape două decenii a păstorit credincioșii din această localitate, din 1923 până la trecera P.C.Sale din viața pământească.
După instaurarea puterii sovietice (1940-1941), părintele Teodor Bunescu n-a încetat să-și îndeplinească datoria de păstor duhovnicesc. Fiind în Orhei, a fost arestat de către agenții NKVD-iști. A fost condamnat la moarte prin împușcare, cu puțin timp înainte de retragerea trupelor sovietice din Basarabia.


                                       Protoiereu Ioan Lisnic










sâmbătă, 21 noiembrie 2015

Preotul Ioan Spinei – judecat la ani grei de lagăr în Siberia





Preotul Ioan Spinei –
judecat la ani grei de lagăr în Siberia



Biserica din Sălcuța, jud. Tighina


         S-a născut la 24 iunie 1890. După absolvirea Seminarului Teologic a fost hirotonit preot la 10 octombrie 1920 și numit paroh la Biserica Acoperemântul Maicii Domnului din localitatea Levințî, jud. Hotin. La 15 iunie 1921 a fost transferat la Biserica Adormirea Maicii Domnului din Sălcuța, jud. Tighina în calitate de cleric. În anul 1925 devine paroh al acestei biserici.
         Din inițiativa preotului paroh și al Consiliului parohial pe parcursul anului 1927, a fost efectuată o reparație capitală a bisericii din Sălcuța. Sfințirea bisericii a avut loc la 9 octombrie. Invitatul principal la acest eveniment spiritual a fost Î.P.S. Sa Arhiepiscopul Gurie al Basarabiei. Însoțit de Consilierii eparhiali, Î.P.S. Sa a plecat din Chișinău sâmbătă dimineața, cu trenul spre Basarabeasca. De la stația de cale ferată Zaim întreaga suită a plecat spre Sălcuța, care se află la 4 km de Zaim. Ajunși la poarta bisericii, au fost întâmpinați cu pâine și sare, parohul a urat Î.P.S. Sale bun venit, ținând și o cuvântare. A doua zi, duminică a avut loc sfințirea bisericii. Din cauza mulțimii de credincioși adunați la acest eveniment spiritual, Sf. Liturghie a fost oficiată afară în curtea bisericii. Pentru merite în activitatea pastorală, parohul bisericii a fost gratificat cu scufie.
         În primul an de prigoană împotriva credinței din timpul ocupațieiei sovietice (1940-1941), părintele Ioan Spinei a fost arestat și deportat în Siberia.  A fost judecat la 10 ani de lagăr pentru apartenența la Partidul Național Liberal. Despre viața lui de mai departe nu se cunoaște nimic.


                                               Protoiereu Ioan Lisnic







vineri, 20 noiembrie 2015

Preotul Eustatie Chiriță - omorât prin împușcare



Preotul Eustatie Chiriță -
omorât prin împușcare



Biserica din Pitușca, fostul jud. Lăpușna

S-a născut în anul 1888. După absolvirea Școliii de cântăreți a fost numit la Biserica Acoperemăntul Maicii Domnului din localitatea Nesvoia, jud. Hotin, la 10 decembrie 1907. În luna decembrie a anului 1912 a fost transferat la Biserica Sf. Arh. Mihail din Logănești, jud. Chișinău și în 1918 la Biserica  Sf. Arh. Mihail din satul Pitușca același județ. La 2 iulie 1922 a fost hirotonit diacon pe seama parohiei Pitușca îndeplinind în continuare funcția de cântăreț.
În primul an de ocupație sovietică (1940- 1941), din cauza lipsei de preoți, a fost hirotonit preot de către Episcopul Alexie de Tula trimis de către autoritățile bisericești de la Moscova să conducă provizoriu Biserica din Basarabia. Puțin timp a avut să aducă laude lui Dumnezeu în calitate de preot la biserica din Pitușca. La 13 iulie 1941, părintele Eustatie Chiriță, împreună cu alți localnici din Pitușca, au fost arestați de către agenții NKVD și duși sub excortă în pădurea din apropierea satului Păulești unde au fost împușcați.
Potrivit altor surse, aflându-se că părintele a oficiat un Tedeum în care s-a rugat ca să câștige Armata Română, a fost omorât la 13 iunie 1941.
În ziarul Basarabia se descrie în felul următor: la 29 iulie, părintele Eustatie, ieșind din biserică, s-a exprimat făță de țărani că ”în curând vom avea oaspeți”. Cuvintele părintelui au ajuns la urechile agenților organelor raionale NKVD-iste. Împreună cu părintele au fost arestați mai mulți țărani localnici, suspectați de filo- românism.  Fiind duși sub excortă la Păulești-Lăpușna, au fost cu toții împușcați.
Ziarul Raza descrie, că la 31 iulie, înainte de  retragerea sovieticilor, autoritățile sovietice locale, intenționau să arunce în aer biserica din Pitușca. Aflând despre acesta, părintele Eustatie a chemat în ajutor localnicii. În următoarea zi împreună cu părintele au fost arestați mai mulți gospodari localnici. Părintele Eustatie Chiriță a fost împușcat pe marginea unui drum de țară. ”A fost găsit cu trei degete ale mînii drepte înmănuncheate pentru închinare cu semnul Sfintei Cruci”.
                                                                        

                                                  Protoiereu Ioan Lisnic





                   

vineri, 23 octombrie 2015

Școlile eparhiale din cadrul Episcopiei Hotinului (1923-1944)






Școlile eparhiale din cadrul
Episcopiei Hotinului (1923-1944)



           În anul 1923, in Basarabia are loc o restructurare substtanțială a vieții bisericești. Se refac două eparhii: cea a Cetații Albe-Ismail, cu reședința în orașul Ismail și eparhia Hotinului cu reședința în orașul Bălți.
          Episcopia Hotinului cuprindea județele Bălți, Soroca și Hotin și a fost condusă până în 1944 de ierarhi care s-au distins prin fapte mărețe și luptă continuă în apărarea dreptei credințe.
           Aceștia au fost: P.S.Episcop Visarion Puiu (1923-1935), P.S.Episcop Tit Simedrea (1935-1940) și P.S.Episcop Partenie Ciopron (1941-1944).  Au desfășurat o activitate rodnică în direcția misionară și culturală, ridicând la nivel înalt pastorația și misionarismul clerului. În afara de opera gospodărească, în care s-au dovedit întemeietori și continuitori au contribuit la dezvoltarea învățământului din eparhie, prin îndemnul preoților ca să dea tot sprijinul educației premilitare și străjeriei tineretului, prin susținerea cursului de religie din școlile primare de către preoți și dezvoltarea atât pe plan material cât și intelectual a învățământului din școlile eparhiale întemeiate.
            La reînfiinţarea episcopiei exista numai Şcoala Spirituală din Edineţ. Prin străduinţa Preasfinţitului Visarion, cu începerea anului de învăţământ 1923 – 1924, această şcoală a fost transformată în Seminar Teologic cu opt clase după programa seminariilor din ţară. Acest seminar până în 1930 a dat o serie de absolvenţi, majoritatea devenind preoţi. [1]
           Dorind de a avea seminarul în mai de aproape supraveghere, episcopul Visarion, împreună cu Adunarea eparhială, hotărăşte mutarea acestei şcoli de la Edineţ la Bălţi. În acest scop, încă în 1928 se procurase un local pentru seminar. În procesul verbal al Adunării consiliului eparhial, din 8 iulie 1930, sub preşedenţia Preasfinţitului Visarion şi a vicarului eparhial, arhimandritul Eugeniu Laiu, se scria: „am discutat din nou asupra greutăţilor ce întâmpină seminarul din Edineţ din pricina localităţii izolate în care se află [...]. Să luăm grabnice măsuri de evacuare a liceului de fete ce se află în clădirea din str. Coşbuc nr. 8 din Bălţi a cărui contract expiră la 20 iulie a.c. şi pregătirea localului pentru mutarea seminarului din Edineţ în mai sus numita clădire care trebuie să se facă numaidecât în timpul vacanţei mari, ca anul şcolar 1930 – 1931 să se poată începe regulat şi la vreme”.[2] După mutarea seminarului la Bălţi, datorită împrejurărilor grele economice, care prevedeau şi reduceri bugetare, iar pe de altă parte, din lipsă de director destoinic şi profesori cu pregătire teologică, la 1 ianuarie 1931, odată cu altele din ţară, a fost desfiinţat şi seminarul din Bălţi.[3]
            Prin străduinţa episcopului Visarion, în 1924, la mănăstirea Dobruşa, se înfiinţează Seminarul monahal şi de cântăreţi bisericeşti. Această şcoală avea menirea de a pregăti cântăreţi bisericeşti cu o educaţie aleasă în deprinderea anumitor meşteşuguri şi pentru mănăstiri, elemente ştiutoare de carte şi cu pregătire pentru viaţa monahală.[4]  Luând parte în comisia de examinare la această şcoală, în anul 1928, profesorul Facultăţii de Teologie din Chişinău, Constantin N. Tomescu avea să scrie despre „cuminţenia şi evlavia mănăstirească a celor 60 de elevi, ce se pregătesc a fi cântăreţii slavei întru cei de sus lui Dumnezeu şi ai păcii pe pământ, dar şi iscusiţi gospodari, ştiind să calce ţarina, s-o îndoaie în brazde, pentru ca ea să toarne holde aurite şi totodată să poată lămuri poporănilor din tainele ştiinţelor şi să le ajute la nevoie cu îndrumări practice”[5].  La această şcoală şi-au făcut studiile copii din Albania şi Grecia.
          Din iniţiativa episcopului Visarion, în 1927, la mănăstirea Japca, se înfiinţează Şcoala de gospodine sătească, menită de a pregăti fetele de la sate în cunoştinţe superioare, însuşind şi variate lucrări practice de gospodărie sătească, organizarea acestei şcoli a fost recomandată de Consiliul Central Bisericesc ca model pentru toate eparhiile din ţară.[6]
          La ședința Consiliului eparhial plenar de la 9 ianuarie 1936 s-a vorbit și despre situația activității școlilor eparhiale, Școala de cântăreți din mănăstirea Dobrușa și Școala de gospodărie casnică din mănăstirea Japca.[7] Aceste școli fuseseră desființate în toamna anaului 1935. Școala de cântăreți, deși fuseseră desființată, continua să funcționeze prin ținerea cursurilor. Avându-se în vedere că aceste școli eparhiale deveniseră absolut necesare pentru populația creștină din eparhie, s-a aprobat redeschiderea de drept a acestor școli pentru anul școlar curent, 1935-1936. Pentru funcționarea normală a școlilor eparhiale pentru anii următori, secția culturală eparhială a fost însărcinată să pregătească regulamentele necesare.
            În vara anului 1936, în urma vizitelor canonice efectuate de P.S.Episcop Tit la mănăstirirle Dobrușa și Japca, au fost inspectate și scolile eparhiale. S-a constat că ambele școli funcționau în localuri devnite neîncăpătoare dar și neprielnice. Dormitoarele elevilor de la Școala de cântăreți se aflau într-o stare mizerabilă. Erau instalate în foste grajduri cu pereții din nuele lipite cu lut și plini de igrasie. În urma acestor inspectări, în cuvântul de dechidere a Adunării eparhiale, P.S.Tit avea să menționeze în privința școlilor eparhiale: ”... trebuie să ne hotărâm într-un fel: ori le păstrăm mai departe și atunci trebuiesc puse cu totul în alte condițiuni de funcționare ori nu le mai menținem [...]. Dar credința mea neclintită este că aceste școale trebuiesc menținute cu orice sacrificii.” Fiindcă ”Școala de cântăreți bisericești este absolut necesară eparhiei, iar Școala de fete din mănăstirea Japca este cea mai frumoasă înfăptuire pe care o putem realiza acum, după ce eparhia a fost înzestrată cu catedrală, reședință, cancelarie, etc.”[8].  P.S.Episcop Tit pleda pentru păstrarea și crearea condițiilor necesare de funcționare a școlilor eparhiale. S-a hotărât, ca din veniturile Episcopiei să se acorde credite necesare pentru construcția clădirilor acestor școli. Astfel, în cursul anilor 1937-1938 a fost zidită clădirea Școlii de gospodărie casnică din mănăstirea Japca. Această școală a fost reorganizată încă în 1937 în Gimnaziul industrial de fete[9]. Anul școlar 1938-1939, elevele Gimnaziului industrial l-au început în localul nou al școlii. Era o clădire cu parter și etaj, zidită din piatră tăiată în care erau sălile de clasă, atelierele și dormitoarele ( a fost dărâmată de autoritățile sovietice în 1959). Prin străduința P.S.Tit, școala a fost înzestrată de stat cu 300 ha de pădure pentru întreținere. În anul școlar 1938-1939 în Gimnaziul Industrial își făceau studiile 102 eleve[10].  Școala a fost inspectată în 1939 de către delegații Inspectoratului Învățământului Ținutului Prut din Iași, iată ce se scria în darea de seamă în urma inspectării: ” Localul nou s-a clădit în anul 1938 și este propriu, spațios, curat și bine întreținut. Școala are patru clase, cancelarie, cinci dormitoare, două sufragerii, spălătorie, bucătărie,cameră și o odaie în care se va instala baia. Atât sălile de clasă cât și dormitoarele, sunt luminoase, încăpătoare, ținute în ordine și prevăzute cu toate cele necesare unei bune funcționări, ce dovedește atât buna conducere a școalei cât și deosebita grijă a Sfintei Episcopii a Hotinului, pentru această instituție, de educație a fetelor”. În această dare de seamă se arăta și despre reușita elevelor: ”Elevele sunt voiase, disciplinate și sănătoase, dovedind la examen bune îndrumări, atât din punct de vedere a cunoștințelor teoretice, cât și practice, cerute de Programa Analitică [...]. Absolventele școlii, în număr de opt- trei la secția croitorie și cinci la țesut, s-au prezentat bine pregătite la examenul de absolvire”[11].
  Vizitând în iulie 1936  mănăstirea Rudi, P.S.Episcop Tit, hotărăște ca Școala de cântăreți din mănăstirea Dobrușa să fie transferată la această mănăstire. Acest loc era prielnic pentru Școala de cântăreți. Mănăstirea se afla în mijlocul pădurii, într-un climat sănătos și cu apă bună de băut. Averea mănăstirii permitea întreținerea pe lângă cei  zece călugări și elevii Școlii de cântăreți. Mănăstirea dispunea de : 75 ha teren arabil, livadă de pomi fructiferi, grădină de zarzavat și vie. În construcție se aflau mai multe imobile printre care și un nou corp de chilii[12].
  Școala eparhială de cântăreți a mai funcționat în manastirea Dobrușa până în vara anului 1937. În acest interval de timp o clădire din cele aflate în construcție de la mănăstirea Rudi a fost finisată și amenajată pentru sălile de clasă, ateliere și locuință pentru profesori, fiind un local spațios cu două etaje. Începând cu anul școlar 1937-1938, Școala de cântăreți a fost transferată la mănăstirea Rudi.  Dormitoarele elevilor au fost instalate temporar în câteva chilii mai vechi dar refăcute, iar în 1939, într-o clădire nouă construită cu această menire. Prin străduința P.S Tit mănăstirea și Școala de cântăreți de la Rudi au fost înzestrate cu o pădure de 100 ha, școala primea și o subvenție anuală de la Ministerul Cultelor[13]. Programa analitică a școlii, pe lângă obiectele de bază prevedea deprindera unor meșteșuguri pentru elevi în ramurile de gospodărie sătească, meșteșuguri în atelierele de tâmplărie, sculptură în lemn și fierărie. Școala de cântăreți a reușit să facă din absolvenții ei un ajutor efectiv al preotului în conducerea pastorală și gospodărească în parohie. În multe parohii absolvenții Școlii  eparhiale de cântăreți deveneau președinți  de cămine culturale, dirijori de coruri sătești și buni lucrători sociali [14].
  La Adunarea eparhială din 1936, în cuvântul de deschidere episcopul Tit semnala nevoia unei școli teologice proprii a eparhiei pentru pregătirea viitorilor preoți. O ” școală teologică liberată de rutina școalei vechi, o școală în care să ardă cu pară flacăra entuziasmului duhovnicesc și a împlinirii datoriei pastorale complecte, așa cum o cer vremurile de azi”[15], menționa P.S.Tit în discursul său. Posibilitatea înființării unei astfel de școli a fost favorabilă în 1938, când potrivit unei decizii a Ministerului Educației Naționale, trebuia să fie redus numărul școlilor normale. Printre școlile supuse reducerii a fost și Școala normală de băieți din Bălți. Aflând despre aceasta, episcopul Tit a dus tratative cu Ministerul pentru transformarea cursului inferior al acestei școli în sminar teologic. Motivând că programa cursului inferior din școlile normale este identică cu cea a cursului inferior al seminarelor teologice. A fost susținut în această inițiativă de către prof. I.Savin care ocupa în acea vreme postul de subsecretar la Minister. Tratativele ierarhului s-au încununat cu succes. Prin decizia Ministerului Educației Naționale din 20 iunie 1938, în localul școlii normale de băieți din Bălți, desființată, s-a înființat un liceu seminarial. Averea fostei școli normale, prin hotărâre ministerială a trecut în posesia liceului seminarial[16].
  Deschiderea cursurilor la noul Liceu Seminarial din Bălți a avut loc cu începerea anului școlar 1938-1939. Festivitatea s-a petrecut  în prezența P.S.Episcop Tit al Hotinului, a primarului mun. Bălți, prefectul județului și alte autorități de stat. După săvârșirea serviciului religios, directorul Liceului Seminarial, prot. Valerian Zaharia a rostit o cuvântare  în care menționa meritul P.S.Tit în înființarea acestei școli și că prin grija pentru cultură a reușit ca numai în doi ani de când este la Bălți, să dea Nordului Basarabiei trei școli eparhiale. P.S.Sa a arătat apoi rostul noilor licee seminariale care în viitor vor aduce roade. A făcut un îndemn către profesori ca școala să le fie o a doua familie și părinților ca să fie sprijin în promovarea și educația copiilor[17]. În anul de studii 1938 -1939 Liceul Seminarial din Bălți a funcționat în localul fostei școli normale și a fostului seminar din Bălți, fiind formate cinci clase. Pentru admiterea în cl.I s-a organizat un examen, iar celelalte clase s-au format cu foștii elevi ai școlii normale, admiterea în cl.a V-a, ce făcea parte din cursul superior al seminarului, foștii elevi din clasa a IV-a au susținut un examen de diferență la limba franceză. Puteau fi admiși în această clasă și cei transferați de la alte sminare sau licee teoretice. Liceul era cu regim intern, erau prevăzute burse pentru elevi, de la stat și de la episcopie[18]. Corpul profesoral era compus din aleși slujitori ai bisericii, înzestrați cu o vastă culltură teologică și cu studii făcute în țară și peste hotare. Directorul Liceului Seminarial fisese mulți ani director al Școlii de cântăreți. Au fost primiți în calitate de profesori și doi aleși monahi, protos. Antim Nica și ieromonahul Benedict Ghiuș  care avea și însărcinarea de spiritual al instituției.
  În toamna anului 1938, din inițiativa P.S.Episcop Tit au fost înființate în eparhie patru școli mănăstirești pentru adulți și anume, în mănăstirile Dobrușa, Japca, Călărășăuca și Cușelăuca. Scopul înființării acestor școli era de a reduce numărul călugărilor neștiutori de carte. Majoritatea monahilor veneau din familii nevoiașe, lipsiți de posibilitatea de a învăța în școală. Cursurile școlilor mănăstirești erau de trei ani și aveau la bază programa școlilor primare la care se adăugau și obiectele religioase. Învățământul în școlile mănăstirești era obligatoriu pentru toți monahii până la vârsta de 30 ani. Astfel, Școala de adulți de la mănăstirea Dobrușa și-a deschis cursurile la 1 noiembrie. Examinarea monahilor pentru a fi înscriși la învățătură a fost efectuată la sfârșitul lunii octombrie de către Exarhul mănăstirilor din eparhie, protos. Antim Nica. Au fost admiși la învățătură pentru clasa I- 18 frați și pentru clasa a II-a -12 frați.Cursurile se țineau în fiecare zi seara, în afară de sâmbătă și duminică. Școala de adulți din mănăstirea Cușelăuca a început să funcționeze la 15 noiembrie. După examinarea surorilor din mănăstire au fost înscrise la învățătură în clasa I -31 eleve și în clasa a II-a -24. Cursurile se țineau temporar în trapeza mănăstirii, urma ca în primăvara anului următor să fie dată în exploatare o nouă clădire a mănăstirii unde să fie instalate și sălile de clasă[19].
  Prin binecuvântarea P.S.Tit, în toamna anului 1938, la mănăstirea Călărășăuca a fost înființat un orfelinat de fete. În această mănăstire se aflau spre îngrijire câteva fete orfane din rândul refugiaților transnistreni din 1932. Deci, în această mănăstire exista deja o practică de îngrijire a copiilor orfani. În orfelinatul de la mănăstirea Călărășăuca erau primite fetele orfane de ambii părinți de vârsta cuprinsă între 5 și 10 ani. În anul 1938  se aflau aici spre îngrijire 12 fete. Întreținerea acestui așezământ se făcea din fondurile mănăstirii și a Consiliului eparhial. Fetele din orfelinat primeau o educație morală și religioasă, urmau învățământul primar și învățau câte o meserie, ca să le fie de ajutor în viitor[20].
  La mănăstirea Cușelăuca în 1938 au fost înființate ateliere de țesătorie și tricotaj, amenajate într-o clădire nou construită.În primu an de ocupație sovietică (1940-1941) școlile eparhiale din cele 3 eparhii basarabene își încetase activitatea. Împreună cu administrația civilă și militară românească s-au refugiat peste Prut un număr mare de populație. Dintre care 486 de preoți din cele trei eparhii basarabene și 112 preoți din Mitropolia Bucovinei.[21] În  perioada stăpânirii sovietice se desfăşura o intensă propagandă antireligioasă. Bisericile erau supuse la plata unor impozite exagerate, în cazul neachitării la timp a sumelor stabilite de autorităţi locaşele sfinte erau închise şi transformate în magazii, sali de spectacole, căzărmi, grajduri sau chiar closete, cum a fost cazul unor biserici din Hotin şi Ismail. Preoţii rămaşi sub stăpânirea sovietică erau şi ei supuşi la plata impozitelor. Erau obligaţi să îndeplinească tot felul de munci degradante, erau umiliţi, bătuţi, deportaţi şi chiar omorâţi.[22]
              După eliberarea Basarabiei, viaţa religioasă a revenit la normal. Sub conducerea arhiereilor numiţi în funcţie au început lucrările de refacere a bisericilor distruse de sovietici, au fost  redeschise şcolile teologice , au început să reapară periodicile bisericeşti. Din octombrie 1941 îşi încep cursurile şcolile eparhiale din cadrul Episcopii Hotinului. Pe parcursul anului de învăţământ 1941-1942 la Şcoala de cântăreţi din mănăstirea Rudi îşi făceau studiile 112 elevi. La Gimnaziul Industrial de fete de la mănăstirea Japca învăţau 60 eleve[23].
               În 1943 a fost reparată Catedrala Episcopală, clădirea Căminului eparhial, clădirea Consiliului Eparhial și clădirile fostului seminar din Bălţi. După reparaţia capitală a cladirilor seminarului, Şcoala eparhială de cântăreţi de la mănăstirea Rudi a fost transferată la Bălţi.
               După anul 1944 s-a revenit la situația din perioada 1940-1941,  impusă de regimul sovietic.

                                                                           
                                                                  Protoiereu Ioan Lisnic





[1]  Pr. Teodor Cuciulschi, Căteva cuvinte despre Episcopia Hotinului, rev. Luminătorul, nr. 10, 1933, p. 597
[2] ANRM, F. 1217, inv. 1, d. 372, f. 17
[3]   Pr. T. Cuciulschi, op. cit., p. 597
[4] Anuarul Episcopiei Hotinului, Tipografia Eparhială, Chişinău, 1930, p. 14.
[5] Constantin N. Tomescu, Şcoala de cântăreţi din mănăstirea Dobruşa, rev. Episcopia Hotinului, nr. 19 – 20, 1928, p. 185
[6] Anuarul Episcopiei Hotinului, 1930, p. 16.
[7] Patru ani de lucrare în Eparhia Hotinului, 1936-1939, rev. Însemnări Creștine, nr.9-10, 1939, p.63
[8] Ibidem, p.64
[9] Rapoarte generale asupra situațiunii bisericești, 1935-1938, Tipografia cărților bisericești, București, 1939, p.469
[10] Patru ani de lucrare în Eparhia Hotinului, op.cit., p.66
 [11]Rev. Episcopia Hotinului, nr.13-14, 1939, p.173-174
[12] Idem, nr.13-14, 1936, p.306
[13] Conf. Dr. Alexandru M. Ioniță, Tit Simedrea Mitropolitul, repere biografice, Ex Ponto, Constanța, 2002, p.88-89
[14] Patru ani de lucrare în Eparhia Hotinului, op.cit., p.69-70
[15] Ibidem
[16] Rev. Episcopia Hotinului, nr.13-14, 1938, p.207
[17] Idem, nr.19,1938,p.297-298
[18] Idem, nr.13-14, 1938,p.207-208
[19] Rev. Însemnări Creștine, nr.5, 1938,p.302-305
[20] Rev. Episcopia Hotinului, nr.20, 1938, p.308
[21] Pavel Moraru, Bucovina sub regimul Antonescu (1941- 1944), p.II, Ed. Prut Internațional, Chișinău, 2007, p.45
[22] Prof. Ştefan Plugaru- Huşi,  Membrii clerului din Basarabia refugiaţi în România în vara anului 1940,  rev. Lohanul, nr.1,  2011,  p. 45.
[23] Rev.  Biserica Basarabeană,  Organul Eparhiei Hotinului,  nr.2,  1942,  p. 110.




Extras din volumul:  
Educație și viață spirituală în Basarabia, tradiții  și perspective,                
Conferință științifică cu participare internațională, Universitatea de Stat din Moldova, Chișinău, 1-3 octombrie 2015, p. 219-226 






   Episcopul Tit în mijlocul profesorilor și elevilor,  
Liceul Seminarial din Bălți, 1939

                      Catedrala din Chișinău, 27 martie 1943.
Săvârșirea tedeumului consacrat celor 25 de ani de la Marea Unire. De la stânga la dreapta: Î.P.S. Nicolae Bălan Mitropolitul Ardeamului, Î.P.S. Irineu Mihălcescu Mitropolitul Moldovei, Î,P.S. Visarion Puiu Mitropolitul Odesei, Î.P.S. Tit Simedrea Mitropolitul Bucovinei, Î.P.S. Nifon Criveanu Mitropolitul Olteniei, Î.P.S. Efrem Tighineau Lt. de Arhiepiscop al Chișinăului, P.S. Policarp Morușca Lt. de Episcop al Ismailului și P.S. Partenie Ciopron Lt. de Episcop al Hotinului-Bălți