sâmbătă, 31 mai 2014

Cuvinte panegirice rostite la înmormântarea Mitropolitului Gurie al Basarabiei


                     Cuvinte panegirice rostite                                             la înmormântarea                           Mitropolitului Gurie al Basarabiei



          La 14 noiembrie 1943, trece la cele veșnice Mitropolitul Gurie Grosu, primul mitropolit al Basarabiei de după Marea Unire. Slujba înmormăntării a fost săvârșită la Mănastirea Antim din București și a fost oficiată după canonul mănăstiresc de către Mitropolitul Visarion al Transnistriei si arhiereii Efrem Tighineanul și Valerian Botoșeneanul, ajutați de un sobor de preoți și diaconi. A fost înmormântat la Manastirea Cernica.
În timpul când rămășițile pământești ale mitropolitului erau coborâte în cripta cimitirului mănăstirii, arhiereul slujitor a rostit de trei ori cuvintele de desparțire: “Veșnică să fie amintirea ta, vrednicule de pomenire frate al nostru, mitropolite Gurie”.
          După săvârșirea slujbei înmormârtării s-au adus mai multe cuvinte de omagiu. Au rostit cuvântări: Ministrul Culturii Naționale I. Petrovici, Î.P.S. Efrem, Locotenent de Arhiepiscop al Chișinăului, D-nul Profesor Șt. Ciobanu și fostul Ministru Ion Pelivan.


+ Mitropolitul Gurie, rev. Luminătorul, nr. 10-11-12, 1943, p. 736-749.

























vineri, 30 mai 2014

Î.P.S. Mitropolit Gurie într-o parohie molipsită de sectanți

Î.P.S. Mitropolit Gurie într-o parohie molipsită de sectanți


În cei 17 ani de arhipăstorie, Î.P.S. Gurie a săvârțit regulat vizite canonice în parohii. Vizitele canonice nu se mărgineau numai la simple treceri prin localități. Se oficiau slujbe în sobor, se țineau cuvinte de învățătură, scopul vizitelor fiind întărirea vieții creștinești în parohii și cunoașterea la fața locului a clerului și credincioșilor.
La 17 septembrie 1933, Mitropolitul Gurie vizitează parohia Izvoare din jud. Orhei, localitate contaminată de rătăcirile sectante. Despre această impresionantă vizită s-a scris în revista Luminătorul.


Pr. S. Moșanu, Parohia Izvoare, jud. Orhei, rev. Luminătorul, nr.1, 1934, p. 40-43.  






joi, 29 mai 2014

Din amintirile Mitropolitului Gurie al Basarabiei în legătură cu apariția revistei Luminatorul


Din amintirile Mitropolitului Gurie al Basarabiei în legătură cu apariția revistei Luminatorul




În ianuarie 1908, la Chișinău apare primul număr al revistei naționale bisericești Luminătorul. Ideea apariției unei astfel de publicații i-a aparținut ieromonahului Gurie Grosu.                                La un sfert de veac de existență a Luminătorului, Mitropolitul Gurie avea să-și amintească despre greutățile cu care s-au confruntat primii redactori și despre piedicile în apariția revistei.

Mitropolit Gurie, 
Amintiri în legatură cu apariția revistei Luminătorul,
rev. Luminătorul, nr.1,1933, p. 15-18.




















miercuri, 28 mai 2014

ÎNĂLȚAREA DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS

Joi, în săptămâna a VI-a după Înviere

ÎNTREAGA CREȘTINĂTATE ORTODOXĂ SĂRBĂTOREȘTE
ÎNĂLȚAREA DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS


Încă de pe când Mântuitorul se afla îmreună cu ucenicii Săi, înainte de Patimă, le făgăduise venirea Preasfântului Duh, zicând: “E de folos să Mă duc, că de nu mă voi duce Eu, Mângîietorul nu va veni”. Și “când va veni Acela, Vă voi învăța pe voi tot adevărul”. După Învierea Sa din morți, pentru a-i întări și mai mult în credință, Se arată de mai multe ori ucenicilor și la toți care-l iubeau, timp de patruzeci de zile “vorbindu-le despre Împărăția lui Dumnezeu”.
În cea de-a patruzecea zi de la Înviere, când a sosit timpul despărțirii, Mântuitorul împreună cu ucenicii au mers la Muntele Măslinilor (numit așa fiindcă erau măslini mulți sădiți pe el) și “ ridicându-și mâinele, i-a binecuvântat. Și pe când îi binecuvânta, S-a despărțit de ei și S-a înâlțat la cer ”. “ Și un nor l-a luat de la ochii lor ”. Iar niște îngeri în chip de barbați au stat înaintea ucenicilor, zicând:” Bărbați galineni, de ce stați și priviți la cer? Acest Iisus care S-a înălțat de la voi la cer, astfel va și veni, precum L-ați văzut mergând la cer ”. (Fapte 1, 9-11) Atunci ei s-au întors la Ierusalim, “Și erau în totă vremea în templu, lăudând și binecuvântând pe Dumnezeu” (Luca 24, 50-53), așteptând venirea Preasfântului Duh, potrivit făgăduinței.
Cel ce Te-ai înălțat în slavă, Hristoase, Dumnezeul nostru, miluește-ne pe noi! Amin.

                                           Protoiereu Ioan Lisnic

ZIUA EROILOR


La sărbătoarea Înălțării Domnului după vechea tradiție creștină se săvârșesc parastase și slujbe de pomenire pentru iertarea păcatelor și odihna sufletelor tuturor eroilor și martirilor neamului, care și-au dat viața pentru libertate și dreptate, pentru apărarea și întregirea țării, pentru credință și neam.   


marți, 27 mai 2014

Cunoașteți adevărul. Prefața revistei Misionarul semnată de Mitropolitul Gurie Grosu

            Cunoașteți adevărul. Prefața revistei Misionarul

                   semnată de Mitropolitul Gurie Grosu


    Din îndemnul Mitropolitului Gurie, în octombrie 1929, apare la Chișinău primul număr al revistei bisericești Misionarul. Scopul principal al revistei era: ,, Să prevină lumea ortodoxă românească de boala sectelor, iar față de cei atinși să propună medicamentele cele mai folositoare și metoda psihologică potrivită de a-i readuce la sănătatea sufletească" . În prefața Cunoașteți adevărul,  Mitropolitul Gurie arăta că: ,,se cere o revistă specială pentru că numărul sectelor e prea mare și rătăcirile lor prea variate." 
+Gurie, Mitropolitul  Basarabiei , Cunoașteți adevărul,
rev.Misionarul, nr.1, 1929, p.5-7.















luni, 26 mai 2014

Cuvântarea Î.P.S.Arhiepiscop Gurie cu prilejul Te-Deumului săvârșit în ziua inaugurării Facultății de Teologie din Chișinău

Cuvântarea Î.P.S.Arhiepiscop Gurie cu prilejul Te-Deumului săvârșit în ziua inaugurării Facultății de Teologie din Chișinău


    Din îndemnul Î.P.S. Gurie, Arhiepiscopul Chișinăului și Hotinului, prin efortul comun al Î.P.S. Sale și a clerului se înființează în 1926 la Chișinău prima instituție teologică de învățământ superior.Facultatea de Teologie a fost înființată prin consimțământul Sf. Sinod și al Ministerului Instrucțiunilor Publice.În Monitorul Oficial se arăta că acest ţinut „are nevoie de institut superior de cultură a cărui menire urma să fie nu numai a unui centru de studii teologice, ci şi de iradiere a culturii româneşti în marea masă a poporului moldovenesc de peste Prut”.
   La deschiderea cursurilor nou-înființatei instiuții Î.P.S. Gurie a rostit o cuvântare, publicată în rev. Luminătorul, nr.23, 1926, p.5-8.




duminică, 25 mai 2014

Î.P.S GURIE GROSU MITROPOLIT AL BASARABIEI



Î.P.S GURIE GROSU MITROPOLIT AL BASARABIEI


În timpul păstoriei sale s-a îngrijit de buna organizare a Bisericii şi a clerului din acest spaţiu, întemeind prima instituţie de învăţământ superior din Basarabia şi contribuind la ridicarea Eparhiei de Chişinău la rangul de Mitropolie.

S-a născut la 1 ianuarie 1877 în comuna Nimoreni din judeţul Lăpuşna primind numele de botez Gheorghe. Absolvent al şcolii spirituale şi Seminarului Teologic din Chişinău, pleacă la Kiev, unde îşi continuă studiile la vestita Academie Teologică. În anul 1902, după absolvirea Academiei, i se conferă titlul de magistru în teologie. Întors în ţară în acelaşi an, a fost numit misionar al Eparhiei de Chişinău, în noiembrie a fost călugărit, iar în decembrie a fost hirotonit ierodiacon şi apoi ieromonah. În calitatea sa de mi­sionar eparhial, viitorul mitropolit se încadrează neobosit în activitatea culturală şi editorială a Eparhiei.
În 1904 prin contribuţia ieromonahului Gurie şi a unor profesori de la Seminarul Teologic se înfiinţează Societatea Istorico-Arheologică Bi­sericească din Basarabia, având menirea de a face cercetări de istorie locală. Între anii 1909 -1918 este editată revista societăţii, în care sunt publicate o mulţime de documente şi studii priv­itoare la istoria Basarabiei. În această revistă apar numeroase materiale despre istoria Bisericii sub semnătura ieromonahului Gurie Grosu. Iar în anul 1912 la Chişinău se deschide Muzeul Istoric Bisericesc cu exponate din tre­cutul Eparhiei.
Din cauza că tipografia nu mai funcţiona, se simţea o lipsă mare de cărţi bisericeşti. La cer­erea preoţimii, printre care era şi ieromonahul Gurie, în 1905 Congresul Eparhiei hotărăşte de a deschide o Tipografie Eparhială. Înainte de deschiderea tipografiei Arhiepiscopul Vladimir (1904-1908) intervine către Sfântul Sinod cu rugămintea de a încuviinţa tipărirea cărţilor bis­ericeşti în limba poporului. După aprobarea cererii s-a alcătuit o Comisie pentru pregătirea textelor, care urmau să fie tipărite. Din această Comisie făcea parte şi ieromonahul Gurie, care era sufletul acestei activităţi, după cum afirma G. Constantinescu. Inaugurarea oficială a avut loc la 26 octombrie 1906.
În anul 1907 se tipăresc un Ceaslov şi o Psaltire, iar în 1908 – Trebnicul Mare. S-a mai tipărit o Evanghelie, mai multe Acatiste, cărţi de rugăciune şi foiţe cu caracter religios. Tot ieromonahului Gurie îi aparţine ideea formării unei reviste bisericeşti. În urma unui raport întocmit de către el, Congresul Eparhial a hotărât şi Sinodul a aprobat editarea revistei „Luminătorul”. Publicaţia a apărut cu începere de la 1 ianuarie 1908, fiind numiţi în calitate de redac­tori protoiereul Constantin Popovici şi ieromon­ahul Gurie. Despre meritele lui în editarea revis­tei avea să mărturisească mai târziu redactorul C. Popovici: „Nădejdea era la ieromonahul Gurie, fostul meu elev de la Seminar, care ca mi­sionar eparhial se obişnuia a ţinea conferinţe pentru moldoveni”.
Ca autor el publică în anul 1908 „Cartea de învăţătură despre legea lui Dumnezeu”, alcătu­ită după programul şcolilor primare. Mai apar de sub tipar „Bucoavna Moldovenească” şi „Cartea de citire cu ştiinţe din gramatica moldovenească”.
Între anii 1909-1916 sunt tipărite 8 volume din Vieţile Sfinţilor, după Sf. Dimitrie al Rostovului. Din precuvântarea primului volum aflăm că se formase un Comitet pentru editare, format din cei doi redactori ai Luminătorului, alţi patru preoţi şi corectorul G. Constantinescu. Au fost revizuite vechile ediţii româneşti, la care s-au adăugat vieţile sfinţilor ruşi după ediţia sin­odală de la Moscova din 1902.
La 31 mai 1909 ieromonahul Gurie este ridi­cat la rangul de arhimandrit. Tot în acest an este transferat în calitate de stareţ la o mănăstire din gubernia Smolensk. Revine la Chişinău după revoluţia din februarie 1917, devenind unul din fruntaşii mişcării de eliberare naţională. „Cu aju­torul mai multor iubitori de luminare a norodu­lui”, a publicat „Abecedarul Moldovenesc” în grafia latină. În urma unui concurs pentru cărţile şcolare, organizat de Comisia Şcolară Moldovenească de pe lângă Zemstva gubernială, sunt aprobate şi apoi tipărite mai multe manuale şcolare, printre care şi „Abecedarul” arhimandritului Gurie. În primul Guvern al Republicii Democrate Populare Moldoveneşti, format la 6 decembrie 1917, arhimandritul Gurie este ales în funcţia de ministru adjunct la învăţământ şi culte. În 1918 Sfântul Sinod l-a ales arhiereu-vicar al Mitropoliei Moldovei cu ti­tlul „Botoşăneanul”, iar în 1919 este numit locţi­itor al Arhiepiscopiei din Chişinău. Sosit la Chişinău, ierarhul avea să mărturisească celor care îl întâmpinau: „Eu am venit nu cu toiagul, ci cu duhul blândeţii, am venit cu pace şi bunăvoinţă...”.
Instalarea în scaunul Arhiepiscopiei de la Chişinău s-a făcut în ziua de 16 mai 1921 de către mitropolitul primat al B.O.R. Miron Cristea. În 1925, la cererea clerului şi a poporu­lui din Basarabia, Arhiepiscopia Chişinăului a fost ridicată la rangul de Mitropolie, iar cârmuitorul ei este avansat în 1927 la demnitatea corespunzătoare. Astfel, la 26 aprilie 1928, cu ocazia împlinirii a 10 ani de la Marea Unire, a fost inaugurată Mitropolia Basarabiei.
În anul 1926 la Chişinău se înfiinţează pri­ma instituţie teologică de învăţământ superior. La cererea ierarhului şi a preoţilor, prin con­simţământul Sf. Sinod şi al Ministerului Instrucţiunilor Publice, se înfiinţează Facultatea de Teologie. În Monitorul Oficial se arăta că acest ţinut „are nevoie de institut superior de cultură a cărui menire urma să fie nu numai a unui centru de studii teologice, ci şi de iradiere a culturii româneşti în marea masă a poporului moldovenesc de peste Prut”.
Anul 1928 a fost secetos. Prin contribuţia Mitropolitului Gurie se colectau ajutoare pentru cei înfometaţi. În prima sa pastorală la Naşterea Domnului el se adresează păstoriţilor săi cu acest îndemn: „Când fraţii noştri suferă, noi nu avem voie să stăm nepăsători. Datori suntem să-i ajutăm..., vă rog să însemnaţi zilele de săr­bătoare cu fapte bune, cu milostenie, să strângeţi jertfe pentru înfometaţi..., nimeni să nu rămână rece şi nepăsător”.
Sărbătorind ziua îngerului păzitor, după ser­viciul divin, el a acceptat dintre daruri doar un coş cu flori. Masa tradiţională n-a oferit-o, declarând, că banii ce s-ar fi cuvenit să-i cheltuiască pentru aceasta, îi donează pentru cei înfometaţi.
În timpul păstoriei sale se refac două Eparhii (1923): cea a Cetăţii Albe – Izmail, cu reşedinţa în oraşul Izmail, şi Eparhia Hotinului cu reşedinţa în oraşul Bălţi. A fost reparată Catedrala Mitropolitană, s-au construit zeci de biserici. În apropierea casei arhiereşti a fost construită o clădire cu două etaje pentru fabrica de lumânări. A fost începută construcţia unui or­felinat şi a sanatoriului pentru cler. În anul 1929 apare ziarul mitropoliei „Misionarul”.
Mitropolitul Gurie a păstorit Biserica din Basarabia până în noiembrie 1936, când din cauza unor intrigi, dar mai ales a amestecului factorului politic, inclusiv al regelui Carol al II-lea în problemele mitropoliei, a fost suspendat de Sf. Sinod şi apoi pensionat.
Îşi petrece restul vieţii într-o locuinţă mod­estă din Bucureşti cu gândul şi cu rugăciunea la păstoriţii săi.
A trecut la cele veşnice la 14 noiembrie 1943 şi a fost aşezat spre veşnică odihnă la cimitirul mănăstirii Cernica din Bucureşti.
Mitropolitul Gurie Grosu rămâne în conşti­inţa poporului său ca un devotat slujitor al Bisericii şi al ţării. Cuvintele de îndemn ale mitropolitului din articolul său „Ce ne trebuie nouă?”, publicat în revista „Luminătorul”, sunt actuale şi astăzi: „Avem nevoie de credinţă put­ernică în Dumnezeu şi de ştiinţă de carte”.

                                                                  Protoiereu Ioan Lisnic