vineri, 20 martie 2020

Preotul Grigore Chirilenco – condamnat la moarte prin împușcare






Preotul Grigore Chirilenco –
condamnat la moarte prin împușcare




Preotul Grigore Chirilenco s-a născut în anul 1895 în familia diaconului-cantăreț Sava Chirilenco de la biserica din satul Coșnița, Dubăsari. După hirotonie, tânărul preot Grigore a  slujit la biserica din satul Lunga, Dubăsari.
În anul 1931, părintele a fost arestat de către colaboratorii organelor GPU și judecat pentru activitate contrarevoluționară. A fost arestat la 24 ianuarie 1931, prin hotărârea secției GPU din RASSM și încarcerat în închisoarea din Tiraspol. Era acuzat de „activitate antisovietică, îndreptată spre subminarea măreției puterii sovietice și pregătirea de a trece ilegal împreună cu familia sa în România”. De activitate antisovietică erau acuzați încă cinci preoți transnistreni, arestați împreună cu părintele Grigore. Potrivit declarațiilor sale din timpul interogatoriului aflăm că, în anul 1919 a absolvit Seminarul Teologic din Odesa, apoi a fost numit în calitate de  cântăreț la biseria din Pohrebea, Dubăsari. În următorul an a fost hirotonit preot pe seama bisericii din satul Lunga, raionul Dubăsari, unde a slujit până la momentul arestării. În anul 1923, părintele Grigore a fost arestat, pentru aflarea în curtea locuinței sale, „ca la o căldare de diferite cartușe si un revolver vechi și ruginit”, însă peste câteva zile de la arestare a fost eliberat. Peste o perioadă de timp a fost din nou arestat pe acest caz, împreună cu câțva enoriași de ai săi. A fost ținut în detenție în închisoarea GPU, timp de 2-3 săptămâni, apoi a fost eliberat pînă la judecată. La judecată, care a avut loc peste un an și jumătate, părintele a fost declarat nevinovat.
În anul 1928, pentru neachitarea la timp a unei sume mari de impozit agricol, părintele Grigore Chirilenco a fost condamnat la 4 luni de muncă forțată în folosul statului. Pentru achitarea impozitului a fost nevoit să vândă o parte de pământ, iar în următorul an, neavând mijloace financiare pentru a prelucra lotul de pământ pe care îl mai avea, se dezice de acestă proprietate.
Referitor la pregătirea de trecere ilegală a frontierei în România, se scriea cum că preotul Grigore Chirilenco, la sfârșitul lunii decembrie 1930 s-ar fi exprimat în felul următor: “la Coșnița mă voi afla puțin timp, plănuiesc să trec în partea cealaltă, în România, aceste locuri îmi sunt foarte cunoscute, aici am copilărit, aici am prins pește și cred că voi reuși să trec pe malul drept al Nistrului. Însă ceva mai în jos de Coșnița, între satele Doroțcaia și Pererâta, în drept cu Dubăsarii Vechi, unde Nistrul face un cot. În acel loc, santinela făcând înconjorul, la un moment dat devine nevăzut și este ușor de a trece râul”. Părintele era acuzat și pentru faptul că “folosea biserica ca pe o tribună în activitatea sa antisovietică, săvîrșea des tedeume la care adăuga cereri, pentru izbăvirea Sf. Biserici de dușmani, avându-i în vedere pe bolșevici, în timpul rugăciunii se așeza în genunchi și plângea, fiind urmat de îngenunchere și de cei prezenți. Chirilenco săvârșea des asemenea rugăciuni, în special după ce au fost scoase clopotele de la bisericile din Tiraspol, Odesa și alte localități. În așa fel, Chirilenco aprindea simțurile religioase ale maselor de țărani, înapoiate și întunecate”. Părintele a respins toate acuzațile aduse în adresa sa.
În rechzitoriul din 25 mai 1931 se scriea: “Chirilenco Grigore Savici - preot în satul Lunga, ajutorul protopopului [pr. Leonid Goncearov] în probleme bisericești, cât și tovarășul său apropiat în activitatea antisovietică. S-a evidențiat antisovietic, prin trecerea sa la orientarea tihoniană. A fost judecat de câteva ori, atât penal, cât și administrativ. Locuința lui Chirilenco din Lunga era locul deselor întâlniri ale clericilor, unde sub pretextul diferitor sărbători bisericești și de familie, aveau loc discuții pe teme antisovietice, membrii grupării antisovietice discutau despre metodele de lucru și acțiune în comun. O ilustrare pregnantă servește cazul când, Chirilenco, în luna septembrie 1930, organizând o masă de prânz, cu prilejul sărbătorii hramului a vorbit în fața celor prezenți despre necesitatea înrădăcinării în rândul maselor largi a  ideii de grevă  și a le sugera că munca lor este nefolositoare și chiar dăunătoare fiindcă, datorită muncii lor se menține comuna. Dacă muncitorii și țăranii nu vor ieși la muncă, autoritățile de stat se vor ciocni mari probleme […], arăta că, în parohia satului Lunga, țăranii sunt impotriva puterii sovietice, sunt foarte nemulțumiți de impozitile mari, refuză să se înscrie în colhoz și datorită explicațiilor sale, s-au unit în jurul bisericii și el, Chirilenco, se bucură de o mare autoritate în rândul enoriașilor săi, care în orice moment îl vor apăra. Cazul defectării semănătorii colhozului, scoasă în câmp într-o zi de sărbătoare bisericească, acuzatul Chirilenco l-a folosit pentru a face agitație împotriva campaniei antireligioase desfășurată de către autorități”.
Împuternicitul secției GPU din Tiraspol, propunea condamnarea acuzatului Chirilenco, conform articolului 54-10, p. 2, CP al RSSU, la 8 ani privațiune de libertate într-un lagăr de muncă forțată. Judecata a avut loc la 17 iulie 1931, în cadrul ședinței speciale a consiliului GPU din RSSU, părintele Grigore Chirilenco fiind condamnat la 3 ani de detenție, cu începere de la 18 martie 1931. Anii de detenție i-a petrecut într-un lagăr cu destinație specială de pe insulile Solovki din Marea Albă și Republica Karelia (RSFS Rusă).
După întoarcerea din lagăr a slujit  în continuare la biserica din satul Lunga, Dubăsari. La sfârșitul anilor 30 ai secolului trecut în RASSM se începu-se un nou val de închidere a bisericilor. După închiderea bisericilor, ca regulă, preoții erau siliți să părăsească locul de trai din parohii. După închiderea bisericii din satul Lunga, părintele Grigore Chirilenco, împreună cu alți preoți transnistreni a fost deportat din “zona de frontieră” în orașul Pervomaisk (Olviopol), regiunea Odesa .
La 14 martie 1938, părintele a fost arestat de către agenții organelor NKVD din regiunea Odesa, fiind învinuit de activitate contrarevuluționară. În rechizitoriul din 23 martie 1938 se menționa, că Chirilenco Grigore Sava, “Era membru al unei organizații rebele, desfășura o activitate contrarevoluționară, îi amenința pe colhoznici că dacă vor compătimi puterea sovietică, în cazul unei eventuale intervenții străine, le va fi foarte rău, lăuda regimul fascist, miza pe organizarea unei răscoale împotriva armatei roșii în favoarea unei intervenții străine”.

Ședința de judecată a preotului Grigore Chirilenco a avut loc la 23 martie 1938, în cadrul întrunirii troicii NKVD, fiind condamnat la moarte prin împușcare. Sentința de judecată a fost executată la doar câteva zile, la 28 martie. Părintele Grigore a fost reabilitat de către Procuratura regiunii Nicolaev, la 22 ianuarie 1957. 

Extras din cartea: 
Protoiereu Ioan LISNIC, Clerici ortodocși din Basarabia și Transnistria în închisorile comuniste, Iași, Editura Stef, 2019, p. 23 - 26