sâmbătă, 27 ianuarie 2018

Arhimandritul Benedict Ghiuș - condamnat la ani grei de temniță






Arhimandritul Benedict Ghiuș -
condamnat la ani grei de temniță




Arhimandritul Benedict Ghiuș, cu numele de botez Victor, s-a născut la 21 octombrie 1904 în localitatea Domnești, com Puftești, jud. Vrancea. A urmat studiile teologice la Facultățile de Teologie din Chișinău și București, apoi a învățat ca bursier la Facultatea de Teologie din Strasbourg, de unde se va întoarce în țată cu titlul de doctor în teologie[1]. A fost tuns în monahism în anul 1934 la Mănăstirea Noul Neamț, apoi hirotonit în treapta de ierodiacon și ieromonah de către Î.P.S. Gurie, Mitropolit al Basarabiei. Colaborează la revistele teologice ale timpului: Misionarul, Luminătorul, Glasul Monahilor, Cuvânt Bun ș.a.[2].
La scurt timp după hirotonie, ieromonahul Benedict Ghiuș a fost numit prefect de studii la Internatul Teologic din Cernăuți, din cadrul Mitropoliei Bucovinei, condusă de Mitropolitul Visarion Puiu. Datorită străduinței P.S. Episcop Tit al Hotinului în anul 1938 se înființează la Bălți un Liceu Seminarial. Corpul profesoral al acestei instituții era compus din aleși slujitori ai Bisericii, înzestrați cu o vastă cultură teologică și cu studii făcute în țară și peste hotare. Au fost primiți în calitate de profesori și doi aleși monahi, protosinghelul Antim Nica, exarhul mănăstirilor din eparhie, viitor Arhiepiscop al Eparhiei Dunării de Jos și ieromonahul Benedict Ghiuș, care avea și însărcinarea de spiritual al instituției[3]. La scurt timp după numirea în funcție, ieromonahul Benedict a fost ridicat în treapta de protosinghel. Prin hotărârea Sf. Sinod din 1 iulie 1931 a fost aprobată hotărârea conferirii rangului de arhimandrit preacuvioșilor protosingheli: Valeriu Zaharia, directorul Seminarului Liceal din Bălți; Antim Nica, exarhul mănăstirilor din Eparhia Hotinului și Benedict Ghiuș, spiritualul Seminarului Liceal din Bălți[4].
La Bălți, arhimandritul Benedict Ghiuș a colaborat activ și la revista eparhială Însemnări Creștine, devenind membru al comitetului de redacție[5]. În timpul refugiului din 1940 se stabilește la Mănăstirea Antim. Adunarea eparhială a Hotinului în ianuarie 1944 îl votează în majoritate pe arhimandritul Benedict Ghiuș ca conducător al Episcopiei Hotinului. Cunoscut în eparhie din perioada anilor 1938-1940, când era profesor la seminarul din Bălți. Alegerea arhimandritului Benedict a fost însă invalidată de către Guvern, fiind socotit că a avut un trecut legionar. În realitate, avea să mărturisească mai târziu arhimandritul, că în perioada când era prefect de studii la Internatul Teologic din Cernăuţi, cu acordul Mitropolitului Bucovinei, Visarion Puiu, a luat parte la câteva şedinţe legionare la care participau şi câţiva studenţi teologi, pentru a afla „dacă în cadrul acestor şedinţe se discută lucruri care ar putea să afecteze Biserica”[6]. 
Viața de mai departe a arhimandritului Benedict Ghiuș va fi legată de Mănăstirea Antim, deși a fost impus să părăsească mănăstirea. Va activa în calitate de profesor la Seminarul din Episcopia Aradului, apoi la Facultatea de Teologie din București. În anul 1949, arhimandritul Benedict a fost numit de către Patriarhul Iustinian Marina, Vicar Patriarhal administrativ pentru sectorul cultural și misionar, de învățământ teologic și mănăstiresc. A fost numit și stareț al Mănăstirii Antim[7].
În anul 1958, părintele Benedict a fost condamnat în lotul “Rugul Aprins”, prin sentința 125/1958 a Tribunalului Militar București la 15 ani închisoare. Anii de detenție i-a petrecut la Aiud și Salcia, fiind eliberat în anul 1964[8]. Părintele Benedict Ghiuș s-a petrecut restul vieții în discuție și smerenie, devenind un adevărat model de duhovnicie. A slujit o perioadă de timp la Catedrala Patriarhală. În anul 1975 se retrage la Mănăstirea Cernica, unde a viețuit până în anul 1990, când la 12 iunie își încheie viața pământească. A fost înmormântat în cimitirul Mănăstirii Cernica[9]

                                     Protoiereu Ioan Lisnic





[1] Gheorghe Enache, Părintele Benedict sau despre suferință și blândețe, Revista Rost, nr. 47-48, 2007, p. 19
[2] Pr. Ioan Gheorghiu – Petru Gogonat, Meditațiunile unui călugăr surghiunit, Editura Conta, Iași, 2009, p. 72-80
[3] Protoiereu Ioan Lisnic, Episcopia Hotinului cu reședința la Bălți (1923-1944), Editura Labirint, Chișinău, 2014, p. 106-107
[4] Episcopia Hotinului,  nr. 21, 1939, p. 251
[5] Revista Însemnări Creștine, nr. 1-2, 3-4, 1940
[6] Protoiereu Ioan Lisnic, op. cit., p. 162
[7] Pr. Ioan Gheorghiu – Petru Gogonat, op. cit.
[8] Colecția Cicerone Ionițoiu, Martiri și mărturisitori ai Bisericii din România (1948-1989), Biserica Ortodoxă, Contact, contribuții@procesulcomunismului.com., 2004, p. 48
 [9] Gheorghe Enache, Părintele Benedict Ghiuș – învățătorul celor tineri, Ziarul Lumina, 22 decembrie 2009


Episcopul Tit în mijlocul profesorilor și elevilor,  
Liceul Seminarial din Bălți, 1939












joi, 25 ianuarie 2018

Preotul Pavel Boicenco - arestat și deportat în Siberia




Preotul Pavel Boicenco -
arestat și deportat în Siberia



Preotul Pavel Boicenco s-a născut la 15 ianuarie 1902. După absolvirea Seminarului Teologic a fost hirotonit preot, la 14 ianuarie 1924 pe seama Bisericii “Sf. Nicoale” din localitatea Câșlița-Dunăre, jud. Ismail. În anul 1930, devine absolvent al Facultății de Teologie din Chișinău. Tot în acel an este trasnferat la Biserica “Nașterea Macii Domnului” din satul Zastânca, jud. Soroca.
Următoarea parohie în care a slujit părintele Pavel Boicenco a fost com. Râșcani, jud. Bălți, cu Biserica “Adormirea Maicii Domnului”. La 1 februarie 1936 a fost numit în postul al II-lea de preot la Biserica “Sf. Nicoale” din orașul Bolgrad.
În primul an de ocupație sovietică (1940-1941), părintele Pavel Boicenco a fost arestat și deportat în Siberia. Despre viața lui de mai departe nu se cunoaște nimic.

                                 Protoiereu Ioan Lisnic