vineri, 25 octombrie 2019

Preotul Daniil Bandurovschi – acuzat de activitate antisovietică






Preotul Daniil Bandurovschi – 
acuzat de activitate antisovietică

 Daniil Bandurovschi s-a născut la 17 decembrie 1917, la Chișinău. Tatăl său, preotul Pavel Bandurovschi, în anii 30 ai sec. al XX-lea era slujitor la biserica din Chebabcea, jud. Cetatea Albă. După absolvirea claselor începătoare, tânărul Daniil studiază la Seminarul Teologic din Ismail, pe care îl absolvește în anul 1938. Își continue studiile la Facultatea de Teologie din Chișinău, până în anul 1940.
După instaurarea puterii sovietice în Basarabia (1940–1941), autorităţile bolşevice îi socoteau pe studenţii teologi ”reprezentaţi şi militanţi ai ideii naţionaliste şi ai spiritualitismului creştin”. Începând cu primele zile de ocupaţie, au fost ridicaţi şi condamnaţi la câte 8-10 ani de închisoare mai mulţi studenţi teologi. Daniil Bandurovschi a fost arestat în luna decembrie 1940. Era învinuit de activitate antisovietică, fiind condamnat, conform art. 58 p.1 CP al RSSU, la 10 ani privaţiune de libertate. Anii de detenție i-a petrecut într-un lagăr de muncă forțată din orașul Tavda, regiunea Sverdlovsk. A fost eliberat în anul 1950, având interdicția de a părăsi acele locuri, până în 1954.
În anul 1958, Daniil Bandurovschi revine în RSSM. Tot în acel an a fost numit de către autoritățile eparhiale de la Chișinău, cântăreț la biserica din satul Tașlâc, r-nul Grigoriopol (Dubăsari). Tatăl său, preotul Pavel Bandurovschi, aflat în acea vreme, în România, în orașul Turnu Măgurele, în scrisoarea de recomandare pentru fiul său, îi scria Arhiepiscopului Nectarie, că timp de 18 ani nu a mai avut nici o veste despre fiul său Daniil, nu știa că e viu, sau e mort. “Am trecut prin mari dureri sufletești și am vărsat multe lacrimi în rugăciune [...] Este de nedescris în a reda bucuria părintească a întâlnirii noastre peste 18 ani [...] Fiul meu, Daniil, este tânăr de ani (are 40 de ani), capul său, însă, este acoperit cu căruntețile unui bătrân, semn că a îndurat incredibile suferințe”.
La biserica din satul Tașlâc, cântărețul Daniill a slujit până în anul 1962, apoi, în perioada anilor 1962-1970 a fost cântăreț la Biserica ”Adormirea Maicii Domnului” din orașul Soroca. La data de 5 aprilie 1970 a fost hirotonit în treapta de diacon și peste două zile, în treapta de preot, pe seama  bisericii din satul Copceac, r-nul Suvorov (actualmente Ștefan-Vodă).
În anul 1974, preotul Daniil Bandurovschi a fost numit paroh al Bisericii ”Acoperemântul Maicii Domnului” din satul Carahasani, acelaș raion. Timp de aproape patru decenii, părintele Daniil a slujit cu demnitate în această parohie. Pe parcursul activității sale pastorale a fost decorat cu mai multe distincții bisericești, o perioadă de timp a fost și duhovnicul protopopiei de Tighina. Trece la Domnul, la 26 octombrie 2011, la vârsta de 94 de ani pământești. Slujba înmormântării a fost săvârșită de către un sobor de preoți în biserica din Carahasani.



Extras din cartea: 
Protoiereu Ioan LISNIC, Clerici ortodocși din Basarabia și Transnistria în închisorile comuniste, Iași, Editura Stef, 2019, p. 16-18





                       Biserica “Acoperemântul Maicii Domnului” din Carahasani







vineri, 4 octombrie 2019

Cântărețul bisericesc Serghie Colisnicenco- acuzat de spionaj în favoarea României și condamnat la moarte prin împușcare








Cântărețul bisericesc Serghie Colisnicenco-
acuzat de spionaj în favoarea României și condamnat la moarte prin împușcare


 Serghie Colisnicenco s-a născut în anul 1899 în localitatea Grigoriopol,  jud. Tiraspol.  Avea studii medii. Până în anul 1917 a locuit împreună cu părinții săi. Apoi, a activat în calitate de cântăreț bisericesc, până la mijlocul anilor 30, ai sec. al XX-lea, când majoritatea bisericilor din RASSM au fost închise. Pe lângă activitatea sa de cântăreț bisericesc, a lucrat și în calitate de  contabil la ferma colhozului, în colhoz și la baza de petrol din Grigoriopol. A mai activat si în calitate de învățător de muzică la școala din Grigoriopol, a organizat și a condus corul și fanfara colhozului.
În anul 1934, Serghie Colisnicenco a fost arestat „pentru huliganism”. Judecata a avut loc în luna februarie 1935, fiind condamnat la 5 ani de detenție. A fost arestat pentru faptul, că fiind contabil în colhoz, a scos-o cu forța din cabinetul său de lucru pe șefa fermei, comsomolistă, care avea un comportament scandalos. Autoritățile locale, dorind să se răzbune și tot odată să bage frica în credincoși au organizat o judecată publică, la care au fost obligați să fie prezenți toți membrii colhozului, fostul cântăreț bisericesc fiind condamnat la 5 ani de închisoare. Timp de 3 luni petrecute în închisoarea din Tiraspol, a pus sticle la geamuri, îndeplinind și alte lucrări ușoare, apoi a fost eliberat.
 La 20 februarie 1938, Serghie Colisnicenco, contabilul bazei de petrol din Grigoriopol a fost arestat de către colaboratorii secției NKVD și încarcerat în închisoarea din Tiraspol. Era acuzat de spionaj în favoarea României, conform art. art. 54-1 p. „a” CP al RSSU. După mai multe  interogatorii, a fost stabilit rechizitoriu în care se menționa, că „În anul 1937, Colisnicenco S. F. a fost recrutat pentru a face spionaj în favoarea României […], aduna și transmitea informații despre volumul de combustibil în depozitul bazei de petrol, dislocarea armatei sovietice la frontieră [...] Avea și o însărcinare subversivă, ca în caz de război, să arunce în aer baza de petrol din Grigoriopol. În continuare, se mai menționa, că având în vede activitatea contrarevoluționară a inculpatului Colisnicenco S. F., dosarul penal să fie transmis organului de justiție, spre examinare în cadrul Consfătuirii Troicii NKVD din URSS.
Judecata a avut loc la 1 octombrie 1938, inculpatul Colisnicenco a fost condamnat la pedeapsa capitală, moarte prin împușcare. Sentința de judecată a fost executată la 5 octombrie, la Tiraspol .
La 18 iunie 1960, soția fostului cântăreț Serghie, Anastasia  Colisnicenco, expediază o scrisoare pe adresa Președintelui Prezidiumului Sovietului Suprem al RSSM, în privința reabilitării soțului ei. În scopul efectuării unor investigații suplimentare a fost însărcinată Procuratura Militară, districtul Odesa care a și examinat dosarul. La 6 septembrie, Procurorul Militar expediază un Protest pe adresa Tribunalului Militar, districtul Odesa, în care se arăta nevinovăția  lui Colisnicenco. Tribunalul Militar, întrunit în ședința din 10 octombrie 1960, ia următoarea decizie: “Hotărârea Consfătuirii Troicii NKVD din RASSM de la  1 octombrie 1938, în privința condamnării inculpatului Colisnicenco Serghei Fiodorovici, se anulează, din cauza lipsei de probe” și se reabilitează post-mortem.


Extras din cartea: 

Protoiereu Ioan LISNIC, Clerici ortodocși din Basarabia și Transnistria în închisorile comuniste, Iași, Editura Stef, 2019, p. 43-45












marți, 1 octombrie 2019

Preotul Ștefan Serbin - condamnat la pedeapsa capitală, moarte prin împușcare





Preotul Ștefan Serbin - condamnat la pedeapsa capitală, moarte prin împușcare



                    Preotul Ștefan Serbin s-a născut la 2 ianuarie 1877 în familia lui Grigore Serbin din localitatea Mahala, suburbia orașului Dubăsari. Avea studiile școlii populare, celelalte cunoștințe le-a căpătat prin autoinstruire. În anul 1929, devine cântăreț la biserica din Roghi, Dubăsari, apoi, este transferat de către autoritățile bisericești, cântăreț la biserica din satul său natal. În perioada 1916-1917 a fost mobilizat în armată și după revenire a continuat activitatea sa de cântăreț bisericesc. A fost hirotonit în trepta de diacon în anul 1925 și în 1930, hirotonit preot pe seama bisericii din localitatea Goian, Dubăsari, apoi transferat la biserica din Mahala.
La 6 martie 1931, părintele Ștefan Serbin a fost arestat de către colaboratorii organelor GPU din RASSM și încarcerat în închisoarea din Tiraspol. Deși hotărârea inițierii anchetei și arestării a fost întocmită abia la 18 martie. Împreună cu părintele Ștefan au mai fost arestați și acuzați de activitate antisovietică, încă cinci preoți transnistreni: Leonid Gonciarov, protopop și preot la biserica din Delacău, raionul Grigoriopol; Grigore Chirilenco, preot la biserica din Lunga, raionul Dubăsari; Serghie Slavinschi, preot la biserica din Dubăsari; Grigore Orlov și Iacob Parabin, locuitori ai orașului Dubăsari.
În rechzitoriul din 25 mai 1931 se scria cum că preoții sus numiți, “vorbeau între ei pe teme antisovietice, despre necesitatea unei lupte împotriva puterii și manipularea enoriașilor din parohii în spiritul rezistenței împotriva tuturor activităților organizate de către putere /colectivizarea, campania de semănat, planurile impozitelor financiare ș.a.\ Cu scopul desfășurării unei agitații contrarevoluționare și răspândirea zvonurilor provocatoare, foloseau fanatismul religios al credincoșilor și unele momente de nemulțumire ale unor țărani [...]  Pentru schimbul de informării, de păreri și stabilirea unor planuri de măsuri în activitatea lor antisovietică, membrii grupării se întâlneau des la Dubăsari, în zilele de piață, în casa preotului Chirilenco Grigore din Lunga, sub pretextul diferitor sărbători bisericești și de familie. Erau informați și primeau instrucțiuni de la preotul Gonciarov Leonid, în timpul vizitei acestuia a parohiilor cercului protopopiei [...]  Activitatea acestei grupări a dus la întârzierea colectivizării satelor din raionul Dubăsari și provocarea unor dificultăți în desfășurarea acțiunilor întreprinse de către partid și puterea locală”.
Despre preotul Ștefan Serbin se menționa în rechizitoriu, cum că “întreținea legături cu ceilalți membri ai grupării. Instrucțiunile primite din partea grupării antisovietice erau executate prin intermediul rudelor sale din satul de baștină, majoritatea fiind țărani înstăriți. Cu scopul desfășurării unei agitații antisovietice,  se folosea de fanatismul religios al maselor, prin răspândirea unor zvonuri provocatoare […] Acuzatului Serbin Ștefan i se incriminează articolul 54-10, CP al RSSU”. Părintele Ștefan a respins toate acuzațiile aduse în adresa sa.
Judecata a avut loc la 17 iulie 1931, în cadrul ședinței speciale a consiliului GPU din RSSU, părintele Ștefan Serbin fiind condamnat la 3 ani de surghiun și deportat în Kazahstan. După ispășirea termenului de deportare, se reîntoarce la locurile natale. Dispunem de date că, la începutul anului 1938, părintele se afla în orașul Pervomaisk (Olviopol), regiunea Odesa. După închiderea bisericilor din RASSM, majoritatea preoților transnistreni erau deportați din “zona de frontieră” în orașul Pervomaisk.
La 9 martie 1938, părintele Ștefan a fost arestat de către agenții organelor NKVD din regiunea Odesa, fiind învinuit de spionaj în favoarea României și încarcerat în închisoarea din Odesa. Judecata a avut loc la 25 septembrie 1938, în cadrul ședinței troicii NKVD, fiind condamnat conform articolului 54-6, 54-10 CP al RSSU,  la pedeapsa capitală, moarte prin împușcare. Sentința de judecată a fost executată la 1 octombrie 1938.




Extras din cartea: 
Protoiereu Ioan LISNIC, Clerici ortodocși din Basarabia și Transnistria în închisorile comuniste, Iași, Editura Stef, 2019, p. 114-116