Călătoria canonică [cu aventuri] a ÎPS Arhiepiscop Gurie la mănăstirea Căpriana
„...Era întuneric, Vlădica a cerut să se aprindă fănarile la trăsură. Când a fost lumina gata, vizitiul a pornit caii și îndată a trosnit ceva, parcă s-a frânt un lemn uscat. Trăsura sta pe loc, s-au frânt ambele arcuri dinainte și roțile s-au alăturat cu cele din urmă. Am văzut, cum călătoria noastră s-a sfârșit. La întrebarea ce e de făcut, Vlădica a propus ca păr. Climent cu vizitiul Varsanufie să încalece pe cai și să răzbtă la mănăstire, de unde ne-ar trimite o trăsură. Păr. Climent a protestat din răsputeri pe motiv că nu știe în care direcție să caute mănăstirea și că poate până dimineața nu o mai găsește și că fiind în locurile acelea mulți lupi ar fi o primejdie pentru Vlădica să rămână în mijlocul pădurii fără apărare. Atunci am propus să-l așezăm pe Vlădica călare și în scopul acesta am pus niște haine pe un cal și am făcut și scări din frâie, însă păr.Clement și aici s-a opus, zicând că e întuneric , drumul lunecos , dacă calul s-ar poticni Vlădica poate cădea jos și să-și vatăme sănătatea... ”
Revista „Luminătorull”, nr. 19-20, 1924, p. 56-61.
.jpg)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu