Preotul Leonid Hodzițchi - martirizat în timpul Marii Terori

Preotul Leonid Hodzițchi -
martirizat în timpul Marii Terori

Preotul Leonid Hodzițchi s-a născut la 6 aprilie 1878 în familia preotului Ioan Hodzițchi, parohul Bisericii ”Adormirea Maicii Domnului” din Korobcino, Regiunea Ekaterinoslav  (actualul Kirovograd, Ucraina). Potrivit recensământului de la mijlocul sec. al XIX-lea, localitatea Korobcino avea 2234 de locuitori, dintre care 1060 erau moldoveni (români). Tânărul Leonid a învățat la Școala spirituală din Ekaterinoslav, după absolvire a slujit o perioadă îndelungată în calitate de cântăreț bisericesc. Între anii 1902-1916 a fost cântăreț la Biserica ”Sf. Nicolae” din Caragaş, Tiraspol, apoi a fost mobilizat în armată, era perioada Primului Război Mondial. Revine la Caragaș după demobilizare, activând în calitate de cântăreț bisericesc. În luna iunie 1918 a fost hirotonit în treapta de diacon, apoi a fost hirotonit preot, slujind timp de un an la biserica din Slobozia, apoi din nou la biserica din Caragaș.

La 3 aprilie 1932, părintele Leonid Hodzițchi a fost arestat și încarcerat în închisoarea din Tiraspol. Colaboratorii GPU din RASSM îl acuzau de ”agitație antisovietică, îndreptată împotriva activităţilor desfăşurate de partid și autorităţile locale”. Conform rechizitoriului din 22 iunie, pe parcursul anchetei a fost stabilit, că “inculpatul Hodzițchi, locuiește în satul Caragaș din anul 1917. În timpul staționării armatei lui Denikin [general al armatei țariste, lider al contrarevoluționarilor albi din timpul războiului civil din Rusia, n.a.] în satul Caragaș, Hodzițchi ajuta armata, în sensul curățirii satului de cei care simpatizau puterea sovietică. Fiul inculpatului Hodzițchi, Alexandru, în anul 1931, a fost condamnat pentru spionaj la pedeapsa capitală prin împușcare, sentință, care mai apoi a fost înlocuită cu o pedeapsă de 10 ani de lagăr. Fiind nemulțumit de politica puterii sovietice și adunând în jurul său personae cu viziuni antisovietice, inculpatul Hodzițchi, făcea agitație antisovietică, îndreptată împotriva activităţilor desfăşurate în localitate […] În anul 1919, la sosirea în satul Caragaș a unităților armatei germane, Hodzițchi a ajutat material armata, identifica și denunța  persoanele care simpatizau puterea sovietică […] În anul 1926, la Caragaș, a avut loc o adunare, legată de gestionarea terenurilor agricole, din cauza protestelor unui grup de chiaburi, puși la cale de Hodzițchi, adunarea a fost zădărnicită[…] Fiind convins, că în curând puterea sovietică va cădea și având intenția de a se răzbuna pe activiștii satului, Hodzițchi păstra lista activiștilor, depistată în locuința sa, în timpul percheziției din 1929 [...] Fiind un element social periculos este de nedorit ca să rămână în zona de frontieră”. Părintele Leonid a respins toate acuzațiile. Judecata a avut loc la 4 august 1932, în cadrul unei ședințe speciale a organelor GPU din RASSM. Părintele a fost condamnat conform art. 54-10 CP RSSU, la 3 ani de surghun în regiunea Arhanghelsk.

În anul 1934, părintele Leonid Hodzițchi se reântoarce la Caragaș, biserica din acea localitate era deja închisă. Autoritățile bisericești îl numesc preot la parohia Șirokaia Balka, regiunea Herson, unde a slujit până în anul 1937, când și acea biserică a fost închisă. După închiderea bisericilor, de regulă, preoţii erau siliţi să părăsească locul de trai din parohii. Părintele Leonid, împreună cu alţi preoţi transnistreni a fost deportat din ”zona de frontieră” în oraşul Pervomaisk (Olviopol), regiunea Odesa. Pentru a se putea întreţine, părintele a fost  nevoit să se angajeze în calitate de hamal la o întreprindere.

La 13 martie 1938, părintele a fost din nou arestat de către agenţii organelor NKVD, fiind încarcerat în închisoarea din Odesa. Era învinuit de ”propagandă și agitație, îndreptată spre demolarea și slăbirea puterii sovietice”. Împreună cu părintele Leonid, au fost arestaţi încă 12 preoți transnisteni, aflați în oraşul Pervomaisk. Erau învinuiţi de ”activitate contrarevoluţionară, ca membri ai unei organizaţii rebele contrarevoluţionare”. La 23 martie 1938 a avut loc judecata, în cadrul şedinţei troicii NKVD din regiunea Odesa, fiind condamnaţi cu toţii la moarte prin împuşcare.

Despre părintele Leonid, în extrasul protocolulului ședinţei troicii NKVD se menţiona, că: ”În anul 1934, după întoarcerea din exil în Caragaș a continuat activitatea sa contrarevoluționară. Devenind membru al unei organizaţii rebele contrarevoluţionare din oraşul Pervomaisk, desfășura o activitate contrarevoluționară printre colhoznici, se pronunța pentru organizarea unei răscoale împotriva armatei roşii în favoarea unei intervenţii străine”. Sentința de judecată a preotului Leonid Hodzițchi a fost executată la 28 martie 1938, fiind martirizat prin împuțcare.

În anul 1957, părintele Leonid Hodzițchi, împreună cu cei 12 preoţi martirizaţi prin împuşcare la Odesa au fost reabilitaţi de Procuratura Regiunii Nicolaev.

Extras din cartea:
Protoiereu Ioan LISNIC, Clerici ortodocși din Basarabia și Transnistria în închisorile comuniste, Iași, Editura Stef, 2019, p. 72-74.