Pomenirea Sf. Fericitei Agafia de la Mănăstirea Cuşelăuca

Pomenirea Sf. Fericitei Agafia 

de la Mănăstirea Cuşelăuca

   La vârsta de numai 12 ani, sfânta, vine la Mănăstirea Cuşelăuca. Aici, în acestă obşte monahală, a continuat să ajute oamenii, îndrumandu-i şi rugându-se pentru ei. Pentru a primi ajutorul lui Dumnezeu în viaţă, mulţi pelerini păşeau  spre această obşte monahală, rugându-se şi întâlnindu-se cu chipul plin de smerenie şi blândeţe a fericitei Agafia.

S-a născut în anul 1819 în satul Păsăţele (Ucraina) în familia lui Ioan şi Eudochia Maranciuc. Părinţii ei mergeau des la locurile sfinte, având o evlavie aparte pentru Lavra Pecerska de la Kiev. Micuţa Agafia dorind şi ea să se închine sfinţilor cinstiţi la Lavra Pecerska îi ruga cu lacrimi în ochi să o ia cu ei, dar părinţii cunoscând greutăţile drumurilor o lăsau în grija apropiaţilor. Odată, pe când avea doar şase ani, îndemnată fiind de harul Sf. Duh, fiind lăsată sub supravegherea rudelor, fetiţa a hotărât că poate ajunge şi singură la Kiev. În drum spre Pecerska Lavra cade într-o fântână pustie şi adâncă, rănindu-şi grav ambele picioare. Părinţii au revenit de la Kiev și neştiind nimic, cu tristeţe au trăit pierderea fiicei şi au plans-o ca trecută în lumea celor drepţi. Se spune că micuţa Agafia a stat în această fântână trei ani, doar ajutată de Dumnezeu şi de îngeri, care, potrivit unor mărturii, au hrănit-o cu mană cerească. Agafia a mărturisit că în fiecare zi doi porumbei îi aduceau de mâncare şi o încălzeau. Aproape de fântână, unde de mult timp se afla Agafia, păştea turmele sale un baci, care aflând-o, a dat de știre părinților ei. Peste ea au dat multe boli şi suferinţe, dar Dumnezeu i-a oferit harul facerii de minuni. Prin rugăciunile sale către Domnul îi vindeca pe cei bolnavi, le dădea grai celor ce nu-l aveau, întorcea vederea orbilor şi auzul surzilor. Într-o bună zi, Agafia a avut un vis: Maica Domnului i-a poruncit să-şi ducă viaţa la cea mai săracă mănăstire din Basarabia – Cuşelăuca. La vârsta de numai 12 ani, vine la Mănăstirea Cuşelăuca. Aici, în acestă obşte monahală, a continuat să ajute oamenii, îndrumandu-i şi rugându-se pentru ei. Pentru a primi ajutorul lui Dumnezeu în viaţă, mulţi pelerini păşeau  spre această obşte monahală, rugându-se şi întâlnindu-se cu chipul plin de smerenie şi blândeţe a fericitei Agafia. A vieţuit la Mănăstirea Cuşelăuca 42 de ani, timp în care nu s-a ridicat niciodată din pat din cauza bolii. Trece la Domnul  la 9 iunie 1873. Înainte de  mutarea din viaţa pământească, a promis că nu va părăsi mănăstirea şi va da ajutor celor care se roagă ei. Pe unii creştini îi certa rău, apoi îi liniştea şi le promitea rugăciunile ei. Aceasta se confirmă prin multele minuni care se întâmplă și în prezent la mormântul ei, dar şi la racla cu moaştele cuvioasei, ce se află spre închinare la mănăstirea Cuşelăuca. Slujba de Canonizare a avut loc la 24 septembrie 2016, fiind trecută în rândul sfinților cu ziua de prăznuire la 9 /22 iunie.

Extras din cartea: LISNIC, Ioan. Viețile sfinților după sinaxar: Compendiu / Protoiereu Ioan Lisnic ; red.: PS Ioan, Episcop de Soroca. ‒ Chișinău : Labirint, 2017. ‒ 210 p. ‒ Apare cu binecuvântarea Înalt Prea Sfințitului Vladimir, Mitropolit al Chișinăului și al Întregii Moldove. ‒ ISBN 978-9975-122-57-3, p.144-145