duminică, 22 iulie 2018

Ieromonahul Alexandru Bancu – condamnat la moarte prin împușcare






Ieromonahul Alexandru Bancu –
condamnat la moarte prin împușcare




Viitorul ieromonah Alexandru,  cu numele de mirean Arhip Bancu s-a născut la 20 februarie 1884 în familie de țărani. Părinții săi erau Constantin și Domnica Bancu din satul Zahorna, jud. Soroca. A fost botezat la 28 februarie în biserica din Recești, sat învecinat cu Zahorna, de către preotul Vasile Munteanu, având nași pe Nicolae, fiul proprietarului Manuil Cuculescu din Recești și Ecaterina, fiica țăranului Vasile Bancu. După absolvirea Școlii spirituale, îndrăgind viața monahală, devine viețuitor al Lavrei Pecerska din Kiev. În perioada 9 septembrie 1902 – 1 august 1905 a făcut ascultare la brutăria mănăstirii, apoi a fost transferat în calitate de chileinic la stăreție. La 9 februarie 1915 este tuns în monahism, apoi în luna decembrie a aceluiași an a fost hirotonit ierodiacon și peste 6 ani, la 7 august 1921 a fost hirotonit ieromonah.
În anul 1923, părintele Alexandru era slujitor la biserica din Iaroslavka, regiunea Cernigov (Ucraina), apoi a fost transferat la Biserica “Adormirea Maicii Domnului”, mitoc al Lavrei Pecerska situat în Leningrad. La 22 august 1930, părintele a fost arestat pe motive politice. Judecata a avut loc la 11 decembrie, în cadrul ședinței troicii GPU din Leningrad, fiind condamnat la 3 ani de lagăr cu confiscarea averii.
După eliberarea din detenție, în anul 1937, ieromonahul Alexandru Bancu  era preot la biserica “Schimbarea la Față a Domnului” din localitatea Koloma, raionul Starorusski, reginea Novgorod. La 6 decembrie 1937 părintele a fost din nou arestat. Era acuzat cum că ar fi fost „...conducător al unei grupări contrarevoluționare, a participat la întruniri ilegale, desfășura o activitate contrarevoluționară și defăima puterea sovietică...”. Părintele a fost judecat la 30 decembrie, în cadrul ședinței troicii NKVD din regiunea Leningrad, conform art. 58-10-11 CP al RSSFR și condamnat la moarte prin împușcare. Executarea sentinței a avut loc la 2 ianuarie 1938, fiind inmormântat în orașul Leningrad. Peste câteva decenii de la proclamarea sentinței, părintele a fost reabilitat.  

                                         Protoiereu Ioan Lisnic








Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu