RELIGIA ŞI ŞTIINŢA
Primii oameni primesc această poruncă de la Ziditorul său, ca să „supuie” şi să stăpânească" natura creată de El. Relaţia dintre om şi natură după voia lui Dumnezeu în grădina Edenului era pentru „ca s-o lucreze şi s-o păzească” (Facere 2, 15). Însă odată cu căderea în păcat pentru neascultare a primilor oameni, ei pierd puterea de a stăpâni natura. Dar păstrându-se în ei „chipul şi asemănarea” Ziditorului se păstrează şi posibilitatea de a se întoarce la relaţiile de la început. Porunca de a stăpâni din nou pământul primeşte omenirea prin Noe, după potop: „Naşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul şi-l stăpâniţi”. (Facere 3, 1).
Legătura dintre om şi natură într-o formă foarte adecvată este arătată în psalmii din Sf. Scriptură, prin natură se reflectă atotputernicia, mărirea şi mila lui Dumnezeu: „Al Domnului este pământul şi plinirea lui; lumea şi toţi cei ce
locuiesc într-însa” (Ps. 23, 1). Asemenea şi despre locul omului în natură: „Ce este omul că-ţi aminteşti de el? Sau fiul omului că-l cercetezi pe el? Micşoratu-l-ai pe dânsul cu puţin faţă de îngeri, cu slavă şi cu cinste l-ai încununat pe el. Pusu-l-ai pe dânsul peste lucrul mâinilor Tale, toate le-ai supus sub picioarele lui”. (Ps. 8, 4-6). Despre răspunderea ce o poartă omul pentru viitorul pământului: „Mila şi adevărul s-au întâmpinat, dreptatea şi pacea s-au sărutat. Adevărul din pământ a răsărit şi dreptatea din cer a privit. Că Domnul va da bunătate şi pământul nostru îşi va da rodul său”. (Ps. 84, - 11-13). Prin această binecuvântare, neamul omenesc primeşte spre „supunere” întreaga natură cu legile ei spre a o „stăpâni”, spre a cerceta legile ei, pentru ca prin muncă să primească de la pământ „rodul său”. Pentru aceasta omul a fost îmbogăţit cu raţiune pentru a-L cunoaşte pe Creatorul său şi pentru a cerceta legile naturii, pentru a le pune în slujba sa.
Odată cu apariţia creştinismului se distruge concepţia păgână cu privire la natură şi în locul ei apare concepţia despre superioritatea sufletului omenesc asupra naturii. Începe era descoperirilor, fenomenelor şi a legilor naturii. Se dovedeşte că pământul este rotund, se roteşte în jurul soarelui şi în jurul axei sale. De către savantul german I. Kepler este descoperită legea mişcării planetelor în jurul soarelui, datorită atracţiei acesteia. De către savantul Newton este descoperită legea atracţiei universale. De alţi savanţi au fost descoperite legile termodinamicii, existenţa curentului electric şi multe alte legi care existau de la crearea lumii şi numai după descoperirea lor intră în folosinţa omenirii pentru a-şi uşura munca fizică şi pentru a-şi ridica nivelul de trai.
Ştiinţa adevărată niciodată n-a fost în contrazicere cu religia, dimpotrivă, ştiinţa poate să completeze religia şi credinţa în Dumnezeu. Însă această cale de a-L cunoaşte pe Dumnezeu este foarte lungă şi infinită pentru raţiunea omenească, asemenea cum şi ştiinţa este şi va fi nedefinită, fiindcă aşa este voia lui Dumnezeu, precum au fost încâlcite limbile celor ce construiau turnul Babel, pentru ca omul să nu-şi măsoare puterea cu Creatorul său. După teoriile lui Kant, fiind susţinut mai târziu de mari savanţi ca: James, Einstein, Poincare ş.a., şi chiar până astăzi se vorbeşte foarte mult de relativitatea ştiinţei în genere.
Progresul tehnico-ştiinţific, graţie numeroaselor descoperiri în ştiinţă, ridică considerabil bunăstarea omenirii, însă, după cum este îndreptat gândul omenesc mai mult spre cele pământeşti de a cuceri şi a stăpâni, odată cu descoperirea anumitor legi fizico-chimice, spre slujba oamenilor, apare arma chimică, iar mai târziu cea atomică şi cea nucleară care dau naştere unui pericol mare de autodistrugere. „Căci făptura a fost supusă deşertăciunii – nu de voia ei, ci din cauza aceluia care a supus-o cu nădejde. Pentru că şi făptura însăşi se va izbăvi din robia stricăciunii, ca să fie părtaşă la libertatea măririi fiilor lui Dumnezeu”. Căci ştim că „toată făptura împreună suspină şi împreună are dureri până acum” (Rom. 8, 20-22). Adică eliberarea făpturii şi a naturii de la moarte prin renaşterea moral-religioasă a omenirii, care sunt chemaţi să fie „desăvârşiţi, precum şi Tatăl vostru Cel ceresc desăvârşit este” (Mt. 5, 48), care „face să răsară soarele peste cei răi şi peste cei buni şi trimite ploaie peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi”. (Mt. 5, 45), păzind făptura mâinilor Sale şi a naturii. Ştiinţa bună şi folositoare face pe omul cel făcut după Chipul lui Dumnezeu, care se îmbogăţeşte cu virtuţile creştineşti, să se apropie treptat la Asemănarea lui Dumnezeu.
Foarte mulţi savanţi cu renume mondial au fost şi profund religioşi: fizicianul şi matematicianul francez Ampere, fondatorul electrodinamicii, fizicianul francez Becquerel, care a făcut descoperiri In termoelectricitate, matematicianul şi fizicianul francez Pascal – fondatorul hidrostaticii, matematicianul german Gauss, care a adus contribuţii importante în matematică, astronomie şi în fizică, în domeniul magnetismului terestru; fizicianul italian Volta, unul din fondatorii ştiinţei despre electricitate etc.
Marele savant Newton, se spune că îşi descoperea capul ori de câte ori auzea pronunţându-se numele lui Dumnezeu. Fiind încă în viaţă, a pregătit piatra care trebuia să fie aşezată pe mormântul său, incrustând pe ea numele său şi numindu-se rob al lui Dumnezeu.
Fizicianul francez Ampere, în ziua morţii soţiei sale, scrie în carnetul său: „Dumnezeul meu, îţi mulţumesc că m-ai creat, m-ai răscumpărat şi m-ai
luminat cu Dumnezeiasca Ta Lumină”. La moartea lui Ampere, marele fizician Ozanat scrie: „Acest cap venerabil, care judeca toate lucrările şi ştiinţa însăşi, din punct de vedere Divin, se pleca fără rezervă în faţa tainelor şi sub nivelul învăţământului sacru. El îngenunchea în faţa aceloraşi Altare ca şi Descartes şi Pascal”.
Astronomul I. Kepler în cartea sa „Armonia lucrurilor” scrie: „O, Tată al lumii! Tu ce prin lumina firii aprinzi în noi aspiraţii după lumina graţiei Tale, pentru ca să ne duci la lumina măririi! Iată cum îţi mulţumesc eu Ţie, Făcătorul şi Stăpânul meu, că Tu m-ai desfătat prin creaţiunea Ta, căci mult m-a fermecat opera mâinilor Tale”.
Protoiereu Ioan Lisnic
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu