Ieromonahul Vasile Soltițchi – judecat la ani grei de temniță

Ieromonahul Vasile Soltițchi –
judecat la ani grei de temniță

Ieromonahul Vasile, cu numele de mirean Veniamin Soltițchi s-a născut în anul 1904. Avea studiile Școlii spirituale din Edineț pe care le-a absolvit în anul 1921, a Seminarului Teologic din Chișinău și a Facultății de Teologie din Chișinău pe carea le-a absolvit în anul 1931. După absolvirea studiilor intră în ascultare la Mănăstirea Hârbovăț, unde a fost tuns în monahism, hirotonit ierodiacon, apoi hirotonit în treapta de ieromonah.

După eliberarea Basarabiei, la 1 decembrie 1941, părintele ieromonah Vasile Soltițchi este detașat în Transnistria pentru a face misionarism în cadrul Misiunii Ortodoxe din Transnistria. Părintele Vasile a fost repartizat la Mănăstirea “Sf. Pantelimon” din Odesa, unde o perioadă de timp a fost stareț. Mănăstirea s-a reînființat cu osteneala starețului și a celor 6 monahi, viețuitori ai mănăstirii. La început a fost amenajată o casă de rugăciuni unde se săvârșeau serviciile divine, deservind și creștinii din cartierele apropiate ale Odesei.

La 1 martie 1942 a fost sfințită capela mănăstirii de către un sobor de preoți. Urma ca mai apoi să fie readusă la starea sa inițială biserica mare a mănăstirii, cu trei altare. În vara anului 1943 au fost finisate lucrările de reparație a bisericii mari și o parte dintre casele stăreției, unde locuiau cei 6 monahi.

În luna martie 1944, din cauza apropierii trupelor sovietice de Odesa, părintele Vasile Soltițchi revine la Mănăstirea Hârbovăț. La scurt timp, după reînstaurarea puterii sovietice în Basarabia, fiind învinuit de propagandă antisovietică a fost arestat de către agenții Ministerului Securității de Stat (МГБ) din RSSM și judecat. A fost repartizat într-un lagăr de muncă forțată din regiunea Ural (Rusia).

După ispășirea termenului de detenție, părintele Vasile Soltițchi revine la mănăstire. În anul 1961, era viețuitor al Mănăstirii Hârbovăț. Cu un an înainte de închiderea așezămâtului monahal, KGB-iștii puneau la cale închiderea mănăstirii. În urma unei note informative secrete, din 18 aprilie 1961 se arăta că în realizarea planului de închidere a Mănăstirii Hârbovăț, 5 dintre monahi pot să opună rezistență sau pot influiența pe această cale ceilați viețuitori ai mănăstirii. Iată ce se scria în acest document secret: “În timpul de față, în mănăstire locuiesc monahi, judecați pentru activitate antisovietică – Soltițchi, Ceban, Danilov, Timuș și autoritățile bisericești Ursu, Burlea și Popescu Neofit, care pot să opună rezistență sau să influințeze negativ asupra altor monahi. Cu scopul de a evita unele manifestări nedorite din partea acestor persoane, să fie din timp scoși din mănăstire și plasați la alte locuri de trai”.

                                         Protoiereu Ioan Lisnic