joi, 24 iulie 2014

CE NUME PUNEM COPIILOR NOŞTRI. NUMELE DE BOTEZ ȘI ZIUA PATRONULUI SPIRITUAL

CE NUME PUNEM COPIILOR NOŞTRI. NUMELE DE BOTEZ ȘI ZIUA PATRONULUI SPIRITUAL





     Prenumele (numele dat la naştere) fiecărui om îl deosebeşte de milioanele de alţi oameni şi prin aceasta se confirmă unicitatea lui. În ritualul punerii numelui Biserica recunoaşte unicitatea fiecărui copil prin care este obţinut dumnezeiescul dar al personalităţii. În a opta zi înainte de Botez, preotul citeşte o rugăciune specială de punere a numelui celui nou-născut. Prenumele copilului se confirmă prin rostirea în momentul cufundării întreite în apa Botezului şi nu mai poate fi schimbat decât la tunderea în călugărie, care se mai numeşte şi al doilea botez.
     Acest nume îl va deosebi de ceilalţi oameni în relaţiile individuale cu Dumnezeu şi pregătirea pe parcursul vieţii sale pământeşti pentru Împărăţia lui Dumnezeu.
     Conform sfintei Tradiţii în biserica Ortodoxă, copiii se botează cu numele sfinţilor incluşi în calendar în acea perioadă. După un obicei, care în prezent rareori se mai întâlneşte, copilului trebuie să i se pună numele sfântului din ziua naşterii sale. Sfântul, al cărui nume, după botez îl poartă copilul, devine protectorul, rugătorul şi grabnic ajutătorul lui pe parcursul vieţii lui. Niciodată copiilor „chemaţi” nu li se pun prenumele sfinţilor catolici sau ale zeităţilor păgâne, precum şi nume de animale sau păsări, de eroi din poveşti sau mituri (precum: Diana, Afrodita, Venera ş.a). Strămoşii noştri, dacii, puneau nume provenite din cuvintele comune de origine tracă sau romană, cuvinte care exprimau anumite particularităţi ale individului (Albu, Astra, Bucur, Bunu, Negru, Urâta ş.a.), numele zilei în care s-a născut (Marţu, Joia, Duminica ş.a.), nume de animale, arbori, pietre preţioase, flori (Smaranda, Zamfira, Argint ş.a.).
     Odată cu apariţia creştinismului în teritoriul geto-dac a pătruns un număr mare de nume de diferite origini (ebraică, greacă, romană, egipteană, persană ş.a.).
     Aceste prenume s-au înrădăcinat atât de mult în cultura noastră, încât le considerăm autohtone. 
Inovaţiile în lista prenumelor ortodoxe au fost introduse în sec. XIX. În urma acestora până în prezent întâlnim prenume occidentale precum: Adela, Agnesa, Aida, Carolina, Corina, Laura, Otilia, Rozalina ş.a.         Deşi în ultimul timp întâlnim nume de provenienţă străină (Aria, Gutiera, Izabela, Monica, Tereza ş.a.), totuşi în uz se menţin prenume calendaristice ortodoxe tradiţionale.
Înainte de a primi Taina Botezului nou-născutul se înregistrează la Oficiul Stării Civile, apoi este botezat, iar responsabilitatea alegerii numelor revine părinţilor. În cazul în care prenumele ortodox al copilului nu poate fi tradus (Iana – Ioana, Oxana – Xenia, Polina – Apolinaria, Jan – Ioan, Artur – Artenie, Josef – Iosif ş.a.) preotul recomandă părinţilor un nume apropiat după pronunţare de cel străin.
     Se mai întâlnesc prenume în formă populară sau hipocoristică: Arcachie – Arcadie, Arion – Ilarion, Artimon – Artenie, Arvinte – Lavrentie, Dina –Alexandrina ş.a.

     În Biserica Ortodoxă spre deosebire de cea catolică, nu se admite să se numească pruncul cu câteva prenume. La botez fiecare copil primeşte un singur nume, căci şi omul are o singură naştere şi un singur suflet. Prenumele de botez reprezintă sufletul omului unit cu Dumnezeu prin Botez în dreapta credinţă.


Protoiereu Ioan Lisnic






Calendarul ”Glasul Bucovinei” pe anul bisect 1928, Institutul de Arte Grafice și Editură,  Cernăuți, p. 37-39.






Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu