Univers spiritual

marți, 24 martie 2015

Mănăstirile din Basarabia (VI). Mănăstirea Noul - Neamț

Mănăstirile din Basarabia (VI).

Mănăstirea Noul - Neamț

Clopotnița Mănăstirii Noul-Neamț

Zamfir C. Arbure, Basarabia în secolul XIX,

București, Institutul de Arte Grafice Carol Golb, 1898, p. 339-352

luni, 23 martie 2015

Mănăstirile din Basarabia (V). Gradiștea, Călărășeuca și Japca

Mănăstirile din Basarabia (V).
Gradiștea, Călărășeuca și Japca

Mănăstirea Japca

Zamfir C. Arbure, Basarabia în secolul XIX,

București, Institutul de Arte Grafice Carol Golb, 1898, p. 335-339

Mănăstirea Călărășeuca

duminică, 22 martie 2015

Dacă omul acceptă soarta, devine iresponsabil de faptele sale

Dacă omul acceptă soarta,

devine iresponsabil de faptele sale

Adesea îi auzim pe unii creștini că cineva n-ar fi avut noroc sau că așa i-a fost soarta. Dar trebuie să știm că bunătățile și răutățile noastre se mișcă după a noastră voință și numai în religia păgână a romanilor era zeița neamului numită Fortuna care socotea că le aduce noroc. Vorbind despre soartă sau destin dacă omul acceptă învățătura greșită, el nu mai este responsabil pentru faptele sale, își formează o concepție că așa i-a fost destinat, independent de voința sa. Bineînțeles Creatorul nostru îi este cunoscut dinainte ce se petrece cu fiecare dintre noi, dar nu hotărăște ce se va întâmpla.

Altă superstiție este împărțirea zilelor săptămânii în zile bune sau favorabile și zile rele sau nefavorabile, sau chiar periculoase. Spre exemplu, ziua cea dintâi a săptămânii, adică luni, este socotită zi grea și dacă cineva dă lunea bani sau altceva – toată săptămâna va avea cheltuieli: ziua de marți o consideră ca o zi dificilă și o zi favorabilă pentru accidente, nici un lucru nu încep în acea zi .

Să ne aducem aminte că toate zilele facerii au fost binecuvântate de Ziditorul, El nu a făcut zile grele și nu numai că fiecare zi a sfințit-o cu a Sa binecuvântare, dar și după săvârșirea fiecărei a zis că toate sunt bune ( Facerea 1,31). Este adevărat însă că Dumnezeu, Cel ce a făcut lumea și a cuvântat că toate cele făcute sunt bune, trimite uneori asupra noastră pedeapsa pentru păcatele noastre, și zilele rele. Dar nevoile ce cad uneori asupra noastră nu întotdeauna se întâmplă să cadă în anumite zile ale săptămânii.

Protoiereu Ioan Lisnic

sâmbătă, 21 martie 2015

DUMINICA A IV-A DIN POSTUL MARE. POMENIREA SF. IOAN SCĂRARUL – MĂRTURISIOR AL ASCETIZMULUI CREŞTIN

DUMINICA A IV-A DIN POSTUL MARE.

POMENIREA SF. IOAN SCĂRARUL – MĂRTURISIOR

AL ASCETIZMULUI CREŞTIN

În fiecare an, în a patra Duminică a Postului Mare, Sf. Biserică face pomenirea Sf. Ioan Scărarul. Autorul uneia dintre cele mai renumite cărţi de spiritualitate creştină, lucrare de referinţă în literatura ascetică a Bisericii, intitulată „Scara”, sau „Scara raiului”, de unde şi numele sub care va fi cunoscut autorul. Pomenirea Sf. Părinte în a doua jumătate a Postului mare vine să ne îmbărbăteze în luptă şi efortul duhovnicesc. Se prăznuieşte, poate şi din pricina că de la începutul Sfântului Post în mănăstiri se citeşte Scara cuvintelor lui.

Sf. Ioan Scărarul era originar din Palestina, născut în a doua jumătate a secolului VI. La vârsta de 16 ani a intrat sub ascultare la o mănăstire din Muntele Sinai unde se şi călugăreşte. La vârsta de 20 de ani se retrage în pustia Thola, la 8 km de mănăstire şi duce o viaţă de asceză (gr. askesis – exerciţiu, deprindere) într-o peşteră, vreme de 40 de ani. Fiind înconjurat de mulţi pustnici, se retrage într-o peşteră mai îndepărtată sporindu-şi nevoinţele şi făcând experienţa darurilor duhovniceşti ce însoţesc biruinţa asupra patimilor (darul lacrimilor, al rugăciunii neîncetate, etc.), a fost îndrumător al monahilor ce vieţuiau în Sinai, rostind cuvânt de învăţătură în duminci şi sărbători în bisericile din munte. Este ales egumen al Sinaiului, perioadă în care redactează opera, lui de căpătâi „Scara”." După mărturia istoricilor, ar fi murit în jurul anilor 649, în vârstă de 80 de ani, lăsând încă şi alte multe scrieri.

Pentru rugăciunile lui, Dumnezeule, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

vineri, 20 martie 2015

Pomenirea Sfinților Patruzeci de Mucenici din Sevastia Armeniei

Pomenirea Sfinților Patruzeci de Mucenici
din Sevastia Armeniei

La data de 9/22 martie, Biserica Ortodoxă sărbătorește pe Sfinții Patruzeci de Mucenici din Sevastia Armeniei (320). Acești Patruzeci de Mucenici au trăit pe timpul crudului împărat Liciniu (308-321). Deși erau de obârșie din diferite locuri, făceau parte din aceeași ceată ostășească din Sevastia, cetatea Armeniei. Au fost prinși din cauza mărturisirii credinței în Hristos și au fost duși la cercetare. Dar nelăsându-se înduplecați să jertfească idolilor, mai întâi au fost loviți cu pietre peste față și peste gură, dar pietrele în loc sa-i atingă pe ei, se întorceau și loveau pe cei ce le aruncau. Apoi au fost osândiți în vreme de iarnă, să petreacă toată noaptea în mijlocul unui lac, ce se află în apropierea Sevastiei. Pe când se aflau în mijlocul apei, unul dintre ei, nemaiputând îndura gerul, ieșind din lac, a alergat la o baie din apropiere, dar îndată ce a fost atins de căldura de acolo a murit, în vreme ce Mucenicii din lacul înghețat se rugau.

Dar în ceasul al treilea de noapte i-a strălucit o lumină ca soarele, atât de caldă că a izgonit gerul, gheața s-a topit și s-a încălzit apa. Iar din cer spre capetele Sfinților, s-au coborât niște cununi prealuminoase, numai una negăsindu-și stăpânul, se mișca dintr-un loc în altul. Unul dintre ostașii care erau de pază acolo, văzând acea minune , fiindcă pe ceilalți îi cuprinsese somnul, dezbrăcându-se de haine , a sărit în apă , strigând cu glas tare: ” Și eu sunt creștin!”. Așa s-a întregit ceata celor patruzeci, în locul celui ce se lepădase de Hristos. Iar când s-a făcut ziuă au fost scoși din apă și li s-au fărâmat gleznele cu ciocane grele , apoi fiind arși au primit cununa Mucenicilor. Numele celor 40 de M ucenici sunt: Chirion, Candid, Domnos, Isihie, Ieraclie, Smarand, Valent, Vivian, Evnichie, Claudie, Prirsc, Teodul, Eutihie, Ioan , Xantie, Ilian, Sisinie, Aghie, Aetie, Flavie, Acachie, Ecdit, Lisimah, Alexandriu, Ilie, Leonte, Gorgonie , Teofil, Domețian, Gaie, Atanasie, Chiril, Sachirdon, Nicolae, Valerie, Filoctimon, Severian, Iludion, Meliton și Aglaie.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. Amin.