sâmbătă, 12 septembrie 2026

Se împlinesc 38 de ani de la trecerea în veșnicie a preotului Iacov Bădărău

 


Se împlinesc 38 de ani de la trecerea 
în veșnicie a preotului Iacov Bădărău



Iacov Bădărău s-a născut la 10 octombrie 1901, în familia lui Simeon și a Ecaterinei Bădărău (Bodariov), din satul Isacova, jud. Orhei. A fost botezat la 13 octombrie 1901, în biserica din satul natal, de către preotul Alexandru Glijinschi, avându-l drept ajutor pe cântărețul bisericesc Roman Homițchi. Nașul de botez al pruncului a fost Onufrie Tomșa, proprietar din Isacova. Potrivit unei hotărâri a Judecătoriei ocolului rural Orhei din 10 august 1922, Iacov Bădărău a fost adoptat de soții Ion și Achilina Dodon din com. Zahoreni, jud. Orhei. Adoptarea pare să fi survenit în urma pierderii părinților săi, fapt care ar putea explica schimbarea ulterioară a numelui și includerea numelui Dodon în actele sale. După absolvirea studiilor pregătitoare, Iacov Bădărău și-a continuat formarea la Școala Spirituală și, ulterior, la Seminarul Teologic din Chișinău. În vara anului 1916, fiind înscris în documentele școlare sub numele de Bodariov, a fost promovat în clasa a III-a a Școlii Spirituale. Mai târziu, și-a continuat studiile la Seminarul Teologic din Chișinău, pe care l-a absolvit în anul 1925, fiind înscris în actele seminarului sub numele de Bădărău-Dodon[1].

După absolvirea studiilor seminariale, teologul Iacov Bădărău-Dodon a fost numit pedagog la Seminarul Teologic din Chișinău, activând în această funcție timp de patru ani. La 23 septembrie 1928 a fost hirotonit în treapta de diacon la biserica seminarială, iar un an mai târziu, la 16 septembrie 1929 a fost hirotonit preot pe seama Bisericii ”Sf. Arhanghel Mihail” din  localitatea Dahnovici, com. Ciuciuleni, jud. Lăpușna. În 1937, peste opt ani de activitate pastorală a fost transferat la Biserica ”Acoperemântul Maicii Domnului” din Stolniceni, același județ. Timp de doi ani a învățat și la Facultatea de Teologie din Chișinău.

În primul an de ocupație sovietică a Basarabiei (1940–1941), preotul Iacov Bădărău-Dodon s-a refugat peste Prut. În perioada refugiului a slujit la Biserica ”Sf. Ioan Botezătorul” din orașul Corabia, jud. Romanați. În următorul an revine la Stolniceni, unde a slujit până în 1944. După cel de-al doilea refugiu, timp de cinci ani a slujit la Biserica ”Sf. Nicolae” din Minjir, raionul Cărpineni, îndeplinind și funcția de protopop al raioanelor Cărpineni și Leova. La 18 martie 1949 a fost transferat la Orhei, devenind parohul Bisericii ”Sf. Nicolae” din acest oraș. Ulterior, părintele Iacov a fost numit protopop al raioanelor Orhei, Chiperceni, Susleni și Criuleni[2]. Din 1962 până în 1975 a slujit la  Biserica ”Sf. Dimitrie” din Orhei.

Părintele Iacov Bădărău, în anul 1975, din cauza bolii, s-a retras din activitatea clericală, fiind trecut la pensie. De-a lungul anilor de slujire, s-a dovedit a fi un păstor vrednic și râvnitor, statornic preocupat de buna rânduială a bisericii și de cultivarea vieții duhovnicești și parohiale, mai ales în vremurile grele de prigoană împotriva Bisericii.  Pentru rodnica sa activitate pastorală și misionară, în anul 1970 a fost distins cu una dintre înaltele decorații bisericești – mitra.  

La 12 septembrie 1978, părintele Iacov Bădărău și-a încheiat călătoria pământească, la vârsta de 77 de ani. Trupul său a fost așezat spre veșnică odihnă lângă peretele nordic al bisericii[3] în care și-a desfășurat ultimii ani de slujire pastorală, rămânând astfel pentru totdeauna aproape de sfântul locaș pe care l-a slujit cu credință și dragoste.   

 

 

  

                  Protoiereu Ioan Lisnic





[1]ANA, F. 211, inv. 5, d. 580, f. 68; KEB, nr. 32-33, 1916, p. 190; Revista „Luminătorul”, nr. 14, 1925, p. 15.

[2]ANA, F. R-3046, inv. 1, d. 20, f. 61; „Журнал Московской Патриархии”, nr. 9, 1979, p. 28; Viaţa Bisericească în Oltenia. Anuarul Mitropoliei Olteniei. Craiova: Tipografia Sf. Mitropolii a Olteniei, Râmnicului şi Severinului, 1941, p. 801; „Anuarul Arhiepiscopiei Chişinăului”. Chişinău: Tipografia Eparhială „Cartea Românească”, 1930, p. 50; Alexandru Cerga. Bisericile Basarabiei. Dicționar enciclopedic. Vol. IV. Chișinău: Lexon-Prim, 2020, p. 788, 795.

[3]„Журнал Московской Патриархии”, nr. 9, 1979, p. 28; Alexandru Cerga, op. cit.





Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu