Preoții Nicolae Arventiev și Filip Mihul – judecați pentru “agitație antisovietică”

Preoții Nicolae Arventiev și Filip Mihul –
judecați pentru “agitație antisovietică”

Arventiev, Nicolae, preot în parohia Deviza, jud. Cetatea Albă. S-a născut la 1 decembrie 1893 în localitatea Cosăuți, jud. Soroca. După absolvirea Seminarului Teologic a fost hirotonit preot și numit paroh la Biserica Sf. Arh. Mihail  din Seceteni, jud. Chișinău, cu începere de la 14 noiembrie 1917. În anul 1920 a fost transferat la Biserica cu hramul Maicii Domnului  făcătoare de minuni din Tropoclo, jud. Cetatea Albă, iar la 1 iulie 1933 la Biserica Sf. Arh. Mihail din com. Deviza jud. Cetatea Albă.

În primul an de ocupație sovietică (1940-1941), s-a stabilit la Chișinău pentru a se repatria în România. A fost arestat în anul 1941 de către organele NKVD–iste, acuzat de agitație antisovietică și deportat împreună cu membrii familiei, soția Neonila și cei doi copii. Despre viața lor de mai departe nu se cunoaște nimic.

Mihul, Filip, preot în parohia Șoldănești, jud. Orhei. S-a născut la 3 noiembrie 1887. După absolvirea Seminarului Teologic în anul 1910, a fost hirotonit preot și numit paroh al Bisericii Sf. Ap. Petru și Pavel din Șoldănești, jud. Orhei.

În primul an de prigoană împotriva credinței din timpul ocupației sovietice, părintele Filip Mihul a fost arestat de către agenții organelor NKVD–iste. Fiind acuzat de ”agitație antisovietică”, a fost judecat la 10 ani de lagăr în Siberia, de unde nu s-a mai întors.

                                               Protoiereu Ioan Lisnic

Preoții Pavel Ciachir, Mihail Ghilea și Nicanor Maleschii – martirizați în timpul persecuțiilor sovietice

Preoții Pavel Ciachir, Mihail Ghilea și Nicanor Maleschii –
martirizați în timpul persecuțiilor sovietice

 

Biserica din Unțești, Ungheni

Ciachir, Pavel, preot în parohia Enăchești (Enichioi), jud. Cahul. S-a născut la 15 ianuarie 1913. Avea studiile Seminarului Teologic din Ismail și a Facultății de Teologie din Chișinău. După absolvirea Seminarului Teologic a fost numit cântăreț la Biserica Sf. Nicolae din Turlachi, suburbia orașului Cetatea Albă, cu începere de la 1 octombrie 1932. A fost hirotonit preot în anul 1938 și numit paroh la Biserica Sf. Nicolae din Enăchești, jud. Cahul, păstorind credincioșii din această parohie până în vara anului 1941.

La retragerea trupelor sovietice din Basarabia, părintele Pavel Ciachir a fost arestat și omorât de către autoritățile comuniste.

Ghilea, Mihail, preot în parohia Unțești (oficiul Ungheni), jud. Bălți. S-a născut la 11 ianuarie 1890. După absolvirea Școlii de cântăreți a fost numit la Biserica Nașterea Maicii Domnului din Nagoreni, jud. Hotin, cu începere de la 15 mai 1918. În anul 1940 era preot la Biserica cu hramul Toți Sfinții din Unțești, jud. Bălți.

În primul an de ocupație sovietică (1940-1941), părintele Mihail Ghilea a fost arestat de către agenții organelor NKVD – iste, fiind învinuit că ar fi fost ”agent al Serviciului de spionaj român„. A fost exilat în regiunea Barnaul unde a fost judecat în 1942, aplicându-i-se pedeapsa capitală.

 Maleschii, Nicanor, preot în parohia Palanca, jud. Cetatea Albă. S-a născut la 18 februarie 1905. După absolvirea Seminarului Teologic a fost hirotonit preot și numit paroh al Bisericii Nașterea Maicii Domnului din com. Palanca, jud. Cetatea Albă cu începere de la 25 septembrie 1927.

La retragerea trupelor românești din Basarabia, părintele Nicanor Maleschii se afla la Cetatea Albă. A fost împușcat în stradă, de către evreii comuniști Zukermann și Burmann, în ziua de 28 iunie 1940.

        

                                     Protoiereu Ioan Lisnic

Preotul Vladimir Loghin - judecat la ani grei de lagăr în Siberia

Preotul Vladimir Loghin -
judecat la ani grei de lagăr în Siberia

S-a născut în anul 1880. După absolvirea Seminarului Teologic în 1901, a fost hirotonit preot pe seama parohiei Hulboca, jud. Orhei cu Biserica Sf. Nicolae. În anul 1908 a fost transferat la Biserica Adormirea Maicii Domnului din Vulcănești, jud. Ismail, iar în 1921, slujitor la Biserica Sf. Arh. Mihail din Chișinău (”soborul vechi”).

Pentru merite în activitatea pastorală a fost decorat în repetate rânduri cu distincții bisericești, fiind ridicat la treapta de protoiereu. Ultima parohie a părintelui Vladimir Loghin a fost Biserica Sf. Ap. Petru și Pavel din orașul Tighina.

În primul an de ocupație sovietică (1940-1941), a fost arestat de către agenții organelor NKVD-iste și deportat în Siberia. Despre viața lui de mai departe nu se cunoaște nimic.

                                            

                                           Protoiereu Ioan Lisnic

Preotul Gavriil Doliscinschi - arestat și deportat în Siberia

Preotul Gavriil Doliscinschi -
arestat și deportat în Siberia

Biserica din Țahnăuți, jud. Orhei

S-a născut în 1874. După absolvirea Școlii spirituale în anul 1894, a fost numit în serviciul de cântăreț la Biserica Pogorârea Sf. Duh din com. Seliștea, jud. Chișinău. Conform cerii înaintate, la 21 august 1903, a fost transferat în calitate de cântăreț la Biserica Nașterea Maicii Domnului din Țahnăuți, jud. Orhei.

A fost hirotonit preot cu examen de preot în anul 1918 și numit paroh la Biserica Nașterea Maicii Domnului din Butuceni, jud. Orhei. Ultima parohie a preotului Gavriil Doliscinschi a fost s. Valea Trăisteni (com. Boldurești), jud. Lăpușna, cu Biserica Adormirea Maicii Domnului, numit la 10 octombrie 1926.

În primul an de prigoană împotriva credinței din timpul ocupației sovietice (1940-1941) a fost arestat și deportat în Siberia. Potrivit altei surse, părintele Gavriil Doliscinschi a fost omorât în timpul persecuției sovietice din 1940-1941.

                                      Protoiereu Ioan Lisnic

Preotul Alexandru Bobeică - unul dintre preoții deportați în Siberia

Preotul Alexandru Bobeică -
unul dintre preoții deportați în Siberia

S-a născut în localitatea Glavani, jud. Cetatea Albă. După absolvirea Seminarului Teologic a fost hirotonit preot și numit paroh la Biserica Sf. Arh. Mihail din Ceramurza, jud. Tighina (în prezent Nadrecinoe, r-nul Tarutino, regiunea Odesa), cu începere de la 28 iunie 1907. În anul 1916 a fost numit administrator economic al Școlii Eparhiale de Fete din Chișinău cu suspendare din serviciul parohial. Pentru merite în activitatea pastorală părintele Alexandru a fost decorat în repetate rânduri cu distincții bisericești fiind ridicat la rangul de protiereu. 

În anul 1930 era preot iconom stavrofor, profesor de religie la Liceul Eparhial de Fete din Chișinău și președinte al Consiliului economic al acestei instituții, ales de către Congresul eparhial.

După instaurarea puterii sovietice din 1940-1941 a fost arestat de către agenții organelor NKVD-iste și deportat în Siberia, de unde nu s-a mai întors.

                                           Protoiereu Ioan Lisnic

Preotul Gheorghe Fotescu ( Motescu) – omorât în chinuri groaznice

Preotul Gheorghe Fotescu ( Motescu)* –
omorât în chinuri groaznice

S-a născut la 9 noiembrie 1896 în com. Volcineț, jud. Lăpușna. Avea studiile Seminarului Telogic din Chișinău și a Facultății de Medicină din Iași. După absolvirea Seminarului Teologic în anul 1921, a fost hirotonit preot și numit paroh al Bisericii Adormirea Maicii Domnului din Găureni, jud. Lăpușna. În anul 1927 a fost transferat la Biserica Sf. Alexandru Nevschi, parohia Cimitirului din orașul Tighina.

Pe parcursul anilor slujiți în parohia Cimitirului din orașul Tighina (1927-1940), părintele Gheorghe Fotescu a desfășurat o activitate pastorală și misionară rodnică. Din inițiativa cucerniciei sale a fost înființată pe lângă biserică o societate de ajutor reciproc și asigurări în cazuri de moarte. Până în anul 1940, în apropierea Bisericii Sf. Alexandru Nevschi din Tighina se construia un cămin bisericesc.

La retragerea trupelor românești din Basarabia, în ziua de 28 iunie 1940, bandele ”iudeo-comuniste” terorizau populația locală. La Tighina, avocatul Glinsberg a împușcat demonstrativ, în stradă, doi funcționari ai prefecturii. Împreună cu alți evrei, l-au reținut în stradă pe preotul Gheorghe Fotescu pe care l-au maltratat și l-au supus la diferite chinuri. I-au tăiat limba și urechile, apoi l-au dus în altar și au incendiat biserica. Astfel, ”în foc au sfârșit și preotul și biserica”. 

                                           

                                   Protoiereu Ioan Lisnic

---

* Potrivit unor constatări ale d-lor S. P.Socolovscaia, profesoară și S.A.Bazilevscaia, bibliotecar-arhivist, membru al Comisiei Episcopiei de Tiraspol și Dubăsari  pentru pregătirea actelor de canonizarea preoților neomartiri din sec. al XX-lea, inscripția de pe mormântul (кладбищенская надпись) preotului martir Motescu din Tighina este G.Fotescu, С. П. Соколовская,  С. А.  Базилевская, Непоколебимая вера Феодосия Светенко, священника церкви Рождества Богородицы предместья Гиска города Бендеры, Сборник материялов Международной научно -  практической конференции,18 ноября 2010 года, Рыбница, 2010, p. 81

Părintele – diacon Vasile Stihie

Părintele – diacon Vasile Stihie

S-a născut la 1 martie 1888. După absolvirea Școlii spirituale a fost numit cântăreț la Biserica Sf. Dimitrie din Văscăuți, jud. Soroca, cu începere de la 13 septembrie 1906. În anul 1908 a fost transferat la Biserica Sf. Atanasie din Cimechioi, jud. Cahul, apoi numit în calitate de cântăreș la Catedrala Schimbarea la Față din or. Bolgrad. A fost hirotonit în treapta de diacon pentru Catedrala din Bolgrad la 21 septembrie 1914, iar la 10 mai 1916, numit diacon la Catedrala Acoperemântul Maicii Domnului din or. Ismail.

Pentru merite deosebite a fost ridicat în treapta de protodiacon.  La 1 ianuarie 1924 a fost transferat la Biserica Episcopală cu hramul Sf. Împărați Constantin și Elena din or. Ismail, iar la 1 octombrie 1930, numit slujitor la Biserica grecească Sf. Mc. Ioan cel Nou de la Suceava din or. Cetatea Albă.

La 28 iunie 1940, în contextul retragerii armatei și administrației române din Basarabia, bande anarhice au început să jefuiască tot ceea ce le ieșea în cale. În momentul în care au încercat să prade Biserica „Sfântul Ioan de la Suceava” din Cetatea Albă, părintele diacon Vasile Stihie, împreună cu preotul paroh Hrisant Fotescu, au încercat să se opună. Pentru gestul lor, ambii au fost amenințați cu moartea. Ulterior, după revenirea autorităților române în 1941, părintele Hrisant Fotescu și-a reluat slujirea de paroh la aceeași biserică. În ceea ce îl privește pe diaconul Vasile Stihie, acesta este consemnat în anul 1942 ca slujitor la Catedrala din Odesa, în cadrul Misiunii Ortodoxe din Transnistria. 

                                     Protoiereu Ioan Lisnic