Activitatea editorială a Arhimandritului Visarion Puiu la Chișinău, cu anexa lucrării în original: Tablou provizoriu al monumentelor istorice din Basarabia „Biserici şi mănăstiri”
În timpul aflării sale la
Chişinău, Arhimandritul Visarion Puiu, activând în funcțiile de Director al
Seminarului Teologic şi din decembrie 1918, Exarh al mănăstirilor din Basarabia
(1918 – 1921) a fost şi un reprezentant activ al Comisiunii Monumentelor
Istorice din Basarabia, fondată în 1919[1].
Această Comisiune avea ca scop inventarierea monumentelor şi odoarelor vechi de
la mănăstiri şi biserici, conservarea şi restaurarea lor. La sfârşitul anului
1920, Arhimandritul Visarion întocmeşte un Tablou
provizoriu al monumentelor istorice din Basarabia „Biserici şi mănăstiri”,
lucrare ce constituie prima inventariere a bisericilor şi mănăstirilor din
Basarabia după Marea Unire din 1918. În scurt timp, arhimandritului i se
încredinţează conducerea Societăţii Istorico-Arheologice din Chişinău. Mai
conducea, de asemenea, Societatea culturală a clerului şi cea de binefacere a oraşului,
care asigura zilnic cu hrană de la 4 până la 5 sute de săraci[2].
Societatea Istorico-arheologică
bisericească a fost întemeiată în aprilie 1904 şi a funcţionat până în 1944.
Membrii societății, desfăşurând o activitate fructuoasă au lăsat un bogat patrimoniu
ştiinţific şi cultural. Printre membrii ei au fost: I. Halipa, I. Parhomovici,
V. Curdinovschi, V. Puiu, C. Tomescu, N. Iorga, Al. Lapedatu, P. Constantinescu
– Iaşi ş.a. În
În 1919, pe paginile Revistei
Societăţii Istorico-Arheologice Bisericeşti din Chişinău (vol. XI), este
publicată lucrarea Arhimandritului Visarion Puiu, Monăstirile din Basarabia, având 95 de pagini. Este prima lucrare
consacrată vechilor mănăstiri basarabene după Marea Unire din 1918. În cuvântul
de introducere autorul arată că lucrarea de faţă apare din dorinţa de a aduce
la cunoştinţa cititorului „această a noastră frumoasă bogăţie
naţională-bisericească, aşa cum s-a găsit ea în anul realipirii Basarabiei la patria
mamă în 1918 şi ca un îndemn pentru istoricii iscusiţi, să le cerceteze, să
scoată la iveală documentele şi datele trebuitoare, din care după aceea, să se
poată alcătui monografiile lor în chipul dorit”. Arată că această lucrare „nu
se poate face fără cunoaşterea limbii ruse necunoscută cărturarilor noştri din
vechiul regat, din care pricină şi cercetările ca şi descrierile privitoare la
această latură a neamului nostru, până acum sunt puţine şi neîndestulătoare în
limba română; şi viaţa mănăstirilor basarabene s-a manifestat mai mult tocmai
în acea vreme”.
În această lucrare, autorul
împarte mănăstirile basarabene după felul cum au fost ctitorite, în trei
categorii: mănăstiri domneşti – Vărzăreşti, Căpriana şi Ismail; mănăstiri
boiereşti – Hâncu şi Suruceni; mănăstiri întemeiate de monahi şi credincioşi[5].
Bazată pe materialul documentar cules până la acea dată, autorul prezintă câte
un scurt istoric a fiecărei mănăstiri, dă numele ctitorilor şi cârmuitorilor
din pomelnicile mănăstireşti. Această lucrare, fiind cea mai fundamentală şi
mai sistematică din acest gen, stă până în prezent la baza istoriografică a
tuturor cercetărilor ce oglindesc viaţa monahală şi istoria mănăstirilor
basarabene[6].
În 1919, la tipografia
societăţii de editură „Luceafărul” din Chişinău, se editează lucrarea
Arhimandritului Visarion Puiu, O Românie
nouă, extrasă din ziarul, România nouă, nr. 220 din 20 noiembrie 1918,
având 13 pagini. Iar în 1920 la tipografia „Glasul Ţării” din Chişinău se
editează lucrarea, Predici pentru oraşe,
avân 232 pagini[7].
La 1 decembrie 1920, membrii
Comisiunii Monumentelor Istorice din Basarabia, întruniți într-o ședință, pun
în discuție raportul lucrării Tablou
provizoriu al monumentelor istorice din Basarabia „Biserici şi mănăstiri”,
întocmit și prezentat de către Arhimandritul Visarion Puiu. Lucrarea a fost
aprobată, atât de Comisiunea de la Chișinău, cât și de cea centrală de la
București, servind drept instrument de lucru pentru inventarierea lăcașelor de
cult din Basarabia fiind declarate drept monumente istorice. La data de 4
decembrie, într-un raport adresat președintelui Comisiunii centrale de la
București, Paul Gore, președintele Comisiunii, secțiunea Chișinău, îi scria: „Avem
onoarea a vă prezenta un exemplar din Tabloul
provizoriu al bisericilor şi monăstirilor basarabene, care potrivit legii,
urmează a fi socotite monumente istorice, întocmit după informații culese
direct și din diferite izvoare cu caracter oficial de P. C. Sa părintele
Arhimandrit V. Puiu, membru în secțiunea din Chișinău, pentru a fi publicat, -
până la întocmirea unui buletin complet și definitiv, - spre a fi cunoscut
persoanelor care ar dori să facă asupra lor cercetări ulterioare istorice sau
de conservare. Acestui tablou va urma la timp altul, arătând: Cetățile,
ruinele, movilele și felurite urme cu însemnătate istorică în această lature a
țării”. Președintele Comisiunii
centrale de la București a scris următorul răspuns: „Domnule Coleg, În numele
Comisiunii Monumentelor Istorice am onoare a vă exprima vii mulțumiri pentru
tabloul bisericilor din Basarabia, ce urmează a fi declarate monumente istorice
pe care ați binevoit a ni-l înainta”.
Potrivit titlului lucrării, cât
și celor menționate în raport, autorul a realizat un Tablou provizoriu..., „până la întocmirea unui buletin complet și
definitiv”, fără ca cineva să aibă pretenții că e incompletă, fiind totuși
prima lucrare de inventariere a bisericilor şi mănăstirilor din Basarabia după
Marea Unire din 1918. Lucrarea nu a mai fost modificată, dar nici publicată,
fiindcă doar peste câteva luni autorul a plecat de la Chișinău. La 25 martie
1921, Arhimandritul Visarion Puiu a fost hirotonit arhiereu, cu titlul de
Episcop al Argeşului.
Lucrarea n-a fost publicată
nici în perioada respectivă nici până în prezent, cu excepția transcrierii ei
în 2015, de către arhitectul și muzeograful Eugen Bâzgu, autorul studiului, Un repertoriu al bisericilor de lemn și zid
din Basarabia, alcătuit de Arhimandritul Visarion Puiu la 1920. Lucrarea Tablou provizoriu... se păstrează în
manuscris la Arhiva Comisiunii Monumentelor Istorice din România, dosarul Monumente
istorice din Basarabia 1919-1921. Corespondența și Lista monumentelor din
Basarabia, pe județe:
Bălți, Cahul, Cetatea Albă,
Chișinău, Hotin, Ismail, Orhei, Soroca, Tighina[8].
Vă propunem în continuare
lucrarea Arhimandritului Visarion Puiu, Tablou
provizoriu al monumentelor istorice din Basarabia „Biserici şi mănăstiri”, în
original. Acest studiu cât și numeroasele lucrări scrise de către vrednicul de
pomenire, Mitropolitul Visarion Puiu (1879-1964), sunt până în prezent opere de referință pentru
mulți cercetători.
Prot. Dr. Ioan Lisnic
[1]Protoiereu Ioan Lisnic. Mitropolitul Visarion Puiu: Viața și opera sa bisericească. Chişinău: Editura „Labirint”, 2010, p. 43-45.
[2] Iosif M. Parhomovici. Scurtă schiţă istorică despre Societatea Istorico-arheologică bisericească din Basarabia. În revista Societăţii, vol. XIX, Tipografia Eparhială, Chişinău, 1928, p. 406.
[3] Elena Ploşniţă. Protejarea patrimoniului cultural – funcţie distinctivă a Societăţii
Istorico-Arheologice Bisericeşti. În Revista „Luminătorul”, nr.3, 1999, p.
32 – 36.
[4] Mitropolit Visarion Puiu. Însemnări din viaţa mea. Ed. „Trinitas”,
Iaşi, 2004, p. 69.
[5] Arhimandrit Visarion Puiu,. Mănăstirile din Basarabia, p. 3 – 5.
[6] Diac. Lect. Drd. Eugen Onicov. Reflecţii
istoriografice asupra istoriei vieţii monahale din Basarabia. În
Revista „Luminătorul”, nr. 3, 2004, p. 26 – 27.
[7]Zilele „Mitropolit Visarion Puiu” – Paşcani, 2000, p. 71 – 76.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu