Ierodiaconul Pahomie Timuş - condamnat în baza unor acuzaţii confuze

 

Ierodiaconul Pahomie Timuş - 

condamnat în baza unor acuzaţii confuze 

                                                   Mănăstirea „Hârjeuca”

Pahomie Timuş s-a născut în anul 1894 în localitatea Ghetlova, jud. Orhei. La vârsta de 17 ani intră în ascultare la Mănăstirea „Ţigăneşti”. A fost înrolat în armata ţaristă, fiind trimis pe front în timpul Primului Război Mondial. În anul 1919 revine la aceeaşi mănăstire.

Viitorul ierodiacon Pahomie, în anul 1920 a fost transferat la Mănăstirea „Hârjeuca”, fiind tuns în monahism în 1926 şi hirotonit ierodiacon în 1934. În anul 1943 îndeplinea funcţia de iconom al mănăstirii.

La 23 martie 1945, ierodiaconul Pahomie Timuş a fost arestat, fiind învinuit că ar fi denunţat jandarmeriei române trei cercetaşi ai armatei sovietice. Ierodiaconul Pahomie a negat însă învinuirile. Judecata a avut loc la 15 august 1945, fiind condamnat de Tribunalul Militar la 10 ani privaţiune de libertate, cu confiscarea averii şi lipsirea din drepturile politice pe un termen de cinci ani.

După ispăşirea termenului de detenţie, părintele ierodiacon revine la baştină. În anul 1961 era vieţuitor al Mănăstirii „Hârbovăţ”. Cu un an înainte de închiderea aşezământului monahal, KGB-iştii puneau la cale închiderea mănăstirii. Într-o notă informativă secretă din 18 aprilie 1961 se arăta că în realizarea planului de închidere a Mănăstirii „Hârbovăţ”, cinci dintre monahi pot să opună rezistenţă sau pot influenţa pe această cale ceilalţi vieţuitori. Iată ce scria în acest document secret: ”În timpul de faţă, în mănăstire locuiesc monahi, judecaţi pentru activitate antisovietică – Soltiţchi, Ceban, Danilov, Timuş şi autorităţile bisericeşti Ursu, Burlea şi Popescu Neofit, care pot să opună rezistenţă sau să influenţeze negativ asupra altor monahi. Cu scopul de a evita unele manifestări nedorite din partea acestor persoane, să fie din timp scoşi din mănăstire şi plasaţi la alte locuri de trai”.

Ierodiaconul Pahomie Timuş a fost reabilitat de către Procuratura R. Moldova abia peste cinci decenii, la 18 iunie 1997.

 

 

Extras din cartea:

Protoiereu Ioan LISNIC, Clerici ortodocși din Basarabia și Bucovina de Nord în închisorile comuniste, Centinarul Marii Uniri, 1918-2018, Chișinău, Cuvântul ABC, 2018, p. 281.