Preotul martir Nicolae Georgescu–Edineț
126 ani de la naștere
Preotul martir
Nicolae Georgescu – Edineț s-a născut la 27 noiembrie 1891 în familia preotului
Toma Georgescu din Vălenii de Munte, jud. Prahova. Avea studiile Seminarului
Teologic din București, pe care le-a absolvit în anul 1912 și a Facultății de
Teologie, urmând apoi cursurile facultăților de Filosofie și Drept din cadrul
Universității din București. În perioada anilor 1916-1919 a fost mobilizat pe
fronturile Primului Război Mondial, fiind demobilizat în grad de sublocotenent[1].
În anul 1921,
viitorul preot Nicolae Georgescu a fost numit de către Ministerul Cultelor și
Artelor, inspector al Seminariilor Teologice. La 11 aprilie 1925 a fost
hirotonit în treapta de diacon și în a doua zi hirotonit preot pe seama
parohiei “Adormirea Maicii Domnului” din Filipești Târg, jud. Prahova[2].
La 1 septembrie
1925, părintele Nicolae este numit director al Seminarului Teologic din Edineț,
fosta Școală spirituală transformată prin Decret Regal la 23 noiembrie 1923 în
seminar teologic. A fost numit și paroh al Bisericii “Nașterea Maicii Domnului”
din localitatea Voronovița (oficiul Chelmenți), jud. Hotin[3].
Dorind să
contribuie la afirmarea națiunii și a valorilor românești, într-o zonă a
ținutului Hotin, unde în unele localități etnicii români erau în minoritate,
părintele Nicolae Georgescu, în calitate de director de seminar organizează
ample manifestări cu caracter naționalist[4].
Manifestările naționaliste ale preotului Georgescu erau desfășurate la Edineț, “pe
ulițele târgului în fruntea cărora, mergea el însuși”, fiind urmat de elevii
seminariști și locuitorii din Edineț. Aceste manifestări puteau provoca mari
tulburări, de aceea P.S. Visarion al Hotinului (1923-1935) îi cere preotului
Georgescu să înceteze acțiunile. Astfel, între chiriarh și preotul Nicolae se
iscă un conflict, soldat în cele din urmă cu aplicarea unei pedepse preotului -
“sfat și dojană duhovnicească” și demiterea sa din funcția de director al
Seminarului Teologic din Edineț[5].
În anul 1928,
preotul Nicolae Georgescu este numit preot la parohia Sf. Anton – Curtea Veche
din capitală, devenind loc de adunare a studenților bucureșteni. Spre a se
deosebi de alți preoți din București cu numele Georgescu, părintele Nicolae,
semnează pe viitor actele cu numele Nicolae Georgescu-Edineț. Ca și la Edineț, în
noua parohie, părintele s-a implicat activ în realizarea îndatoririlor sale
duhovnicești. Între anii 1930-1935, sub îndrumarea preotului paroh a fost
restaurată biserica și s-a construit casa parohială. A înființat o bibliotecă
cu un număr impunător de carte și un cor bisericesc[6].
Din inițiativa
preotului Georgescu și a studenților enoriași, prin donațiile lor a fost
executată o cruce de marmură pentru a fi instalată la mormântul Eroului
Necunoscut din Parcul Carol. La 24 ianuarie 1932 au mers în procesiune pentru a
instaura crucea, fiind întâmpinați de jandarmi. În cele din urmă părintele
Nicolae a fost rănit, apoi arestat pentru o perioadă de timp. Datorită
curajului său a fost numit de către Patriarhul Miron - “erou al crucii”.
În noaptea de 16
spre 17 aprilie 1938, părintele Nicolae Georgescu a fost arestat, fiind
considerat “simpatizant legionar” și condamnat la 1 an de închisoare
corecțională. După eliberarea din temniță a slujit în parohia Curtea Veche până
în anul 1945, când noile autorități îl arestează din nou[7].
A fost eliberat și iarăși arestat în primăvara anului 1952, fiind trimis spre “reeducare”
la o unitate de muncă (lagăr de muncă forțată). Trece la Domnul la 21 mai 1952
în Penitinciarul Jilava[8].
Protoiereu Ioan Lisnic
[1]
Gheorghe Vasilescu, Georgescu-Edineț
Nicolae, Martiri pentru Hristos, din România, în perioada regimului comunist,
p. 278
[2]
Ibidem
[3]
Episcopia Hotinului, Anuar,
Tipografia Eparhială “Cartea Românească”, Chișinău, 1925, p. 54, 125
[4]
Gheorghe Enache, Nicolae
Georgescu-Edineț, un preot al frontierei, Ziarul Lumina, 29 mai 2010
[5]
Gheorghe Vasilescu, op.cit.
[6]
Gheorghe Enache, op. cit.
[7]
Roxana Dragoș, Duhovnicul studențimii
bucureștene, Ziarul Argeșul Ortodox, 15-21 mai 2008, p. 5
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu